Gândirea unui membru al cabinetului Cioloș, asa cum nu v-a fost prezentată slefuită de PR (audio). Cine va lua șpârla?

Ministrul Vlad Voiculescu  (VV), a avut, zic eu, proasta inspirație de a organiza, săptămâna trecută, o intâlnire informală cu jurnaliștii.

Scopul presupus ar fi fost să le explice și mai în detaliu gândirea domniei sale față de aranjamentul cu Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) pus la cale pentru a realiza primul parteneriat public privat din România pentru construirea de spitale, printr-un program, așa zis, pilot.

Deoarece, în teorie, fiind infomală, precum am zis, întâlnirea s-a desfășurat fără a fi acceptată inițial inregistrarea. Convenția a fost încălcată, aș zice natural, fiind vorba de jurnaliști. La un moment dat VV a sesizat că se fac înregistrări fără a mai solicita oprirea acestor. Înregistrarea mi-a fost oferită și mie prin amabilitate.

Nu ar avea rost să vă plictisesc postând în întregime fișierul audio al acțiunii de PR respective însă cred că măcar la aspectele, pe care le-am subliniat în repetate rânduri pe blogul Adevarul.ro, merită să fac unele comentarii, nu atât către public cât pro memoria, când va trebui să tragem linie.

Astfel de fronde am mai făcut în viață, când m-am opus vehement Programului de evaluare a stării de sănătate, inițiat și derulat de Eugen Nicolaescu, care a costat 128 de milioane de euro sau chiar protestând față de studiile de fezabilitate secretizate prin hotărâri de guvern în anul 2008, ale aceluiași ministru, de numai 3,2-4 milioane de euro pentru 8-10 proiecte de spitale, niciodată materializate, de care însă acualul ministru al sănătății ar trebui să țină cont! S-a dovedit că o singură voce nu are cum să se opună cu succes Guvernului, care are Puterea! A-l ingora astăzi pe VV ar fi un gest de tratament inegal fată de amintitul său predecesor, cu atât mai mult cu cât procesul pe care l-a demarat este practic imposibil de oprit, oricât de păgubos ar fi, conform propriei mele opinii!

Iată deci comentariile mele însoțite de extrase audio editate de mine (scurtate și periate de pauze fără a altera sensul celor spuse) din respectiva înregistrare.

  1. Atunci când nu mai este filtrată profund de către echipa de PR, fața ministrului VV nu mai arată la fel de ingenuu. Opinia domniei sale este căPoate că fiecare prim ministru oricât de prost sau de hoț ar fi, poate că vrea să facă nişte investiţii şi să taie nişte panglici. Şi să le şi facă bine ca să-i rămână numele. Dacă mai ia şi o spârlă pe lângă, e şi mai bine!”

    vvv0 p8 – premierii vor sa le ramana si de-o spirla – extras

    Oare asta este crezul lui VV și despre Dacian Cioloș sau despre colegii săi de cabinet?! Oare acesta este crezul domniei sale și în calitate de ministru?! Oau!

  2. Șpârla ministerială amintită este însoșită și de alte exprimări mai puțin adecvate și feciorelnice, având în vedere faptul că interlocutoarele erau, în majoritate, reprezentante ale sexului feminin. Poate că aș fi trecut cu vederea acest limbaj colocvial, în parte vulgar, dacă exact cu o zi înainte nu ar fi condamnat ca inacceptabil limbajul fostului manager interimar de la spitalul Floreasca, între timp ajutat să demisioneze.”Daca ai nosocomiale de peste x atunci te belesc”,  ”ace, brice și carice (2),”
    sau mai elegant, în limba engleză de această dată shit in, shit out!”

    vvv0 p1 doi administratori selectie belesc

    VVV3 p3 – contracte si carice selectie

    vvv0 p8 -shit in – shit out- extras

  3. Modelul său de parteneriat public privat care l-a făcut să se extazieze provine din Turcia, unde a avut ocazia anul acesta să viziteze un spital care s-a finalizat într-un singur an. Totuși este sceptic că aceeași performanță de timp poate fi realizată în România deoarece Turcia lui Erdogan este”o dictat.. pardon!”Desigur, aparent este o gafă minoră, venind de la un demnitar de rang atât de înalt! Totuși, dacă nu ești în stare să îți controlezi spusele, mai bine citește de pe hârtie, mai ales dacă speri ca partenerul privat să fie turc!

    VVV3 p2 – spitalele se fac repede ca e dictatu. selectie

    1. În ceea ce privește suma de 40 de milioane avansată pentru aceeași construcție în interviul acordat RFI, aceasta este scoasă din  studiul de fezabilitate amintit întro conferință de presă în 27 noi 2015 de către prof. Bubenek și nu include dotarea cu aparatură, IUCVB C.C.Iliescu fiind deja una din cele mai performante unități sanitare din țară, conform tocmai memorandumului elaborat de VV și aprobat de premier.
      Bulversant este ca ministru declară cu sinceritate că habar nu are cât costă clădirea și că de bază este aprobarea primită de la Ministerul de finanțe de a angaja până la 100 de milioane pe spital!!!! Profesionalism pur!

      vvv2 p4 – Paveliu a zis ca 30 de milioane costa un spital – extras 1

      Iata totusi si link-ul catre interviul de la RFI din 28 august a.c.

  4. Memorandumul, semnat de premierul Dacian Cioloș, oferea populației programul elaborat de VV ca soluție la infrastructura spitalicească îmbătrânită ”demararea unui program de modernizare a infrastructurii spitalicești, coerent, coordonat și profesionist.” Tot în același document suntem lăsați să credem că alegerea celor două spitale pilot s-a făcut în urma unei profunde și specializate analize. Managerii de spitale primesc o adevărată lecție de cum pot ocoli evaluarea necesităților reale, urmând exemplul sefului secției ATI de la spitalul Marie Curie, om de toată isprava prin devotamentul dovedit față de profesie. Totuși, insistența acestui om nu ar trebui să prevaleze în fața analizei nevoilor reale ale celorlalte spitale, a analizelor cost-beneficiu și a impactului bugetar. Cât despre profesionalismul și legalitatea demersului ce să mai spunem (Cârstoveanu fiind și consilier al lui VV – ceea ce îl pune într-un evident conflict de interese și avantaj față de restul managerilor de spital cu nevoi mai mici sau mai mari).omul ăsta (Cîrstoveanu) a visat să facă un spital …..mai mare, în care să-şi facă treaba ceva mai bine şi el şi colegii săi de acolo….. e proiectul vieţii lui, cu care a umblat la fiecare prim ministru şi la fiecare preşedinte din 2009 încoace. …Și aşa s-a și întâmplat, că nu este nimic de ascuns, că omul ăsta este unul dintre principalele motive pentru care ne-am legat şi de spitalul de acolo. )

vvv2 p3 – cum au fost alese spitalele pilot

  1. Denumirea folosită în memorandum, de spitale pilot, este doar pentru impresia artistică, pentru a da speranțe și altor manageri că le vine rândul la investiții. VV recunoaște cu nonșalanță că”habar nu are dacă vor mai urma și altele, cu nu va mai fi pe aici (la MS)”

    vvv0 p7 – de ce pilot extras

  2. VV știe că există o multitudine de alte spitale care necesită upgradări pentru a se putea încadra în criteriile de calitate evaluate de Agenția de specialitate condusă de doctorul Vasile Cepoi. Deși știe că pentru mulți ani nu vor mai exista rezerve pentru investiții în clădirile spitalelor, lasă cu seninătate moștenire un mecanism conform căruia ministrii vor accepta scăderea ștachetei până la nivelul în care toate spitalele trec de pragul necesar acreditării!

    vvv0 p3 – Cepoi selectie

  1. Există un anume cinism în detaliile pe care VV le oferă jurnaliștilor. Astfel, bugetul MS pentru investitii în clădiri este ceva mai mic de 30 de milioane (din bugetul total anual de investiții de 100 de milioane de euro 70% se duc pe cheltuieli de urgență în aparatură). Se mai știe că aprobând cu generozitate creșterea bugetului alocat spitalelor zonale din Cluj, Iași și Craiova, la peste 200 de milioane de euro fiecare, scăzând finanțarea europeană,  bugetul MS va trebui crescut în anii următori cu minim 450 de milioane. Cum acești bani vor proveni tot din creditare dobânda și rata anuală pentru un credit de 450 de milioane cu o dobândă de 8% va fi de 41 de milioane de eruo la care se vor adăuga minim 8 milioane plățile lunare pentru spitalele PPP. Cu alte cuvinte, cum 50 de milioane sunt mult mai mult decit cele 30 de milioane din prezent,  ceea ce nu spune VV jurnaliștilot este ca daca proiectele sale spectaculoase vor fi puse în practică  în următorii 25 de ani MS nu va mai avea capacitatea financiară de a investi în nici un alt spital nou sau vechi!

    vvv1 – p1 – finatele ms extras

  2. Consultanța BERD are un preț ascuns și exagerat. Deși inițial Guvernu va plăti 450.000 de euro, în final România va plăti 4,5 milioane de euro pentru studii de fezabilitate finalizate și updatate chiar de echpa ministrului VV dacă nici una dintre firmele private recomandate de către BERD nu va câștiga licitația care va fi organizată anul viitor. Dacă însă licitația va fi câștigată de către una din firmele recomandate de BERD plata se va face din banii plătiți periodic de MS!

 Reporter: Şi atunci care este garanţia că lucrurile vor decurge exact cum le discutăm acum?  VVV…garanţii nu avem, însă o să trebuiască să plătească banii la BERD. Acolo noi punem 10%, ei or să spună că trebuie să mai punem 90%, o să trebuiască să plătească banii!

 

VVV3 p5 – garantiile tehnocratilor – o sa trebuiasca sa dam banii la BERD – extras

  1. Ceea ce VV a ocolit să răspundă unei jurnaliste este faptul că perpetuarea de astfel de noi parteneriate public-privat au fost stopate în toate tarile europene în care s-au experimentat: Portugalia, Grecia, Ungaria, UK, în special deoarece beneficiile ipotetice nu sunt justificate de costurile exagerate.

vvv1 – p3 – unde exista PPP in sanatate

  1. Iar la final, să lămurim și ultima trimitere la adresa mea. Directorul Bubenek a expus într-o conferință de presă faptul că a fost bugetat de către MS să facă studiul de fezabilitate pentru o nouă clădire pentru a se muta din cea cu bulină roșie existentă. Acest aspect este semnificativ, reprezentând un argument puternic pentru ca MS să includă încă din acest an în pregătirea bugetului pe anul viitor finanțare pentru construcția acestei clădiri. Nu cred că VV nu a aflat acest lucru ci nu dorește să știe tocmai pentru a putea relua procedura, plătind cu generozitate din partea aceluiași minister 2,25 milioane de euro pentru un alt studiu de fezabilitate!

vvv0 p1 doi administratori selectie belesc

10. Este interesant ca acum VV invocă alegerea BERD având în vedere urgența, în special pentru IUBCV C.C.Iliescu, in luna februarie negocierile se duceau cu Banca Europeana de Investitii. Pentru a se permite acordarea unui contraact de asemenea dimensiune pentru consultanța BERD a fost introdus un articol 5 in OUG 40/2016 care la vremea emiterii nu lăsa să se înteleagă rațiunea sa. BERD va alea libertatea totală, conform memorandumului, de a selecta partenerii iar toate drumuri duc, așa cum am mai spus, în Turcia! O ultimă remarcă. Invocarea urgenței este încă o minciună. Conform experienței acumulate în Portugalia, durata minimă de la inițierea consultanței, până la finalizarea construcției este de minim 3,5 ani preparative și minim 2 ani constructia. Cu alte cuvinte, minim 5,5-6 ani sau mai mult!

vvv2 p7 – cum a fst ales BERD

 

În concluzie, semnalele de alarmă trase, nu si-au atins menirea (vezi Atenție la Vlad Voiculescu!, Dacian Cioloș anunță începerea privatizării sistemului sanitar , Statul român garantează toți banii și va închiria clădirile spitalelor de la un privat cu experienta dovedită etc).

Câinii latră, caravana trece! Felicitări Vlad!

 

[1] Șpârlă – Denumire data combinaţiei de bauturi: cola + vodka. Cu variaţiuni: Cola + coniac, fanta lemon + vodka… http://www.123urban.ro/def/%C5%9Fp%C3%A2rl%C4%83

[2] caríci (caríciuri), s.n. – Penis, membru viril.; ace, brice și carice expr. (vulgară.) lucruri diverse / de tot felul

Posted in Neclasificate | 1 Comment

Plata corectă a gărzilor medicilor omorâte de Sanitas!

Sanitas

Incetul cu încetul încep să iasă la iveală amanunte legate de înfrângerea abisală de ieri altoită medicilor care sperau că orele rupte din timpul lor liber petrecut în spitale pentru a îngriji bolnavi ar putea să fie plătite omenește, la nivelul anului 2016 nu raportat la anul 2009. Imi mențin părerea că acest lucru este atât un gest de normalitate cât și de legalitate și fiecare zi de amânare reprenintă o crasă nedreptate facută medicilor.

Comunicatul de ieri se bazează pe o minciună – perspectiva unei noi OUG – este legată tocmai în nota de fundamentare a OUG 20/2016, urgența fiind justificată astfel:

Iata ce spune OUG 20 in nota de inaintare, ultimul paragraf

”având în vedere că, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, nu se pot promova acte normative cu mai puţin de 180 de zile înainte de expirarea mandatului Guvernului, în conformitate cu art. 110 alin. (1) din Constituţia României, republicată, care să conducă la creşterea cheltuielilor de personal, adoptarea prezentului set de măsuri legislative în regim de urgenţă apare ca fiind singurul instrument legislativ care ar putea fi folosit în vederea evitării rapide a consecinţelor negative arătate mai sus.”

Ori au mințit atunci – ori mint acum, or vor minți mai târziu, tot una este – onorabilitatea ministrilor implicați și a premierului se bazează pe o minciună.

Mai gravă este situația în care asteptările justificate ale medicilor care fac de gardă au fost respinse la presiunea nemijlocită a sindicatului Sanitas – ceea ce este deja o problemă gravă, indiferent dacă a fost facută sau nu de conivență cu membrii guvernului.

Asa cum se poate vedea de pe pagina de FB a sindicatului Solidaritatea Sanitară – Sanitasul a amenințat constant că dacă se dau drepturile medicilor vor iniția proteste în toată țara!

Concluziile le poate trage fiecare în parte!

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Despre orele de garda ale medicilor: unul aruncă o piatră şi….

piatra in apa

Nu sunt familiarizat cu legislaţia specifică salarizării orelor de gardă din sectorului sanitar. Asta nu înseamnă că nu ştiu să citesc şi să interpretez o lege, să-mi pun întrebări şi să încerc să găsesc răspunsuri.
Zbaterea din această săptămână se datorează Circularei semnate de Ministrul Sănătății dar elaborată de către funcţionarii Ministerului Muncii.
În fapt, ceea ce este de lămurit este dacă ora de gardă se plăteşte la nivelul salariului de bază actual sau a celui de la nivelul anului 2009.
Cred că această dilemă a fost adâncită de către conducerile spitalelor, care în marea lor majoritate au interpretat valoarea orei de gardă la valori mici, de frica de a nu greşi în plus.

Totuși legea în sine nu lasă loc de interpretare.

Astfel Art.3 (1) al Capitolului III din anexa II din legea 284/2010 indicat şi în circulară este lipsit de ambiguităţi:

”Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.”

Nicăieri nu se pomeneşte de salariul aferent anului 2009 şi totuşi, conform unor contracte propuse de unele conduceri ale unor spitale din ţară – au existat cazuri în care medicilor li s-a cerut, în mod absurd, să accepte valori ale orei de gardă calculate în acest mod. Culmea este ca şi celebra circulară vorbeşte despre

salariul de bază aferent anului 2009, adus la nivelul maxim din unitatea respectivă.”

ceea ce în fapt reprezintă salariul de bază actual.

Această încercare şi-a produs efectul, unii acceptând plin de umilinţă, drept reper salariul de bază din 2009 – deşi o asemenea prevedere legală nu există. Managerii de spitale şi şefii RUNOS trebuie să se adreseze MS pentru a solicita precizarea cadrului legal astfel interpretat, iar Ministerul Sănătății are obligaţia de a repara confuzia pe care, involuntar sau nu, a generat-o în sistem.

Două precizări.

Conform art.11 din Codului Muncii

”Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.”

În aceste condiții, contractele respective semnate pentru sume mai mici decât cele cuvenite sunt ilegale! Recuperarea sumelor astfel ”economisite” se va putea face numai prin instanță, ceea ce este ca si exclus! Nu te duci la judecată pentru 300 de lei brut/gardă.  Este doar un favor făcut unui manager abuziv și în același timp nesigur pe el. Din acest punct de vedere transmit respectul meu atât managerului de la Spitalul Județean Caransebeș – care a acceptat interpretarea corectă a legii dar și a celui de la Spitalul Universitar de Urgență București – care a solicitat public Ministerului Sănătății să-și asume răspunedere lămuririi situației, altfel de luni nu se vor mai putea efectua gărzi!

A doua precizare este legată de sursa finanţării acestei majorări este prevăzută tot în OUG 20/2016 .

”Pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influenţele financiare determinate de creşterile salariale prevăzute la alin. (1) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziţie distinctă.”
Aceasta este de fapt și marea problemă a funcţionarilor din MMPS!. În estimarea impactului bugetar generat de OUG 20/2016 au neglijat pur şi simplu să includă şi influenţele majorării salariului de bază asupra gărzilor.

Managerii de spitale nu au motive să fie îngrijoraţi, au obligaţia legală de a solicita acoperirea diferenţelor de la bugetul de stat, suplimentar bugetului existent, conform legii!

Ca o opinie personală, cele două ministere vor accepta cu nonşalanţa evidența iar luni vor face necesară precizare – orele de gardă se plătesc la nivelul a 140 parte din salariul actual de bază! Nu exclud să se și laude! Cum vor rezolva rectificarea bugetară aflată în dezbatere pe site-ul Ministerului de Finanţe este fără doar şi poate problema Guvernului. Cei care trebuie să se arunce să scotă piatra din apă nu sunt medicii!

Posted in Neclasificate | 1 Comment

Referitor la calculul orelor de garda

Urmărind discuţiile referitoare la plata orelor de gardă după intrarea în vigoare a OUG 20/2016 am ajuns la concluzia că este necesară o explicaţie rezumativă care să poată fi folosită în ”negocierea” tarifului orar, contrar ”precizărilor” făcute în circulara MS – pe care le consider eronate.
Astfel, Ministerul Sănătății indica drept modalitate de calcul al orei de gardă – cea prevăzută de Ordinul comun 42/77/2001/ ţinând cont de salariul de bază aferent anului 2009, adus la nivelul maxim din unitatea respectivă.
Exemplu dat în respectivul ordin este însă caduc şi inaplicabil deoarece noul cadru legal este cel definit de ordonanţa de urgență 20/2016 care modifică OUG 57/2015 care modifică legea cadru 284/2010. Exemplul dat se referă la realitatea legislativă anterioară, in care orele de gardă suplimentară erau incluse in salariu, erau obligatorii, nu se luau în calcul la calcularea vechimii în muncă sau la pensie!
Diferenţă esenţială este tocmai prevederea introdusă la solicitarea Solidarităţii Sanitare – necesitatea existenţei unui contract de muncă cu timp parţial, care spre deosebire de situația anterioară se supune integral prevederilor Codului Muncii!
Prin aceasta prevedere vom face distincţie între orele de gardă desfăşurate în timpul programului (în cadrul normei legale de lucru) – aşa numitele gărzi obligatorii şi cele în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru – aşa numitele gărzi suplimentare.
Primul tip de gărzi – fiind efectuate în cadrul programului normal de lucru ar trebui să beneficieze de toate sporurile prevăzute de lege referitoare la acest program.
Începând de la 1 august – gărzile suplimentare se efectuează în baza unui contract de muncă cu timp parţial – ceea ce înseamnă că prevederile art.42 din OMS 780/2004 au devenit caduce (chiar dacă încă ordinul nu a fost abrogat – deoarece un ordin nu poate ”bate” prevederile unei legi în vigoare).

Aşa cum se precizează în aceiaşi OUG 20/2016
(4) Pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie sau autoritate publică, unitate sanitară, pe funcţii de acelaşi fel, salarizat potrivit alin. (3), inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare, stabilit potrivit alin. (3), în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Codul Muncii prevede art.106 (1) Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile.

Cu alte cuvinte, încadrarea aceluiaşi medic pentru a efectua ”gărzi suplimentare” salarizarea se face la acelaşi nivel cu cel din garda obligatorie – respectiv inclusiv sporurile. Cum şi medicii veniţi din afara unităţii trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi – şi orele lor de gardă vor include sporurile aferente postului de medic respectiv de la normă legală de lucru.

In orice caz, semnarea unor contracte inainte ca ordinul 870/2004 sa aduca necesare lamuriri privind timpul de lucru este cel putin inadecvata. Opinia mea strict subietiva este aceea ca MS va incerca sa traga de timp pina dincolo de 1 septembrie pentru a reveni cu o OUG care sa anuleze sau abroge prevederile legate de existenta Contractului de munca cu timp partial. Inclinarea balantei o vor face cei care semneaza contracte!
Precizare – Aceasta este interpretare este doar o opinie personala. Cum interpretarea de fata risca sa fie la fel de criptica cu cea a MS – aceasta analiza poate fi cel mai adecvat folosita in discutia cu un jurist competent (Pentru a usura desțelenirea situației în condițiile în care managerii sau șefii de secție au o opinie contrară, indusă de circulara MS referitoare la acest aspect – solicitatți ca să se indice care este acel paragraf din Ordinul comun 42/77/2001 care face trimitere la plata separată a orelor de gardă în cadru unui contract de muncă cu timp parțial!! Evident – ordinul din 2001 nu avea cum sa tina cont de o realitate juridica nascuta la 1 august 2016)

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Sclavagismul medical ca formă a feudalismului de stat

slaves_05)Tare sunt curios ce calcule s-au prezentat ieri la ministerul sănătăţii la discuţiile privind gărzile şi mai ales ce au de negociat?! Sunt curios dacă în sală s-au găsit reprezentanți ai medicilor specialiști, cei care asigură majoritatea gărzilor suplimentare împinși de nevoia acoperirii nevoilor materiale proprii specifice.
Fiecare medic care face de gardă trebuie să înţeleagă lucrurile aşa cum sunt şi nu de la televizor.

1. Cadrul legal anterior era cel puţin abuziv dacă nu şi neconstitutional. Rezerva faţă de ilegalitate provine de la faptul că legea anterioară şi OMS 870/2004 ar fi trebuit să fie atacate în instanțe şi apoi la Curtea Constituţională a României (CCR) de multă vreme. O asemenea bătălie era greu de dus de un medic obişnuit, preocupat de meseria lui, suprasolicitat de lucrul pe feuda condusă de minister. Au fost încercări (la Galați) însă prost direcţionate, contestând decizia conducerii spitalului, fără atacarea cadrului legal. Medicii au fost grav abuzaţi, dincolo de prevederile Directivei UE privind timpul de lucru şi chiar dincolo de minimul bun simţ. Nimănui nu îi pasă – sindicatele reprezentative sunt ale asistentelor chiar dacă printre membrii se mai găsesc şi câţiva medici.

2. Schimbarea cadrului legislativ s-a făcut fără ca Guvernul să fie conştient ce face, adică fără să estimeze ce impact bugetar va avea, chiar dacă măsura este una corectă, de bun simţ, reparatorie! Dacă ar fi fost altfel, cheltuiala presupusă de modificarea legislativă ar fi fost menţionată în fundamentarea OUG 20/2016, şi nu este!

3. Intenţia actuală a Guvernului, deși ascunsă celor mai puțin avizați, este anularea prevederilor OUG 20/2016. Nu trebuie să existe nici un fel de dubii asupra acestei premise! Dovada – Guvernul a sesizat Curtea Constituţională a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a unei legi aflate la promulgare – care prevede că managerii de spitale au dreptul de a acorda suplimente salariale în limita a doua salarii minime pe economie în fiecare an. Exceptia se va judeca probabil în prima săptămână a lunii septembrie. Odată ce CCR ar stipula că în acest an nu se pot acorda stimulente Guvernul va avea argumentul pentru a emite o nouă ordonanţa de urgenţă prin care prevederile aliniatului 6 din OUG 20/2016 vor fi prorogate până la 1 ianuarie 2017!
Şi acum să vedem consecinţele “negocierilor” încheiate aseară (oare cu al cui mandat s-au dus acolo şi citi medici reprezintă – foarte puţini dintre aceştia fiind sindicalişti):
– Ministerul Sănătăţii a cerut termen până pe 15 august să elaboreze un draft de modificare al  OMS 870/2004! Apoi poate invocă 30 de zile pentru dezbateri publice – adică până ce CCR se va fi pronunţat şi după ce Guvernul va avea din nou abilitatea legală de a emite Ordonanţe de urgenţă!

Singură perioadă în care medicii au puterea de a impune schimbarea reală și irevocabilă este de la 1 August 2016 până la 31 August 2016! În această perioadă medicii pot solicita să să respecte prevederile noului cadru legislativ în vigoare iar decizia aparţine fiecărui medic individual, care semnează sau nu contracte pentru a face gărzi, semnează sau nu planificări de gărzi – făcute cu încălcarea legii dar acceptate.

Singura modalitate de a forţa Guvernul să rupă lanțurile și să respecte dreptul medicilor de a fi plătiţi pentru gărzile suplimentare este ca fiecare secţie în parte să anunţe presei locale, individual, fără ingerinţa nici unei formaţiuni sindicale, până la 1 AUGUST – dacă vor refuza să facă de gardă în vechile condiţii şi să-şi asume acest lucru prin semnătura. Așteptarea până la 15 August sau 1 Septembrie însemna renunțarea, de facto la șansa de a înlătura gărzile suplimentare obligatorii. Oricum gărzile din luna August se vor face integral pe răspunderea medicilor, orice acuză de mal practice fiind în responsabilitatea medicului care face un act medical în afara cadrului legal, deci fără asigurare!!
De aceea, fiecare dintre medicii care îşi doresc cu adevărat să nu mai fie exploataţi, să nu mai facă de gardă în mod forţat ci numai dacă cu adevărat doresc optează să îşi sacrifice zile din viaţă pentru pacienţi, măcar să o facă pentru preţul corect, dacă nu la nivelul veniturilor din alte ţări, măcar pentru preţul plătit tuturor celorlalţi români pentru care Codul Muncii este o regulă şi nu o excepţie.

PS: În absenţa datelor de care dispune Ministerul Sănătăţii – putem aproxima că impactul bugetar al respectării legii privind orele de gardă suplimentare este de aproximativ 12 milioane de euro (60/5 – vezi mai jos)  în anul 2016. Pentru cei neobişnuiţi cu cifrele mari – precizez că suma este una relativ mică la nivelul Guvernului. Chiar dacă s-ar pune problema că această sumă să fie redistribuita în interiorul bugetului CNAS – doar prin modificări de bun simţ în bugetul de medicamente s-ar obţine astfel de “economii”. Multe dintre programele ministerului sănătăţii derulate prin CNAS cuprind medicamente la un preţ care ar fi putut fi scăzut de multă vreme sau care ar fi putut fi negociat instantaneu. Am credinţa fermă că această eventualitate poate fi exclusă. Redistribuirea din alte zone ale bugetului de stat este însă doar o problemă tehnică iar în prezent se lucrează tocmai la rectificarea bugetară care operează astfel de redistribuiri! Frica Guvernului este că cedarea în acest domeniu ar favoriza alte solicitări de cheltuieli care însă nu se compară din punct de vedere al justeței ca cele presupuse de plata corectă a orelor de gardă!
Iată modul în care am făcut estimarea impactului (sub rezerva că prezumţiile mele pot fi eronate). Avem un deficit de 50% medici de spital, aproximativ 13000 medici lipsa. Cum normarea ar trebui să se facă de aşa natură încât cei 26000 de medici ipotetici ar trebui să acopere gărzile, efectuând câte o gardă normată, fără gărzi suplimentare, rezultă că sunt de acoperit 13000 de zile de gardă. Ele erau acoperite prin gărzi suplimentare – prost plătite dar plătite, dar bugetate deja. Ceea ce se cere acum este plata lor adecvată, că ore suplimentare, adică suplimentarea cu maxim 100% spor (iau valoarea maximală), adică încă o gardă de plătit de spital în plus faţă de situaţia actuală. Cum putem aproxima ziua de gardă cu 10% din timpul de muncă lunar – rezultă că la bugetul actual de cheltuieli este necesar un efort bugetar pe fondul de salarii de 10% – adică de 4% în acest an (pentru că mai sunt doar 5 luni). Probabil că efortul bugetar suplimentar este de aprox. 60 de milioane de euro (10,5 mld buget spitale x 65% fond de salarii x 4% – impact bugetar gărzi / 4,5 conversie în euro). Aceasta suma trebuie corectata cu proportia dintre veniturile medicilor si cele ale restului personalului (estimez fara date ca ar putea fi de 1/5). Pentru guvern aceasta nu este o sumă mare, ea poate fi redistribuita oricind din alte conturi, aşa cum am precizat deja. Asta doar dacă sănătatea este prioritatea numărul unu a acestui guvern.

Si un PS Vanitos – Ma intreb daca macar un singur medic care face astazi de garda in spital stie de acest amendament al meu – pe vremea cind eram in Comisia de Sanatate a Parlamentului. Aceasta prevedere a fost anulata in 2009 la cererea sindicatelor!!!!!!!!!!!

(1) Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază, cu excepţia indemnizaţiei de conducere.(2) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 50% din tariful orar al salariului de bază, cu excepţia indemnizaţiei de conducere, dar care nu poate fi mai mic de 25%.(3) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară, pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază, cu excepţia indemnizaţiei de conducere, dar care nu poate fi mai mic de 50%.(4) Procentul concret al sporului prevăzut la alin. (2) şi (3) se aprobă trimestrial de consiliul de administraţie.”
Extras din Legea 125/2005 –

Posted in Neclasificate | 1 Comment

Scrisoare deschisa adresata domnului ministru Voiculescu

Stimate domnule Ministru,

Vă adresez acest mesaj cu speranţa că unele din propunerile care urmează, deşi deja prezentate şi în fapt respinse, nefiind incluse în legislaţia privind infecţiile nosocomiale pusă în discuţie, vor fi privite prin prisma experienţei acumulate de dumneavoastră în ultimele zile. De aceea voi încerca să le mai prezint încă o dată concomitent cu situaţii devenite publice. De asemenea, am luat act ca din motive care îmi scapă, aceste propuneri, nu în mod neapărat corecte, nu v-au fost niciodată prezentate de colaboratorii dvs.

  1. Aţi constatat grave deficienţe la secţia de terapie intensivă a Spitalului ”de arşi” şi aţi aprobat o finanţare de urgenţă prin care secţia să fie reabilitată.

Propunerea legislativă – înfiinţarea unui fond destinat reabilitării secţiilor care se confruntă cu probleme legate de infecţiile nosocomiale care nu pot fi rezolvate prin măsuri de dezinfecţie clasice. Acest fond ar trebui să se găsească individualizat în hotărârea de guvern privind programele naţionale – în partea destinată infecţiilor nosocomiale şi ar trebui să cuprindă şi sumele destinate acoperirii salariile pe perioada reabilitării. Solicitarea de finanţare ar trebui să fie însoţită şi de un control tematic privind respectarea normelor anti ÎN. Fondul ar trebui să aibă fie gestionat ca un fond de rezervă iniţial care să fie completat pe măsură ce situaţiile survin.

Rațiunea propunerii: Chiar dacă şeful de secţie sau managerul cunosc o asemenea situaţie – nu dispun nici de fondurile necesare reabilitării – situaţia putând avea un caracter accidental şi independent de voinţa lor. Astfel de sume nu au fost luate în calcul la stabilirea tarifelor prin DRG şi drept urmare reprezintă o cauză a compromisului care conduce la pierderea de vieţi omeneşti.

2. Aţi putut constata cum surse din spitalul Bagdasar-Arseni au evocat eventualitatea că pilotul parapantei să fi căpătat infecţii cu germeni de spital de la apă din balta în care s-a prăbuşit. În mod justificat Ministerul a combătut printr-un comunicat această ipoteză însă aparţinătorii nu au cum să facă oficial acest lucru.

Propunerea legislativă – completarea ordinului privind I.N. cu obligaţia medicului microbiolog de a raporta direct descoperirea de probe pozitive – atât conducerii şi echipei care va gestiona ÎN – aşa cum s-a acceptat deja în proiect – cât şi DSP şi chiar prin postare pe site-ul spitalului.

Raţiunea propunerii: Conducerea spitalului poate decide să ascundă astfel de rezultate, să invoce că sunt colonizări sau chiar să invoce ca pacientul a dobândit infecţia înainte de internare, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri ca şi în cazul de fata descris. Majoritatea probelor de laborator sunt înscrise în programele informatice iar medicul microbiolog nu va putea să comunice un rezultat medicului curant şi altul către DSP! Poate postarea pe site-ul spitalului a unor astfel de rezultate poate părea excesivă însă situaţia pe care trebuie s-o combatem nu este una normală – refuzul absolut de a recunoaşte existenţa infecţiilor. Dreptul pacienţilor de a alege spitalul este lipsit de relevanţă dacă aceştia nu ştiu şi faptul că în spital exista un focar epidemiologic de infecţie nosocomială activ. Simplă colonizare este un semnal de alarmă!

3. Un alt indicator al existenţei IN este consumul de antibiotice. Înainte de a se recunoaşte înfrânţi medicii încerca să salveze viaţa pacientului prin tratamente cu antibiotice de rezervă. Este drept, unii fac şi abuzuri făcând tratament profilactic cu astfel de antibiotice.

Propunerea legislativă: raportarea lunară a consumului de antibiotice, pentru fiecare moleculă în parte, pe site-ul instituţiei.

Raţiunea propunerii: O asemenea prevedere va preîntâmpina încercarea de ascundere a IN.

4. Soţia pacientului de la Bagdasar-Arseni, deşi medic, nu a avut acces la datele investigaţiilor biologice, soţul său fiind încă de la internare în stare gravă, intubat şi ventilat mecanic.

Propunerea legislativă: Modificarea normelor de aplicare a legii drepturilor pacientului cu posibilităţii ca aceştia să decidă din timp, prin înscriere pe cardul de de sănătate, a persoanei desemnate să aibă acces la datele sale de sănătate. În aceleaşi norme trebuie să se specifice faptul că medicul curant are obligaţia de a informa zilnic, atât pacientul cât şi persoanele desemnate de acesta, de evoluţia stării de sănătate, de rezultatele investigaţiilor paraclinice şi de tratamentul aplicat.

Raţiunea propunerii: Pacienţii intră permanent în conflict cu medicii ca urmare, suspicionând adesea ca rudele lor nu beneficiază de cele mai adecvate îngrijiri, apelează la transferuri sau colecta de bani pentru tratament în străinătate. Disperarea este cu atât mai mare în momentul în care pacientul nu are capacitatea de a-şi da consimţământul ca aparţinătorii să aibă acces la informaţiile privind starea lor de sănătate.

5. La spitalul Bagdasar-Arseni dispenserele de biocide sunt în cantitate insuficientă. În urma controlului de la Spitalul judeţean Tg.Mureş, controlat în urmă cu o lună, se pare că achiziţia aparent exagerată de substanţe dezinfectante şi biocide era totuşi concordanţă cu necesarul prevăzut de normative. Pe cale de consecinţă, este foarte probabil că majoritatea spitalelor să achiziţioneze cantităţi insuficiente de astfel de substanţe, diluându-le pentru a face economie.

Propunerea legislativă: pe site-ul instituţiei să fie inclus atât bugetul planificat pentru achiziţia de biocide (propunere deja acceptată) it şi execuţia bugetară şi mai ales necesarul de astfel de substanţe raportat la suprafeţe şi activitatea din spital!
Raţiunea propunerii: Asigurarea transparentei va împiedica achiziţia insuficienţă de biocide.

6. Managerii şi şefii de secţie sunt pasibili de sancţiuni consistente în cazul raportării de ÎN: destituirea în cazul în care indicatorii referitori la ÎN şanţ depăşiţi şi răspunderea civilă a spitalului – şi implicit a lor în cazul în care pacienţii contractează ÎN.

Propunerea legislativă: modificarea Legii 95/2006 prin transferarea răspunderii civile la personal doar în cazurile în care se constată încălcarea prevederilor legare referitoare la ÎN, anularea indicatorului privind ÎN.

Raţiunea propunerii: Prin întârzierea înlăturării acestor prevederi incorecte MS contribuie la perpetuarea stării de fapt din prezent.

Cu stimă,

dr. Marian Sorin Paveliu
fost aparţinător al unui pacient decedat cu septicemie şi viitor pacient.

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Despre Cercetarea medicala – cu prof. V.Astarastoaie

Apreciez laudativ initiativa profesorului Vasile Astarastoaie de a scrie despre aspectele etice ale Cercetarii medicale in domeniul medicamentului. Pentru ca imi doresc ca cele scrise acolo sa faca parte din documentarea minimala a oricarei persoane care doreste sa scrie despre acest subiect imi voi permite sa preiau textul postat numai pe FB – doar din dorinta de a nu se pierde (postarile respective nu sunt indexate).

” Studiile clinice în România
Cum agenda publică în ceea ce privește sistemul de sănătate este făcută fie de procurori, fie de specialiștii din presă și îndeosebi de cei de la Gazeta Sporturilor, sunt și eu obligat să mă raportez la acele subiecte care depășesc limita admisibilă a incompetenței și a iresponsabilității.
Studiile clinice au constituit un asemenea subiect. Într-o isterie colectivă am văzut titluri ca: Românii cobai; Bolnavi lăsați să moară din cauza studiilor clinice; Medicamente experimentate pe români; etc. La o asemenea dezlănțuire ar fi fost normal ca Ministerul Sănătății să răspundă prin intermediul Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. Cum au trecut trei săptămâni și nu a apărut un asemenea răspuns, am să încerc să explic ce sunt studiile clinice și cum se desfășoară ele.
Un nou medicament este pus pe piață într-un interval de 10 – 17 ani – în funcție de complexitatea și de caracterul novator. Într-un an se sintetizează aproximativ 1500 de molecule noi, pentru ca după 10 ani doar 1 – 3 să poată fi puse pe piață. Această perioadă mare de timp se datorează faptului că în sinteza unui nou medicament trebuiesc respectate o serie de etape:
  • sinteza moleculei noi în laborator;
  • cercetări în laborator (fizico-chimice) pentru a stabili proprietățile noii molecule și metodologia de identificare a acesteia (de control);
  • studiul efectelor la animale și metode alternative – simulare, culturi de celule etc.;
  • studiul efectelor pe subiecți umani voluntari;
  • obținerea în baza acestor studii a aprobării de punere pe piață de la autoritățile competente;
  • punerea pe piață și studiile clinice multicentrice populaționale, privind efeciența și eficacitatea noului medicament.
În ceea ce privește cercetarea unui singur medicament nou, costurile sunt estimate între 300 de milioane și 1,5 miliarde de dolari. În sensul obișnuit, studiile clinice se referă la ultima etapă prezentată mai sus – după punerea pe piață a medicamentului nou. Ele încet-încet s-au deplasat din vestul Europei către est deoarece medicii investigatori din occident au renunțat să mai participe la astfel de studii (care le luau mult timp) dat fiind că obțineau venituri mari din activitatea medicală. Astfel, s-a ajuns ca doar 35% dintre studiile clinice să se desfășoare în țările din vest, restul fiind desfășurate în estul Europei. În anul 2014 statisticile arătau ca 20% dintre studiile clinice se desfășurau în țările din Europa Centrală, 10% în Ungaria, 4% în Republica Moldova, 8% în Ucraina, 2% în Bulgaria și aproape 1% în România. Studiile clinice sunt reglementate strict la nivel mondial și în fiecare țară în parte. Pentru Europa principalele reglementări sunt: Protocolul de la Oviedo și International Ethical Guidelines for Biomedical Research Involving Human Subjects elaborat de către CIOMS. Niciun medicament nou nu poate fi pus pe piață, dacă aspectele etice sunt încălcate. Firmele de medicamente au tot interesul ca aceste reguli să fie respectate pentru că altfel medicamentul este respins.
În România studiile clinice sunt aprobate de către o comisie de etică independentă și agreată de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale. În aprobarea unui astfel de studiu, comisia ține cont pe de o parte de oportunitatea cercetării, pe de altă parte stabilește clar cadrul etic în care se va desfășura acesta, mai ales că România a ratificat Protocolul de la Oviedo și actele adiționale prin Legea 17/2001 și ghidurile CIOMS. În momentul în care un studiu clinic a fost aprobat înseamnă că s-a constatat că îndeplinește toate condițiile de desfășurare. Interesul statului român, dar și cel al firmelor de medicamente este să se desfășoare, respectând reglementările din domeniu pentru că altfel nu va fi validat de către organisme independente și ar însemna cheltuieli nerecuperabile. În același timp, la fel ca în toate țările, acest studiu trebuie să fie independent de structurile administrative. Din acest motiv contractul se încheie cu medicul investigator și nu cu o unitate medicală. Unitatea medicală în care se desfășoară un astfel de studiu este stabilită de către comitetul de etică independent și agreat de ANM. Uneori medicul investigator nu cunoaște design-ul cercetării, el fiind informat doar cu parametrii pe care trebuie să îi urmărească. În unele studii clinice participantul (bolnav sau sănătos) poate să fie investigat ambulatoriu (fără internare) și atunci el nu apare în evidențele unității medicale, ci numai în evidențele medicului investigator. La pacienții bolnavi psihici, în funcție de diagnostic, consimțământul se poate lua de la ei sau poate sa fie un consimțământ surogat (substituit, dat de către membrii familiei). Trebuie să menționez și faptul că investigațiile paraclinice, efectuate pacienților incluși în studiu, sunt plătite de către firmele de medicamente.
ARTICOLUL 16
Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoană decât dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: (i) nu există nici o metodă alternativă la cercetarea pe ființe umane, de eficacitate comparabilă (ii) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporționate în comparație cu beneficiile potențiale ale cercetării; (iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanța competentă după ce a făcut obiectul unei examinări independente asupra pertinenței sale științifice, inclusiv al unei evaluări a importanței obiectivului cercetării, precum și al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilității sale pe plan etic; (iv) persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale și asupra garanțiilor prevăzute prin lege pentru protecția sa; (v) consimțământul prevăzut la art. 5 a fost dat în mod expres, specific și a fost consemnat în scris. Acest consimțământ poate fi retras în orice moment, în mod liber.
ARTICOLUL 17
Protecția persoanelor care nu au capacitatea de a consimți la o cercetare 1. O cercetare nu se poate face pe o persoana care nu are, conform art. 5, capacitatea de a consimți, decât dacă sunt întrunite cumulativ condițiile următoare: (i) sunt îndeplinite condițiile prevazute la art. 16 subparagrafele (i) și (iv); (ii) rezultatele cercetării au potențialul de a produce beneficii reale și directe pentru sănătatea sa; (iii) cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabilă pe subiecți capabili să își dea consimțământul; (iv) autorizarea necesară prevazută la art. 6 a fost dată specific și în scris; (v) persoana în cauză nu are obiecții. 2. În mod excepțional și sub condițiile de protecție prevăzute de lege, atunci când cercetarea nu are potențialul de a produce rezultate benefice direct pentru sănătatea persoanei în cauză, o astfel de cercetare poate fi autorizată numai dacă sunt întrunite condițiile enunțate la paragraful 1 subparagrafele (i), (iii) și (v), precum și următoarele condiții suplimentare: (i) cercetarea are scopul de a contribui, printr-o îmbunătățire semnificativă a înțelegerii științifice a stării, bolii sau tulburării persoanei, la obținerea în final a unor rezultate care sa dea posibilitatea unui beneficiu pentru persoana în cauză sau pentru alte persoane din aceeași categorie de vârstă sau care suferă de aceeași boală ori tulburare sau care se află în aceeași stare; (ii) cercetarea prezintă doar un risc minim și o povara minimă pentru persoană în cauză.
Acestea fiind spuse, nu cred nimic din ceea ce a prezentat presa. Nu văd cine ar fi avut interesul să facă studii clinice clandestine (fără aprobarea ANM) sau să facă studii clinice fictive, mai ales că, fiind multicentrice, rezultatele ar fi fost în discordanță și ar fi atras imediat atenția.
P.S.: am văzut unele comentarii în care “publicul” era indignat de veniturile obținute de medicii investigatori. Țin să îi informez că aceste venituri enorme, după părerea preopinenților, reprezintă cam 50 – 60% din veniturile medicilor investigatori din vest. Dar dacă se dorește, putem renunța la studiile clinice și firmele de medicamente vor investi în celelalte țări. Vom pierde, dar vom fi mândri că am diminuat veniturile medicilor investigatori.
sursa foto 1: medipense.com ”
https://www.facebook.com/vasileastarastoae?pnref=story.unseen-section
Pentru aceiasi potentiali documentaristi vreau sa fac insa unele mici corectii – erori punctuale nascute din faptul ca domnul profesor – medic legis fiind – nu avea cum sa le cunoasca.
1.  1. În același timp, la fel ca în toate țările, acest studiu trebuie să fie independent de structurile administrative. Din acest motiv contractul se încheie cu medicul investigator și nu cu o unitate medicală. Corect – Finantatorul cercetarii se asigura prin contract ca nici unul din investigatori sau rude apropiate nu ocupa functii care pot interfera cu deciziile administrative in calea reglementarii medicamentelor (ministru, angajat in minister, ANM, Guvern, Parlament etc). Contractul se incheie obligatoriu si cu o unitate sanitara – spital, centru medical etc – altfel cercetarea s-ar desfasura in sufragerie! Nu poti sa platesti un medic sa faca o cercetare medicala in spitalul unde este angajat ca medic – conform contractului de munca, cu atributii exprese. Aici insa exista o problema legslativa reala – pe care eu nu am reusit s-o pun pe agenda Ministerului. Spitalul trebuie sa aiba in obiectul de activitatea cercetarea, medicul trebuie sa aibe in fisa postului activitatea economica respectiva sau sa beneficieze de un contract de prestari servicii sau munca separat. Ambele activitati sunt purtatoare de TVA insa nici un spital pina acum nu s-a inregistrat ca fiind platitor! In fine, acestea sunt mai de greba aspecte fiscale insa au foarte mare importanta legala – politele de asigurare au chichite care obliga la desfasurarea studiului in deplina legalitate!
2.  Unitatea medicală în care se desfășoară un astfel de studiu este stabilită de către comitetul de etică independent și agreat de ANM.
Corect – Comitetul de etica aproba doar protocolul si nu are competenta de a stabili unitatea sanitara in care se desfasoara studiul desi din actele care i se adreseaza rezulta si unitatea. Aceasta trebuie sa fie acreditata pentru cercetare de catre ANMMD.
3. Uneori medicul investigator nu cunoaște design-ul cercetării, el fiind informat doar cu parametrii pe care trebuie să îi urmărească.
Corect: nu numai ca medicul investigator cunoaste designul cercetarii dar poate sa isi si dea parerea asupra lui, iar printre actele obligatorii exista tocmai brosura investigatorului care cuprinde si aceste aspecte. Desi protocolul de studiu este alcatuit de specialisti angajati de finantator, care asta fac zi de zi, se mai intimpla uneori sa nu prevada unele impedimente in protocol, care sunt descoperite de practicieni – asa se ajunge ca dupa sedinta de instruire – la care participa investigatorii – uneori sa se depuna amendamente la protocol (design). Uneori sun si aspecte de natura etica semnalate – acestea sunt cele mai grave – pentru ca astfel investigatorul poate pune pe butuci – daca are dreptate o investitie imensa intr-un studiu (insa astfel de situatii sunt rare).
4. În unele studii clinice participantul (bolnav sau sănătos) poate să fie investigat ambulatoriu (fără internare) și atunci el nu apare în evidențele unității medicale, ci numai în evidențele medicului investigator. Corect: Exeritarea unui studiu clinic de catre un investigator este conditionata de existenta avizului de practica al CMR – deci desi fiscal este o activitate separata – in practica este si un act medical (faci recoltari, consult si uneori chiar administrezi medicamente). Toate actele medicale trebuie sa existe in registrul de consultatii (chair daca acesta eventualitate – a studilor clinice nu a fost prevazuta de Minister la ordinul privind actele medicale). Este drept – vizitele (sau internarile) respective nu trebuie decontate de casa si poate de aici si confuzia. Aceasta punere la punct ar fi necesara din punct de vedere al Ministerului. Sa ne imaginam situatia unei vizite de studiu clinic in spital. Recoltarea probelor nu este decontata de CNAS insa ea se face de catre o asistenta (anume precizata si in dosarul de studiu) si totusi ceea ce face este un act medical ilegal – deoarece nu este platit legal de nimeni! Aici mai trebuie lucrat!
Posted in Neclasificate | Leave a comment

Vlad Voiculescu: victoria comunicării și a imaginii asupra fondului

Rar mi-a fost dat să văd o mărturisire a incompetentei unui ministru făcută cu atâta candoare. Voiculescu este ministru de doar o lună însă nu mai are decât 150 de zile până la finalizarea mandatului.

“În momentul acesta nu știm câți medici avem în România. Nu știm. Nu știm cum sunt plătiți, nu știm câte gărzi se fac, nu știm exact cât cheltuim pe medicamente, nu știm câte plăți informale sunt, nu știm de ce o operație costă mai mult într-un loc și mai puțin în altul din perspectiva Casei (de Asigurări de Sănătate — n.r.), cu exactitate”

Mă întreb ce se întâmplă la Ministerul Sănătății? Este ministrul închis şi izolat de feudali în birou ca un bolnav periculos?
Cum este posibil să creadă că nu ştim câţi medici avem în România? Se referă la sectorul în totalitate privat, la absolvenţii care au părăsit ţara sau nu lucrează în domeniu pentru că despre restul are informaţii până la ultimul!

Cum adică nu ştie cum sunt plătiţi?

Cum este posibil să spui că nu ştii câţi bani dăm pe medicamente când am cheltuit zeci de milioane de euro tocmai pentru că oricine, cu atât mai mult ministrul, să poată cere în timp real să vadă cât de dezechilibrate sunt cheltuielile, cât de mult sunt favorizaţi unii furnizori în defavoarea altora, iar între scaune căzând pacienţii?

Dar oare a întrebat pe cineva? Pe cine?

Astăzi, biroul de presă vine să acopere candoarea ministrului care nu ştie pe ce buton să apese încercând să ne aburească – datele provenite de la Minister, de la Colegiul Medicilor şi de la Institutul Naţional de Statistică nu coincid. Aceste date nu au cum să coincidă şi nici nu are vreo importanţă. Unele surprind toţi medicii care au solicitat un cod de parafa, altele numai membrii care exercită efectiv dreptul de practică neexistând o procedură de pierdere a dreptului de a fi membru al colegiului, când de fapt singurii care contează pentru domnul ministru sunt cei plătiţi din fonduri publice. De aceea, nu întâmplător, din enumerare lipseşte tocmai sursa care contează, care dă cu exactitate numărul de medici care lucrează efectiv în sistemul public ca furnizori de servicii medicale – iar aceasta este Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Cred că nici nu ar trebui să închidă telefonul pentru ca preşedintele CNAS să-i spună cifra exactă.

Comunicatul continua cu dezvinovăţirea printr-o alta abureală – ”costurile serviciilor medicale prestate de furnizori pentru pacienţi, în ciuda mecanismelor de calcul existente, acestea de foarte multe ori nu sunt fundamentate pe baze reale.”

Să faci tu ministru al sănătății o asemenea declaraţie după ce tocmai ai contrasemnat o ordonanţă de urgenţă prin care se spulberă tocmai fundamentarea modului de calcul a tarifelor din spitale? Guvernul Ponta a majorat veniturile tuturor bugetarilor din spitale cu 25%, băgând în ceata toţi angajaţii Caselor de asigurări cum să rezolve legal majorarea – deoarece banii angajaţilor din spitale, deşi bugetari în teorie – sunt transferaţi de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate pe factură, în funcţie de numărul de servicii prestate. Aşa se face ca spitalele au primit un fel de subvenţie temporară – sume alocate ca urmare a majorării salariale, încâlcind concurenţa loială între furnizorii de stat, care primesc subvenţia cu pricina, şi cei din spitalele private, care nu o primesc deşi furnizează aceleaşi servicii, la aceleaşi tarife, şi discriminând pe față medicii din spitale de cei care nu lucrează în spitale, ca şi cum ar fi altfel de medici!

Cum nu iese fum fără foc nici declaraţia aberantă a ministrului nu s-a născut din neant!

Guvernul a aprobat OUG 20/2016 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 începând cu 1 august. Dacă la Ministerul Muncii şi la cel de Finanţe exista o evidență pentru toate categoriile de salariaţi vizate de majorări – informaţie necesară pentru calcularea impactului bugetar, Ministerul Sănătății s-a lovit de un zid ridicat tocmai de anomalia existenţei unui personal plătit ca fiind bugetar în condiţiile în care unitatea nu primeşte bani direct de la buget ci emite facturi pentru prestări de servicii iar din banii încasați își plătește toate cheltuielile, inclusiv personalul!

Ministrul şi cei care au întocmit comunicatul mint.

Problema lor nu era numărul de medicii, a căror evidență numerică o au bob numărat, fiind acreditaţi de către CNAS, ci restul personalului, de la asistente până la secretare şi portari. Deoarece responsabilitatea plății acestora este a spitalului, Ministerul nu avea de ce să aibă o evidentă analitică a salariilor acestora. A fost însă suficient să vrei să măreşti salariile brusc, cu 25%, fără o raţiune economică, la toţi salariaţii din spitale şi să apară probleme. Contabilii au muncit şi au raportat de pe azi pe mâine salariile brute la care urma să se aplice majorarea stabilită prin lege. Acum, când majorarea de 17% nu s-a mai făcut unitar, lucrurile au devenit cu mult mai complicate – Guvernul solicitând date aproape imposibil de furnizat – înainte de a stabili cum şi cui i se vor majora salariile!

Nu am ce să-i reproșez lui Vlad Voiculescu – pare a fi un om extrem de plăcut, cu talent de comunicator (îți merge la inimă) și da, incompetent în materie de sistem sanitar. Doar traficarea de metrotrexat pentru câteva zeci (sau sute, că nu ne-a lămurit) de bolnavi sau câțiva ani de experiență prin firme cu profil de investiții din Austria, nu sunt suficiente pentru a asimila, peste noapte, cum funcționeaza acest sistem. Ar însemna că oricine, dar oricine, poate fi ministrul sănătății. Premierul Cioloș și-a asumat riscul cu numirea, bazându-se pe faptul că este practic neresponsabil – adică nu ai cum să-l tragi la răspundere.

Poate ca nu aș fi scris cele de mai sus dacă nu aș fi văzut extazul multora, ”astfel de oameni ne trebuie, care să spună lucrurilor pe nume”! Cei care au cât de cât competență privind funcționarea sistemului, și am în minte câteva sute de persoane, nu au nicio șansă să prezinte vreun argument privind îmbunătățirirea sistemului sanitar. Cei care azi aplaudă nu au cert capacitatea de a înțelege iar noi trăim totuși ăntr-o democrație.

Mă întreb retoric dacă ar fi fost în poziție de candidat în fața comisiilor de sănătate reunite ale Parlamentului – ar mai fi luat votul parlamentarilor? Poate că da, având în vedere ca președinta PNL deja s-a grabit să anunțe că îl invită pe listele de parlamentari pentru meritele sale ca ministru?!?

Știu, politica jonglează cu imagini, cu percepții. Din acest punct de vedere tehnocratul Vlad Voiculescu are carisma și calitățile unui excepțional om politic.

Posted in Neclasificate | Leave a comment

II. Adevărata miză a controlului contractelor pentru biocide de la spitalul județean Tg.Mureș

Ministerul Sănătății a început o anchetă la Sp.județean de urgență Tg.Mureș. Motivul – spitalul a încheiat un contract cadru (în baza căruia urmează a se face achiziții și  nu o achiziție propriu-zisă) de 15 milioane de lei pentru o perioadă de 3 ani.

Miza controlului este mare. Dacă managerul va putea să demonstreze negru pe alb că acesta este consumul calculat de biocide și că aceste contracte nu sunt simple exagerări, rezultă că un spital ar avea nevoie de cel puțin 5 milioane de lei – ceva mai mult de 1 milion de euro anual! Însă din presă am aflat ca HexiPharma ocupa 20% din piată, cu o desfacere de aprox 2 milioane anual – deci piața de biocide ar fi de aprox 10 milioane de EURO anual!

Daca luam în calcul numai spitalele de rangul, dimensiunea și rolul spitalului județean de urgență Tg.Mureș – rezultă că numai pentru astfel de spitale am avea nevoie de minim 50 de milioane de EURO! Wooau!

Dacă mai luăm în calcul și restul de 380 de spitale, discrepanța dintre achiziții și necesar este astronomică. Cu alte cuvinte, vom avea dovada indubitabilă că răul făcut de răposatul Condrea prin livrarea de apă colorată pe post de dezinfectant este minuscul pe linga cel facut de managerii nostrii din toata tara!!!

Sper că MS ne va lamuri ca managerul din Tg.Mures este doar un hoț! Vom vedea!

PS – cititi neaparat comentariul dl dr.Popa de mai jos!

 

 

Posted in Neclasificate | 2 Comments

I. Cum ne-am obisnuit sa ne protejam fata de infectiile nosocomiale?!

Pentru ca imi dau seama ca personalul care nu are atributii explicite privind prevenirea IN se afla intr-o rutina care impiedica a face diferenta intre normal si anormal, m-am gindit sa fac scurte comentarii la obiect, aleatoriu, pentru a exemplifica ce trebuie schimbat.

Plecind de la o poza care am gasit-o pe FB postata de unul dintre colegi, m-am gindit ca este sugestiva si pentru ignorarea unora din cei mai banali vectori: studentii!Iata ce scriu normele de aplicare ale OMS 914/2006

150511_r26484-320

art. 13. (2) La spitalele clinice se recomandă diferenţierea pe circulaţie separată a zonei spaţiilor destinate învăţământului şi conducerii medicale a secţiei de zona saloanelor pentru bolnavi.

  1. Daca lucrati intr-un spital clinic sau ati fost pacient intr-un astfel de spital, ati constatat pe undeva respectarea unei astfel de recomandari? Consecintele va las sa le trageti singuri!
Posted in Neclasificate | Leave a comment

Ar trebui să aștepte premierul sprijinul medicilor pentru schimbare?

Citesc o ştire difuzată de Digi24.
”Eu, ca prim-ministru, și sunt convins că și ministrul Sănătății, vom spune tot ce constatăm că este greșit în sistem. Dar nu este suficient să spunem doar ce constatăm, va trebui să propunem și soluții, inclusiv legislative.”
Acesta a fost răspunsul premierului la o înțepătură venită din partea unui medic care mai voalat îl acuza de non-combat.Am încercat preț de câteva secunde să mă pun în postura celor doi – cel mai probabil oameni de bună credință dar care nu au nici în clin nici în mânecă ceva cu îngrijirea bolnavilor, asaltați din stânga și din dreapta de opinii și sfătuitori. Pe cine să crezi, cine are dreptate, ce măsuri poți să iei fără să greşeşti?Cât despre soluții legislative, ce să mai vorbesc?! Cine să le facă? Premierul, ministrul, juriștii care și până acum aveau puterea de a face propuneri și nu le-au făcut?! Iar dacă cineva face o propunere – oare câtă rezistență se va ivi din jurul decidenților tocmai din partea celor care sunt vizați?!Vă propun, spre exemplificare, soluțiile în care eu cred, pentru combaterea fenomenului de ascundere a infecțiilor nosocomiale.

  • Eliminarea indicatorului de performanță al activității managerului și șefului de secție legat de infecțiile nosocomiale.
  • Asigurarea unei transparenței totale pentru a preîntâmpina înțelegerile tacite sau explicite dintre DSP, manager, medici din spital. Pe site-ul unității ar trebui să fie publicate focarele de infecții nosocomiale, când au apărut și când au fost eradicate, ce masuri specifice se iau, cantitatea de dezinfectante necesare raportat la activitate și suprafață și în paralel bugetul alocat pentru achiziționarea acestora, consumul de antibiotice de rezervă, inserarea numărului de analize bacteriologice care identifică bacterii ”de spital” – indicând inclusiv colonizările.
  • Schimbarea radicală a atitudinii față de vizitatori (managerul să poată limita vizitele la 10-20 minute, numai în echipament de unică folosință cumpărat de la automate pe banii vizitatorilor, instruirea specială a aparținătorilor care substituie infirmierele.
  • Schimbarea radicală față de studenți (și ei sunt vectori scăpați complet de sub control)!
  • Stewardship susținut care să schimbe cultura organizațională.
  • Includerea epidemiologului în comitetul director (această idee nu-mi aparține însă subscriu la ea).

    Și acum întrebare: cine susține și cine se opune unor asemenea soluții? Premierul sau ministrul sănătății pe cine să creadă, pe cine să urmeze? Iar medicii, îmboldiți de premier „să nu mai stea pe margine” cum ar putea să se manifeste? Pe FB? În stradă? Prin petiții online?Îmi pare rău domnule Cioloș, acest popor are nevoie de leadership iar schimbarea nu este întotdeauna un proces democratic, o decizie a majorității!

    Voi închide acest post cu o afirmație pe care am descoperit-o într-un film pe care cred că l-am văzut de 7 ori (MiB I) și de abia acum m-a atins: ”Oamenii pot fi inteligenți însă în grup oamenii sunt animale proaste, sperioase și periculoase.”Iar medicii sunt și ei oameni.

De la trimiterea  propunerilor (incusiv a actelor normative care necesită modificare) au trecut deja  14 zile. (voi modifica din când în când cifra).

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Un prim pas in scandalul Cantacuzino – parchetul vede pentru prima oara ca exista un prejudiciu!

Am dat peste stirea ”Ancheta vaccinului toxic, la DNA”. Interesant, foarte interesant!
DNA vede, pentru prima oara, ca in cazul de fata s-a produs un prejudiciu. Il si cuantifica. Faptul ca riscam si poate chiar am distrus sectia de productie de la Cantacuzino – centura noastra de siguranta in fata unei pandemii – nu mai conteaza.

Iata cum aprecia acelasi DNA problema prejudiciului in 28 septembrie 2015.
de la DNA

Cine este interesat – poate sa citeasca intreg materialul aici
ordonanta_DNA 2015 – Cantacuzino.

aici – plingerea mea impotriva ordonantei procurorului de caz

plingere impotriva ordonante de NUP p procuror de caz Cantacuzino

iata si ordonanta de trimitere a contestatiei catre Tribunalul Bucuresti

ordonanta ca urmare a contesatiei

si hotarirea Tribunalului Bucuresti – care demonstreaza ca DNA era deja sesizat

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000669138&id_inst=3

 

Citeva ginduri de blog:

  1. DNA nu a preluat ancheta – asa cum s-ar putea crede din anunt (nu exista un asemenea comunicat pe site-ul oficial al institutiei) fiind doar o scurgere de informatii interpretata in acest mod de cel care a dat stirea. DNA a fost sesizat de indata ce toate incercarile presei de la vremea scandalului au ramas fara urmari. A trebuit sa treaca insa 2 ani pina ce lucrurile au inceput sa se miste.
  2. Ma intreb daca magistratii sunt si ei trasi la raspundere in vreun fel – nu de alta, dar dupa ce a imbatrinit 2 ani o asemenea plingere – raspunsul magistratului DNA a fost bulversant – denotind fie incompetenta, fie punctul sau de vedere juridic (toti avem dreptul la opinii nu-i asa) fie o presiune exercitata asupra lui, ceea ce ar fi meritat sa fie lamurit.
  3. Instanta de judecata a acceptat contestatia mea impotriva acestei ordonante  si a decis retrimiterea la DNA a dosarului, spre furia celor implicati in ingroparea institutului.  Cum aceasta hotarire s-a dat cu o zi inainte de nominalizarea lui Dacian Ciolos pt functia de premier, nu este de mirare furia unora impotriva mea in zilele ce au urmat, in conditiile in care presa ma anuntase drept candidat la portofoliul sanatatii (fiind vorba de un guvern provenit din societatea civila – nici nu era greu de avansat o asemenea speculatie, de care m-as fi lipsit bucuros si care in final mi-a facut mult rau).
  4. Este interesant ca daca nu as fi contestat ordonanta cu pricina – ar fi fost pusa definitiv batista pe tambal.

Astept cu interes ca stirea sa capete si contur – care sunt persoanele aflate in cercetare. Chestia asta cu in rem suna a protectie pe fata.

Ca o concluzie de etapa insa, ma bucur ca lucrurile au inceput sa se puna in ordine. Este inca un exemplu de cit de toxica este incercarea de a dezincrimina abuzul in serviciu care face ca ministrii si functionarii publici sa fie deasupra legii. Un alt exemplu, la fel de interesant este poate si cel al dezinfectantilor in care de fapt, nimeni nu pare a fi RESPONSABIL de ceea ce s-a intimplat, pedepsele la care sunt expusi inconstientii excroci fiind penibile!

Gustul amar insa ramane, lucrurile se misca greu, prea greu, chiar si atunci cind este vorba cu adevarat de interes national (cit de golita de continut a devenit aceasta sintagma!).

PS – Denuntul este depus de mine insa nu eu sunt subiectul de interes ci cum functioneaza institutiile acestui stat si de aceea am preferat sa obliterez numele meu. Nu este nici un motiv de cinste, nici de bucurie ci de mare tristete, fagasul normal fiind autosesizarea Parchetului sau o plingere inaintata de Ministrul Sanatatii.

Nu este usor sa pierzi vremea cu redactari de plingeri, pierderi de timp pe la registratura si mai ales sa-ti asumi povara unei asemenea atitudini! Daca insa toti se dau la o parte – nu avem de ce sa ne mai miram ca ne merge atit de rau, noua ca tara.

 

Posted in Neclasificate | 3 Comments

Ce poate face Ministerul Sanatatii in privinta infectiilor nosocomiale

Pentru o bună vizualizare dati click dreapta si selectați deschiderea într-o fereastra nouă

Iata actele normative care trebuie modificate:

  1. Ordinul nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare
  2. Reinstaurarea anexei 7 din 190 din 1982 abrogata în mod eronat
  3. Ordinul nr. 914/2006 pentru aprobarea normelor privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare
  4. Ordinul nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare
  5. pentru aprobarea Normelor tehnice privind asigurarea curăţeniei, dezinfecţiei, efectuarea sterilizării şi păstrarea sterilităţii obiectelor şi materialelor sanitare în unităţile sanitare de stat şi private*)
  6. Ordinul nr. 112-2007 – criteriile de performanţă ale managerului
  7. Ordinul nr. 320/2007 privind aprobarea conţinutului Contractului de administrare a secţiei/laboratorului sau serviciului medical din cadrul spitalului public
  8. Ordinul nr. 1628/2007 privind aprobarea modelului contractului de administrare a spitalului public din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice
  9. Ordinul nr. 1384/2010 privind aprobarea modelului cadru al contractului de management
  10. Ordinul nr. 1284/2012 privind reglementarea programului de vizite al aparţinătorilor pacienţilor internaţi în unităţile sanitare publice
  11. Ordinul nr. 1778/2006 privind aprobarea normativelor de personal
  12. Ordinul nr. 1500/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a secţiilor şi compartimentelor de anestezie şi terapie intensivă din unităţile sanitare
  13. Ordinul nr. 321/2016 privind aprobarea detalierii pe judeţe a numărului total de paturi, pe anul 2016, din unităţile sanitare publice şi private pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti
  14. Ordinul nr. 673/2015 privind completarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 386/2004
  15. Ordinul nr. 824/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Sanitare de Stat
  16. Ordinul nr. 1199-2011 privind introducerea RO DRG v1
  17. HG nr. 857/2011 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice
  18. Hotărârea nr. 617/2014 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide
  19. Legea -nr-339-2015-a-bugetului-de-stat-pe-anul-2016
  20. Legea 95/2006 – privind reforma în sănătate

PS
Un drept la replica destinat ”jurnalistilor” Dana Lascu , Gabriel Fereșteanu de la publicatia Evenimentul Zilei. Iata ce scriau domniile lor in articolul  – REVOLTĂTOR. Fostul ministru al Sănătății a vrut să ASCUNDĂ că REZULTATELE controalelor nu sunt bune.

”EVZ a aflat, însă, că printre cei invitați s­-ar fi numărat: conf.dr. Sorin Paveliu (fost deputat și proprietar de cabinet privat),…..”

” Potrivit surselor noastre, la întâlnire, primul care a luat cuvântul a fost dr. Sorin Paveliu. „La un moment dat, premierul l­a oprit, pentru că vorbea mult și agitat, apoi le­a cerut celorlalți invitați să vorbească mai puțin și la obiect, pentru că e doar o întâlnire informală și rămâne ca ulterior să discute
punct cu punct ce s­a întâmplat”, ne-­a relatat sursa noastră.”

Dacă mi-ar fi dat un telefon, așa cum atât de adesea jurnaliștii numitei publicații au făcut-o, ar fi putut afla ca nici nu am luat primul cuvântul, nici nu am vorbit mult și nici agitat și implicit nici premierul sau altcineva nu avea de ce să mă întrerupă, intervenția mea fiind scurtă și strict la obiect. În ceea ce privește prezența mea în acel grup de lucru, nu știu cine a avut inițiativa invitării, fiind chemat la telefon de secretarul de stat Strâmbu pe care l-am cunoscut cu această ocazie, nu s-a datorat în mod cert faptului ca undeva in timp am fost deputat (nu mai fac parte dintr-un partid politic de 9 ani), iar da, imi exercit profesiunea sub forma unui cabinet medical din ambulator, fiind proprietar al acestuia, cam tot asa cum domniile lor sunt proprietari de jurnalism!

Grețos! Atit doar ca de această dată mizeriile trebuiesc semnate și nu ascunse sub pseudonim, asa cum se întâmplă la fiecare postare a mea pe adevarul.ro Ca s-o spun mai pe sleau, pentru persoana mea sunt asignati citiva postaci, care mânjesc orice afirmație exact în stilul de mai sus, cu mici și multe neadevăruri, cu insinuări etc, dovedind de unde curge acest puroi. Pe de altă parte această atenâie mă onorează, niște jigodii fiind speriate de ceea ce spun sau de ceea ce aș putea face. Va mulțumesc pentru încredere!

Să va fie de bine și să vă îndestuleze simbria pe care o primiți pentru slujba voastră!

Posted in Neclasificate | 4 Comments

Predigest la Legea Preventiei in sanatate

Am vrut sa fac o analiza a textului legii propuse de PNL referitoare la Preventia in Sanatate. Pur si simplu nu se poate. Am convingerea ca a fost redactat de un consilier cu grave probleme de sanatate, cu fracturi logice evidente. Mai grav este ca a fost inghtit de 25% din parlamentari, printre care toti PNL-istii. Asa ca am decis sa las eventualului cititor placerea de a vedea sublinierile si comentariile mele incipiente fara a mai le dezvolta. La inceput va fi amuzant, mai la coada cred ca va veti enerva.

Iata proiectul(trebuie deschis cu acrobat reader daca vreti sa vedeti comentariile) preventie cu unele comentarii

Merita citita neaparat si expunerea de motive   –  expunere de motive

Succes!

Vedeti si comentariul din Adevarul

http://adevarul.ro/news/politica/responsabilitatea-politica-doamnei-alina-gorghiu-legea-preventiei-sanatate-1_56b7462a5ab6550cb88af9ea/index.html

 

Posted in Neclasificate | 1 Comment

“Nu avem capacitatea de a identifica toate infecţiile din spitale”! Oare?!

Teoretic as avea toate motivele sa ma abtin sa comentez interviul de ieri al domnului ministru Achimas Cadariu de la Realitatea TV. Cred insa ca domnia sa a facut o greseala pe care as putea s-o trec cu vederea daca nu m-ar durea prea mult.

Problema infectiilor intraspitalicesti este una extrem de grava, care nu are de-a face cu insuficienta finantarii, care ne pune viata in pericol tuturor – medici, asistente, rude si mai ales pacienti.

A raspunde moderatorului ca, in urma controlului din spitalele din Bucuresti unde au fost internati pacientii proveniti de la Colectiv, ai ajuns la concluzia ca nu dispunem de resursele umane pentru a identifica toate infectiile din spitale este in cel mai bun caz o dezinformare, ca sa nu folosesc un cuvint mai dur. Iata de ce:

  1. Descoperirea infectiilor intraspitalicesti nu este o problema – raportarea si lupta impotriva lor este! Ai putea intelege ca pacientii mor si nu se stie de ce! Infectiile sunt diagnosticate ferm de laboratorul de microbiologie. Asa ca raportarea cu cifre de 10-20 de ori mai mici decit in realitate este un fapt subiectiv, deliberat, nu o absenta a capacitatii de diagnosticare!
  2. Controlul ordonat de ministru in Bucuresti a decelat doua spitale care au (aveau) infectii intraspitalicesti – declarate/nedeclarate, insa acestea nu au fost nominalizate. Se pune problema – oare pacientii nu ar avea dreptul sa stie ca in acel spital exista o problema, cind si cum va fi fost rezolvata?
  3. Daca vorbim de resurse insuficiente, o radiografie a ceea ce s-a raportat in trecut, daca exista insuficiente de personal etc, ar fi fost in beneficiul public si chiar al spitalelor respective.
  4. La nivel national, numarul epidemiologilor este insuficient insa nu vad nici un motiv ca sa nu fi fost scoase la concursul de rezidentiat TOATE locurile disponibile.
  5. Controlul a fost efectuat in Bucuresti – unde problema resursei umane sta cu totul altfel decit in intreaga tara!
  6. Ministrul avea datele si ar fi putut sa le faca publice – daca exista vreun spital in activitate din Romania – care nu respecta prevederile legii – functionind fara epidemiologul prevazut de lege (in mod evident exista astfel de situatii insa ele trebuie semnalate ca atare, nu trecute sub pres cu un termen generic – nu avem capacitatea si resurse umane suficiente).

Am mai scris, poate cineva aude: vina pentru infectiile nedeclarate si a masurilor pompieristice luate o poarta exclusiv autoritatile, nu medicii si in nici un caz lipsa medicilor!

O sectie de spital sau un spital in totalitate nu poate fi inchis temporar! Pur si simplu, in bugetul CNAS si al MS nu exista un tampon, un fond de rezerva pentru astfel de situatii, care sa asigure finantarea unitatii si a masurilor de urgenta impuse de o asemenea situatie! Spre exemplu, normele Contractului Cadru aflat pe site-ul CNAS ar fi putut include prevederi legate de acest aspect, daca infectiile intraspitalicesti ar fi privite ca fiind o problema reala, asa cum de altfel sunt! In  conditiile actuale, daca nu raportezi servicii/internari, nu ai de unde sa platesti salarii – iar legea nu iti permite un astfel de somaj tehnic in spital! Daca, nu poti raporta infectiile, nici nu poti lupta eficace cu acest fenomen aproape inevitabil (toate spitalele lumii se confrunta cu infectii intraspitalicesti – problema este ce faci cind un asemenea caz apare – spre exemplu sa ne gindim ce au facut spitalele din strainatate cu pacientii trimisi din Romania, gata colonizati sau infectati?!).

Ma voi opri aici doar pentru a reveni asupra subiectului.

Imi doresc doar ca ministrul sa uite ca temorar este ministru si nu manager, si in anuntata conferinta de luni sa vina cu masuri concrete, nu cu infiintarea de comisii si aprecieri generale privind insuficienta resurselor. Rolul managerilor de orice nivel este tocmai acesta: dupa ce identifica o problema sa faca realocarea de resurse financiare si umane pentru a gasi solutii viabile. Altfel ar fi suficient sa punem pe scaunul de ministru un computer si sa facem o licitatie pentru un program cu functia – Prim manager al Sanatatii!

Posted in Neclasificate | 2 Comments

Completare la mesajul presedintei SNMF referitor la SIUI

Stimată doamnă doctor Tănăsescu,

Am citit, rând cu rând, memoriul referitor la funcţionarea necorespunzătoare a sistemului informatic ca întreg sau a componentelor sale luate separat.

(http://snmf.ro/sites/default/files/2016_01_15_Memoriu_PIAS_Avocatul_Poporului.pdf)

Că victima colaterală a acestui sistem (lucrând într-un centru medical în care există şi un contract de ambulator cu CNAS) confirm și subscriu la fiecare afirmaţie făcută. Consider însă că nu este suficient. Am convingerea că dl.Preşedinte Chiurchea şi cei direct răspunzători nu dorm noaptea din cauza ŞIUI. Este drept, încercă să cârpească. Primim zilnic actualizări, semn că se lucrează nonstop – ceea ce este în realitate aberant – mergându-se în timp real pe conceptul ”trial and error” pe spinarea utilizatorilor şi mai ales a beneficiarilor. Este drept, dl.Chiurchea a început să mistifice adevărul la fiecare situaţie nou creată – exemple nu îşi mai au rostul. Dar ce ar putea să facă, să-şi dea demisia?! Ne-ar încălzi cu ceva?!

Vă scriu pentru că în final am ajuns la concluzia că SIUI nu îi lipseşte o parte tehnică, spre exemplu o firmă sau un informatician genial sau măcar capabil, ci este o greşeală conceptuală, de abordare.

Voi începe cu soluţia tehnică, probabil cea mai puţin interesantă din punctul nostru de utilizatori.

  • Astfel, mi se pare aberant să pui în practică un sistem naţional a cărui funcţionare din ce în ce mai complexă să depindă de un program instalat pe terminale care nu aparţin CNAS. Este aberant să cauţi să găseşti soluţii care să fie aplicabile nu numai diferitelor variante de Windows (unele piratate şi chiar modificate) ci şi diferitelor configuraţii hard sau încercând să ai în vedere existența a diferitelor software instalate de fiecare utilizator, inclusiv în ceea ce înseamnă partea de autentificare.
  • Mi se pare cel puţin ciudat să ai în vedere mai multe module şi fiecare să fie realizată de alt dezvoltator şi bineînţeles
  • Mi se pare complet anormal să nu dispui de mentenanţa contractuală şi să muţi toate problemele rezultate în urma cârpirii cu mijloace ”interne” pe umerii beneficiarilor, mergând mai departe, pentru că poate este ultima oară când nu merge sistemul.
  • Mi se pare, de asemenea, revoltător, ca pe monitor să-mi apară mesajul că ”această reţetă se va elibera pe propria dumneavoastră răspundere”!
  • Am lucrat în prezent cu aproximativ 15 aplicaţii – baze de date medicale, ale unor firme din străinătate care aveau funcţii oarecum similare. Niciuna nu stoca absolut nimic pe calculatorul meu, singurele cerinţe fiind cele legate de o anumită configurare hard şi soft pe care computerul trebuia s-o îndeplinească şi care întotdeauna este verificată prin intermediul unor call-centre şi a unor mici teste banale.

Ca utilizator, toate acestea nu mă interesează. Pur şi simplu nu sunt plătit şi nici pregătit pentru a face faţă la astfel de probleme.

Motivul pentru care dau o replică la efortul dvs. de a redacta memoriul dat publicităţii este legat de ceea ce este în puterea noastră şi ar trebui să cerem:

  1. Reglementarea/legiferarea detaliată a unor situaţii legate de funcţionarea SIUI prin intermediul Contractului Cadru al ASS. Ignorând total prejudiciile aduse pacienţilor, deşi sunt imorale şi dureroase pentru ei şi pentru medicii care devin parte a unui sistem care îi umileşte, ar trebui să luăm în considerare prejudiciile aduse utilizatorilor. Într-adevăr, fiecare minut de nefuncţionare nu înseamnă numai ”economii” realizate de CNAS, cum încerca să ne vândă disfuncţionalităţile domnul dr. Chiurchea, ci reprezintă prejudicii materiale aduse personalului medical aflat în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea şi de a realiza astfel venituri. Această problemă trebuie să fie în mod obligatoriu subiectul unei clauze contractuale iar în caz contrar nimeni, niciodată nu va răspunde material sau administrativ pentru un produs şi un serviciu prost realizat sau furnizat. Unele din aspectele legale se găsesc în materialul semnat de dvs. şi de aceea, nu le mai reiau.
  2. Reintroducerea prin OUG sau HG a unei noi perioade de probă pentru sistemul informatic. Eu cred că recepţia pentru aceste produse nu a fost efectuată iar în caz contrar cineva trebuie să-şi piardă locul de muncă şi chiar să răspundă material.
  3. Trebuie să solicităm copii după procesele de recepţie ale tuturor componentelor. Dacă s-a făcut o recepţie – nu am niciun dubiu că ne aflăm în faţa unei fraude, a unui fapt de corupţie, pentru că niciun om normal la cap nu ar semna un asemenea act fără să aibe o ”motivaţie” puternică dacă sistemul nu merge! Dacă însă nu s-a făcut încă o recepţie, ceea ce ni se întâmplă este abominabil.
  4. Această problemă depăşeşte competenta atât a Preşedintelui CNAS cât şi cea a Ministrului Sănătăţii. Demersul trebuie să fie direcţionat către acele zone în care se pot lua decizii: primul ministru şi/sau Parlamentul. Primul ministru beneficiază în prezent de un consilier pentru probleme de sănătate care a ocupat pentru o perioadă suficient de lungă funcţia de preşedinte al celei mai mari case teritoriale de asiguraţi, dl. dr.Gheorghe Iana. Am întreaga convingere că un răspuns din partea premierului Ciolos nu poate fi decât unul în cunoştinţă de cauză. Însă domnia sa trebuie sesizat direct, punctual, astfel încât să ştie că există o problemă având un caracter naţional (în fond este lezată întreaga populaţie nu doar un medic dintr-o comună oarecare). De asemenea, Parlamentul are o funcţie de control foarte puţin exercitată. Totuşi, dacă parlamentarii nu ştiu sau nu au uzanţa controlului – nu înseamnă că alegătorii nu pot să adreseze apel către liderii politici şi către Preşedinţii celor două comisii de specialitate.

În încheiere, pentru a nu mai încălzi propriile mele frustrări legate de reprezentativitatea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România, voi adresa direct un ultim îndemn atât formelor asociative ale medicilor de familie cât şi a celor mult mai puţin coagulate ale medicilor care lucrează în ambulator:

”Trebuie să reacţionăm  ACUM!”. 

Am avut ocazia să vizitez Colegiul Medicilor din Germania. Respectul de care se bucurau reprezentanţii Colegiului Medicilor de Familie era unul care se simţea fizic. Ei erau cei pe care autorităţile nu şi-ar fi permis să-i supere sau ale căror doleanţe le-ar fi ignorat. (De aceea, nu exclud ca să fie trimis un apel similar către fiecare Colegiu judeţean al medicilor chiar dacă speranţele mele sunt mici). Speranțele mele sunt însă legate de reacția individuală a celor cărora le-a ajuns stresul utilizarii unui sistem care nu functionează dar și catre cei care au atributul legal de a reprezenta medici (ma refer aici in special la medicii de familie).

Un prim imbold către negocierea unor măsuri legale ar putea fi afişarea pe uşile tuturor cabinetelor, pentru o săptămână, a unui anunţ de genul: ”Ne cerem scuze, pentru neplăcerile create! Persoanele responsabile de proasta funcţionare a sistemului informatic sunt:….  cu nume, prenume si numere de telefon ale institutiilor respective.”

Un pas ulterior ar putea fi 3 zile de greva japoneză – zile în care toată lumea să-şi exprime nemulţumirea nu atât faţă de proasta funcţionare a sistemului cât punctual pentru nereglementarea situaţiilor în care sunt târâţi medicii şi pacienţii. Dincolo de o banderola se mai pot trimite alte mesaje gindite centralizat.

Ultimul pas ar fi solicitarea demisiilor unor personaje cheie ale sistemului dacă până atunci nu vor fi demarate consultări reale, pe picior de egalitate, ca între parteneri, privind proasta funcţionare a sistemului informatic.

Din fericire, in acest moment, un asemenea demers nu are un caracter politic, neexistind o forta politica la conducere. De aceea cred ca o incercare de a repune lucrurile in matca lor normala ar putea avea succes.

Cu stimă,

Sorin Paveliu

Posted in Neclasificate | 6 Comments

Despre infecțiile nosocomiale – o perspectivă personală. Cauze și soluții

Spitalele din România suferă din cauza infecţiilor intraspitaliceşti. Astfel de infecţii există în toate spitalele Europei.

Și totuși de unde atâta emoţie şi pulsiuni?  Elementul care face diferenţa este MINCIUNA! Obişnuinţa de a minţi şi de a lucra într-un mediu în care se minte zilnic, în care dramele umane sunt privite fără reacţie, ca fiind implacabile, deși unele sunt evitabile. O catastrofă, ca cea de la COLECTIV, a făcut că întreaga societate să îşi arunce privirea asupra unor subiecte care până acum păreau tabu.

Despre infecţiile nosocomiale s-a spus în presa şi mediul online aproape tot. Am însă sentimentul că teoretizările, generalizările, nu sunt de natură a da omului neobişnuit cu subiectul dimensiunea reală a problemei. De aceea voi aşterne ”pe hârtie” propria mea versiune încercând să evit ceea ce s-a spus deja.

Unele cauze globale care contribuie la apariţia bacteriilor ucigaşe!

  • Omenirea, în totalitatea ei, pierde bătălia cu bacteriile. Unele din cauze nu sunt specifice ţării noastre. Rezistenţa bacteriană are cauze bine determinate, un rol important reprezentându-l comportamentul iresponsabil al oamenilor, care iau antibiotice când nu este cazul, iau antibiotice care nu au capacitatea de a opri infecţia sau urmează tratamente incomplete, selectând tulpini din ce în ce mai rezistente. În spitale procesul de instalare a rezistenţei bacteriene este mai accelerat din multiple cauze, asupra cărora nu mă voi opri aici, iar contaminările sau infecţiile declarate cu Staphylococcus aureus, Enterococus,  Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp dau frisoane medicilor şi uneori omoară pacienţii!
  • În  cele mai performante spitale europene se raportează o incidenţă a infecţiilor de 5-7%. România ascunde însă în mod constant fenomenul – raportând o incidenţă de 0,22% pe an (în anul 2014).
  • La această situaţie de fapt s-a adăugat şi o realitate mult mai greu controlabilă de către medici: industria farma este orientată către profit, este o afacere cu accente etice, dar înainte de toate o afacere. Foarte repede producătorii au constat că este nerentabil să investeşti în cercetare pentru descoperirea de noi antibiotice sau chemioterapice antibacteriene când ai de-a face cu o populaţie sinucigaşă, care nu respecta nicio regulă şi care prin abuz, omoară produsul în 2,3, 4 ani (a se înţelege selectează bacterii rezistente prin folosirea nejudicioasa a antibioticelor) înpiedicând recuperarea investiţiei. Aşa se face că astăzi avem din ce în ce mai puţine antibiotice noi, iar cele vechi sunt practic inutile faţă de germenii care au devenit între timp rezistenţi!

Unele aspecte specifice României privind infecţiile cu germeni de spital

  • Chiar dacă pare un sofism principala cauză perpetuării  infecţiilor nosocomiale este chiar negarea existenţei lor! Atitudinea devenită cutumiară, de a nega infecţiile intraspitaliceşti împiedică atât luarea măsurilor adecvate cât şi educarea personalului în sensul prevenirii acestora. Măsuri banale de asepsie sunt uneori încălcate chiar de personalul de îngrijire iar mutarea germenilor de la un pacient pe clanţa de la uşa salonului şi de aici la alt pacient este asigurată inclusiv de vizitatori care au un acces aproape nerestricţionat la bolnavi.
  • Dincolo de toate argumentele, principala vină în privinţa deceselor din spitale ca urmare a infecţiilor nosocomiale revine Ministerul Sănătăţii şi Direcţiilor de sănătate publică. Lipsa intervenţiei autorităţilor în situaţiile în care de ani de zile se ştiu discrepanțele flagrante dintre raportări şi situaţia reală este principala cauză a situaţiei actuale. Autorităţile au abandonat pur şi simplu lupta cu infecţiile, informaţii despre controalele efectuate şi măsurile adoptate fiind că şi inexistente şi imposibil de obţinut de către public sau masmedia!
  • Profilaxia cu antibiotice de rezervă. În disperarea de a evita eşecuri terapeutice, acuze de malpractice sau sancţiuni administrative, mulţi dintre medici fac tratamente “profilactice” cu antibiotice de rezervă, încă de la internarea în spital, în speranţa că vor creşte şansele pacientului de a se lupta cu o eventuală infecţie intraspitalicească. Practica este un nesusţinută științific, este dăunătoare şi pentru pacient şi pentru spital.

Influenţa finanţării inadecvate asupra infecţiilor nosocomiale

  • Pacienţii care contractează o infecţie nosocomială în România au şanse de supravieţuire mai mici decât cei din ţări la care incidenta declarata a acestora este mult mai mare. Diferenţa nu este dată de inexistenta unor tratamente antibiotice (ele există şi în bună parte sunt identice) ci de restul îngrijirilor medicale – de la hrănirea artificială până la personalul insuficient.
  • Infecţiile cu Proteus, Pseudomonas, Acinetobacter, Klebsiella, Clostridium etc, le fac numai pacienţii imobilizaţi la pat, bătrâni, nou-născuți, imunodeprimați. Aceşti pacienţi nu au capacitatea de a-şi deterja secreţiile aşa cum face un om normal. Secreţiile din plămân se transforma repede în adevărate zone de cultură, locul de unde se va declanşa starea viitoare de septicemie. “Imunitatea” personalul medical la infecţiile respective este dată tocmai de starea lor de activitate, de capacitatea de a tuşi şi expectora, de mobilizarea specifică omului tânăr şi sau sănătos. Şansele de supravieţuire ale bolnavilor imobilizaţi cresc dacă sunt ajutaţi să simuleze activitatea specifică omului normal, prin mobilizarea la marginea patului, prin tapotajul făcut de infirmiere (metoda adjuvantă pentru drenajul postural, ajutând la mobilizarea secreţiilor din căile aeriene mici spre cele de calibru mai mare de unde sunt aspirate sau eliminate prin tuse). Fiecare pacient ar avea nevoie de câte două infirmiere specializate şi solide care să mobilizeze fiecare pacient cel puţin câte 30-40 de minute de 2-3 ori pe zi! Majoritatea spitalelor nu dispun de un număr adecvat de infirmiere, din raţiuni financiare sau administrative (posturi blocate). Un paleativ necesar îl reprezintă paturile speciale, cu programe de mobilizare şi schimbare a poziţiei corpului pacientului, un adjuvant scump şi pe alocuri existent.
  • Situaţia de insuficienţă de personal impune ca aparţinătorii să asigure ei însăşi veghea de noapte şi îngrijirea, fără a avea o minimă instrucţie privind problema infecţiilor intraspitaliceşti, devenind chiar ei vectori de transmitere ai bacteriilor.
  • Normele specifice de luptă împotriva infecţiilor nosocomiale impun şi cel puţin un epidemiolog în fiecare spital însă numărul total al acestor medici pe ţara este mai mic decât numărul minim de posturi care trebuie acoperite!
  • Ministerul Sănătăţii, în loc de a se impune măsuri stimulative, a impus din ce în ce mai multe sancţiuni, pedepse și indicatori de “performanţă”. Medicii şi managerii au fost forţaţi să se teamă de demiteri şi de procese de malpractice în condiţiile în care, de fapt, ar trebui să ceară imediat ajutorul autorităţilor. Infecţiile intraspitaliceşti nu sunt o problemă a spitalului ci sunt probleme de sănătate publică din cele mai pure! Raportările în sine au împins către minciună, care a devenit regulă. Orice infecţie banală, vindecabilă, cu un streptococ auriu survenită la personalul medical ar trebui raportată. Oare ar face cineva aşa ceva? Evident nu, iar de aici până a ascunde infecţiile care omoară efectiv pacienţi nu a mai fost decât un pas.
  • Subfinanțarea a atins în trecut şi aspecte mult mai triviale. Comisia de anchetă de la un spital bucureştean la care o vedetă a Operetei era să-şi găsească sfârşitul, a scos la iveală că infirmierele nu aveau de luni de zile dezinfectanţii necesari pentru a face curăţenia specifică, mânjind cu mopul culoarele pentru a da măcar impresia de curăţenie!
  • În încercarea de a ascunde infecţiile intraspitalicești – în unele spitale s-a instaurat practica ”pierderii” buletinelor de analiză de microbiologie şi a antibiogramelor, tratamentele efectuându-se cu antibiotice pe baza informaţiilor primite telefonic de la laborator!

De ce raportează medicii romani atât de rar infecţiile nosocomiale?

  • Principala cauză a absenţei raportării se găseşte în legislaţie. În România spre deosebire de alte ţări, infecţiile sunt considerate ceva anormal, culpabil, iar vina, atât administrativ cât şi civil revine spitalului, adică managerului!
    Legea mai induce şi soluţia pentru acoperirea situaţiei reale:” (2) Spitalul răspunde, în condiţiile legii, .. pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nosocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienţilor.”Unităţile sanitare publice sau private, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea …de tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa: a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie;” 

Aceasta excepție obliga medicii şi întrega unitate la ceea ce se numeşte ”medicina defensivă”, de acoperire, pacienţii decedând de stop cardio-respirator, de accident cerebral etc, dar nu de septicemie, mor intotdeauna de pneumonie comunitară – adică de pneumonie dobândită înainte de internare! Această practică nu a fost niciodată sancţionată de singura instituţie care are menirea de a controla astfel de situaţii – Ministerul Sănătăţii, direct sau prin instituţiile sale teritoriale descentralizate.

În condiţiile prezente, orice pacient sau aparţinător al unui pacient care a suferit o infecţie nosocomială poate solicita despăgubiri materiale spitalului!

  • Multe din problemele generate de infecţiile intraspitaliceşti depăşesc puterea de intervenţie a medicilor din spital şi a managerului acestuia.
    Autorităţile nu permit unui manager de spital să ia măsurile radicale atunci când acestea se impun! Finanţarea spitalelor se face pe caz rezolvat iar închiderea unei secţii pentru 1-2 sau mai multe luni lasă spitalul fără fondurile necesare plății salariilor sau a utilităţilor! Managerul are doar alternativa ascunderii adevărului şi a încercării de a rezolva problema pe plan local, prin mijloace care se dovedesc adesea insuficiente.
  • Terapia cu antibiotice are o istorie de aproximativ 70 de ani iar problema infecţiilor nosocomiale a căpătat contur abia la începutul anilor 60. Majoritatea spitalelor din România  sunt concordante ca proiect cu standardele vremii când au fost construite şi inadecvate situaţiei actuale. Între timp bătălia cu bacteriile a evoluat dramatic, standardele s-au schimbat, însă noi nu am mai construit spitale în România. În ultimii 5 ani s-au construit numeroase unităţi private cu paturi însă ele furnizează doar aproximativ 3% din totalul îngrijirilor spitaliceşti.

Şi totuşi, ce este de făcut?

  1. În primul rând ministrul sănătăţii trebuie să profite de nefastă ocazie a dramei tinerilor de la Colectiv, pentru a impune un fond de intervenţie centralizată pentru infecţiile intraspitaliceşti. Când este declarat un focar de infecţie nosocomială – Ministerul Sănătăţii trebuie să preia finanţarea secţiei respective atât pentru cheltuielile curente cât şi pentru intervenţie. Tarifele stabilite tot de către Ministerul Sănătăţii nu includ şi costurile pentru astfel de situaţii!!
  2. Unităţile care au în prezent aviz de funcţionare temporar, sub rezerva remedierii deficientelor, trebuie să fie închise până la conformare, într-un mod similar opririi activităţii în clădirile expuse unui ritm seismic mare.
  3. Legislaţia trebuie schimbată în sensul prevederii de stimulente pentru persoanele care semnalează infecţiile intraspitaliceşti precum medici de laborator, medicii curanţi, medici rezidenţi, asistente, şefi de secţie, manageri de spital sau chiar pacienţi. Nu este vorba de un îndem la delaţiune ci o evitare a complicităţii la omucidere din culpă sau în cunoștiință de cauză. După ce această modificare se va fi efectuat sancţiunile pentru ascunderea unor asemenea evenimente trebuie să fie de natură penală nu administrativă sau civilă!
  4. Microbiologii din spitale trebuie să aibă obligaţia raportării centralizate imediate, directe, online, a buletinelor de analiză în cazul identificării de bacterii care pot da infecţii nosocomiale!
  5. Protocoalele de tratament pentru infecţiile intraspitaliceşti din România ar trebui, fie şi temporar, adaptate. Este opinia mea ca această bătălie, după declanşare, trebuie dusă în spitalele de boli infecţioase, în secţii special reamenajate cu această destinaţie, care în mod obligatoriu trebuie să dispună de linii de gardă cu medici reanimatori! Costurile pentru astfel de secţii nu trebuie ascunse printre cheltuielile altor secţii sau programe, ci făcute la vedere, având un control direct din partea finanţatorului – Ministerul Sănătăţii!
  6. Responsabilităţile Consiliilor judeţene trebuiesc delimitate în mod tranşant. Renovarea, modificările de structură, refacerea utilităţilor sanitare etc, trebuie să fie în sarcina acestora prin lege în cazul spitalelor din proprietatea lor iar acest lucru trebuie să fie mediatizat. În absenţa responsabilităţii financiare implicarea lor va fi una minimă iar rolul de proprietar şi administrator se va limita la numirea directorului. În cazul în care consiliul judeţean va fi fost sesizat de o persoană asupra existenţei unei infecţii şi nu va fi luat de urgenţă măsurile care îi revin în calitate de proprietar şi administrator, întrega răspundere materială ar trebui să-i revină în cazul în care pacientul se va adresa justiţiei pentru rele tratamente, respectiv pentru acele infecţii care putea fi prevenite sau care au fost trecute sub tăcere prin neraportare.
  7. Spitalelor trebuie să li se impună transparenţa totală. Normativele de personal şi respectarea acestora, infecţiile intraspitaliceşti înregistrate în trecut sau în prezent trebuie să fie printre informaţiile disponibile pentru beneficiarii spitalelor. Transparenţă totală a dus la o reducere semnificativă a infecţiilor intraspitaliceşti acolo unde ea s-a aplicat (în special în SUA).
  8. Rolul de control al Ministerului Sănătății prin Direcţiile sanitare trebuie reinstaurat iar răspunderea pentru falsă raportare, pentru ascunderea realităţii constatate sau prin absenţa efectuării controlului trebuie să atragă răspunderea materială al funcţionarilor care au responsabilităţi în această privinţă.
  9. Acolo unde intervenţia în focar eşuează în mod repetat Ministerul Sănătăţii împreună cu autorităţile locale trebuie să aibe în vedere în mod concret construirea unui alt spital sau secţii!
  10. Rolul asociaţiilor de pacienţi în supravegherea raportării corecte a infecţiilor nosocomiale poate fi crescut, implicarea acestora contribuind la găsirea sprijinului politic necesar pentru finanţarea acestei lupte.

Nu există nici un fel de argument care să împiedice Ministrul Sănătăţii să adopte toate aceste soluţii încă de mâine. Dacă nu are oameni capabili să-i redacteze proiectele poate face un apel la societatea civilă. Important este să vrea să facă schimbarea și s-o facă acum, când societatea o sprijină!

Singura rezistență la schimbarea atitudinii României față de lupta împotriva bacteriilor rezistente o poate reprezenta cel mult cel mult rezistenta sistemului medical insusi!

 

Un Post script mititel: Am avut nevoie de 2 ani pentru a face o mică modificare în legislaţie (îi mulţumesc încă o dată prof. Sandesc) prin care pacienţii şi aparţinătorii au – măcar formal – accesul la Foaia de obs. Acest amănunt va avea în curând consecinţe, inclusiv în bătălia cu infecţiile nosocomiale şi cu cei care cred că este mai bine să le ascundă.

Posted in Comentarii ref la sanatate, Neclasificate | 1 Comment

Replica la “Informarea” adresata de Consiliul National al medicilor catre membrii CMR

Iata notificarea adresata Catre CMB si CMR. Poate fi folosita drept model si pentru alte judete (in totalitate sau partial)
Informarea trimisa de CMR se gaseste la adresa http://www.cmb.ro/alegeri/informare.cmr.din.2015.11.20.pdf iar notificarea de mai jos pe adresa http://www.cmb.ro/alegeri/

——————-

Către Comisia Electorală a Colegiului Medicilor din Bucureşti / Comisia Electorala a CMR

                                        NOTIFICARE

Stimate domnule Preşedinte Prof. Dr. Ion Victor Bruckner/secretar Dr. Emanuil Grigore Stoicescu

Spre informare membrilor COMISIEI ELECTORALE CENTRALE,

Faţă de “Informarea” cu numarul 9417/20.11.2015, emisă de Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România (CMR) – si semnată în numele Consiliului Naţional de către domnul Presedinte Gheorghe Borcean şi domnul Vicepresedinte dr.Constantin Cârstea doresc să fac următoarele precizări.

Comisiile electorale sunt organisme independente care nu sunt subordonate consiliilor județene, respectiv Consiliului Colegiului Medicilor din Municipiul București sau birourilor acestor consilii. (art.8 din Regulamentul electoral PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 598 din 7 august 2015) şi cu atât mai puţin Consiliului Naţional, în condiţiile în care mulţi dintre membrii acestora, inclusiv semnatarii “înştiinţării” sunt sub interdicţia impusă de lege pentru a mai candida, interpretarea fiind dată în interes propriu. În conformitate cu art. 16 din Regulamentul de organizare a alegerilor
“Comisia electorală va informa imediat Comisia Electorală Centrală despre problemele apărute în legătură cu interpretarea și aplicarea prezentului regulament și se va conforma deciziilor de îndrumare ale Comisiei Electorale Centrale.”

La rândul său Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România nu poate face în mod legal interpretări ale regulamentului electoral, cu atât mai mult în condiţiile în care se substituie legislativului, adăugând la lege. Singură entitate care poate emite decizii de îndrumare în vederea aplicării Regulamentului electoral ori a procedurilor electorale este Comisia Electorală Centrală.[[1]]

Activitatea CMR trebuie să se desfăşoare într-un cadru legal, indiferent dacă acesta ne este sau nu favorabil, aşa cum cerem şi instituţiilor statului precum Ministerul Sănătăţii sau Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate să respecte normele legale în vigoare.

Procesul electoral pentru organele de conducere presupune întreg ansamblul de activităţi necesare, debutând cu prima şedinţă a Comisiilor Electorale şi terminând cu validarea alegerilor şi intrarea în activitate a noilor organe alese.

De aceea, astăzi 21 Noiembrie 2015 – având în vedere prevederile Legii 95/2015 în vigoare “Numărul de mandate în organele de conducere de la nivel teritorial şi naţional, cu excepţia mandatului de membru în adunarea generală a colegiului teritorial şi Adunarea generală naţională, este de maximum două mandate succesive.”[[2]] Legea invocată în “Informare” nu poate să-şi întindă efectele asupra prezentului proces electoral pentru următoarele argumente:

  • “Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii”.[[3]]
  • Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”[[4]]
  • “Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.”[[5]]
    Indiferent când şi dacă va fi pomulgat respectivul proiect de lege el va intra în vigoare ulterior datei limite a depunerii candidaturilor – 23 Noiembrie a.c. (spre ex. dacă astăzi ar fi promulgat şi publicat în MO – intrarea în vigoare a legii se face abia pe 24 Noiembrie, deci după expirarea datei limita de 23 Noiembrie).
  • Comisiile electorale care vor constata că au fost depuse candidatiri ale persoanelor care în mod legal nu pot candida au obligaţia legală de a le respinge şi a nu le înscrie pe buletinele de vot, respectând prevederile art.17 al.e al Regulamentului de organizare al alegerilor care prevede obligaţia de a ”verifica îndeplinirea condițiilor de fond și formă pentru că o persoană să poată candida, înregistrând candidaturile care îndeplinesc cerințele legale și respingându-le pe cele neconforme;
  • Înscrierea persoanelor care nu au dreptul de a candida pentru un nou mandat în buletinele de vot conduce la prejudicierea şanselor de a fi aleşi a celorlalţi candidaţi şi la modificarea rezultatelor reale ale alegerilor. Pentru a demonstra nelegalitatea înscrierii acestor persoane pe liste voi apela la un caz ipotetic extrem dar demonstrativ:
    • Să presupunem că toate cele 23 de persoane din actualul Consiliu al Municipiului Bucureşti au două mandate, decid să se înscrie şi ca urmare a opţiunii – primesc în integralitate votul alegatorilor;
    • La stabilirea rezultatelor finale se constată incompatibilitatea impusă de lege şi persoanele in cauză sunt eliminate din ierarhia finală a voturilor;
    • În această situaţie, se va fi anulat dreptul persoanelor de a fi făcut alte opţiuni in cazul în care vor fi votat candidaţi incompatibili – având în vedere că numărul maxim de voturi exprimate pe un buletin nu poate depăşi numărul de locuri din Consiliul local![[6]]
    • De asemenea şi şansele de a fi ales a unor persoane vor fi perturbate, cei care au votat persoane incompatibile putând, cel puţin teoretic să îşi exprime opţiunea pentru persoana lor dacă regimul incompatibilităţilor ar fi fost respectat.
  • Pentru cei care isi mai aduzc aminte alegerile la CM Gorj au fost anulate pentru motive asemanatoare dupa un proces care a durat 3 ani.

Drept urmare,

ca urmare a emiterii respectivei „Informări” solicit Comisiei Electorale a Municipiului Bucureşti să nu ţină cont de “recomandările” acesteia, şi pe cale de consecinţă,

să respingă până cel târziu 24 Noiembrie a.c (data de validare a candidaturilor) acele candidaturi ale persoanelor care au exercitat două mandate consecutive până în prezent.

 

Fac următoarele precizări suplimentare

  • responsabilitatea administrativă, civilă şi penală a validării unor candidaturi cu încălcarea legii revine exclusiv membrilor Comisiilor electorale locale şi centrale, fiecare fiind responsabil pentru votul sau dat în exercitarea atribuţiilor; de aceea recomand membrilor acestor organisme să solicite înscrierea modului în care au votat în procesele verbale!
  • regulamentul electoral nu prevede o modalitate de invalidare a unei candidaturi, după ce aceasta a fost înscrisă pe buletinul de vot, neacordarea mandatului fiind o prevedere legală legată de alte împrejurări de incompatibilitate decit cele care fac obiectul notificarii mele;
  • eventuala rezolvare a încălcării legii în vigoare nu se va putea face decât în instanţe, cu excepţia eventualităţii în care actuala conducere a CMR a emis înştiinţarea la care fac referire în scopul premeditat al anularii alegerilor în curs.

Stimati colegi din Comisiile electorale, locala si nationala,

În calitate de medici ai CMR va rog sa nu uitaţi că prin tolerarea sau sprijinirea încălcării legii în folosul unor persoane care azi se consideră de neînlocuit, imaginea corpului profesional medical şi a instituţiei CMR va avea de suferit, reprezentativitatea pentru apararea intereselor tagmei fiind in permanenţă dubitabilă!

Cu deosebit respect,

Marian Sorin Paveliu

membru Colegiul Medicilor Bucuresti

Candidat la functia de membru in Consiliul local al CMB si la cea de reprezentant in Adunarea Generala a CMR.

[1] Art. 127. – (2) din Statutul CMR: Comisia electorală centrală va coordona desfăşurarea alegerilor şi va emite decizii de îndrumare în vederea aplicării Regulamentului electoral ori a procedurilor electorale.

[2] Extras din Legea nr. 95(r1)/2006 > TITLUL XII > CAPITOLUL III > SECŢIUNEA a 5-a > B. > Art. 449. > (3)

[3] ART.9 din Constitutia Romaniei

[4] ART. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei

[5] ART. 78 din Constitutia Romaniei

[6] ART. 51 (1) alin. (e) din Regulamentul de alegeri : “Sunt nule buletinele de vot care: au aplicată stampila “Votat” pe un număr mai mare de candidați decât numărul mandatelor pentru care se candidează.

Adresa si comentariile initiale pot fi vazute pe pagina mea de FB.

Posted in Neclasificate | 2 Comments

Coruptia care ucide

În vâltoarea asaltului informaţional legat de investirea unui nou guvern, un aspect sensibil risca să fie trecut sub tăcere şi ignorat. Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a cerut reţinerea în vederea arestării a secretarului de stat din Ministerul Sănătăţii Alin Ţucmeanu pentru infracţiunea de luare de mită. Problema este una gravă – dacă luăm în considerare că şi domnia sa şi subalterna sa directă, doamna director general Udrea, arestată şi ea pentru luare de mită, erau responsabilii de politica medicamentului din această ţară. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, cine este corupt, nu va face distincţie între banii veniţi de la o drogherie, de la un furnizor de servicii pentru un spital sau de la cei care ipotetic ar avea interesul unor modificări legislative având consecinţe de ordinul a sutelor de milioane de euro – în domeniul programelor naţionale sau a listelor de medicamente compensate.

DNA merita în această etapă felicitările noastre, ale cetăţenilor de rând, deşi nu exclud ca prin accidente involuntare sau provocate aceşti funcţionari publici să scape basma curată în pofida a ceea ce astăzi par a fi evidenţe!

Temerile mele se bazează pe drumul urmat de o sesizare adresată DNA în urmă cu aproape 2 ani, în legătură cu dezastrul produs la Institutul Cantacuzino, prin elaborarea sub presiune a unei tranşe de vaccinuri, care s-a dovedit a fi neconformă standardelor legale şi imposibil de comercializat. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu acest subiect, despre care am scris ani la rând încercând să contribui la salvarea acestei instituţii strategice a sistemului de sănătate din România, ratarea producerii vaccinului antigripal a reprezentat piatra de mormânt pusă peste această secţie de producţie. Ministerul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu a optat să încheie un contract cadru pe 3 ani de achiziţie din import de astfel de vaccinuri în loc să îndrepte ceea ce mersese prost (o banală centrifugă). Astfel, producţia nu s-a mai reluat iar personalul de specialitate a părăsit instituţia, astăzi în acea secţie găsindu-se doar o linie de producţie nouă (adică aproape nefolosita) ca şi abandonată.

Desigur DNA are mii de sesizări şi de dosare, însă unele dintre ele, mai ales cele relevante – hai să le spun cu valoare de exemplu – sau care s-au produs ca urmare a unor fapte penale menite a afecta un număr mare de persoane sau chiar întreaga populaţie, ca în cazul de faţă, ar fi meritat atât o prioritate cât şi o atenţie sporită.

Pentru a mă asigura că încercarea de muşamalizare a ceea ce o mare parte a jurnaliştilor au apreciat a fi un abuz cras în serviciu a fostului Ministru al Sănătăţii – Eugen Nicolăescu, am adunat toate actele care au ajuns în presă, şi le-am explicitat şi înaintat DNA pentru ca să învăţăm cu toţii că nu poţi înlocui expertiza şi opiniile specialiştilor cu forţarea evidentelor printr-un bătut cu pumnul în masă, mai ales în probleme care ţin de sănătatea populaţiei.

Sesizarea a fost depusă pe 17 februarie 2014. Doar pentru a fi înregistrată pe rolul Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au fost necesare 14 luni (!) – respectiv până în 24 aprilie 2015.

Lucrurile au părut a intra pe făgaşul normal, iar după alte 5 luni – pe 16 septembrie 2015 – s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu. Procurorul de caz, pe numele său Ioan Amăriei, a avut nevoie însă de numai 12 zile – pentru a casa urmărirea penală de abia începută sub motivul inexistentei faptei incriminate în Codul Penal!!! (vezi ordonanta anexata in copie).

În urma contestării ordonanţei, spre cinstea sa, procurorul şef de secţie a infirmat total ordonanţa de clasare a dosarului, a sesizat judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti, care, în urmă cu o săptămână a hotărât confirmarea redeschiderii şi reluarea urmăririi penale.

În această etapă a instrumentării situaţiei care a dus la decesul „de facto” al secţiei de vaccinuri de la Cantacuzino câteva aspecte trebuie subliniate:

  • este inacceptabil ca astfel de situaţii pentru care opinia publică are un interes direct deosebit să stea în nelucrare până în momentul în care se apreciază că s-a aşternut uitarea peste subiect;
  • este de asemenea greu de acceptat ca un astfel de dosar complex, care necesită printre altele şi certe informaţii de specialitate să fie tratat cu superficialitate şi închis într-un termen extrem de scurt;
  • am lăsat la final poate cea mai frapantă dintre informaţiile comunicate de procurorul de caz Amariei: domnia sa a considerat că achitarea de către Ministerul Sănătăţii a sumei de 1,4 milioane de euro din banii noştrii pentru un vaccin care nu a primit niciodată autorizaţia de comercializare nu reprezintă un prejudiciu! Nu am pregătire juridică însă sensul noţiunilor juridice ar trebui să aibe sens şi pentru noi, cetăţenii chemaţi să respectăm legea şi sancţionabili atunci când n-o facem. Domnul procuror ne-a învăţat direct ca dacă un oficial face o presiune pentru încălcarea unor proceduri (neefectuarea unei şarje de probă în cazul de fată), dacă rezultatul demersului sau este ratarea întregii producţii ca fiind neconforma standardelor, este suficient să dispună achiziţia mărfii cu pricina din banii instituţiei pe care o conduce – Ministerul Sănătăţii, să solicite efectuarea unui studiu clinic cu o vădită tenta de mascare a realităţii, acesta concluzionând că reacţiile adverse sunt comparabile cu cele de la alte vaccinuri. Studiul în sine nu numai că nu a concluzionat că încărcătura bacteriană ar fi alta decât cea constatată de ANMMD (Agenţia Medicamentului) dar s-a şi efectuat cu încălcarea celor mai elementare norme etice – subiecţii fiind injectaţi cu o substanţă cu o încărcare bacteriană neconformă – cu aprobarea tocmai a autorităţilor chemate să ne protejeze de astfel de abuzuri – Ministerul Sănătăţii şi ANMMD!!! Spre lauda şefului ierarhic procurorului de caz, o simplă lectură a dus la relevarea faptului că la dosar trebuia să se găsească şi rezultatul expertizei OMS – trecută sub tăcere, şi lipsa expertizei Curţii de Conturi deşi aceasta există fizic la MS!

Investigaţia penală cu pricina îşi va vedea de drumul său şi probabil că va mai dura mulţi ani de azi încolo, ţinând cont de paradigma în care se desfăşoară actul de justiţie din ţara noastră. Nu am găsit o explicaţie asupra diferenţelor atât de flagrante de interpretare a unei stări de lucruri şi a legii, existente între percepţia mea de nespecialist în drept şi cea a unui procuror atât de experimentat!

Cred însă, că preocuparea noastră privind corupţia de la toate nivelurile, inclusiv din Ministerul Sănătăţii, ar trebui să reprezinte o preocupare prioritară pentru noi toţi. Am putut vedea tragic în ultima vreme dovezi ale adevărului oglindit de sloganul “Corupţia ucide!”

Toţi avem nevoie de îngrijiri de sănătate iar reţelele de servicii preferenţiale şi de interese materiale aflate în spatele acestui Minister se întind în aproape întreaga societate. Toţi avem rude bolnave şi mulţi, foarte mulţi au contracte cu acest sistem care consuma 12% din Bugetul de stat!

De aceea, nu mă voi mira dacă, peste 1-2 ani, vom afla, dacă vom mai afla, că de fapt, arestarea funcţionarilor aflaţi în vârful piramidei Ministerului Sănătăţii a fost un act de nedreptate, o eroare judiciară!

Sorin Paveliu

expert in politici de sanatate publica   al Societatii Academice din Romania

Anexa>
ordonata de casare a plingerii

Soltie Tribunal Bucuresti – redeschidere urmarire penala

 

 

 

Posted in Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

Considerente generale privind Programul de guvernare pe sănătate al Guvernului Dacian Cioloş

Una din principalele funcţii ale Guvernului României este aceea de elaborare a strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare pe baza căruia a fost investit de Parlamentul României (Legea 90-2001)..

Având în vedere caracterul tehnocrat al membrilor guvernului, experienta managerială atât a premierului cât şi a ministrului desemnat al sănătăţii, era de aşteptat ca prevederile specifice sănătăţii să aibă un caracter concret şi nu unul formal iar având în vedere perioada de numai un an al mandatului, care include şi două campanii electorale, sarcinile asumate ar fi fost de aşteptat să fie punctuale, centrate pe nevoi stringente ale populaţiei şi sistemului sanitar.

În domeniul sănătăţii în preambulul Programului Guvernul declară o singură prioritate – legată de “redefinirea rolului şi statutului personalului medical” (având drept consecinţă secundară diminuarea migraţiei). Excluderea intereselor directe ale populaţiei legate de sănătate dintre priorităţi reprezintă o eroare strategică – în vădită contradicţie cu declaraţiile verbale ale premierului Ciolos, ministrul Sănătăţii fiind în primul rând reprezentantul intereselor populaţiei generale, a bolnavilor în special şi nu ministrul personalului medical!

Deşi Guvernul anunţa că nu are de gând să se ”angajeze pe toată fronturile de reformă în societatea românească”, în domeniul sănătăţii îşi propune exact contrariul – principalul obiectiv fiind nici mai mult nici mai puţin decât “adoptarea unei noi legi a sănătăţii”!. O asemenea abordare înseamnă abandonarea brutală a planului strategic privind Politica de sănătate – aprobată prin Hotărârea Guvernului anterior şi revenirea la o meteahna veche – fiecare ministru al sănătăţii vrea să ia reforma de la început! Un asemenea proiect este complet nerezonabil, nefundamentat şi aproape imposibil de atins – fie şi dacă am lua în calcul numai barierele tehnice legislative impuse de perioadele electorale care urmează în scurt timp!

Al doilea element strategic radical anunţat de noul ministru al sănătăţii este de asemenea legat de un aspect care deşi aparent este important este în fapt periferic faţă de problemele majore ale populaţiei şi sistemului sanitar: dezvoltarea abruptă a asigurărilor private de sănătate prin “redistribuirea unei părţi din contribuţiile de sănătate (sociale)” către sistemul privat! Şi aceasta prioritate declarată este imposibil de atins în perioada mandatului limitat al acestui guvern – subscriindu-se legii sănătăţii.

Celelalte obiective fie au un caracter generic: “Redefinirea statutului personalului medical în societate; dezvoltarea de programe naţionale de prevenţie şi educaţie pentru sănătate” fie cuprind aspecte discutabile“introducerea criteriilor de performanţă în stabilirea veniturilor personalului” – în condiţiile în care sistemul sanitar funcţionează ca un tot unitar, aflat permanent la dispoziţia pacienţilor indiferent de cerere şi ofertă, “introducerea de standarde obligatorii de calitate” – în condiţiile în care există o agenţie specializată care a făcut paşi radicali în îmbunătăţirea acestor standarde, ceea ce nu justifica sub nicio formă schimbarea, cel puţin înainte de a se înregistra rezultatele lor, sau “evaluare (reevaluarea) sistemului de urgenţă” – sistem de a cărui funcţionare se fac aprecieri laudative comparativ cu situaţia existentă în urmă cu puţin timp.

În schimb, deşi ministrul sănătăţii este manager de spital, într-un domeniu sensibil al îngrijirilor de sănătate – cel al oncologiei, în program nu se regăsesc obiective legate de modul de plată al serviciilor prin tarifele actuale, nu se fac promisiuni pacienţilor privind situaţia finanţării noilor terapii, în specială celor destinate tratării pacienţilor neoplazici, nu se iau în calcul soluţii pentru situaţia creată în politica medicamentului privind reducerea preturilor fara modificarea sistemului de claw-back, alte obiective specifice legate de casele de asigurări – care întâmpină disfuncţionalităţi grave în ceea ce priveşte sistemul informatic, modalităţi de diminuare a fraudei şi a corupţiei din sistem etc.

Per ansamblu, deşi aşteptările de la acest guvern sunt de a da un exemplu pentru cele viitoare privind profesionalismul în exercitarea funcţiei executive, programul de guvernare ne arată doar ca şi specialiştii pot face ceea ce făceau politicienii şi nu invers!   Din păcate, cel puţin în sănătate s-a optat pentru solicitarea unui cec in alb, fără a ne da sperantă privind transparenţa, creşterea profesionalismului şi a eficacitatii actului de conducere şi obţinerea de rezultate cuuntificabile, care să angajeze răspunderea decidenţilor.

Marian Sorin Paveliu

expert in politici de sanatate al Societatii Academice din Romania

Posted in Comentarii ref la sanatate | 1 Comment