I. Cum ne-am obisnuit sa ne protejam fata de infectiile nosocomiale?!

Pentru ca imi dau seama ca personalul care nu are atributii explicite privind prevenirea IN se afla intr-o rutina care impiedica a face diferenta intre normal si anormal, m-am gindit sa fac scurte comentarii la obiect, aleatoriu, pentru a exemplifica ce trebuie schimbat.

Plecind de la o poza care am gasit-o pe FB postata de unul dintre colegi, m-am gindit ca este sugestiva si pentru ignorarea unora din cei mai banali vectori: studentii!Iata ce scriu normele de aplicare ale OMS 914/2006

150511_r26484-320

art. 13. (2) La spitalele clinice se recomandă diferenţierea pe circulaţie separată a zonei spaţiilor destinate învăţământului şi conducerii medicale a secţiei de zona saloanelor pentru bolnavi.

  1. Daca lucrati intr-un spital clinic sau ati fost pacient intr-un astfel de spital, ati constatat pe undeva respectarea unei astfel de recomandari? Consecintele va las sa le trageti singuri!
Posted in Neclasificate | Leave a comment

Ar trebui să aștepte premierul sprijinul medicilor pentru schimbare?

Citesc o ştire difuzată de Digi24.
”Eu, ca prim-ministru, și sunt convins că și ministrul Sănătății, vom spune tot ce constatăm că este greșit în sistem. Dar nu este suficient să spunem doar ce constatăm, va trebui să propunem și soluții, inclusiv legislative.”
Acesta a fost răspunsul premierului la o înțepătură venită din partea unui medic care mai voalat îl acuza de non-combat.Am încercat preț de câteva secunde să mă pun în postura celor doi – cel mai probabil oameni de bună credință dar care nu au nici în clin nici în mânecă ceva cu îngrijirea bolnavilor, asaltați din stânga și din dreapta de opinii și sfătuitori. Pe cine să crezi, cine are dreptate, ce măsuri poți să iei fără să greşeşti?Cât despre soluții legislative, ce să mai vorbesc?! Cine să le facă? Premierul, ministrul, juriștii care și până acum aveau puterea de a face propuneri și nu le-au făcut?! Iar dacă cineva face o propunere – oare câtă rezistență se va ivi din jurul decidenților tocmai din partea celor care sunt vizați?!Vă propun, spre exemplificare, soluțiile în care eu cred, pentru combaterea fenomenului de ascundere a infecțiilor nosocomiale.

  • Eliminarea indicatorului de performanță al activității managerului și șefului de secție legat de infecțiile nosocomiale.
  • Asigurarea unei transparenței totale pentru a preîntâmpina înțelegerile tacite sau explicite dintre DSP, manager, medici din spital. Pe site-ul unității ar trebui să fie publicate focarele de infecții nosocomiale, când au apărut și când au fost eradicate, ce masuri specifice se iau, cantitatea de dezinfectante necesare raportat la activitate și suprafață și în paralel bugetul alocat pentru achiziționarea acestora, consumul de antibiotice de rezervă, inserarea numărului de analize bacteriologice care identifică bacterii ”de spital” – indicând inclusiv colonizările.
  • Schimbarea radicală a atitudinii față de vizitatori (managerul să poată limita vizitele la 10-20 minute, numai în echipament de unică folosință cumpărat de la automate pe banii vizitatorilor, instruirea specială a aparținătorilor care substituie infirmierele.
  • Schimbarea radicală față de studenți (și ei sunt vectori scăpați complet de sub control)!
  • Stewardship susținut care să schimbe cultura organizațională.
  • Includerea epidemiologului în comitetul director (această idee nu-mi aparține însă subscriu la ea).

    Și acum întrebare: cine susține și cine se opune unor asemenea soluții? Premierul sau ministrul sănătății pe cine să creadă, pe cine să urmeze? Iar medicii, îmboldiți de premier „să nu mai stea pe margine” cum ar putea să se manifeste? Pe FB? În stradă? Prin petiții online?Îmi pare rău domnule Cioloș, acest popor are nevoie de leadership iar schimbarea nu este întotdeauna un proces democratic, o decizie a majorității!

    Voi închide acest post cu o afirmație pe care am descoperit-o într-un film pe care cred că l-am văzut de 7 ori (MiB I) și de abia acum m-a atins: ”Oamenii pot fi inteligenți însă în grup oamenii sunt animale proaste, sperioase și periculoase.”Iar medicii sunt și ei oameni.

De la trimiterea  propunerilor (incusiv a actelor normative care necesită modificare) au trecut deja  14 zile. (voi modifica din când în când cifra).

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Un prim pas in scandalul Cantacuzino – parchetul vede pentru prima oara ca exista un prejudiciu!

Am dat peste stirea ”Ancheta vaccinului toxic, la DNA”. Interesant, foarte interesant!
DNA vede, pentru prima oara, ca in cazul de fata s-a produs un prejudiciu. Il si cuantifica. Faptul ca riscam si poate chiar am distrus sectia de productie de la Cantacuzino – centura noastra de siguranta in fata unei pandemii – nu mai conteaza.

Iata cum aprecia acelasi DNA problema prejudiciului in 28 septembrie 2015.
de la DNA

Cine este interesat – poate sa citeasca intreg materialul aici
ordonanta_DNA 2015 – Cantacuzino.

aici – plingerea mea impotriva ordonantei procurorului de caz

plingere impotriva ordonante de NUP p procuror de caz Cantacuzino

iata si ordonanta de trimitere a contestatiei catre Tribunalul Bucuresti

ordonanta ca urmare a contesatiei

si hotarirea Tribunalului Bucuresti – care demonstreaza ca DNA era deja sesizat

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000669138&id_inst=3

 

Citeva ginduri de blog:

  1. DNA nu a preluat ancheta – asa cum s-ar putea crede din anunt (nu exista un asemenea comunicat pe site-ul oficial al institutiei) fiind doar o scurgere de informatii interpretata in acest mod de cel care a dat stirea. DNA a fost sesizat de indata ce toate incercarile presei de la vremea scandalului au ramas fara urmari. A trebuit sa treaca insa 2 ani pina ce lucrurile au inceput sa se miste.
  2. Ma intreb daca magistratii sunt si ei trasi la raspundere in vreun fel – nu de alta, dar dupa ce a imbatrinit 2 ani o asemenea plingere – raspunsul magistratului DNA a fost bulversant – denotind fie incompetenta, fie punctul sau de vedere juridic (toti avem dreptul la opinii nu-i asa) fie o presiune exercitata asupra lui, ceea ce ar fi meritat sa fie lamurit.
  3. Instanta de judecata a acceptat contestatia mea impotriva acestei ordonante  si a decis retrimiterea la DNA a dosarului, spre furia celor implicati in ingroparea institutului.  Cum aceasta hotarire s-a dat cu o zi inainte de nominalizarea lui Dacian Ciolos pt functia de premier, nu este de mirare furia unora impotriva mea in zilele ce au urmat, in conditiile in care presa ma anuntase drept candidat la portofoliul sanatatii (fiind vorba de un guvern provenit din societatea civila – nici nu era greu de avansat o asemenea speculatie, de care m-as fi lipsit bucuros si care in final mi-a facut mult rau).
  4. Este interesant ca daca nu as fi contestat ordonanta cu pricina – ar fi fost pusa definitiv batista pe tambal.

Astept cu interes ca stirea sa capete si contur – care sunt persoanele aflate in cercetare. Chestia asta cu in rem suna a protectie pe fata.

Ca o concluzie de etapa insa, ma bucur ca lucrurile au inceput sa se puna in ordine. Este inca un exemplu de cit de toxica este incercarea de a dezincrimina abuzul in serviciu care face ca ministrii si functionarii publici sa fie deasupra legii. Un alt exemplu, la fel de interesant este poate si cel al dezinfectantilor in care de fapt, nimeni nu pare a fi RESPONSABIL de ceea ce s-a intimplat, pedepsele la care sunt expusi inconstientii excroci fiind penibile!

Gustul amar insa ramane, lucrurile se misca greu, prea greu, chiar si atunci cind este vorba cu adevarat de interes national (cit de golita de continut a devenit aceasta sintagma!).

PS – Denuntul este depus de mine insa nu eu sunt subiectul de interes ci cum functioneaza institutiile acestui stat si de aceea am preferat sa obliterez numele meu. Nu este nici un motiv de cinste, nici de bucurie ci de mare tristete, fagasul normal fiind autosesizarea Parchetului sau o plingere inaintata de Ministrul Sanatatii.

Nu este usor sa pierzi vremea cu redactari de plingeri, pierderi de timp pe la registratura si mai ales sa-ti asumi povara unei asemenea atitudini! Daca insa toti se dau la o parte – nu avem de ce sa ne mai miram ca ne merge atit de rau, noua ca tara.

 

Posted in Neclasificate | 3 Comments

Ce poate face Ministerul Sanatatii in privinta infectiilor nosocomiale

Pentru o bună vizualizare dati click dreapta si selectați deschiderea într-o fereastra nouă

Iata actele normative care trebuie modificate:

  1. Ordinul nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare
  2. Reinstaurarea anexei 7 din 190 din 1982 abrogata în mod eronat
  3. Ordinul nr. 914/2006 pentru aprobarea normelor privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare
  4. Ordinul nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare
  5. pentru aprobarea Normelor tehnice privind asigurarea curăţeniei, dezinfecţiei, efectuarea sterilizării şi păstrarea sterilităţii obiectelor şi materialelor sanitare în unităţile sanitare de stat şi private*)
  6. Ordinul nr. 112-2007 – criteriile de performanţă ale managerului
  7. Ordinul nr. 320/2007 privind aprobarea conţinutului Contractului de administrare a secţiei/laboratorului sau serviciului medical din cadrul spitalului public
  8. Ordinul nr. 1628/2007 privind aprobarea modelului contractului de administrare a spitalului public din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice
  9. Ordinul nr. 1384/2010 privind aprobarea modelului cadru al contractului de management
  10. Ordinul nr. 1284/2012 privind reglementarea programului de vizite al aparţinătorilor pacienţilor internaţi în unităţile sanitare publice
  11. Ordinul nr. 1778/2006 privind aprobarea normativelor de personal
  12. Ordinul nr. 1500/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a secţiilor şi compartimentelor de anestezie şi terapie intensivă din unităţile sanitare
  13. Ordinul nr. 321/2016 privind aprobarea detalierii pe judeţe a numărului total de paturi, pe anul 2016, din unităţile sanitare publice şi private pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti
  14. Ordinul nr. 673/2015 privind completarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 386/2004
  15. Ordinul nr. 824/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Sanitare de Stat
  16. Ordinul nr. 1199-2011 privind introducerea RO DRG v1
  17. HG nr. 857/2011 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice
  18. Hotărârea nr. 617/2014 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide
  19. Legea -nr-339-2015-a-bugetului-de-stat-pe-anul-2016
  20. Legea 95/2006 – privind reforma în sănătate

PS
Un drept la replica destinat ”jurnalistilor” Dana Lascu , Gabriel Fereșteanu de la publicatia Evenimentul Zilei. Iata ce scriau domniile lor in articolul  – REVOLTĂTOR. Fostul ministru al Sănătății a vrut să ASCUNDĂ că REZULTATELE controalelor nu sunt bune.

”EVZ a aflat, însă, că printre cei invitați s­-ar fi numărat: conf.dr. Sorin Paveliu (fost deputat și proprietar de cabinet privat),…..”

” Potrivit surselor noastre, la întâlnire, primul care a luat cuvântul a fost dr. Sorin Paveliu. „La un moment dat, premierul l­a oprit, pentru că vorbea mult și agitat, apoi le­a cerut celorlalți invitați să vorbească mai puțin și la obiect, pentru că e doar o întâlnire informală și rămâne ca ulterior să discute
punct cu punct ce s­a întâmplat”, ne-­a relatat sursa noastră.”

Dacă mi-ar fi dat un telefon, așa cum atât de adesea jurnaliștii numitei publicații au făcut-o, ar fi putut afla ca nici nu am luat primul cuvântul, nici nu am vorbit mult și nici agitat și implicit nici premierul sau altcineva nu avea de ce să mă întrerupă, intervenția mea fiind scurtă și strict la obiect. În ceea ce privește prezența mea în acel grup de lucru, nu știu cine a avut inițiativa invitării, fiind chemat la telefon de secretarul de stat Strâmbu pe care l-am cunoscut cu această ocazie, nu s-a datorat în mod cert faptului ca undeva in timp am fost deputat (nu mai fac parte dintr-un partid politic de 9 ani), iar da, imi exercit profesiunea sub forma unui cabinet medical din ambulator, fiind proprietar al acestuia, cam tot asa cum domniile lor sunt proprietari de jurnalism!

Grețos! Atit doar ca de această dată mizeriile trebuiesc semnate și nu ascunse sub pseudonim, asa cum se întâmplă la fiecare postare a mea pe adevarul.ro Ca s-o spun mai pe sleau, pentru persoana mea sunt asignati citiva postaci, care mânjesc orice afirmație exact în stilul de mai sus, cu mici și multe neadevăruri, cu insinuări etc, dovedind de unde curge acest puroi. Pe de altă parte această atenâie mă onorează, niște jigodii fiind speriate de ceea ce spun sau de ceea ce aș putea face. Va mulțumesc pentru încredere!

Să va fie de bine și să vă îndestuleze simbria pe care o primiți pentru slujba voastră!

Posted in Neclasificate | 4 Comments

Predigest la Legea Preventiei in sanatate

Am vrut sa fac o analiza a textului legii propuse de PNL referitoare la Preventia in Sanatate. Pur si simplu nu se poate. Am convingerea ca a fost redactat de un consilier cu grave probleme de sanatate, cu fracturi logice evidente. Mai grav este ca a fost inghtit de 25% din parlamentari, printre care toti PNL-istii. Asa ca am decis sa las eventualului cititor placerea de a vedea sublinierile si comentariile mele incipiente fara a mai le dezvolta. La inceput va fi amuzant, mai la coada cred ca va veti enerva.

Iata proiectul(trebuie deschis cu acrobat reader daca vreti sa vedeti comentariile) preventie cu unele comentarii

Merita citita neaparat si expunerea de motive   –  expunere de motive

Succes!

Vedeti si comentariul din Adevarul

http://adevarul.ro/news/politica/responsabilitatea-politica-doamnei-alina-gorghiu-legea-preventiei-sanatate-1_56b7462a5ab6550cb88af9ea/index.html

 

Posted in Neclasificate | 1 Comment

“Nu avem capacitatea de a identifica toate infecţiile din spitale”! Oare?!

Teoretic as avea toate motivele sa ma abtin sa comentez interviul de ieri al domnului ministru Achimas Cadariu de la Realitatea TV. Cred insa ca domnia sa a facut o greseala pe care as putea s-o trec cu vederea daca nu m-ar durea prea mult.

Problema infectiilor intraspitalicesti este una extrem de grava, care nu are de-a face cu insuficienta finantarii, care ne pune viata in pericol tuturor – medici, asistente, rude si mai ales pacienti.

A raspunde moderatorului ca, in urma controlului din spitalele din Bucuresti unde au fost internati pacientii proveniti de la Colectiv, ai ajuns la concluzia ca nu dispunem de resursele umane pentru a identifica toate infectiile din spitale este in cel mai bun caz o dezinformare, ca sa nu folosesc un cuvint mai dur. Iata de ce:

  1. Descoperirea infectiilor intraspitalicesti nu este o problema – raportarea si lupta impotriva lor este! Ai putea intelege ca pacientii mor si nu se stie de ce! Infectiile sunt diagnosticate ferm de laboratorul de microbiologie. Asa ca raportarea cu cifre de 10-20 de ori mai mici decit in realitate este un fapt subiectiv, deliberat, nu o absenta a capacitatii de diagnosticare!
  2. Controlul ordonat de ministru in Bucuresti a decelat doua spitale care au (aveau) infectii intraspitalicesti – declarate/nedeclarate, insa acestea nu au fost nominalizate. Se pune problema – oare pacientii nu ar avea dreptul sa stie ca in acel spital exista o problema, cind si cum va fi fost rezolvata?
  3. Daca vorbim de resurse insuficiente, o radiografie a ceea ce s-a raportat in trecut, daca exista insuficiente de personal etc, ar fi fost in beneficiul public si chiar al spitalelor respective.
  4. La nivel national, numarul epidemiologilor este insuficient insa nu vad nici un motiv ca sa nu fi fost scoase la concursul de rezidentiat TOATE locurile disponibile.
  5. Controlul a fost efectuat in Bucuresti – unde problema resursei umane sta cu totul altfel decit in intreaga tara!
  6. Ministrul avea datele si ar fi putut sa le faca publice – daca exista vreun spital in activitate din Romania – care nu respecta prevederile legii – functionind fara epidemiologul prevazut de lege (in mod evident exista astfel de situatii insa ele trebuie semnalate ca atare, nu trecute sub pres cu un termen generic – nu avem capacitatea si resurse umane suficiente).

Am mai scris, poate cineva aude: vina pentru infectiile nedeclarate si a masurilor pompieristice luate o poarta exclusiv autoritatile, nu medicii si in nici un caz lipsa medicilor!

O sectie de spital sau un spital in totalitate nu poate fi inchis temporar! Pur si simplu, in bugetul CNAS si al MS nu exista un tampon, un fond de rezerva pentru astfel de situatii, care sa asigure finantarea unitatii si a masurilor de urgenta impuse de o asemenea situatie! Spre exemplu, normele Contractului Cadru aflat pe site-ul CNAS ar fi putut include prevederi legate de acest aspect, daca infectiile intraspitalicesti ar fi privite ca fiind o problema reala, asa cum de altfel sunt! In  conditiile actuale, daca nu raportezi servicii/internari, nu ai de unde sa platesti salarii – iar legea nu iti permite un astfel de somaj tehnic in spital! Daca, nu poti raporta infectiile, nici nu poti lupta eficace cu acest fenomen aproape inevitabil (toate spitalele lumii se confrunta cu infectii intraspitalicesti – problema este ce faci cind un asemenea caz apare – spre exemplu sa ne gindim ce au facut spitalele din strainatate cu pacientii trimisi din Romania, gata colonizati sau infectati?!).

Ma voi opri aici doar pentru a reveni asupra subiectului.

Imi doresc doar ca ministrul sa uite ca temorar este ministru si nu manager, si in anuntata conferinta de luni sa vina cu masuri concrete, nu cu infiintarea de comisii si aprecieri generale privind insuficienta resurselor. Rolul managerilor de orice nivel este tocmai acesta: dupa ce identifica o problema sa faca realocarea de resurse financiare si umane pentru a gasi solutii viabile. Altfel ar fi suficient sa punem pe scaunul de ministru un computer si sa facem o licitatie pentru un program cu functia – Prim manager al Sanatatii!

Posted in Neclasificate | 2 Comments

Completare la mesajul presedintei SNMF referitor la SIUI

Stimată doamnă doctor Tănăsescu,

Am citit, rând cu rând, memoriul referitor la funcţionarea necorespunzătoare a sistemului informatic ca întreg sau a componentelor sale luate separat.

(http://snmf.ro/sites/default/files/2016_01_15_Memoriu_PIAS_Avocatul_Poporului.pdf)

Că victima colaterală a acestui sistem (lucrând într-un centru medical în care există şi un contract de ambulator cu CNAS) confirm și subscriu la fiecare afirmaţie făcută. Consider însă că nu este suficient. Am convingerea că dl.Preşedinte Chiurchea şi cei direct răspunzători nu dorm noaptea din cauza ŞIUI. Este drept, încercă să cârpească. Primim zilnic actualizări, semn că se lucrează nonstop – ceea ce este în realitate aberant – mergându-se în timp real pe conceptul ”trial and error” pe spinarea utilizatorilor şi mai ales a beneficiarilor. Este drept, dl.Chiurchea a început să mistifice adevărul la fiecare situaţie nou creată – exemple nu îşi mai au rostul. Dar ce ar putea să facă, să-şi dea demisia?! Ne-ar încălzi cu ceva?!

Vă scriu pentru că în final am ajuns la concluzia că SIUI nu îi lipseşte o parte tehnică, spre exemplu o firmă sau un informatician genial sau măcar capabil, ci este o greşeală conceptuală, de abordare.

Voi începe cu soluţia tehnică, probabil cea mai puţin interesantă din punctul nostru de utilizatori.

  • Astfel, mi se pare aberant să pui în practică un sistem naţional a cărui funcţionare din ce în ce mai complexă să depindă de un program instalat pe terminale care nu aparţin CNAS. Este aberant să cauţi să găseşti soluţii care să fie aplicabile nu numai diferitelor variante de Windows (unele piratate şi chiar modificate) ci şi diferitelor configuraţii hard sau încercând să ai în vedere existența a diferitelor software instalate de fiecare utilizator, inclusiv în ceea ce înseamnă partea de autentificare.
  • Mi se pare cel puţin ciudat să ai în vedere mai multe module şi fiecare să fie realizată de alt dezvoltator şi bineînţeles
  • Mi se pare complet anormal să nu dispui de mentenanţa contractuală şi să muţi toate problemele rezultate în urma cârpirii cu mijloace ”interne” pe umerii beneficiarilor, mergând mai departe, pentru că poate este ultima oară când nu merge sistemul.
  • Mi se pare, de asemenea, revoltător, ca pe monitor să-mi apară mesajul că ”această reţetă se va elibera pe propria dumneavoastră răspundere”!
  • Am lucrat în prezent cu aproximativ 15 aplicaţii – baze de date medicale, ale unor firme din străinătate care aveau funcţii oarecum similare. Niciuna nu stoca absolut nimic pe calculatorul meu, singurele cerinţe fiind cele legate de o anumită configurare hard şi soft pe care computerul trebuia s-o îndeplinească şi care întotdeauna este verificată prin intermediul unor call-centre şi a unor mici teste banale.

Ca utilizator, toate acestea nu mă interesează. Pur şi simplu nu sunt plătit şi nici pregătit pentru a face faţă la astfel de probleme.

Motivul pentru care dau o replică la efortul dvs. de a redacta memoriul dat publicităţii este legat de ceea ce este în puterea noastră şi ar trebui să cerem:

  1. Reglementarea/legiferarea detaliată a unor situaţii legate de funcţionarea SIUI prin intermediul Contractului Cadru al ASS. Ignorând total prejudiciile aduse pacienţilor, deşi sunt imorale şi dureroase pentru ei şi pentru medicii care devin parte a unui sistem care îi umileşte, ar trebui să luăm în considerare prejudiciile aduse utilizatorilor. Într-adevăr, fiecare minut de nefuncţionare nu înseamnă numai ”economii” realizate de CNAS, cum încerca să ne vândă disfuncţionalităţile domnul dr. Chiurchea, ci reprezintă prejudicii materiale aduse personalului medical aflat în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea şi de a realiza astfel venituri. Această problemă trebuie să fie în mod obligatoriu subiectul unei clauze contractuale iar în caz contrar nimeni, niciodată nu va răspunde material sau administrativ pentru un produs şi un serviciu prost realizat sau furnizat. Unele din aspectele legale se găsesc în materialul semnat de dvs. şi de aceea, nu le mai reiau.
  2. Reintroducerea prin OUG sau HG a unei noi perioade de probă pentru sistemul informatic. Eu cred că recepţia pentru aceste produse nu a fost efectuată iar în caz contrar cineva trebuie să-şi piardă locul de muncă şi chiar să răspundă material.
  3. Trebuie să solicităm copii după procesele de recepţie ale tuturor componentelor. Dacă s-a făcut o recepţie – nu am niciun dubiu că ne aflăm în faţa unei fraude, a unui fapt de corupţie, pentru că niciun om normal la cap nu ar semna un asemenea act fără să aibe o ”motivaţie” puternică dacă sistemul nu merge! Dacă însă nu s-a făcut încă o recepţie, ceea ce ni se întâmplă este abominabil.
  4. Această problemă depăşeşte competenta atât a Preşedintelui CNAS cât şi cea a Ministrului Sănătăţii. Demersul trebuie să fie direcţionat către acele zone în care se pot lua decizii: primul ministru şi/sau Parlamentul. Primul ministru beneficiază în prezent de un consilier pentru probleme de sănătate care a ocupat pentru o perioadă suficient de lungă funcţia de preşedinte al celei mai mari case teritoriale de asiguraţi, dl. dr.Gheorghe Iana. Am întreaga convingere că un răspuns din partea premierului Ciolos nu poate fi decât unul în cunoştinţă de cauză. Însă domnia sa trebuie sesizat direct, punctual, astfel încât să ştie că există o problemă având un caracter naţional (în fond este lezată întreaga populaţie nu doar un medic dintr-o comună oarecare). De asemenea, Parlamentul are o funcţie de control foarte puţin exercitată. Totuşi, dacă parlamentarii nu ştiu sau nu au uzanţa controlului – nu înseamnă că alegătorii nu pot să adreseze apel către liderii politici şi către Preşedinţii celor două comisii de specialitate.

În încheiere, pentru a nu mai încălzi propriile mele frustrări legate de reprezentativitatea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România, voi adresa direct un ultim îndemn atât formelor asociative ale medicilor de familie cât şi a celor mult mai puţin coagulate ale medicilor care lucrează în ambulator:

”Trebuie să reacţionăm  ACUM!”. 

Am avut ocazia să vizitez Colegiul Medicilor din Germania. Respectul de care se bucurau reprezentanţii Colegiului Medicilor de Familie era unul care se simţea fizic. Ei erau cei pe care autorităţile nu şi-ar fi permis să-i supere sau ale căror doleanţe le-ar fi ignorat. (De aceea, nu exclud ca să fie trimis un apel similar către fiecare Colegiu judeţean al medicilor chiar dacă speranţele mele sunt mici). Speranțele mele sunt însă legate de reacția individuală a celor cărora le-a ajuns stresul utilizarii unui sistem care nu functionează dar și catre cei care au atributul legal de a reprezenta medici (ma refer aici in special la medicii de familie).

Un prim imbold către negocierea unor măsuri legale ar putea fi afişarea pe uşile tuturor cabinetelor, pentru o săptămână, a unui anunţ de genul: ”Ne cerem scuze, pentru neplăcerile create! Persoanele responsabile de proasta funcţionare a sistemului informatic sunt:….  cu nume, prenume si numere de telefon ale institutiilor respective.”

Un pas ulterior ar putea fi 3 zile de greva japoneză – zile în care toată lumea să-şi exprime nemulţumirea nu atât faţă de proasta funcţionare a sistemului cât punctual pentru nereglementarea situaţiilor în care sunt târâţi medicii şi pacienţii. Dincolo de o banderola se mai pot trimite alte mesaje gindite centralizat.

Ultimul pas ar fi solicitarea demisiilor unor personaje cheie ale sistemului dacă până atunci nu vor fi demarate consultări reale, pe picior de egalitate, ca între parteneri, privind proasta funcţionare a sistemului informatic.

Din fericire, in acest moment, un asemenea demers nu are un caracter politic, neexistind o forta politica la conducere. De aceea cred ca o incercare de a repune lucrurile in matca lor normala ar putea avea succes.

Cu stimă,

Sorin Paveliu

Posted in Neclasificate | 6 Comments

Despre infecțiile nosocomiale – o perspectivă personală. Cauze și soluții

Spitalele din România suferă din cauza infecţiilor intraspitaliceşti. Astfel de infecţii există în toate spitalele Europei.

Și totuși de unde atâta emoţie şi pulsiuni?  Elementul care face diferenţa este MINCIUNA! Obişnuinţa de a minţi şi de a lucra într-un mediu în care se minte zilnic, în care dramele umane sunt privite fără reacţie, ca fiind implacabile, deși unele sunt evitabile. O catastrofă, ca cea de la COLECTIV, a făcut că întreaga societate să îşi arunce privirea asupra unor subiecte care până acum păreau tabu.

Despre infecţiile nosocomiale s-a spus în presa şi mediul online aproape tot. Am însă sentimentul că teoretizările, generalizările, nu sunt de natură a da omului neobişnuit cu subiectul dimensiunea reală a problemei. De aceea voi aşterne ”pe hârtie” propria mea versiune încercând să evit ceea ce s-a spus deja.

Unele cauze globale care contribuie la apariţia bacteriilor ucigaşe!

  • Omenirea, în totalitatea ei, pierde bătălia cu bacteriile. Unele din cauze nu sunt specifice ţării noastre. Rezistenţa bacteriană are cauze bine determinate, un rol important reprezentându-l comportamentul iresponsabil al oamenilor, care iau antibiotice când nu este cazul, iau antibiotice care nu au capacitatea de a opri infecţia sau urmează tratamente incomplete, selectând tulpini din ce în ce mai rezistente. În spitale procesul de instalare a rezistenţei bacteriene este mai accelerat din multiple cauze, asupra cărora nu mă voi opri aici, iar contaminările sau infecţiile declarate cu Staphylococcus aureus, Enterococus,  Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp dau frisoane medicilor şi uneori omoară pacienţii!
  • În  cele mai performante spitale europene se raportează o incidenţă a infecţiilor de 5-7%. România ascunde însă în mod constant fenomenul – raportând o incidenţă de 0,22% pe an (în anul 2014).
  • La această situaţie de fapt s-a adăugat şi o realitate mult mai greu controlabilă de către medici: industria farma este orientată către profit, este o afacere cu accente etice, dar înainte de toate o afacere. Foarte repede producătorii au constat că este nerentabil să investeşti în cercetare pentru descoperirea de noi antibiotice sau chemioterapice antibacteriene când ai de-a face cu o populaţie sinucigaşă, care nu respecta nicio regulă şi care prin abuz, omoară produsul în 2,3, 4 ani (a se înţelege selectează bacterii rezistente prin folosirea nejudicioasa a antibioticelor) înpiedicând recuperarea investiţiei. Aşa se face că astăzi avem din ce în ce mai puţine antibiotice noi, iar cele vechi sunt practic inutile faţă de germenii care au devenit între timp rezistenţi!

Unele aspecte specifice României privind infecţiile cu germeni de spital

  • Chiar dacă pare un sofism principala cauză perpetuării  infecţiilor nosocomiale este chiar negarea existenţei lor! Atitudinea devenită cutumiară, de a nega infecţiile intraspitaliceşti împiedică atât luarea măsurilor adecvate cât şi educarea personalului în sensul prevenirii acestora. Măsuri banale de asepsie sunt uneori încălcate chiar de personalul de îngrijire iar mutarea germenilor de la un pacient pe clanţa de la uşa salonului şi de aici la alt pacient este asigurată inclusiv de vizitatori care au un acces aproape nerestricţionat la bolnavi.
  • Dincolo de toate argumentele, principala vină în privinţa deceselor din spitale ca urmare a infecţiilor nosocomiale revine Ministerul Sănătăţii şi Direcţiilor de sănătate publică. Lipsa intervenţiei autorităţilor în situaţiile în care de ani de zile se ştiu discrepanțele flagrante dintre raportări şi situaţia reală este principala cauză a situaţiei actuale. Autorităţile au abandonat pur şi simplu lupta cu infecţiile, informaţii despre controalele efectuate şi măsurile adoptate fiind că şi inexistente şi imposibil de obţinut de către public sau masmedia!
  • Profilaxia cu antibiotice de rezervă. În disperarea de a evita eşecuri terapeutice, acuze de malpractice sau sancţiuni administrative, mulţi dintre medici fac tratamente “profilactice” cu antibiotice de rezervă, încă de la internarea în spital, în speranţa că vor creşte şansele pacientului de a se lupta cu o eventuală infecţie intraspitalicească. Practica este un nesusţinută științific, este dăunătoare şi pentru pacient şi pentru spital.

Influenţa finanţării inadecvate asupra infecţiilor nosocomiale

  • Pacienţii care contractează o infecţie nosocomială în România au şanse de supravieţuire mai mici decât cei din ţări la care incidenta declarata a acestora este mult mai mare. Diferenţa nu este dată de inexistenta unor tratamente antibiotice (ele există şi în bună parte sunt identice) ci de restul îngrijirilor medicale – de la hrănirea artificială până la personalul insuficient.
  • Infecţiile cu Proteus, Pseudomonas, Acinetobacter, Klebsiella, Clostridium etc, le fac numai pacienţii imobilizaţi la pat, bătrâni, nou-născuți, imunodeprimați. Aceşti pacienţi nu au capacitatea de a-şi deterja secreţiile aşa cum face un om normal. Secreţiile din plămân se transforma repede în adevărate zone de cultură, locul de unde se va declanşa starea viitoare de septicemie. “Imunitatea” personalul medical la infecţiile respective este dată tocmai de starea lor de activitate, de capacitatea de a tuşi şi expectora, de mobilizarea specifică omului tânăr şi sau sănătos. Şansele de supravieţuire ale bolnavilor imobilizaţi cresc dacă sunt ajutaţi să simuleze activitatea specifică omului normal, prin mobilizarea la marginea patului, prin tapotajul făcut de infirmiere (metoda adjuvantă pentru drenajul postural, ajutând la mobilizarea secreţiilor din căile aeriene mici spre cele de calibru mai mare de unde sunt aspirate sau eliminate prin tuse). Fiecare pacient ar avea nevoie de câte două infirmiere specializate şi solide care să mobilizeze fiecare pacient cel puţin câte 30-40 de minute de 2-3 ori pe zi! Majoritatea spitalelor nu dispun de un număr adecvat de infirmiere, din raţiuni financiare sau administrative (posturi blocate). Un paleativ necesar îl reprezintă paturile speciale, cu programe de mobilizare şi schimbare a poziţiei corpului pacientului, un adjuvant scump şi pe alocuri existent.
  • Situaţia de insuficienţă de personal impune ca aparţinătorii să asigure ei însăşi veghea de noapte şi îngrijirea, fără a avea o minimă instrucţie privind problema infecţiilor intraspitaliceşti, devenind chiar ei vectori de transmitere ai bacteriilor.
  • Normele specifice de luptă împotriva infecţiilor nosocomiale impun şi cel puţin un epidemiolog în fiecare spital însă numărul total al acestor medici pe ţara este mai mic decât numărul minim de posturi care trebuie acoperite!
  • Ministerul Sănătăţii, în loc de a se impune măsuri stimulative, a impus din ce în ce mai multe sancţiuni, pedepse și indicatori de “performanţă”. Medicii şi managerii au fost forţaţi să se teamă de demiteri şi de procese de malpractice în condiţiile în care, de fapt, ar trebui să ceară imediat ajutorul autorităţilor. Infecţiile intraspitaliceşti nu sunt o problemă a spitalului ci sunt probleme de sănătate publică din cele mai pure! Raportările în sine au împins către minciună, care a devenit regulă. Orice infecţie banală, vindecabilă, cu un streptococ auriu survenită la personalul medical ar trebui raportată. Oare ar face cineva aşa ceva? Evident nu, iar de aici până a ascunde infecţiile care omoară efectiv pacienţi nu a mai fost decât un pas.
  • Subfinanțarea a atins în trecut şi aspecte mult mai triviale. Comisia de anchetă de la un spital bucureştean la care o vedetă a Operetei era să-şi găsească sfârşitul, a scos la iveală că infirmierele nu aveau de luni de zile dezinfectanţii necesari pentru a face curăţenia specifică, mânjind cu mopul culoarele pentru a da măcar impresia de curăţenie!
  • În încercarea de a ascunde infecţiile intraspitalicești – în unele spitale s-a instaurat practica ”pierderii” buletinelor de analiză de microbiologie şi a antibiogramelor, tratamentele efectuându-se cu antibiotice pe baza informaţiilor primite telefonic de la laborator!

De ce raportează medicii romani atât de rar infecţiile nosocomiale?

  • Principala cauză a absenţei raportării se găseşte în legislaţie. În România spre deosebire de alte ţări, infecţiile sunt considerate ceva anormal, culpabil, iar vina, atât administrativ cât şi civil revine spitalului, adică managerului!
    Legea mai induce şi soluţia pentru acoperirea situaţiei reale:” (2) Spitalul răspunde, în condiţiile legii, .. pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nosocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienţilor.”Unităţile sanitare publice sau private, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea …de tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa: a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie;” 

Aceasta excepție obliga medicii şi întrega unitate la ceea ce se numeşte ”medicina defensivă”, de acoperire, pacienţii decedând de stop cardio-respirator, de accident cerebral etc, dar nu de septicemie, mor intotdeauna de pneumonie comunitară – adică de pneumonie dobândită înainte de internare! Această practică nu a fost niciodată sancţionată de singura instituţie care are menirea de a controla astfel de situaţii – Ministerul Sănătăţii, direct sau prin instituţiile sale teritoriale descentralizate.

În condiţiile prezente, orice pacient sau aparţinător al unui pacient care a suferit o infecţie nosocomială poate solicita despăgubiri materiale spitalului!

  • Multe din problemele generate de infecţiile intraspitaliceşti depăşesc puterea de intervenţie a medicilor din spital şi a managerului acestuia.
    Autorităţile nu permit unui manager de spital să ia măsurile radicale atunci când acestea se impun! Finanţarea spitalelor se face pe caz rezolvat iar închiderea unei secţii pentru 1-2 sau mai multe luni lasă spitalul fără fondurile necesare plății salariilor sau a utilităţilor! Managerul are doar alternativa ascunderii adevărului şi a încercării de a rezolva problema pe plan local, prin mijloace care se dovedesc adesea insuficiente.
  • Terapia cu antibiotice are o istorie de aproximativ 70 de ani iar problema infecţiilor nosocomiale a căpătat contur abia la începutul anilor 60. Majoritatea spitalelor din România  sunt concordante ca proiect cu standardele vremii când au fost construite şi inadecvate situaţiei actuale. Între timp bătălia cu bacteriile a evoluat dramatic, standardele s-au schimbat, însă noi nu am mai construit spitale în România. În ultimii 5 ani s-au construit numeroase unităţi private cu paturi însă ele furnizează doar aproximativ 3% din totalul îngrijirilor spitaliceşti.

Şi totuşi, ce este de făcut?

  1. În primul rând ministrul sănătăţii trebuie să profite de nefastă ocazie a dramei tinerilor de la Colectiv, pentru a impune un fond de intervenţie centralizată pentru infecţiile intraspitaliceşti. Când este declarat un focar de infecţie nosocomială – Ministerul Sănătăţii trebuie să preia finanţarea secţiei respective atât pentru cheltuielile curente cât şi pentru intervenţie. Tarifele stabilite tot de către Ministerul Sănătăţii nu includ şi costurile pentru astfel de situaţii!!
  2. Unităţile care au în prezent aviz de funcţionare temporar, sub rezerva remedierii deficientelor, trebuie să fie închise până la conformare, într-un mod similar opririi activităţii în clădirile expuse unui ritm seismic mare.
  3. Legislaţia trebuie schimbată în sensul prevederii de stimulente pentru persoanele care semnalează infecţiile intraspitaliceşti precum medici de laborator, medicii curanţi, medici rezidenţi, asistente, şefi de secţie, manageri de spital sau chiar pacienţi. Nu este vorba de un îndem la delaţiune ci o evitare a complicităţii la omucidere din culpă sau în cunoștiință de cauză. După ce această modificare se va fi efectuat sancţiunile pentru ascunderea unor asemenea evenimente trebuie să fie de natură penală nu administrativă sau civilă!
  4. Microbiologii din spitale trebuie să aibă obligaţia raportării centralizate imediate, directe, online, a buletinelor de analiză în cazul identificării de bacterii care pot da infecţii nosocomiale!
  5. Protocoalele de tratament pentru infecţiile intraspitaliceşti din România ar trebui, fie şi temporar, adaptate. Este opinia mea ca această bătălie, după declanşare, trebuie dusă în spitalele de boli infecţioase, în secţii special reamenajate cu această destinaţie, care în mod obligatoriu trebuie să dispună de linii de gardă cu medici reanimatori! Costurile pentru astfel de secţii nu trebuie ascunse printre cheltuielile altor secţii sau programe, ci făcute la vedere, având un control direct din partea finanţatorului – Ministerul Sănătăţii!
  6. Responsabilităţile Consiliilor judeţene trebuiesc delimitate în mod tranşant. Renovarea, modificările de structură, refacerea utilităţilor sanitare etc, trebuie să fie în sarcina acestora prin lege în cazul spitalelor din proprietatea lor iar acest lucru trebuie să fie mediatizat. În absenţa responsabilităţii financiare implicarea lor va fi una minimă iar rolul de proprietar şi administrator se va limita la numirea directorului. În cazul în care consiliul judeţean va fi fost sesizat de o persoană asupra existenţei unei infecţii şi nu va fi luat de urgenţă măsurile care îi revin în calitate de proprietar şi administrator, întrega răspundere materială ar trebui să-i revină în cazul în care pacientul se va adresa justiţiei pentru rele tratamente, respectiv pentru acele infecţii care putea fi prevenite sau care au fost trecute sub tăcere prin neraportare.
  7. Spitalelor trebuie să li se impună transparenţa totală. Normativele de personal şi respectarea acestora, infecţiile intraspitaliceşti înregistrate în trecut sau în prezent trebuie să fie printre informaţiile disponibile pentru beneficiarii spitalelor. Transparenţă totală a dus la o reducere semnificativă a infecţiilor intraspitaliceşti acolo unde ea s-a aplicat (în special în SUA).
  8. Rolul de control al Ministerului Sănătății prin Direcţiile sanitare trebuie reinstaurat iar răspunderea pentru falsă raportare, pentru ascunderea realităţii constatate sau prin absenţa efectuării controlului trebuie să atragă răspunderea materială al funcţionarilor care au responsabilităţi în această privinţă.
  9. Acolo unde intervenţia în focar eşuează în mod repetat Ministerul Sănătăţii împreună cu autorităţile locale trebuie să aibe în vedere în mod concret construirea unui alt spital sau secţii!
  10. Rolul asociaţiilor de pacienţi în supravegherea raportării corecte a infecţiilor nosocomiale poate fi crescut, implicarea acestora contribuind la găsirea sprijinului politic necesar pentru finanţarea acestei lupte.

Nu există nici un fel de argument care să împiedice Ministrul Sănătăţii să adopte toate aceste soluţii încă de mâine. Dacă nu are oameni capabili să-i redacteze proiectele poate face un apel la societatea civilă. Important este să vrea să facă schimbarea și s-o facă acum, când societatea o sprijină!

Singura rezistență la schimbarea atitudinii României față de lupta împotriva bacteriilor rezistente o poate reprezenta cel mult cel mult rezistenta sistemului medical insusi!

 

Un Post script mititel: Am avut nevoie de 2 ani pentru a face o mică modificare în legislaţie (îi mulţumesc încă o dată prof. Sandesc) prin care pacienţii şi aparţinătorii au – măcar formal – accesul la Foaia de obs. Acest amănunt va avea în curând consecinţe, inclusiv în bătălia cu infecţiile nosocomiale şi cu cei care cred că este mai bine să le ascundă.

Posted in Comentarii ref la sanatate, Neclasificate | 1 Comment

Replica la “Informarea” adresata de Consiliul National al medicilor catre membrii CMR

Iata notificarea adresata Catre CMB si CMR. Poate fi folosita drept model si pentru alte judete (in totalitate sau partial)
Informarea trimisa de CMR se gaseste la adresa http://www.cmb.ro/alegeri/informare.cmr.din.2015.11.20.pdf iar notificarea de mai jos pe adresa http://www.cmb.ro/alegeri/

——————-

Către Comisia Electorală a Colegiului Medicilor din Bucureşti / Comisia Electorala a CMR

                                        NOTIFICARE

Stimate domnule Preşedinte Prof. Dr. Ion Victor Bruckner/secretar Dr. Emanuil Grigore Stoicescu

Spre informare membrilor COMISIEI ELECTORALE CENTRALE,

Faţă de “Informarea” cu numarul 9417/20.11.2015, emisă de Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România (CMR) – si semnată în numele Consiliului Naţional de către domnul Presedinte Gheorghe Borcean şi domnul Vicepresedinte dr.Constantin Cârstea doresc să fac următoarele precizări.

Comisiile electorale sunt organisme independente care nu sunt subordonate consiliilor județene, respectiv Consiliului Colegiului Medicilor din Municipiul București sau birourilor acestor consilii. (art.8 din Regulamentul electoral PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 598 din 7 august 2015) şi cu atât mai puţin Consiliului Naţional, în condiţiile în care mulţi dintre membrii acestora, inclusiv semnatarii “înştiinţării” sunt sub interdicţia impusă de lege pentru a mai candida, interpretarea fiind dată în interes propriu. În conformitate cu art. 16 din Regulamentul de organizare a alegerilor
“Comisia electorală va informa imediat Comisia Electorală Centrală despre problemele apărute în legătură cu interpretarea și aplicarea prezentului regulament și se va conforma deciziilor de îndrumare ale Comisiei Electorale Centrale.”

La rândul său Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România nu poate face în mod legal interpretări ale regulamentului electoral, cu atât mai mult în condiţiile în care se substituie legislativului, adăugând la lege. Singură entitate care poate emite decizii de îndrumare în vederea aplicării Regulamentului electoral ori a procedurilor electorale este Comisia Electorală Centrală.[[1]]

Activitatea CMR trebuie să se desfăşoare într-un cadru legal, indiferent dacă acesta ne este sau nu favorabil, aşa cum cerem şi instituţiilor statului precum Ministerul Sănătăţii sau Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate să respecte normele legale în vigoare.

Procesul electoral pentru organele de conducere presupune întreg ansamblul de activităţi necesare, debutând cu prima şedinţă a Comisiilor Electorale şi terminând cu validarea alegerilor şi intrarea în activitate a noilor organe alese.

De aceea, astăzi 21 Noiembrie 2015 – având în vedere prevederile Legii 95/2015 în vigoare “Numărul de mandate în organele de conducere de la nivel teritorial şi naţional, cu excepţia mandatului de membru în adunarea generală a colegiului teritorial şi Adunarea generală naţională, este de maximum două mandate succesive.”[[2]] Legea invocată în “Informare” nu poate să-şi întindă efectele asupra prezentului proces electoral pentru următoarele argumente:

  • “Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii”.[[3]]
  • Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”[[4]]
  • “Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.”[[5]]
    Indiferent când şi dacă va fi pomulgat respectivul proiect de lege el va intra în vigoare ulterior datei limite a depunerii candidaturilor – 23 Noiembrie a.c. (spre ex. dacă astăzi ar fi promulgat şi publicat în MO – intrarea în vigoare a legii se face abia pe 24 Noiembrie, deci după expirarea datei limita de 23 Noiembrie).
  • Comisiile electorale care vor constata că au fost depuse candidatiri ale persoanelor care în mod legal nu pot candida au obligaţia legală de a le respinge şi a nu le înscrie pe buletinele de vot, respectând prevederile art.17 al.e al Regulamentului de organizare al alegerilor care prevede obligaţia de a ”verifica îndeplinirea condițiilor de fond și formă pentru că o persoană să poată candida, înregistrând candidaturile care îndeplinesc cerințele legale și respingându-le pe cele neconforme;
  • Înscrierea persoanelor care nu au dreptul de a candida pentru un nou mandat în buletinele de vot conduce la prejudicierea şanselor de a fi aleşi a celorlalţi candidaţi şi la modificarea rezultatelor reale ale alegerilor. Pentru a demonstra nelegalitatea înscrierii acestor persoane pe liste voi apela la un caz ipotetic extrem dar demonstrativ:
    • Să presupunem că toate cele 23 de persoane din actualul Consiliu al Municipiului Bucureşti au două mandate, decid să se înscrie şi ca urmare a opţiunii – primesc în integralitate votul alegatorilor;
    • La stabilirea rezultatelor finale se constată incompatibilitatea impusă de lege şi persoanele in cauză sunt eliminate din ierarhia finală a voturilor;
    • În această situaţie, se va fi anulat dreptul persoanelor de a fi făcut alte opţiuni in cazul în care vor fi votat candidaţi incompatibili – având în vedere că numărul maxim de voturi exprimate pe un buletin nu poate depăşi numărul de locuri din Consiliul local![[6]]
    • De asemenea şi şansele de a fi ales a unor persoane vor fi perturbate, cei care au votat persoane incompatibile putând, cel puţin teoretic să îşi exprime opţiunea pentru persoana lor dacă regimul incompatibilităţilor ar fi fost respectat.
  • Pentru cei care isi mai aduzc aminte alegerile la CM Gorj au fost anulate pentru motive asemanatoare dupa un proces care a durat 3 ani.

Drept urmare,

ca urmare a emiterii respectivei „Informări” solicit Comisiei Electorale a Municipiului Bucureşti să nu ţină cont de “recomandările” acesteia, şi pe cale de consecinţă,

să respingă până cel târziu 24 Noiembrie a.c (data de validare a candidaturilor) acele candidaturi ale persoanelor care au exercitat două mandate consecutive până în prezent.

 

Fac următoarele precizări suplimentare

  • responsabilitatea administrativă, civilă şi penală a validării unor candidaturi cu încălcarea legii revine exclusiv membrilor Comisiilor electorale locale şi centrale, fiecare fiind responsabil pentru votul sau dat în exercitarea atribuţiilor; de aceea recomand membrilor acestor organisme să solicite înscrierea modului în care au votat în procesele verbale!
  • regulamentul electoral nu prevede o modalitate de invalidare a unei candidaturi, după ce aceasta a fost înscrisă pe buletinul de vot, neacordarea mandatului fiind o prevedere legală legată de alte împrejurări de incompatibilitate decit cele care fac obiectul notificarii mele;
  • eventuala rezolvare a încălcării legii în vigoare nu se va putea face decât în instanţe, cu excepţia eventualităţii în care actuala conducere a CMR a emis înştiinţarea la care fac referire în scopul premeditat al anularii alegerilor în curs.

Stimati colegi din Comisiile electorale, locala si nationala,

În calitate de medici ai CMR va rog sa nu uitaţi că prin tolerarea sau sprijinirea încălcării legii în folosul unor persoane care azi se consideră de neînlocuit, imaginea corpului profesional medical şi a instituţiei CMR va avea de suferit, reprezentativitatea pentru apararea intereselor tagmei fiind in permanenţă dubitabilă!

Cu deosebit respect,

Marian Sorin Paveliu

membru Colegiul Medicilor Bucuresti

Candidat la functia de membru in Consiliul local al CMB si la cea de reprezentant in Adunarea Generala a CMR.

[1] Art. 127. – (2) din Statutul CMR: Comisia electorală centrală va coordona desfăşurarea alegerilor şi va emite decizii de îndrumare în vederea aplicării Regulamentului electoral ori a procedurilor electorale.

[2] Extras din Legea nr. 95(r1)/2006 > TITLUL XII > CAPITOLUL III > SECŢIUNEA a 5-a > B. > Art. 449. > (3)

[3] ART.9 din Constitutia Romaniei

[4] ART. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei

[5] ART. 78 din Constitutia Romaniei

[6] ART. 51 (1) alin. (e) din Regulamentul de alegeri : “Sunt nule buletinele de vot care: au aplicată stampila “Votat” pe un număr mai mare de candidați decât numărul mandatelor pentru care se candidează.

Adresa si comentariile initiale pot fi vazute pe pagina mea de FB.

Posted in Neclasificate | 2 Comments

Coruptia care ucide

În vâltoarea asaltului informaţional legat de investirea unui nou guvern, un aspect sensibil risca să fie trecut sub tăcere şi ignorat. Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a cerut reţinerea în vederea arestării a secretarului de stat din Ministerul Sănătăţii Alin Ţucmeanu pentru infracţiunea de luare de mită. Problema este una gravă – dacă luăm în considerare că şi domnia sa şi subalterna sa directă, doamna director general Udrea, arestată şi ea pentru luare de mită, erau responsabilii de politica medicamentului din această ţară. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, cine este corupt, nu va face distincţie între banii veniţi de la o drogherie, de la un furnizor de servicii pentru un spital sau de la cei care ipotetic ar avea interesul unor modificări legislative având consecinţe de ordinul a sutelor de milioane de euro – în domeniul programelor naţionale sau a listelor de medicamente compensate.

DNA merita în această etapă felicitările noastre, ale cetăţenilor de rând, deşi nu exclud ca prin accidente involuntare sau provocate aceşti funcţionari publici să scape basma curată în pofida a ceea ce astăzi par a fi evidenţe!

Temerile mele se bazează pe drumul urmat de o sesizare adresată DNA în urmă cu aproape 2 ani, în legătură cu dezastrul produs la Institutul Cantacuzino, prin elaborarea sub presiune a unei tranşe de vaccinuri, care s-a dovedit a fi neconformă standardelor legale şi imposibil de comercializat. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu acest subiect, despre care am scris ani la rând încercând să contribui la salvarea acestei instituţii strategice a sistemului de sănătate din România, ratarea producerii vaccinului antigripal a reprezentat piatra de mormânt pusă peste această secţie de producţie. Ministerul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu a optat să încheie un contract cadru pe 3 ani de achiziţie din import de astfel de vaccinuri în loc să îndrepte ceea ce mersese prost (o banală centrifugă). Astfel, producţia nu s-a mai reluat iar personalul de specialitate a părăsit instituţia, astăzi în acea secţie găsindu-se doar o linie de producţie nouă (adică aproape nefolosita) ca şi abandonată.

Desigur DNA are mii de sesizări şi de dosare, însă unele dintre ele, mai ales cele relevante – hai să le spun cu valoare de exemplu – sau care s-au produs ca urmare a unor fapte penale menite a afecta un număr mare de persoane sau chiar întreaga populaţie, ca în cazul de faţă, ar fi meritat atât o prioritate cât şi o atenţie sporită.

Pentru a mă asigura că încercarea de muşamalizare a ceea ce o mare parte a jurnaliştilor au apreciat a fi un abuz cras în serviciu a fostului Ministru al Sănătăţii – Eugen Nicolăescu, am adunat toate actele care au ajuns în presă, şi le-am explicitat şi înaintat DNA pentru ca să învăţăm cu toţii că nu poţi înlocui expertiza şi opiniile specialiştilor cu forţarea evidentelor printr-un bătut cu pumnul în masă, mai ales în probleme care ţin de sănătatea populaţiei.

Sesizarea a fost depusă pe 17 februarie 2014. Doar pentru a fi înregistrată pe rolul Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au fost necesare 14 luni (!) – respectiv până în 24 aprilie 2015.

Lucrurile au părut a intra pe făgaşul normal, iar după alte 5 luni – pe 16 septembrie 2015 – s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu. Procurorul de caz, pe numele său Ioan Amăriei, a avut nevoie însă de numai 12 zile – pentru a casa urmărirea penală de abia începută sub motivul inexistentei faptei incriminate în Codul Penal!!! (vezi ordonanta anexata in copie).

În urma contestării ordonanţei, spre cinstea sa, procurorul şef de secţie a infirmat total ordonanţa de clasare a dosarului, a sesizat judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti, care, în urmă cu o săptămână a hotărât confirmarea redeschiderii şi reluarea urmăririi penale.

În această etapă a instrumentării situaţiei care a dus la decesul „de facto” al secţiei de vaccinuri de la Cantacuzino câteva aspecte trebuie subliniate:

  • este inacceptabil ca astfel de situaţii pentru care opinia publică are un interes direct deosebit să stea în nelucrare până în momentul în care se apreciază că s-a aşternut uitarea peste subiect;
  • este de asemenea greu de acceptat ca un astfel de dosar complex, care necesită printre altele şi certe informaţii de specialitate să fie tratat cu superficialitate şi închis într-un termen extrem de scurt;
  • am lăsat la final poate cea mai frapantă dintre informaţiile comunicate de procurorul de caz Amariei: domnia sa a considerat că achitarea de către Ministerul Sănătăţii a sumei de 1,4 milioane de euro din banii noştrii pentru un vaccin care nu a primit niciodată autorizaţia de comercializare nu reprezintă un prejudiciu! Nu am pregătire juridică însă sensul noţiunilor juridice ar trebui să aibe sens şi pentru noi, cetăţenii chemaţi să respectăm legea şi sancţionabili atunci când n-o facem. Domnul procuror ne-a învăţat direct ca dacă un oficial face o presiune pentru încălcarea unor proceduri (neefectuarea unei şarje de probă în cazul de fată), dacă rezultatul demersului sau este ratarea întregii producţii ca fiind neconforma standardelor, este suficient să dispună achiziţia mărfii cu pricina din banii instituţiei pe care o conduce – Ministerul Sănătăţii, să solicite efectuarea unui studiu clinic cu o vădită tenta de mascare a realităţii, acesta concluzionând că reacţiile adverse sunt comparabile cu cele de la alte vaccinuri. Studiul în sine nu numai că nu a concluzionat că încărcătura bacteriană ar fi alta decât cea constatată de ANMMD (Agenţia Medicamentului) dar s-a şi efectuat cu încălcarea celor mai elementare norme etice – subiecţii fiind injectaţi cu o substanţă cu o încărcare bacteriană neconformă – cu aprobarea tocmai a autorităţilor chemate să ne protejeze de astfel de abuzuri – Ministerul Sănătăţii şi ANMMD!!! Spre lauda şefului ierarhic procurorului de caz, o simplă lectură a dus la relevarea faptului că la dosar trebuia să se găsească şi rezultatul expertizei OMS – trecută sub tăcere, şi lipsa expertizei Curţii de Conturi deşi aceasta există fizic la MS!

Investigaţia penală cu pricina îşi va vedea de drumul său şi probabil că va mai dura mulţi ani de azi încolo, ţinând cont de paradigma în care se desfăşoară actul de justiţie din ţara noastră. Nu am găsit o explicaţie asupra diferenţelor atât de flagrante de interpretare a unei stări de lucruri şi a legii, existente între percepţia mea de nespecialist în drept şi cea a unui procuror atât de experimentat!

Cred însă, că preocuparea noastră privind corupţia de la toate nivelurile, inclusiv din Ministerul Sănătăţii, ar trebui să reprezinte o preocupare prioritară pentru noi toţi. Am putut vedea tragic în ultima vreme dovezi ale adevărului oglindit de sloganul “Corupţia ucide!”

Toţi avem nevoie de îngrijiri de sănătate iar reţelele de servicii preferenţiale şi de interese materiale aflate în spatele acestui Minister se întind în aproape întreaga societate. Toţi avem rude bolnave şi mulţi, foarte mulţi au contracte cu acest sistem care consuma 12% din Bugetul de stat!

De aceea, nu mă voi mira dacă, peste 1-2 ani, vom afla, dacă vom mai afla, că de fapt, arestarea funcţionarilor aflaţi în vârful piramidei Ministerului Sănătăţii a fost un act de nedreptate, o eroare judiciară!

Sorin Paveliu

expert in politici de sanatate publica   al Societatii Academice din Romania

Anexa>
ordonata de casare a plingerii

Soltie Tribunal Bucuresti – redeschidere urmarire penala

 

 

 

Posted in Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

Considerente generale privind Programul de guvernare pe sănătate al Guvernului Dacian Cioloş

Una din principalele funcţii ale Guvernului României este aceea de elaborare a strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare pe baza căruia a fost investit de Parlamentul României (Legea 90-2001)..

Având în vedere caracterul tehnocrat al membrilor guvernului, experienta managerială atât a premierului cât şi a ministrului desemnat al sănătăţii, era de aşteptat ca prevederile specifice sănătăţii să aibă un caracter concret şi nu unul formal iar având în vedere perioada de numai un an al mandatului, care include şi două campanii electorale, sarcinile asumate ar fi fost de aşteptat să fie punctuale, centrate pe nevoi stringente ale populaţiei şi sistemului sanitar.

În domeniul sănătăţii în preambulul Programului Guvernul declară o singură prioritate – legată de “redefinirea rolului şi statutului personalului medical” (având drept consecinţă secundară diminuarea migraţiei). Excluderea intereselor directe ale populaţiei legate de sănătate dintre priorităţi reprezintă o eroare strategică – în vădită contradicţie cu declaraţiile verbale ale premierului Ciolos, ministrul Sănătăţii fiind în primul rând reprezentantul intereselor populaţiei generale, a bolnavilor în special şi nu ministrul personalului medical!

Deşi Guvernul anunţa că nu are de gând să se ”angajeze pe toată fronturile de reformă în societatea românească”, în domeniul sănătăţii îşi propune exact contrariul – principalul obiectiv fiind nici mai mult nici mai puţin decât “adoptarea unei noi legi a sănătăţii”!. O asemenea abordare înseamnă abandonarea brutală a planului strategic privind Politica de sănătate – aprobată prin Hotărârea Guvernului anterior şi revenirea la o meteahna veche – fiecare ministru al sănătăţii vrea să ia reforma de la început! Un asemenea proiect este complet nerezonabil, nefundamentat şi aproape imposibil de atins – fie şi dacă am lua în calcul numai barierele tehnice legislative impuse de perioadele electorale care urmează în scurt timp!

Al doilea element strategic radical anunţat de noul ministru al sănătăţii este de asemenea legat de un aspect care deşi aparent este important este în fapt periferic faţă de problemele majore ale populaţiei şi sistemului sanitar: dezvoltarea abruptă a asigurărilor private de sănătate prin “redistribuirea unei părţi din contribuţiile de sănătate (sociale)” către sistemul privat! Şi aceasta prioritate declarată este imposibil de atins în perioada mandatului limitat al acestui guvern – subscriindu-se legii sănătăţii.

Celelalte obiective fie au un caracter generic: “Redefinirea statutului personalului medical în societate; dezvoltarea de programe naţionale de prevenţie şi educaţie pentru sănătate” fie cuprind aspecte discutabile“introducerea criteriilor de performanţă în stabilirea veniturilor personalului” – în condiţiile în care sistemul sanitar funcţionează ca un tot unitar, aflat permanent la dispoziţia pacienţilor indiferent de cerere şi ofertă, “introducerea de standarde obligatorii de calitate” – în condiţiile în care există o agenţie specializată care a făcut paşi radicali în îmbunătăţirea acestor standarde, ceea ce nu justifica sub nicio formă schimbarea, cel puţin înainte de a se înregistra rezultatele lor, sau “evaluare (reevaluarea) sistemului de urgenţă” – sistem de a cărui funcţionare se fac aprecieri laudative comparativ cu situaţia existentă în urmă cu puţin timp.

În schimb, deşi ministrul sănătăţii este manager de spital, într-un domeniu sensibil al îngrijirilor de sănătate – cel al oncologiei, în program nu se regăsesc obiective legate de modul de plată al serviciilor prin tarifele actuale, nu se fac promisiuni pacienţilor privind situaţia finanţării noilor terapii, în specială celor destinate tratării pacienţilor neoplazici, nu se iau în calcul soluţii pentru situaţia creată în politica medicamentului privind reducerea preturilor fara modificarea sistemului de claw-back, alte obiective specifice legate de casele de asigurări – care întâmpină disfuncţionalităţi grave în ceea ce priveşte sistemul informatic, modalităţi de diminuare a fraudei şi a corupţiei din sistem etc.

Per ansamblu, deşi aşteptările de la acest guvern sunt de a da un exemplu pentru cele viitoare privind profesionalismul în exercitarea funcţiei executive, programul de guvernare ne arată doar ca şi specialiştii pot face ceea ce făceau politicienii şi nu invers!   Din păcate, cel puţin în sănătate s-a optat pentru solicitarea unui cec in alb, fără a ne da sperantă privind transparenţa, creşterea profesionalismului şi a eficacitatii actului de conducere şi obţinerea de rezultate cuuntificabile, care să angajeze răspunderea decidenţilor.

Marian Sorin Paveliu

expert in politici de sanatate al Societatii Academice din Romania

Posted in Comentarii ref la sanatate | 1 Comment

De unde pot fi dublate salariile medicilor?

Într-o emisiune la Realitatea liderul sindicatului Sanitas îşi exprima temerile că nu există resurse financiare suficiente pentru o majorare mai mare de 10% – respectiv de 25% cât s-a oferit Guvernul să ofere prin ordonanţa de urgenţă aprobată miercuri în şedinţa de Guvern.

Eu zic că cel puțin pentru medici există cu vârf și îndesat! Iata câteva premise:

1. În prezent, principala sursă de acoperire a subfinanțării sistemului sanitar este reprezentată de salariile personalului medical. Într-adevăr, media cheltuielilor cu serviciile sanitare în UE de 8% din PIB, iar limita inferioară tinde către 6%. În acelaşi timp, România, care cheltuie din bani publici numai 4% din PIB pe ntru sănătate, a ţinut pasul la cheltuielile cu medicamentele, alocând din banii publici aprox 1,4% din PIB, în mod similar mediei europene. Tensiuni majore sunt generate de alocarea a numai 2,4% din PIB pentru toate celelalte cheltuieli ale sistemului! Spre exemplu Germania are cheltuieli, altele decât medicamentele, de 10% din PIB, deci de 4 ori mai mult dintr-un PIB si el de 4 ori mai mare – deci cheltuieli de 16 ori mai mari în cifre absolute!!!! Rezultă că în fapt, deficitul nu se manifestă global ci este exagerat de mare la nivelul altor cheltuieli decât cele cu medicamentele – în special la cheltuielile cu salariile personalului medical din spitale! De 25 de ani statul prefera să înlocuiască plata personalului medical, a medicilor în special, prin tolerarea sistemului plăţilor informale în mod deliberat. Intervenţia ICCJ din ultimele 6 luni a spulberat această înţelegere cutumiară, nedorită de medici dar acceptată în lipsă de alternativă, ceea ce face că astăzi să asistăm la o cerinţă justificată ”Nu vrem plicuri, vrem salarii!”.

2. Consider că prioritară este majorarea salariilor medicilor din spitale, separat de majorări ale salariilor asistentelor medicale, care pot face obiectul unor ajustări ulterioare. La fiecare medic plecat din această ţară, am pierdut şi 1,5 asistente. Problema este ca un medic specialist se poate înlocui în 10-12 ani pe când o asistentă în 3-4 ani, numărul medicilor de spitale este de aprox 13500 iar cel al asistentelor de 15 ori mai mare. Deficitul de medici a ajuns la 14000 de medici! Poate principalul argument este însă încercarea de a diminua povara plăţilor informale pusă pe umerii bolnavilor de statul român, iar acestea sunt mult mai mari la medici comparativ cu asistentele.

3. Plăţile informale au scăpat de sub control, crescând de la an la an, pe măsură ce noi tehnici de salvare sau îmbunătăţire a vieţii au apărut. În ultimii 10 ani, estimarea acestora a crescut de la 300 milioane de euro la 600 de milioane euro şi chiar mai mult. Tehnici de protezare, de implantare a unor dispozitive, de diagnosticare, de tratare medicală etc, se fac cu materiale sanitare, dispozitive şi medicamente care au ajuns să coste de ordinul a zeci de mii de euro per pacient. Accesul la aceste cheltuieli publice trec prin mâna unor medici iar “atenţiile” au sporit pe măsură.

4. Ani la rând medicii au fost pozitionati la coada veniturilor bugetare oficiale (şi mă voi focaliza asupra lor). Acest lucru s-a datorat în special faptului că simţindu-se culpabili (unii chiar mulţumiţi) din cauza plicului, agregarea în sindicate a fost slabă şi chiar inutilă, de vreme ce această profesie este luată în considerare la număr, împreună cu asistenţii medicali, mult mai numeroşi. Principala voce a revendicărilor a reprezentat-o sindicatul asistenţilor medicali – care însă şi-au văzut în mod natural de interesele lui, unele discutabile.

5. În ultima perioadă, având drept suport bugetul excedentar raportat de guvern, s-au aprobat acte normative care au acordat sporiri salariale şi de pensii pentru unele categorii de funcţionari, în cascadă. Medicii nu s-au numărat printre aceştia.

6. Veniturile nete ale medicilor, raportat la nivelul proporţional al acestora în ţările UE – ar trebui să tindă către cel puţin de 4 ori salariul mediu (venitul mediu in Portugalia spre exemplu – tara care nu este cu mult mai dezvoltata ca Romania este de 3 x PIB/cap de locuitor, in restul tarilor UE raportul fiind considerabil mai mare)!

7. În această etapă, pe lângă alte solicitări de modernizare a sistemului sanitar, medicii s-au pronunţat pentru o dublare a salariului, din care o primă majorare să se facă pe loc iar restul să fie precizat în acelaşi act normativ chiar dacă ar urma să se aplice în viitor. Se pune problema dacă pentru o asemenea decizie POLITICĂ se poate găsi un suport financiar?!

Acoperirea cheltuielilor cu veniturile brute ale medicilor din spitale necesită 0,6% din PIB iar dublarea acestora necesită un procent similar, în cifre absolute grosiere, în jurul a 900 milioane de euro. Având în vedere că mai mult de 50% din aceste sume se întorc la bugetul de stat, al asigurarilor sociale şi cel al asig urărilor de sănătate – rezultă că efortul suplimentar net este de cel mult 450 milioane de euro anual!!! Aceasta majorare se poate face, în opinia mea din 3 surse:

a. prin diminuarea pierderilor tolerate şi cultivate chiar de către Ministerul Sănătăţii şi CNAS,

b. prin creşterea cheltuielilor cu sistemul de sănătate de la bugetul de stat.

c. prin transformarea plăţilor informale în plăţi oficiale, de natură salarială sau asimilat.

a.Diminuarea pierderilor tine exclusiv de administrarea sistemului de asigurări.

500 de milioane de euro se pierd anual prin refuzul MS de a organiza licitaţiile naţionale impuse prin lege,
sute de milioane de euro, se pot economisi la cheltuielile cu medicamentele prin introducerea evaluărilor cost-eficacitate – refuzate cu fermitate de către autorităţi sau negocierea costurilor de distribuţie!
• cel puţin 150 de milioane de euro se pot economisi prin introducerea de mecanisme de tip clawback la serviciile de dializă şi investigaţii paraclinice – mecanism care astăzi se aplica numai la medicamente
• MS a redus preţul medicamentelor cu 25% – realizând o economie de 500 de milioane de euro (din totalul de 2 mld de euro cheltuiţi din bani publici pe medicamente).
• CNAS şi MS au raportat o economie lunară de 20 de milioane de euro prin introducerea cardului de sănătate, respectiv de 240 de milioane de euro anual.

b.Creşterea cheltuielilor cu sănătatea de la bugetul de stat – justificare – după ce bugetul CNAS a fost scăzut arbitrar, complet nejustificat, de la contribuţii egale la angajat şi angajator de 7% raportat la salariul brut – s-a ajuns la 5,2% şi respectiv 5%. În acelaşi timp, ca urmare a creşterii eficacităţii actului medical (medicamente, tehnici de diagnostic noi) durata de viaţă a pacienţilor (cronici) a crescut de la an la an – ceea ce necesită o finanţare suplimentară!

Modalităţi de suplimentare
• numai în primele 6 luni guvernul a raportat 900 milioane euro excedent la bugetul de stat. O parte din aceşti bani pot fi redistribuiţi către sectorul sanitar!
• din sumele colectate suplimentar celor actuale – spre exemplu alimentarea bugetului sănătăţii cu 30% din sumele colectate suplimentar ca urmare a scăderii evaziunii fiscale! Astfel, o diminuare a economiei gri de numai 1% (din cei 14% estimaţi) ar asigura fără probleme 450 de milioane de euro necesari dublării medicilor!
• prin preluarea salariilor asistenţilor medicali – sau a întreg personalului medical – la bugetul ministerului sănătăţii. Este complet inadecvată existenţa unor limitări impuse de legea salarizării unitare a personalului bugetar pentru personal care nu primeşte niciun leu de la buget!
• prin preluarea oricărui program de sănătate actual său viitor – la bugetul ministerului sănătăţii.

c.Formalizarea plăţilor informale se poate face în mai multe feluri, spre exemplu:

• introducerea unei taxe pentru opţiunea pentru un anumit medic. Justificare: conform sondajelor 35% din pacienţi ajung în spitale doar după ce au obţinut o recomandare pentru un anumit medic (deci au făcut o opţiune). Internările se fac la rând însă dacă medicul are locuri şi un pacient optează strict pentru acesta – ar putea fi rezonabil să plătească oficial pentru această opțiune în loc să-i facă o plată informală.
• medicii trebuie să vadă adesea pacientul recomandat înainte de internare – pentru a analiza care este problema de sănătate, ce acte medicale are etc. Consultaţia care astăzi se face pe culoare sau ilegal prin cabinete se poate desfăşura în cabinetele de ambulator, la cerere, în timpul orelor de program, cu plată oficială.
• în mod similar, la externare, pacienţii doresc să fie revăzuţi la 1-2-5 zile de medicul de spital – şi aceasta consultaţie poate avea un regim legal.
• pentru manoperele chirurgicale se poate face o normare a tipului de intervenţii în funcţie de bugetul alocat secţiei şi negociat cu CNAS. În clipa în care bugetul este epuizat, solicitarea pentru o intervenţie nebugetată, care este peste lista de asteptare, se poate face numai prin plata costurilor aferente, inclusiv a părţii care revine medicului.
• plata pentru consultaţii de tipul unei a două opinii.
• dacă adunăm sumele obţinute în acest fel, concomitent cu măsuri ferme de pedepsire a celor care mai acceptă sau solicita plăti informale este posibil ca să ne propunem albirea a jumătate din fondurile care astăzi se vehiculează în afara legii în sistem.

Această trecere în revista nu este exhaustivă şi nici extrem de riguroasă, utilizând sume declarate de oficialii ministerului sănătăţii. Realitatea poate fi diferită însă doar în mică măsură. Oricum, administratorii au numeroase alte pârgii de corecţie şi redistribuire.
Singurul lucru care lipseşte pentru declanşarea acestor modificări şi redistribuiri este voinţa politică a Guvernului şi Parlamentului de a decide că dublarea, într-o primă etapă, a veniturilor medicilor este o prioritate, având în vedere inechitatea acestui sistem, creşterea accesibilităţii şi îmbunătăţirea actului medical în general.

In concluzie, cerintele medicilor din aceste zile,

– majorare cu 50% de la 1 octombrie si cu inca 50% in cursul anului viitor dar la o data stabilita acum
– introducerea orelor de garda suplimentare si a timpului de munca suplimentar in rindul orelor suplimentare
– respectare tuturor prevederilor Codului Muncii referitoare la durata si normarea timpului de munca,
– scoaterea la concurs a posturlor libere pentru acoperirea deficitului de 50% din prezent,
– masuri administrative pentru diminuarea platilor informale
sunt cerinte justificate si sustenabile!

Posted in Comentarii ref la sanatate | 1 Comment

Dispariţia plăţilor informale şi respect pentru profesiunea medicală – acum nu este încă momentul!

S-a discutat intens în ultimele zile despre plăţile informale. Opiniile au variat de la un candid refuz al unor medici de a accepta statutul de persoană care desfăşoară un serviciu public până la o ipocrizia vecină cu prostia a premierului Ponta, hotărât să legalizeze şpaga.
Plăţile informale au crescut în timp de la mici atenţii la sume din ce în ce mai mari şi la o generalizare a celor care aşteaptă şi ei recunoştinţa pacientului. Sumele care cuantifică recunoştinţa variază şi ele de la sute de euro la 5-10 lei, în funcţie de manoperă. În unele secţii fenomenul este generalizat, pe faţă, în altele discret sau chiar absent. Chiar şi în ambulator, unii medici aşteaptă atenţiile din partea pacienţilor, iar aceştia, cooperanţi, transmit din om în om în sala de aşteptare, cam care ar fi suma care atrage bună dispoziţie a medicului.
Şi medicii s-au împărţit din punctul de vedere al plăţilor informale. Unii refuza total orice atenţie, puţini, ciudaţi chiar, iar alţii s-ar bucura de orice leu în plus, însă nu încap pe lista de persoane importante a pacientului, fiind mai insignifianţi chiar decât o infirmieră. Există servicii în care personalul medical nici măcar nu are cum să audă foşnetul recunoştinţei pacienţilor, chiar dacă ar dori. Există și medici care se simt apăsaţi de plăţile informale dar aşteaptă plicul cu oare care jena şi mai există şi cei care îţi bagă mâna în buzunar de-a dreptul sau care nu te condiţionează direct însă că un făcut, nu au loc şi timp pentru tine până nu “te simţi”. Unii dintre medici s-au alienat în timp, “nevoile” lor de recunoştinţă depăşind cu mult ceea ce ar putea obţine în sectorul privat sau muncind în străinătate. Printre multele specii enumerate se regăsesc şi acei medici, majoritatea, care au studiat, învăţat, s-au specializat ani mulţi din viaţă, şi-au sacrificat zile şi nopţi, pentru a ajunge astăzi să fie un fel de dumnezei, care chiar dacă nu dau viaţa, o prelungesc prin intervenţia lor.
Dacă am reuşit să plictisesc sau să revolt cititorul până aici, este bine.
Plăţile informale se apropie de obştescul sfârşit. Nu vor dispărea peste noapte sau definitiv, probabil niciodată. Însă pactul social care a fost făcut şi cultivat zeci de ani însă s-a rupt. Statul se prefăcea că nu are cu ce să plătească medicii iar în compensaţie tolera tacit plăţile informale. Banii gri din domeniu au atins sume astronomice, de ordinul sutelor de milioane de euro, prea multe pentru a fi ignorate. Medicii nu se mai decid să părăsească țara subit, au ajuns să-și planifice exodul încă inainte de a da examen de admitere la facultate!
În timp statul a dovedit că are bani pentru multe din categoriile de bugetari, aprobind cu nesimtire majorari de 300-500%, lasind pe umerii populaţiei bolnave plata medicilor. Spre exemplu, procurorul la debut, de cel mai jos nivel, care ancheteaza medici pentru ”spaga” are un venit simular cu al unui medic primar in pragul pensiei? De ce o asemenea discrepanță?
Astăzi, un guvern slab, complet dezinteresat de soarta populaţiei şi preocupat exclusiv de propria sa supravieţuire, a găsit de cuviinţă să majoreze otova salariile personalului medical cu 25%. Mai mult, premierul a anunţat că aceste creşteri se vor face legat de cele din educaţie, adică atunci când se vor opera modificări în acel domeniu, sănătatea vă rămână pe loc! Mai mult, s-a oferit o creştere medie a salariilor cu 400-500 de lei când aşteptările sunt de 5-10 ori mai mari! O asemenea creştere nu va diminua plăţile informale ci doar va spori reclamaţiile la parchet , va crea impresia de lăcomie a corpului medical – care nu se satura cu creşterea salarială despre care toţi pacienţii vor fi auzit la televizor, fără a o putea cuantifica în mod concret.
Aceasta junglă în care pacientul iese mai jumulit decât o găină înainte de a fi gătită, este semnalul că aici, în interiorul sistemului sanitar domneşte compromisul, domneşte corupţia. Angajarea unei infirmiere sau a unei asistente se face pe bani mulţi, că de are de unde să-şi recupereze paguba, unii manageri de spitale şi-au făcut dosare cu reclamaţiile pacienţilor cărora li s-au cerut bani, nu pentru a-i trimite pe medici la poliţie ci pentru a le scoate din fişet când aceştia ar avea la rândul lor ceva de protestat faţă de insuficienţele sau furturile pe faţă ale conducerii.
Medicii ar dori să pună lucrurile la punct, aşa cum s-a putut vedea în ultimele 10 zile pe internet. Însă nu pot fără intervenţia guvernului!
Guvernul este cel vinovat de refuzul expres de a închide robinetele risipei banilor daţi pe achiziţii. Ministerul are de aproape doi ani obligaţia legală de a organiza licitaţii naţionale pentru toate reperele achiziţionate în sistem. Nu o face, lăsând sute de milioane de euro să se scurgă în buzunarele comercianţilor care nu uita să finanţeze administraţia.
Tarifele actelor medicale sunt subevaluate, făcând imposibilă orice fel de exercitare onestă a profesiunii de manager – fiind aprioric bugetat pe minus. Diferenţele între tarifele calculate în sectorul privat şi cele din zonă publică sunt atât de disproporţionate că stai să te întrebi cum de mai pot fi efectuate cele din urmă. Chiar şi actuala majorare urmează a i se asigura finanţarea prin plata a mai multor internări nu prin modificarea tarifelor, de parcă intervenţiile s-ar face apăsând pe buton, că la fabrică.
Întocmirea de liste de aşteptare, concordante cu bugetul alocat fiecărei secţii este o eventualitate de neconceput, deşi de bun simţ.
Pierderile şi furturile reale prin programele de sănătate, în special cele terapeutice, au atins procente astronomice, iar Ministerul Sănătății a refuzat întotdeauna să întocmească registre de pacienţi pentru a împiedica frauda.
Unii se întreabă de ce medicii, unii dintre ei, cei mai tineri, ameninţa cu greva sau cu alte forme de protest. Nemulţumirea lor nu este atât legată de banii din buzunar cât mai ales de modul complet anormal de desfăşurare a muncii lor, fără nici cea mai mică perspectivă de îndreptare. Cei mai mulţi s-au săturat să vadă în oglindă un potenţial infractor. Vor respect de sine şi respect pentru pacienţii de a căror viaţă se îngrijesc. Vor ca vocaţia de a fi medic să fie apreciată şi nu o ghiulea atârnată de picior.
Poate că medicii vor renunţa la proteste crezând că nici acum nu este momentul! Ar fi o enormă greșeală!

Articol pentru revista Medfarm.

 

Posted in Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

De ce se revolta medicii tocmai acum

Unii se fac că nu pricep de ce medicii (atenţie – nu asistentele) se revoltă abia acum. Ani de-a rândul a existat o înţelegere tacită dar privită cu dispreţ de ambele tabere: statul se făcea că nu ştie că medicii trebuie să primească alte salarii, pentru că trăiesc din bani în plic, iar medicii acceptau situaţia pentru că este evident că li se face o nedreptate dar nu avea alta solutie. Interesant este că tocmai cei văduviţi – pacienţii – sunt întotdeauna prea bolnavi şi preocupaţi de supravieţuire pentru a combate această anomalie.

A venit decembrie 2014 iar ICCJ a limpezit lucrurile în urma unei încercări legislative (eşuate) – din punct de vedere al legii penale medicii sunt funcţionari publici. Au fost nemulţumiri dar a părut a fi mai mult o confruntare juridică (şi alte categorii încercaseră un demers de evadare din acest statut – notarii – cu acelaşi “succes”).

În urmă cu o lună a venit a doua decizie a ICCJ – medicii – recunoscuţi deja de legea penală a fi funcţionari publici pot şi vor face puşcărie 7 ani dacă primesc plăţi suplimentare de la pacienţi, aşa cum este prevăzut în legea drepturilor pacientului. Nu mai este vorba de o ameninţare potenţială ci de o situaţie concretă, decizia intervenind ca urmare a unei acuze de luare de mită din partea unui medic şef de secţie de chirurgie cardio-vasculară!

Brusc, pactul social cutumiar a fost spulberat. Indiferent de nesimţirea autorităţilor, justiţia îi va pedepsi pe medici cât timp legile nu vor fi schimbate.

Citind cu jena, azi medicii se văd nevoiţi, aşa cum pretindeau într-un tembelism total angajaţii Realităţii TV, să facă o meserie vocaţionala, cei inculţi înţelegând prin acest termen – meserie neplătita, făcută din pasiune şi nu profesie pentru care trebuie să ai certe aptitudini!

În garantarea accesului la sănătate, prevăzută de Constituţie, autorităţile au uitat să se îngrijească şi de plată adecvată a actului medical.

În schimb, într-o dementă totală, în ultimile luni s-a îngrijit de triplarea indemnizaţiilor demnitarilor, de creşterea veniturilor funcţionarilor de la Preşedenţie şi Guvern cu 70%, de introducerea pensiilor parlamentarilor, de introducerea pensiilor celor 1500 de funcţionari parlamentari la nivelul ultimului salariu, de nivelarea salariilor funcţionarilor CNAS şi MS la nivelul celor mai mari din cele două instituţii, de creşterea salariilor managerilor de proiect din Ministerul Sănătăţii care gestionează programele finanţate din împrumuturi la 7 (şapte) salarii medii iar ale secretarelor şi şoferilor acestora (de ce au nevoie de şoferi) la 2 salarii medii pe economie!

În acest timp medicii rezidenţi, după 6 ani de facultate, cu meseria lor vocaţionala cu tot, au SALARIUL minim pe economie!!!!!!!!! Da, în cazul în care ai fugit de acasă, dacă nu ai făcut măcar şcoala primară că te-a trimis mama la păscut oi şi în disperare de cauză te angajezi femeie de servici să speli o scară de bloc primesti acelaşi salariu cu un rezident, dacă nu mai mult!

Ce mai tura – vura, Guvernul a luat-o razna iar medicii nu fac decât să se întrebe ce mai aşteaptă de la această ţară!

Unii cred că medicii se revoltă. Eu cred că sunt loviţi de o mirabilă perplexitate!

Posted in Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

Ofensa de a fi functionar public

Am putut sa vad in zilele acestea o multitudine de medici ofensati de eticheta de functionari publici si dispusi sa lupte impotriva acestui statut.

Deoarece am convingerea ca nici unul nu a citit Decizia ICCJ 36/2014 privind acest aspect am extras citeva pasaje pentru a da posibilitatea de a reflecta care sunt acele consideratii, prevederi, aspecte pe care le considera incorecte in interpretarea judecatorilor.

“De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că “determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public”.

“Or, funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea în scopul realizării interesului public şi ca atare, în exercitarea funcţiei, are îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal. Noţiunea de “serviciu public” desemnează fie o formă de activitate prestată în folosul interesului public, fie o subdiviziune a unei instituţii din administraţia internă împărţită pe secţii, servicii etc.

Din acest punct de vedere se constată, aşa cum rezultă din dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, că medicul îşi desfăşoară activitatea în realizarea unui serviciu de interes public. Astfel, potrivit art. 1  şi 2 din actul normativ anterior indicat, domeniul sănătăţii este considerat un obiectiv de interes social major şi asistenţa de sănătate publică este definită ca fiind efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării sănătăţii populaţiei, componentă a sistemului de sănătate publică.

În cazul infracţiunii de luare de mită, calitatea de funcţionar public prevăzută pentru subiectul activ este specifică dreptului penal şi trebuie înţeleasă numai în accepţiunea conferită de prevederile părţii generale a codului penal, aşa încât această reglementare specifică nu poate fi înlăturată prin dispoziţii legale speciale, nepenale, care guvernează exercitarea anumitor profesii, cum este şi aceea de medic.

Caracterul liberal al profesiei de medic nu poate justifica lipsa răspunderii penale pentru infracţiunea de luare de mită în cazurile în care acesta condiţionează actul medical la care este obligat profesional, moral şi legal, de banii sau foloasele care nu i se cuvin şi pe care, direct sau indirect, le pretinde, primeşte ori le acceptă.
Totodată, în raport cu importanţa serviciului public de sănătate, pacienţii nu pot fi lăsaţi neprotejaţi de legea penală, din considerentul că eventualele acte de pretindere sau primire de sume de bani ori alte foloase de către medicul care funcţionează în cadrul sistemului sanitar pot fi integrate sferei de incidenţă a unor dispoziţii normative nepenale.”

“Prevederile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal şi art. 289 alin. (1) din acelaşi cod, pe de o parte, şi art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi art. 375 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, pe de altă parte, deşi reglementează situaţii şi finalităţi diferite, nu se exclud. Astfel, primele două dispoziţii legale invocate mai sus au în vedere un raport de drept penal substanţial, medicul fiind subiect activ al infracţiunii de luare de mită, iar celelalte două reglementări indicate vizează un raport de drept administrativ sau civil, al cărui subiect are drepturi şi obligaţii anume stabilite prin lege.”

Am convingerea ca cei care militeaza impotriva acestui statut nu isi dau seama ca militeaza impotriva sanctionarii luarii de mita. In acest fel se expun oprobiului public si dau un sprijin nesperat celor care vor sa atace corpul medical pus in situatia jenanta de a clama ceea ce ar fi trebuit sa i se ofere de drept – o rasplata adecvata a ctului medical.

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Cardul de sanatate: belele peste belele

Am intrat intr-o noua prelungire, a cita nu mai stiu, in care pacientii pot sa nu se legitimeze in sistemul asigurarilor de sanatate cu micul card de plastic. Altfel spus, suntem inca in faza de testari! Toate bune si frumoase insa pe furnizorii de servicii, inclusiv centrul in care imi desfasor activitatea, au fost intimpinati cu o surpriza: o multitudine de servicii efectuate, inregistrate in SIUI la pacienti asigurati si confirmati ca atare de sistem, care au primit retete valide, eliberate ca atare de farmacii, figureaza ca NEVALIDATE!

Initial am crezut ca este vorba de o situatie care ne este imputabila, in timpul lunii fiind nevoiti sa apelam la call-centre-ul SIUI pentru a sesiza ca sistemul da un mesaj de eroare. Tehnicianul ne-a invatat cu stoicism ce ar trebui sa facem (cum sa realizam conexiunea cu serverul local – woaw!) si parea ca totul a intrat in normal. Uite ca nu este asa. Am primit adresa CMR adrestata presedintelui CNAS – pe care o anexez, din care rezulta ca TOATA lumea a patit la fel! Situatia este una extrem de grava, aflindu-ne in situtia de a valida de-a valma toate serviciile sa din contra, de a nu fi platite servicii efectuate – ceea ce inseamna bani!

Culmea ar fi ca MS sa vina sa ne mai anunte ca iarasi s-a facut economie prin introducerea cardului – ceea ce in fapt, chiar este adevarat daca luam in considerare ca aprox 20% din consultatii s-au dus pe apa simbetei!cnascnasIata adresa aici!

 

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Dupa 18 luni de promisiuni Ministrul Sanatatii ne ofera solutia pentru sporirea veniturilor personalului medical.

De cind a fost numit ministru, domnul doctor Nicolae Banicioiu ne anunta periodic de faptul va ca propune Parlamentului un proiect de lege privind cresterea veniturilor personalului medical. Astazi, prin amabilitatea unui jurnalist, am intrat in posesia proiectului care, se pare ca se bucura de sprijinul unei larg numar de parlamentari, peste o suta deja, aprobarea lui fiind practic o formalitate. Pentru ca s-a ajuns deja in stadiul in care parlamentarii semneaza un proiect putem concluziona ca el exista deja intr-o forma finalizata, inca perfectibila totusi.

Trebuie sa precizez ca in urma cu 2 luni, spre totala mea surprindere si chiar speranta, am fost invitat sa particip la o discutie in trei (ministru, secretar de stat su si inca un consilier pe care nu-l pun la socoteala), exprimindu-mi la acea vreme dezacordul pentru toate cele 19 articole ale proiectului.

Forma de fata este modificata, insa in buna parte a mentinut prevederile discutate. Drept urmare, in acest moment nu cred ca exista vreun motiv ca sa nu public opiniile mele – de vreme ce autorii si-au mentinut opiniile la criticile exprimate la acea vreme.

Si acum concluziile.

Romania este o tara fara solutii. Daca cineva are rabdare sa citeasca rind cu rind proiectul de lege (si comentariile mele, imbratisate sau nu) va realiza cit de jos este nivelul de reglementare al celor care trebuie sa ne conduca si sa ne faca viata mai buna. Nu pot sa etichetez pe cineva drept incapabil pe seama textului cu pricina. El denota mai mult decit lipsa abilitatii de a reglementa: denota o lipsa grava de intelegere elementara a lucrurilor. Daca mai adaug si faptul ca proiectul in sine a fost deja imbratisat sub semnatura de peste 100 de parlamentari ..si lista creste, este evidenta capacitatea legislativa a Parrlamentului.

Cred ca a cere demisia Ministrului este o inutilitate deja, el este patognomonic, semnificativ, pentru coalitia care guverneaza aceasta tara. Este absolut incredibil cum acceptam sa fim condusi de astfel de oameni fara sa facem explozie!?

Am postat mai jos – comentariile mele – de lucru – pe material. Am renuntat sa le mai slefuiesc si sa le adun intr-o analiza a proiectului.  (~$GEA venituri medical 24.02.2015)

Pur si simplu nu are rost.

PS. Am inaintat in raportul SAR 2015 unele propuneri oarecum pe aceiasi tema. Voi reveni in cursul zile cu propriile mele explicatii privind cele incluse in acest rezumat. Sper ca vor fi citite si eventual criticate cu aceeasi aplicare cu a mea fata de proeictul de mai jos.

 

 

Proiect  
LEGE  
cu privire la prestarea de servicii şi acte medicale la cererea pacientului, în spitalele publice  
 
Parlamentul României adoptă prezenta lege  
Art.1 – În spitalele publice se pot presta servicii medicale la cererea pacientului/reprezentantului său legal, în regim privat, în afara programului normal de lucru. Desi este prezentat ca o solutie la cresterea veniturilor personalului medical proiectul reglementeaza activitatea in afara programului normal de lucru!
Art 2 – Prestarea serviciilor medicale la cererea pacientului, în regim privat, în spitalele publice, se realizează numai în afara orelor de program al personalului solicitat și în afara orelor de gardă, fără a afecta activitatea de bază a spitalului (spitalizare continuă şi de zi, activitatea ambulatorului de specialitate) precum și programul de urgență din timpul gărzii. Este o prevedere de umflare, avind aceleasi prevederi cu art.1
Art 3 – (1) În spitalele publice, serviciile/actele medicale la cererea pacientului, în regim privat, pot fi angajate numai de către personalul medical cu contract de muncă din spitalul public respectiv, cu excepția cazurilor în care – la cererea șefului de secție din spital, cu acordul directorului medical și cu avizul favorabil al managerului, alți medici din sistemul public sau privat sunt solicitați să îndeplinească actul medical, în condițiile legii. Deci serviciile private pot fi efectuate de personalul din spital sau de ceilalti din afara spitalului.

Serviciile …pot fi angajate???

(2) În spitalele publice, medicii care potrivit programării asigură serviciul de garda, în ziua respectivă nu pot acorda servicii/acte medicale la cererea pacientului. Este o prevedere de umflare, avind aceleasi prevederi cu art.1 (garda face parte din programul legal de lucru).
Art. 4 – În spitalele publice se pot efectua servicii/acte medicale acordate la cererea pacienţilor, în regim privat, numai în limita specialităților medico-chirurgicale pentru care spitalul în cauză este avizat, clasificat și acreditat. Prevedere inutila. Unitatile sanitare nu pot oferi decit acele servicii pentru care sunt autorizate!
Art. 5 – În spitalele publice, prestarea de servicii/acte medicale la cererea pacienţilor, în regim privat, este facturată și include suma următoarelor cheltuieli: remuneraţia personalului medical implicat direct în prestarea serviciului medical solicitat; amortizarea aparaturii și echipamentelor, cazarea, consultaţii, investigații și analize medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale, medicamente, hrana, utilitățile, inclusiv cele aferente spălării inventarului moale, eliminarea și neutralizarea deşeurilor, documentarea fizică și informatică, întocmirea şi arhivarea documentelor etc. Modalitatea de tarifare este stabilită prin ordin al ministrului sănătății. Prevedere inutile. Serviciile private trebuiesc platite si ca in orice prestare de servicii trebuie emisa o factura. In nicio lege nu se face detailierea elementelor care formeaza pretul. Enumerarea respectiva are pretentii de exhaustivitate (sa nu uitam utilitatile aferente inventarului moale si altele asemenea – sic) insa denota desprinderea de realitate privind activitatea comerciala.

Dupa ce stabileste cum se face tarifarea – se revine precizind ca sarcina revine MS prin ordin de ministru.

Nota: initiatorii ignora faptul ca majoritatea unitatilor sanitare, ca si celelalte unitati private au alt proprietar si administrator decit MS – respectiv autoritatile locale! MS nu are nici un argument pentru a decide tarife care, oglindesc, chiar asa cum este scris in articol, costuri si consumuri specifice unitatii si fiecarui caz in parte!

Art. 6 – Desfășurarea de servicii/acte medicale la cererea pacienţilor, în regim privat, în spitalele publice, care fac obiectul prezentei legi, nu va afecta în nici un fel buna îndeplinire şi desfăşurare a serviciilor din spitalul public, conform atribuţiilor şi obligaţiilor prevăzute prin contractul cu casele de asigurări de sănătate. Articol inutil si stric declarativ, care nu reglementeaza nimic.
Art. 7 – Personalul medical care are dreptul, în sensul prezentei legi, să desfăşoare activitate medicală constând din prestarea de servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, în spitalele publice, se pot organiza şi funcţiona după cum urmează: a) medic specialist sau medic primar – persoană fizică independentă, b) cabinet medical individual, c) societate civilă medicală, d) alte forme legale de organizare a activității medicale, care au în obiectul de activitate acordarea de servicii medicale. Dezacord – personalul … se pot organiza.

Reglementare absolut inutila, acestea fiind formele de exercitare libera a profesiunii medicale.

Enumerarea insa denota ca cel care a redactat materialul a omis tocmai cea mai relevanta modalitate de furnizare de servicii private – in care furnizorul de servicii este chiar spitalul iar personalul este angajat cu un contract de munca acoperitor si pentru veniturile suplimentare care ar putea fi realizate.!

 

Art. 8 – (1) Îndeplinirea de servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, în spitalele publice, se realizează numai prin încheierea prealabilă a unui contract tripartit, semnat personal de către pacient sau reprezentantul său legal, de către medicul/medicii solicitati de aceştia – răspunzători juridic de serviciul/actul medical angajat- şi, respectiv, de managerul spitalului în cauză. Prevedere absolut desprinsa de realitate. Servicii private pot fi consulturi, investigatii sau interventii chirurgicale. Te prezinti la cabinetul din spital pentru un consult si ti se pune in fata un contract pe care-l “negociezi” pe loc cu medicul si cu managerul iar in caz de acord – primesti serviciul. Oare stiu cei care au elaborat proiectul ca exista facturi si chitante si ce semnifica ele? Oare au furnizat vreodata un act medical privat? Oare sunt medici?
(2) Pacientul/reprezentantul său legal va semna de asemenea consimţământul informat pentru toate analizele, investigaţiile, manevrele si intervenţiile medico-chirurgicale necesare îndeplinirii serviciului/actului medical contractat. Prevedere de umplutura – este reglementata in alte legi/
Art. 9 – Modelul de contract de prestare de servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, încheiat cu acesta, va fi stabilit prin ordin al ministrului sanatatii si trebuie să cuprindă obligatoriu-dar fara a se limita la- urmatoarele: a) numele şi prenumele pacientului, b) numele și prenumele medicului / medicilor solicitați de către pacient/ reprezentantul său legal, răspunzător pentru prestarea serviciului medical contractat, c) serviciul/actul medical care va fi prestat, d) tariful care va fi plătit de către pacient, pentru remunerarea personalului medical implicat în realizarea completă a serviciului/actului medical prestat, menţionat distinct în factură, e) tariful facturat, plătit de către pacient spitalului public, pentru condiţiile/facilitățile asigurate, privind: cazarea, utilizarea de cabinete de consultații/săli de operație/săli de naștere/paturi din secțiile ATI, laboratoare radiologie, CT, RMN, angiografie, alte spații necesare – determinate prin contract, amortizarea aparaturii și echipamentelor, investigații și analize medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale, medicamente, hrană, utilități, spălarea inventarului moale, eliminarea și neutralizarea deșeurilor, documentare fizică și informatică, întocmirea şi arhivarea documentelor etc. Este atit de aberant acest articol incit nu merita a fi comentat. Chiar si daca s-ar fi oprit dupa prima proprozitie ar fi fost prea mult.
Art. 10 – La semnarea contractului tripartit pentru prestarea de servicii/acte medicale la cererea pacientului/reprezentantului său legal, în regim privat, în spitalele publice, i se va comunica data consultului/ intervenției medico-chirurgicale. Care ar fi fost alternativa??? Asta e reglementare legala??
Art. 11 – Tariful minimal al serviciilor și facilităților acordate de către spitalele publice în conformitate cu art. 9 sunt stabilite prin Registrul de tarife pentru prestarea de servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, aprobate de către consiliul de administrație al spitalului public, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii. Aberant!! Fiecare unitate din cele 430 de spitale ar putea sa aiba mii de tarife pentru totatitea prestatii (asa cum se regasesc deja in normele contractului cadru din asig sociale de sanatate). Fiind vorba de o plata per prestatie, si nu prin DRG (o forma de calculare a unei medii), fiecare prestatie in parte va avea un pret diferit datorita partii variabile – consumabilele. Sa ceri ca aceste mii de prestatii pentru fiecare spital sa fie vizate de MS denota un reflex centralist desprins de lumea reala.
Art. 12 – În spitalele publice, pacientul/reprezentantul său legal pot alege în mod expres un medic curant, pentru un anumit act medical, în timpul programului normal de lucru, pentru care va achita un onorariu prestabilit prin acordul părților, în condiţiile reglementate prin ordin al ministrului sănătăţii. Aceasta prevedere (desi utila si acceptabila) este deja reglementata in alta lege. (Legea drepturilor pacientului art. 34 (2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare sau donatii, cu respectarea legii.). Ministrul sanatatii avea obligatia de a include in norme modalitatea practica prin care se poate materializa aceasta eventualitate).

 

Art. 13 -Serviciile si actele medicale efectuate la cererea pacientului in spitalele publice pot fi decontate prin intermediul unei polite de asigurare complementara/suplimentara incheiata de pacient cu un asigurator, in conditiile legii, sau direct de catre pacient. Sursa achitarii facturii emise de spital pentru serviciile private nu este subiectul unei reglementari suplimentare (ea exista deja in Legea 95/2006).
Art. 14 – Contribuabilii pot dispune ca procentul din impozitul anual pe venit, prevazut in conditiile legii, să fie directionat si catre spitalele publice, care pot utiliza aceste sume inclusiv pentru creșterea veniturilor personalului medical. Includerea spitalelor in rindul organizatiilor sau institutiilor care pot beneficia de redirectionarea a 2% din venit este o modificare a codului Fiscal, unde isi si are locul.

Modul in care va pot fi folosite veniturile de aceasta natura de catre conducerea spitalului este absolut inutila.

Prevedera nu are absolut nicio legatura cu obiectul proiectului de lege!!

Art. 15. -Din veniturile obtinute de spitalul public in conditiile prezentei legi, managerul   poate bonifica performanța profesională a personalului de specialitate medico-sanitar angajat al spitalului, prin acordarea de recompense financiare, care se cumulează cu veniturile salariale, devenind venit brut lunar, evidenţiat contabil şi supus global regimului juridic general de impunere prevăzut de reglementările legale în vigoare. In enumerarea exaustiva a cheltuielilor cuprinse in tariful pentru prestatiile private nu se regaseste si o suma suplimentara cu aceasta destinatie.

Reglementarea este inutila de vreme ce face trimitere la reglementarile legale in vigoare.

Art. 16 – Activitățile desfășurate de personalul medical din spitalele publice care prestează servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, în condiţiile prezentei legi, sunt exceptate de la prevederile legale în vigoare privind incompatibilitățile și conflictul de interese. Primul articol care reglementeaza ceva, eliminind conflictul de interese al sefilor de sectie si al managerilor in conditiile in care, cu adevarat un conflict de interese (nu in sens legal) deabia acum se naste!!!
Art.17 – Medicii și personalul medical din spitalele publice pot desfășura activitate profesională în străinătate, cu acordul șefului de secție și al managerului spitalului, pentru o perioadă cumulată de maximum 60 de zile lucrătoare pe an, cu păstrarea – în spitalul public unde este angajat – a locului de muncă, sub condiția ca activitatea desfășurată să fie corespunzătoare nivelului de pregătire și specialității. Angajatul este obligat ca, în fiecare an, la sfârșitul perioadei de activitate în străinătate, să prezinte un raport de activitate și propuneri de îmbunătățire a activității secției și spitalului. Ce are de-a face aceasta lege – cu privire la prestarea de servicii şi acte medicale la cererea pacientului, în spitalele publice, cu aceasta prevedere, de conservare a locului de munca 60 lucratoare pe an (3 luni calendaristice !!!) pentru cei care vor sa lucreze in strainatate. Asta vrea MS – sa favorizeze munca medicilor din Romania in alte tari?? Ce cistig au pacientii??

Exemplu tipic de reglementare cu dedicatie, ca raspuns la un caz particular al unei persoane suficient de influente!

Ca fapt divers: de ce nu se transforma in pfa si nu-si vinde serviciile spitalului sub aceasta forma, daca unitatea are nevoie de el? (Legea permite). Bulversant!

Art. 18 – Medicii rezidenţi, cu acordul coordonatorului de rezidenţiat, pot efectua stagii de pregătire şi de activitate şi în alte spitale publice decât cele universitare. Ce are de-a face proiectul cu aceasta eventualitate? Unde este serviciul privat oferit??
Art. 19 – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicare.
   (2) În vederea aplicării legii, până la intrarea în vigoare a acesteia, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu avizul conform al Ministerul Finanţelor Publice, vor emite ordinul comun privind organizarea, funcţionarea şi remunerarea personalului medical care prestează servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, în spitalele publice.
           Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR   PREŞEDINTELE SENATULUI
Valeriu – Ştefan ZGONEA                              Călin-Anton POPESCU-TĂRICEANU
Nr……….
Bucureşti……………………………….

 

 

 

 

Posted in Neclasificate | Leave a comment

O petarda pentru acoperirea risipirii banilor CNAS pe medicamentele compensate

În data de 16.01.2015 Ministerul Sănătăţii a publicat în cadrul procesului de transparentă decizională, proiectul de Hotărâre de Guvern privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate.
Am urmărit reacţia diverşilor reprezentanţi ai masmedia faţă de subiect, eu însumi postint un material pe site-ul romaniacurata.ro. Stimulat şi de răspunsul dat de Preşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor medicale, domnul Marius Savu, cred că ar fi util dezbaterii publice o exprimare mai tranşantă a opiniei mele faţă de acest proiect de act normativ.
Măsurile propuse, pe care le împart în trei decizii distincte sunt adecvate din punct de vedere strict profesional. Un număr de produse nu se mai comercializează în România (şi UE) deci nu au ce cauta pe lista de compensare sau au trecut în categoria OTC (care se eliberează fără reţetă – aceasta categorie fiind exceptata de la compensare). Alte două produse, au efecte clinice nesusţinute de studii clinice fiind în acelaşi timp prescrise exagerat de frecvent, aproape ca o modă. Şi eliminarea acestora POATE fi justificată. O a treia măsură este înfiinţarea noi categorii de compensare – de numai 20% din preţul de referinţă, destinată ca un fel de soluţie de avarie, pentru acele produse care nu îşi justifica eficacitatea dar care nu pot fi încadrate în rândul medicamentelor OTC.
Acesta HG, în cazul în care va fi aprobată, este ilegală, în sensul promovării sale cu încălcarea reglementarilor în vigoare. Dacă eliminarea primei categorii de medicamente amintita are un suport legal (Legea 95/2006 – legea reformei în sănătate prevede că în lista de compensare se pot include numai medicamentele care se afla în nomenclator) celelalte două categorii de medicamente sunt excluse de pe lista sau  mutate intro altă categorie de compensare nu se poate face decât în urma evaluării acestora după criterii bine stabilite, conform prevederilor legale.
Intradevar, Ministerul Sănătăţii emis criteriile de evaluare în luna iunie a anului trecut, aprobate prin ordinul 861/2014 semnat de Ministrului Banicioiu. “Mutarea, adăugarea, excluderea sau eliminarea/adăugarea notării cu (*), (**), (***) sau (****) DCI-urilor compensate incluse în Listă se efectuează în condiţiile prezenţei anexe, prin decizie a Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, cu avizul structurii de specialitate cu responsabilităţi în evaluarea tehnologiilor medicale din cadrul acesteia. (Extras din Criteriile din 23.07.2014 > Art. 2.).
O asemenea decizie a ANMDM care să ofere suportul legal pentru HG-ul amintit nu există.
Mai mult, preşedintele ANMDM, într-o declaraţie televizată, a invocat drept suport al HG-ului recomandarea făcută de experţii diviziei de consultanţă ai agenţiei care se ocupa printre altele cu evaluarea medicamentelor în Marea Britanie NICE (NICE internaţional) care însă, fac o pleiadă de recomandări, total ignorate de autorităţi. Spre exemplu, analizând primele 50 de molecule cele mai mari consumatoare de resurse din bugetul CNAS, recomanda o negociere la sânge a preţurilor la majoritatea acestor produse sugerind scaderi cu  42% şi 84%!!! Raportul nu suflă o vorbă despre benzodiazepine, hipnotice sau referiri directe la medicamentele care sunt propuse pentru un nivel inferior de compensare.
Subliniez încă o dată, pentru a fi bine înţeles: delistarea sau mutarea este justificată!  EVALUAREA trebuie  facuta conform legii în vigoare azi (nu şi în 2010 – când a fost elaborat raportul).
Mutarea şi eliminarea respectivelor produse se face, cel putin declarativ, pentru a contrabalansa finantarea noilor terapii care vor intra pe listă. Preşedintele CNAS Vasile Chiurchea declara în acelaşi buletin de stiri de la TVR (duminica ora 20) ca evaluarea impactului bugetar rezultat în urma eliminării sau mutării respectivelor produse nu a fost efectuat încă.

O miscare oarecum similara a fost facuta atunci cind s-a aprobat listarea a 17 noi molecule destinate bolilor rare, fara criterii si fara o evaluare economica. Au existat si la acel moment voci care acuzau ca decizia a fost rezultatul unei actiuni de lobby, fiind favorizata o firma anume. MS a avut macar abilitatea de a anula ordinul in vigoare privind evaluarea medicamentelor si de a introduce noile molecule concomitent cu noile criterii de evaluare. Teoretic, decizia a fost luata unilateral de Ministrul Sanatatii fara a incalca legea.

Astazi asistam la o noua decizie unilaterala a Ministrului Sanatatii si implicit a Primului Ministru, de aceasta data incalcind flagrant cadrul legal in vigoare.
În concluzie, în opinia mea, Guvernul României va face un abuz în serviciu în cazul în care va promova respectivă Hotărâre, după ce va fi fost avizata referitor la lipsa temeiului legal.
Sunt întrebări la care Ministerul Sănătăţii trebuie să răspundă tranşant:
De ce nu a eliminat până acum medicamentele care nu se mai comercializează în România?
De ce nu a eliminat Ginko Biloba şi Erdosteina până acum dacă ştie din 2010 ca aceste medicamente fac o pagubă bugetului CNAS de peste 23 de milioane de euro anual? Nu cumva au fost favorizate deliberat firmele producătoare?
Dacă invoca raportul NICE, de ce nu introduce MS concomitent în dezbatere publică evaluarea medicamentelor din TOP 50 (top 100) ţinând cont de recomandările NICE internaţional? Economiile prefigurate de experţii invocaţi sunt de aproape 800 de milioane de euro!!
Cine a făcut recomandarea privind mutarea medicamentelor dintr-o clasă în alta?
Unde este decizia ANMDM în baza căreia s-a făcut proiectul de buget?
De ce nu a început evaluarea listei de medicamente compensate în vederea eliminării medicamentelor cost-ineficiente?
Nu este normal să elimini înainte medicamentele cost-inefiente pentru a crea resursele şi utlerior să introduci noile medicamente?
De ce “minte” nota de fundamentare referitor la evaluarea impactului bugetar?

Până la oferirea acestor răspunsuri, cred că este legitim să consider că proiectul de HG ascunde înţelegerea făcută cu industria, la o cafea, ca nimeni să nu se atingă de portofoliul existent de medicamente, iar eliminarea imfamei Ginko Biloba să fie doar o petardă menită a oferi un răspuns întrebării legate de momentul evaluării actualei liste de medicamente!

Cred ca cel mai bun lucru pe care poate sa-l faca MS este sa retraga proiectul de pe site, inainte de a aprinde o vilvataie pe care nu va mai putea s-o stinga!

PS: Au trecut 40 de zile de la data inregistrarii solicitarii adresate ministrului “uman” Banicioiu privind materializarea dreptului pacientilor de a-si desemna o persoana care sa aibe acces la FO conform Legii drepturilor pacientilor dar neoglindit in normele de aplicare!

Posted in Comentarii ref la sanatate, medicamente | Leave a comment

Un pas important spre eradicarea conflictelor de interese din sanatate

România curată este un proiect orientat către scoaterea la suprafaţă a corupţiei şi a proastei guvernări. A critica un ministru în paginile acestei platforme deschise este un lucru devenit obişnuit, banal, din păcate aproape plicticos.

Astăzi am rarisima ocazie de a aplauda public pe ministrul Bănicioiu pentru ordinul nr.1406-16 noi 2014. (Luat de vâltoarea evenimentelor, am avut ocazia să aflu despre el abia în această dimineaţă, graţie site-ului Hotnews.ro – autor V.Mixich).

În urmă cu exact 1 an am luat poziţie pe blog-ul meu cu privire la ignorarea voită a conflictelor de interese din sănătate (Posibile consecinţe ale unei ipotetice încălcări a legii.http://blogul.sorinpaveliu.ro/?p=1367). Atrăgeam atenţia că această atitudine, de aparentă valorizare a liderilor profesiunii medicale prin includerea lor în comisiile de specialitate, adesea fără a fi întrebaţi sau atenţionaţi asupra riscurilor, poate avea consecinţe devastatoare. Încălcarea legislaţiei privind conflictul de interese ar putea avea consecinte penale, de a conduce atât la interzicerea ocupării funcţiilor de şef de secţie, departament, decan, prorector, rector, director de spital etc, pentru 3 ani dar şi la nulitatea actelor normative la care au contribuit prin semnătura lor pe actele premergătoare.

Ministrul sănătăţii Nicolae Bănicioiu, are meritul de a-şi fi asumat necesară corecţie şi de a introduce în ordinul de numire a membrilor comisiilor de specialitate ale ministerului, obligaţia de a declara în amănunt interesele fiecăruia. Se evita astfel situaţia în care un medic care realizează venituri de pe urma unei companii farmaceutice să se afle în situaţia de a decide sau contribui la decizia privind compensarea sau la elaborarea ghidului de practică anexat contractelor cost-volum, prin care se vor achiziţiona noile medicamente.

Am convingerea că unii dintre profesorii universitari se vor fi simţiţi lezaţi în orgoliul propriu. De fapt ar trebui să-i mulţumească public ministrul pentru că nu le-a stricat viitorul. Competenţa şi influenţa lor vor rămâne neştirbite. Trebuie să ţină cont de faptul că în afara mediului universitar medical lucrurile au evoluat, s-au schimbat radical. Nu se mai pot ascunde circuitele banilor care vin din direcţia industriei farma şi de aparatura medicală. Azi şi plătitorii au obligaţia de a face astfel de declaraţii. Legislaţia emisă de Ministerul Sănătăţii, care ignora cadrul general al conflictului de interese ar fi dus, într-un final, la decapitarea brutală a întregului sistem sanitar prin înlăturarea din funcţiile administrative şi de conducere academică a celor aflaţi în comisiile de specialitate şi care au beneficiat, tocmai datorită competenţei lor, de contracte cu industria. Spre consolare ar trebui să se uite la situaţia absolut neplăcută, prin care trece actualul şef al statului, preşedintele Klaus Iohannis, confruntat cu un asemenea proces de incompatibilitate cu ANI, expus ca urmare a unei legislaţii imperfecte, subiect de interpretare.

Cei care părăsesc astăzi comisiile de specialitate ca urmare a conflictului de interese ar trebui să-i mai mulţumească ministrului actual şi pentru altă decizie, anularea evaluării făcute listei de medicamente compensate efectuate sub oblăduirea ministrului Nicolăescu. Spre lauda sa, Nicolae Bănicioiu nu a invocat public motivele reale pentru care nu a mai promovat proiectul de hotărâre de guvern în care mai toate produsele trecuseră ca apa prin sită. La momentul respectiv ştia deja că efectele ignorării conflictului de interese ar fi fost devastator. S-a eschivat de la încălcarea legii, salvându-l şi pe Eugen Nicolăescu dar şi pe toţi membrii comisiilor de specialitate.

Încă o dată, jos pălăria domnule ministru!

PS: Nu îmi este clar încă, ce decizie va lua ministrul Bănicioiu, dacă va merge până la capăt, deoarece toate comisiile de contestaţie a evaluărilor privind medicamentele propuse spre compensare care au avut în componenta lor măcar o persoană aflată în conflict de interese – tocmai preşedintele comisiei. In cursul contestaţiilor s-a încercat să se sublinieze că votul persoanelor respective nu va influenţa decizia finală. Nu există vreo prevedere legală care să acopere respectivă situaţie. Este, din păcate insuficient iar, în opinia mea, procedura respectivă ar trebui reluată, înainte de a produce efecte juridice menite a afecta procesul de compensare (prin anularea sa ca urmare a contestării) şi de a spulbera poziţia administrativă pe care o deţine preşedintele comisiei în spitalul sau clinică pe care o conduce.

Posted in Comentarii recente, Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

A fi sau a nu fi (demis) Arafat?

Au murit 4 oameni. Probabil ca doi dintre ei ar fi putut fi salvati. S-a ajuns prea tirziu, probabil cu 10 minute peste limita peste care nu se mai putea face nimic. Au existat disfunctionalitati care, cumulate au risipit minutele salvatoare.

Il demitem sau nu pe Arafat?

1. Sa incepem cu de ce nu ar trebui demis.

a. Multe dintre disfunctionalitati au vinovati individuali, de a caror comportament si abilitati nu poate fi acuzat secretarul de stat. Daca ISU a fost trimis la 3 km de locul adecvat salvarii, daca barca nu a avut o butelie de gonflare rapida, daca motorul nu a pornit din prima, vina o poarta executanti de rang inferior. Lipsa de exercitii, de antrenament sau a personalului adecvat cad in responsabilitatea structurilor locale ale sistemului de urgenta. Nealertarea salupei rapide, scoase din sistem, desi poate nu ar fi fost cazul inca, este o disfunctie serioasa insa, de asemenea poate fi imputata in primul rind responsabililor locali.

b. Desi argumentul care face contraponderea ipotezei demiterii este ceea ce a facut pozitiv prin crearea SMURD este cel mai adesea invocat, el ar trebui luat in considerare numai si numai ca un argument atenuant al unei acuze care, pina in acest moment nu a fost formulate. Intradevar, SMURDUL, asa cum functioneaza si exista in prezent este mult peste ceea ce ofera sistemul sanitar romanilor in general iar Arafat are meritul sau incontestabil in aceasta privinta. Daca nu ar fi vorba de o salvare esuata ci de un accident de masina produs de Arafat insusi, ar mai invoca cineva ce a facut Arafat in trecut si cite vieti a salvat? Eu zic ca nu. Atunci argumentul invocat, desi real, nu trebuie adus in prim plan, desi mii de oameni isi datoreaza supravietuirea devotamentului pentru o cauza a acestui om.
c. In mod paradoxal, Arafat nu ar trebui demis pina opinia publica nu afla ca exista un inlocuitor adecvat al secretarului de stat. Pina in prezent, opinia publica nu ar putea indica functia si numele acestuia. Iar acest lucru nu este admisibil. Daca insa Arafat a inhibat voluntar aceasta posibilitate, “omorind” orice succesor din fasa, atunci, da, avem o problema, insa corijabila. Este drept, secretariatul de stat condus de Arafat este creat exclusiv pentru domnia sa, cu dedicatie, configurat dupa gindirea sa proprie. Aceasta structura, daca este cu adevarat mai functionala decit alte configurari ale sistemului de urgenta, nu trebuie sa si confunde cu Arafat si sa dispara odata cu ipotetica lui demisie sau demitere.  Daca nu exista un inlocuitor adecvat, nu vreau ca domnul doctor Arafat sa plece pina nu il va fi instruit pe succesor. In caz contrar, eforturile de finantare a acestui sistem se vor transforma intr-o inacceptabila risipa. Structura, odata creata, functioneaza numai printr-o alimentare perpetua cu fonduri adecvate. Daca Arafat poate atrage aceste fonduri iar un ipotetic inlocuitor nu are carisma, relatiile argumentele si puterea de convingere a doctorului Arafat, atunci, pur si simplu nu-l putem demite! Nu este rentabil!

2. De ce ar putea fi ipotetic demis –

a. daca disfunctionalitatile se datoreaza lipsei de exercitii programate, ca urmare a deciziei sau a lipsei de decizie din partea secretarului de stat;

b. daca dotarea elicopterului nu era adecvata din lipsa de reglementare sau daca incalcarea unor reguli s-a facut cu buna stiinta, daca astfel de incalcari exista si in alte componente ale SMURD. In conditiile prezentate publicului, cauzele producerii prabusirii unui elicopter SMURD din subordine pot depasi cu mult acuzele legate de incapacitatea de a salva victimele aflate in viata dupa prabusire;

c. daca se dovedeste ca masurile care au fost impuse de accidentul aviatic de acum un an nu au fost puse in practica si exista disfunctionalitati majore in colaborarea cu alte structuri care pot interveni in urgenta;

d. daca se dovedeste cumva ca secretarul de stat Arafat a mintit in vreun fel pentru a mitiga impactul mediatic al accidentului;

e. daca se dovedeste ca elicopterul nu avea ce cauta prin acea zona sau prin zona de coasta fara a fi dotat adecvat. In mod normal astfel de probleme tin de competenta unui subordonat al secretarului de stat, insa avind in vedere implicarea directa a acestuia in preluarea “ostila” a aparatului de la CJ Constanta si dezechiparea lui, nu am nici un dubiu ca deciziile privind soarta si dotarea aparatului s-au luat de catre Arafat personal. Este de mirare ca desi, in principiu, elicopterul era destinat sa survoleaza intinderi mari de apa sau sa poata interveni intr-o sumedenie de accidente care se petrec pe apa, din dotare au lipsit piesele auxiliare care permit aterizarea pe apa (dar care atrag un consum crescut de combustibil) pina la vestele de salvare sau barca pneumatica si altele asemenea. Am convingerea ca dotarea sau din contra acordul pentru lipsa dotarilor a presupus implicare formala sau tacita a secretarului de stat.

f. nu stim inca de ce s-a petrecut inexplicabila prabusire a elicopterului, practic nou si condus de piloti cu o buna experienta. Este posibil ca sa aflam ca ciudata prabusire are la origine cauze mult mai grave decit o “cedare de material” sau o “eroare de pilotaj”. Nu avem inca astfel de indicii.

g. Daca auditul activitatii, in ipoteza in care nu este facut pentru musamalizare, dovedeste ca Arafat a incercat sa monopolizeze activitatile de salvare in detrimentul altor structuri. In acest caz nu ar fi vorba de individualism sau de concentrarea puterii, ci de o banala batalie pentru putere, acapararea imaginilor pozitive si de ce nu, o batalie pentru fonduri.

h. Am oarecare temeri ca finantarea prioritara facuta catre sistemul de urgenta, pe care o aplaud in principiu, a condus insa si la risipirea de resurse. Desigur, imi doresc ca dotarile sa fie de virf, sa treaca teste de anduranta, sa fie fiabile. Cind m-am apropiat de o masina SMURD aflata in fata unui spital din Bucuresti am fost uimit de alegerea facuta, una din cele mai scumpe tipuri de masini SUV – pentru o metropola asfaltata. Desigur, poate este destinata si altor zone, limitrofe, poate este o donatie, nu stiu. Pe loc insa m-am intrebat daca nu cumva, cineva, a scapat haturile. In trecut mi-am mai exprimat temerile legate de optiuni pentru introducerea unor cheltuieli neadecvate in context, din partea domnului Arafat, iar pina in prezent timpul mi-a dat dreptate (achizitionarea pe scara larga de defibrilatoare automate). Daca astfel de excese vor iesi la iveal, da, poate fi luata in considerarea inlocuirea domnului Arafat.

Opinia publica nu are nici un fel de argument palpabil pentru a cere demisia lui Arafat cum nu are nici motive reale pentru a solicita raminerea acestuia in postul respectiv fara a ne raporta la acuze palpabile.

Desigur, veleitarismului manifestat prin mascarada cu “decorarea” in campanie a Premierului Ponta si transferul ipotetic de popularitate este insa un semn de micime, de slugarnicie interesata. Acest gest in sine l-a decredibilizat si declasat insa, in sine nu a facut decit sa-l coboare din Olimp in mocirla politicienilor dimboviteni, carora, fara a avea carnet de partid, li s-a alaturat. Optiunea pentru premierul Ponta nu poate si nu trebuie blamata. Este omul care l-a pus ministru, l-a facut ulterior secretar de stat in MI, este seful sau direct. Trebuie insa sa respectam dreptul unei optiuni politice, asa cum au manifestat-o si alte citeva milioane de romani in alegeri.

Pina cind se vor fi formulat acuze reale, palpabile, argumentate la adresa doctorului Arafat, trebuie sa dezavuam pe cei care clameaza demisia acestui om. Ne ramane gustul amar generat de tendinta noastra generala de a incerca sa darimam orice mit, orice urma de competenta, fiind gata sa savuram momentul infringerii specialistilor pentru a avea de ce ne plinge, imediat, de inlocuirea lor cu incompetenti.

Posted in Neclasificate | Leave a comment