Si daca propunerea de demitere a LCK este ilegala?

Eu cred că Decizia extrem de ciudată a CCR, de impunere a soluţiei de demitere a LCK, “Președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi”, ar putea avea o explicaţie pe care nu am auzit-o invocata în spaţiul public, până în prezent.

În opinia mea, de simplu cetăţean, exista aparenta faptului că nici propunerea lui Tudorel Toader nu respecta, la rigurozitate, LEGALITATEA!

Iată de ce:

Aşa cum Preşedintelui României i se reproşează de către CCR că nu şi-a exercitat prerogativele prin decret, nici Ministrul Justiţiei PARE a nu-şi fi exercitat atribuţiile, la rigurozitate, prin emiterea unui ordin, conform art. 13 din HG 652/2009 (Art. 13. -În exercitarea atribuțiilor sale, ministrul emite ordine și instrucțiuni scrise.).

Este posibil ca interpretarea mea să fie excesivă.

Este, de asemenea posibil, că ordinul să existe.

Însă am totală convingere că domnul Tudorel Toader nu avea dreptul legal de a fi cel care a întocmit raportul pe baza căruia a solicitat revocarea PS- DNA. Din simpla citire a raportului făcută în Conferinţă de presă, început cu un lung expozeu asupra cariei sale juridice, Tudorel Toader a dorit să convingă opinia publică asupra faptului că cele invocate de domnia sa sunt temeinice şi justifica cererea de revocare. Atât doar, chiar şi acceptând ipoteza competentei, domnia sa nu avea dreptul legal de a întocmi raportul ci doar de a-l aproba, semnă  şi înaintă.

Un judecător nu îşi bazează deciziile pe opiniile sale propri ci pe dovezi şi expertize. Un  ministru al sănătăţii nu emite ordine în domeniul transplantului spre exemplu, pentru că se pricepe, ci are nevoie de o propunere, de un circuit de avizare etc. Preşedintele României nu poate emite un decret de acordare a unei medalii celui mai meritos fizician din ţară doar pentru că este profesor de fizică, are nevoie de o propunere şi de un circuit de avizare, la fel şi în cazul unei aprecieri asupra legalităţii unei propuneri de revocare. Pe acelaşi logica, domnul profesor de drept penal şi fost Judecător CCR nu poate să întocmească şi să-şi asume un raport de propunere de demitere bazându-se pe propria sa competenta. Ca om politic (neasumat sau neafiliat unui partid dar OM POLITIC) care ocupa o funcţie politică, ar fi putut să aibe orice pregătire sau chiar nicio pregătire. De aceea, un astfel de circuit de avizare este obligatoriu. Asumându-şi “rechizitoriul”, din aroganţa data de funcţia de fost judecător al CCR, a căzut în capcană, crezând că nimeni nu poate face mai bine ca el raportul. Chiar şi aspectele strict manageriale nu sunt de competenta directă, personală, a ministrului!

Este, de asemenea relevant, daca exista acte de control efectuate de catre corpul de control al MJ sau de Inspectia Judiciara, finalizate la data raportului prin propunerea de sanctionare sau inlocuire a PS-DNA sau, cine stie, sesizari solutionate pe agenda Comisiei Ministerului Justitiei pentru analizarea sesizărilor formulate în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. Nu de alta, dar opinia privata a Ministrului chiar nu conteaza!

Cu alte cuvinte, propunerea ar putea fi nelegala!

O altă problemă este cea legată de avizul CONSULTATIV al CSM. Legiuitorul a statuat acest caracter tocmai în vederea acordării libertăţii Preşedintelui de a ţine sau nu cont de el. Acum CCR vine şi spune că Preşedintele se poate pronunţa numai pe aspecte de legalitate. Avizul CSM în acest caz îşi poate menţine caracterul CONSULTATIV însă poate reprezenta un temei suficient de puternic de respingere a cererii de revocare, procurorii CSM jucând rolul de experţi. (nota – caracterul consultativ – vezi si ignorarea avizului negativ la investirea LCK, cind a fost insa vorba exclusiv de oportunitate.)

În opinia mea, cel puţin aceste două argumente, deşi invoca argumente juridice, Decizia CSM are preponderent un caracter politic. Până la publicarea Deciziei în MO, dacă se dovedeşte că propunerea MJ nu a respectat legalitatea demersului, ne vom afla într-o situaţie şi mai complicată decât este în prezent. Aştept cu interes opiniile unor jurişti!

 

(Notă: Este de discutat dacă un asemenea act administrativ, propunerea de revocare, emisă prin ordin, poate fi sau nu contestata pe calea contenciosului administrativ dar o asemenea dezbatere este strict de nivelul unor specialişti ai dreptului. Totuşi, nu pot să nu constat, că fără un ordin, în condiţiile în care CSM are doar un vot consultativ, practic procurorii şefi şi procurorul general, sunt lăsaţi la discreţia Ministrului, care poate invoca orice aberaţii în cererea de revocare, ceea ce cred că nu a fost şi nu poate fi în intenţia nimănui. Nici o femeie de serviciu nu poate fi astfel concediată!).

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Viorica Dăncilă și a sa echipă de croitori ai sistemului spitalicesc

Premierul Dăncilă a convocat ieri o ședință cu managerii de spitale. Împreună cu echipa sa de colaboratori direcți, a aflat, din nou, că legea salarizării este o elocventă ignorare a proverbului de căpătâi al oricărui croitor: ”Intâi măsori și abia apoi tai!”. In spitale, s-a trecut la aplicarea legii fară să se știe impactul bugetar real. Chiar și regulamentul de sporuri a fost promovat sub presiunea zilei în care urmau să se dea salariile.

Nu trebuie să ne prefacem că nu vedem. Cei 10% scoşi în faţă pe la TV pentru că le-au scăzut veniturile anterioare ca urmare a unei legi a salarizării negândite sunt doar un vârf de lance. Nemulţumirea cea mare este legată de faptul că între cei care se ocupă de îngrijirea bolnavilor în echipa s-au făcut discriminări uriaşe: medici şi asistente pe de o parte şi restul salariaţilor pe de alta. Unii primesc salariile corespunzătoare anului 2022 iar ceilalţi vor primi majorări etapizate, de câte 25% din diferenţa dintre salariul actual şi cel din 2022, în fiecare din următorii 4 ani. Numai că majorările semnificative se fac acum iar celelalte, cândva, dacă nu intervine ceva între timp.

Regulamentul de sporuri nu avea cum şi nici nu va putea să rezolve nedreptatea amintită deoarece, într-un sector în care sporurile de tot felul cumulate depăşesc în totalitate 30% nu ai cum să te încadrezi într-o medie de 30%. Deoarece tema impusă de propusă de un Guvern incompetent este ca managerii respecte procentul de sporuri de 30% fără să li se aloce vre-un leu în plus, li se cere practic să taie sporurile de la medici şi asistente şi să le acorde celor care nu au beneficiat de majorările salariale. Pentru oricare altă soluție ministrul Olguța Lia Vasilescu și cei care au impus situația actuală trebuie să plece. Foarte probabil însă, sacrificata de serviciu va fi ministrul Sănătății, cel mai puțin vinovat de situația creată.

Deocamdată, însă aceasta solușie este o altă inepţie. Pe fond înseamnă să-i dai infirmierei un spor de risc pentru că lucrează într-un spital de tuberculoză şi să nu acorzi acelaşi spor medicilor şi asistentelor. Pe de altă parte, un regulament de sporuri care nu cuprinde criterii de departajare între limitele sporurilor ce pot fi acordate este practic nefuncţional şi subiectiv.

Pentru a rezolva dilema ieşirii din criza produsă de oameni care nu cooperează între ei şi nu realizează când legiferează anomalii, este nevoie să facem câţiva, mulţi paşi înapoi pentru a înţelege lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Aşa poate vom înţelege că sporurile au fost create pentru a masca şi atenua discrepanta imensă dintre importanţă socială şi impactul major al îngrijirii sănătăţii şi plata actului medical. Cum sănătatea şi învăţământul au fost ţinute în acelaşi palier salarial, sporurile au reprezentat o portiţă de diferenţiere: ”Avem salarii comparative dar noi lucrăm în mediu periculos!”. Este ca şi cum piloţii de avioane ar avea salarii similare cu media pe economie dar ar primi spor de lucru la înălţime.

Vom mai înţelege că unele sporuri a fost create tocmai pentru a reţine medicii în ţară şi mai ales pentru a-i atrage în specialităţi deficitare. Un exemplu îl reprezintă medicină legală. Şi medicii au perceput semnalul, la rezidenţiat specialitatea a fost în ultimii anii printre primele alese de către candidaţi.

O altă modalitate de a asigura venituri salariale și finanțare sporită a fost scindarea, segmentarea. Vom vedea că pentru a înfiinţa practic de la zero un nou sistem, cel al asistentei de urgenţă, s-a apelat la trecerea de facto a acestei specialități la Ministerul Administrației și Internelor, chiar dacă unitațile de primiri urgențe se află în spital.

Trecând peste alte etape, din vârful muntelui, trebuie să sesizăm anomalia cea mai importantă dintre toate. Personalul spitalelor lucrează într-un sistem de asigurări de sănătate, bazat în teorie pe nivelul de performanţă însă cu salarii reglementate printr-o lege a personalului bugetar. Cu alte cuvinte, spitalul emite lunar facturi pentru numărul de servicii contractate şi realizate, obţinând venituri variabile în timp şi între unităţi sanitare, inclusiv pentru aceleaşi tipuri de acte medicale, iar salariile sunt o componentă care nu ţine cont de aceste venituri. Mai mult, din 2015, creşterile salariale se plătesc direct de la bugetul de stat, astfel încât personalul spitalicesc a ajuns să fie practic angajaţi ai spitalului şi ai statului în acelaşi timp. În paralel, în toate alte paliere ale asistenţei medicale, medicina de laborator, medicina de familie, ambulatoriul de specialitate, îngrijiri la domiciliu etc, personalul nu mai este considerat bugetar, managerul fiind cel care stabileşte salariile angajaţilor, aşa cum este normal. Această anomalie se datorează în bună parte sindicatului Sanitas care, în cazul în care asistentele medicale ar fi devenit extrabugetare, şi-ar fi încheiat misiunea, cil puţin în parametrii actuali, convenabili liderilor de sindicat.

Să ne întoarcem însă la soluţii, oricât de anormal este de a lăsa găsirea soluţiilor în seamă altor persoane decât a celor care le-au creat.

Există o serie de soluţii care ar încerca să temporizeze nemulţumirile legate de legea salarizării unitare, care însă nu vor face decât să adâncească inechităţile şi să schilodească şi mai mult ceea ce înseamnă actul managerial din spitale. Nu mă voi referi la ele.

Soluţia pe care o îmbrăţişez este scoaterea personalului medical din spitale din prevederile legii unice a salarizării personalului bugetar, urmând ca reperele salariale respective să devină recomandări, modele, care se vor aplică de la caz la caz, în funcţie de veniturile realizate de fiecare spital în parte. Întreaga anvelopă salarială suplimentară ar urma să fie trecută, ca şi până acum, de la Ministerul Sănătăţii la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar această instituţie ar urma să opereze de îndată, majorări ale tarifelor negociate cu spitalele. Având în vedere că toate cheltuielile cu utilităţile şi aprovizionarea cu medicamente şi materiale sanitare ar rămâne relativ constante, întreaga sumă suplimentară obţinută ar urma să fie folosită pentru majorări salariale. Modul în care se va distribui această sumă va ţine însă de echipa de conducere, negociind cu şefii de secţie şi cu reprezentanţii salariaţilor, în mod transparent, în funcţie de rolul şi ponderea lor concretă în realizarea veniturilor spitalului. Am trece peste noapte de la un management dictat de alocări bugetare rigide la nevoia unor manageri implicaţi şi responsabili de buna funcţionare a unităţii, în care performanta şi retenţia personalului ar fi pe primul loc. Nu trebuie să uităm că, în afară de cele 80 de spitale rămase în proprietatea statului şi administrarea Ministerului Sănătăţii, mai există şi multe alte întreprinderi de stat, rentabilă, iar salariile personalului nu sunt reglementate prin legea personalului bugetar!

Consecinţele unei asemenea schimbări legislative sunt prea ample pentru a fi analizate aici. Am convingerea că managerii se vor opune, sindicatul Sanitas se va opune, personalul medical se va opune. Ceea ce contează este că ministrul Sănătăţii să aibe voinţa politică şi bărbăţia de a-şi asuma o măsură de reformă strict necesară, pe care s-o explice colegilor săi de cabinet şi Premierului Viorica Dăncilă, colegilor de partid (în special președintelui Dragnea) şi Parlamentului. Dacă însă se va fi ratat acest moment prielnic, al majorărilor salariale semnificative ca monedă de schimb, nu trebuie să ne mirăm dacă în viitor lucrurile vor merge din ce în ce mai prost. În fond, în fiecare an în care ne vom apropia de anul 2022, veniturile personalului medical se vor întoarce în pluton, fiind din nou egalizate la nivelul anterior anului 2015.

Pe aceeași temă citeste si post-ul. Ceea ce urma să se întâmple s-a întâmplat!

 

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Cronica intrebarilor ridicate de Ministerul Sanatatii. Episodul 2. Toata lumea asteapta in continuare, cu sufletul la gura, fluturasi! Intre timp a inceput lucrul la noul Cod Sanitar!

Voi incerca să țin o evidență saptămânală a întrebarilor pe care le generează Ministerul Sănătății prin declarații, măsuri, acte normative adoptate sau puse în discuție. Voi menționa ori de câte ori o întrebare își găseste răspunsul și sper ca acest lucru să se întâmple cât mai des!

  1. Care sunt elementele de noutate pe care viitorul cod sanitar (cum a fost deja rebotezat) trebuie să le conțină! Colectivul de lucru pentru redactarea legii, anunțat în emisiunea de la B1 trebuie să aibe obiective pentru care să găsească soluții!
  2. Un copil a trecut strada prin loc nepermis, a fost lovit de o masina si a intrat in coma. Directorul spitalului anunta familia ca legea il obliga sa recupereze cheltuielile cu spitalizarea in astfel de cazuri. Ministrul Sorin Pintea se implica si asigura transferul de la Oradea la Bagdasar. Anomalia legislativă a rămas insa în vigoare  și nimeni nu știe cum trebuie procedat în astfel de situații. Cum crede Ministerul Sanatatii ca trebuie schimbata legea si mai ales cind are de gind sa faca o astfel de schimbare?
  3. Care este impactul bugetar al sporurilor salariale promise personalului medical bugetar? Numărul bugetarilor este cunoscut însă influența sporurilor și majorărilor a rămas o nebuloasă cu atit mai mult cu cit regulamentul de sporuri nu a fost aprobat. Care este sursa acoperirii acestor sporuri necuantificate? Va trebui managerul spitalului să dijmuiască sporurile în funcție de bugetul contractat cu CNAS? Și dacă banii nu ajung? Dacă sporurile obligatorii, nu cele variabile, depășesc cele 30% pe unitate se vor schimba lunar veniturile?
  4. Sunt legale serviciile medicale prestate contra cost, cu banii jos, folosind infrastructura spitalului și personalul bugetar? Pot veniturile astfel realizate să se întoarcă în parte personalului? Care este temeiul legal?
  5. Primăria capitalei a aprobat și anunțat începutul demersurilor pentru un nou spital “Metropolitan”. Este acesta spitalul Republican pomenit în programul de guvernare? Care este contribuția financiară a Ministerului Sănătății la acest spital?
  6. Care sunt impedimentele reale, punctuale, care pun în pericol finanțarea spitalelor regionale? Cine se face vinovat? Cine are responsabilitatea corectării deficiențelor și pînă la ce dată?

 

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Raportul Tudorel Toader pe scurt, asa cum nu a fost citit la TV

În concluziile raportului privind activitatea managerială a procurorului şef DNA Tudorel Toader afirma că “toate elementele prezentate susţin cu prisosinţă ca procurorul şef DNĂ, prin toate faptele aici reţinute, şi-a exercitat şi îşi exercita într-un mod discreţionar funcţia, deturnând activitatea de combatere a corupţiei şi instituţia DNA de la rolul său constituţional.”

Oare aşa să fie? Cele 20 de puncte enumerate de către ministrul justiţiei, denotă exact contrariul, de vreme ce în lipsa unei fundamentări cât de cât sustenabile întreaga construcţie logică se prăbuşeşte.

Ministrul a lungit expozeul sau oral şi cel scris în mod deliberat, după tehnica Pristanda, încercând să dea o aparentă a veridicităţii şi mizând pe epuizarea ipoteticului cititor. Să facem un pic de curăţenie în rândul celor 20 de puncte.

Mai întâi, dacă forma raportului ar fi fost probă la bacalaureat, ministrul justiţiei ar fi picat examenul cu brio. A începe analizarea activităţii manageriale a procurorului şef DNA cu invocarea propriei tale experienţe de procuror în perioada comunistă (1986-1990) pune sub semnul întrebării chiar propriile sale abilităţi manageriale şi chiar profesionale. Poate că legătura cu perioada în care a ales să întocmească rechizitorii şi-a pus amprenta atât de mult pe gândirea domnului ministru încât ceea ce frapează este tocmai lipsa de temei a faptelor şi a argumentaţiei, ducând cu gândul tocmai la acele vremuri de tristă amintire.

Apoi, hai să eliminăm acele puncte care sunt atât de evident nerelevante încât ne-am pierde timpul, respectiv Punctul 16.  Creşterea numărului de achitări, sporirea cheltuielilor şi raportări eronate, 18. Lipsa de măsuri în cazuri grave constatate de instanţele de judecată, falsificarea transcrierii unor convorbiri telefonice, Punctul 19. Tergiversarea soluţionării unor cauze. – cazul Microsoft.

Pe urmă, să grupăm şi să eliminăm din orice analiză acele puncte care, sub nicio formă nu sunt de competenta ministrului, doar CSM având abilitarea data de lege a se pronunţa şi numai după ce Inspecţia Judiciară întocmeşte un raport. Chiar şi hotărârea CSM poate fi contestata în instanţă. Cu toate acestea ministrul calca în picioare CSM antepronuntindu-se şi astfel încâlcind flagrant independenţa justiţiei. Am convingerea că forul profesional se va exprima pe îndelete asupra punctelor 8.Comportament excesiv de autoritar, discreţionar, Punctul 9 Implicarea în anchetele altor procurori, Punctul 10. Prioritizarea soluţionării dosarelor cu un impact mediatic, Punctul 15. Încercarea de a obţine condamnări cu orice preţ. Punctul 17. Lipsa de implicare a procurorului şef în identificarea şi eliminarea comportamentelor abuzive ale procurorilor, Punctul 20. Lipsa de reacţie în verificarea activităţii profesionale şi conduitei unor procurori.

Urmează 6 acuze în care asistăm la condamnarea (incredibilă prin raportare la trecutul comunist) delictului de opinie, respectiv critici referitoare la exprimarea unor opinii din poziţia celui mai în măsură să emită critici, fiind vorba tocmai de muncă sa de zi cu zi. Când mă gândesc la art. 30 din Constituţie (Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.) la faptul că au murit oameni pentru ca să avem acest drept şi mai ales că fostul procuror comunist a ajuns să fie membru numit politic în Curtea Constituţională, îmi dau seama că noi şi copiii noştri vom avea în continuare mari probleme să trăim în acesta ţară. Opiniile exprimate şi condamnate de Tudorel Toader sunt punctul 5   DNA a emis un comunicat din care se erijează în evaluator a aspectelor de oportunitate a elaborării unei Hotărâri de Guvern (acuză complet falsă) , Punctul 6 Critică referitoare la motivele retrageri acestui comunicat (de asemenea o minciună, comunicatul existând în continuare pe site), Punctul 11. Cu prilejul unor evenimente publice a contestat actele şi autoritatea CCR, a învinovăţit CCR punând pe seama deciziilor pretinsa imposibilitate a DNA de urmărire a unor fapte şi recuperarea unor prejudicii, au fost exprimate critici vehemente cu privire la propuneri de modificare legislativă, Punctul 12 Contestarea autorităţii şi actelor Parlamentului, Punctul 13. Critici vehemente formulate cu referire la unele propuneri de modificare legislativă. Punctul 14. Încălcarea rolului şi locului procurorilor deoarece într-un interviu a declarat că “exista o încercare de a creşte autoritatea ministrului Justiţiei asupra procurorilor”

Am lăsat la urma acuzele privind conflictele juridice de natura constituţională. Nu are absolut nicio relevantă nici numărul lor, nici cum au fost apreciate de CCR (doar în 2 sesizări s-a constatat un conflict, din care o decizie cu scor 6 pentru şi 3 împotriva). Ceea ce contează este tocmai finalitatea acestora: “Autorităţile publice implicate în conflict se conformează celor statuate de Curte, în considerarea caracterului general-obligatoriu al deciziilor pe care aceasta le pronunţă.” Mai pe şleau spus, doar după ce se pronunţă decizia cu interpretarea CCR privind o anumită conduita, nerespectarea ulterioară sau repetitiva a acestei poate fi subiect de sancţiune.  Aşa stând lucrurile, nici aceste argumente nu mai merita a fi luate în seama deloc, oricât de nefondate ar fi ele.

Şi atunci cu ce rămânem? Cu un scor de 0-20 împotriva unui ministru al Justiţiei, care s-a transformat în instrumentul coaliţiei de guvernare, mai precis al celor prea mulţi demnitari şi primari care au probleme de natura penală şi care au dorit să-şi arate muşchii!

Totuşi, a închide ochii la această încălcare nejustificată şi mai ales grosolană a independenţei justiţiei şi a profesioniştilor din domeniu nu poate fi trecută cu vederea.

Am convingerea că visul nostru, al României, de a merge înspre mai bine, se va împletici de aceasta această atitudine exhibiţionistă. Aşteptam intrarea în Schengen, aşteptam ridicarea MCV, aşteptam fonduri europene şi bunăvoinţă faţă de impotenţă noastră de a depune proiecte sau faţă de tendinţa noastră spre furt din banii europeni. În conducerea actuală a ţării există un personaj, care de fiecare dată îşi arata un dispreţ peudo-aristrocratic faţă de UE: “Suntem membrii cu drepturi egale, nu au ce să ne facă, avem dreptul la respect!”

Când efectele acestei propuneri de revocare ni se va sparge în cap, liderii PSD şi ALDE, care sunt adevăraţii autori ai acestui gest politic, se vor ascunde precum şobolanii. Iar noi, restul cetăţenilor acestei ţări vom rămâne ca proştii, din nou, cu un buletin de vot în mină, întrebându-ne “Şi eu cu cine votez?”

PS1. Scuze anticipate daca exista greseli dactilo sau de gramatica – nu-l mai recitesc.

 PS2. Anexa – dacă chiar vreţi să citiţi rezumativ – cele 20 de puncte, doar motivul invocat si concluzia lui TT….deşi nu merită.

ARGUMENTELE COMPLET IRELEVANTE, CARE NU POT FI IMPUTATE PROCURORULUI ŞEF DNA.

Punctul 16.  Creşterea numărului de achitări, sporirea cheltuielilor şi raportări eronate. Motivul: Se raportează numărul de inculpaţi trimişi în judecată în 2016 şi se raportează numărul de achitări din 2016, concluzionându-se că a scăzut rata achitărilor. Cei trimişi în judecată în 2016 nu se regăsesc printre cei achitaţi. Dai un calcul la o bază alta decât cea factuală. Concluzie: Folosind un alt mod de calcul rata reală a achitărilor este de 13,22 şi nu de 10,54% procentul fiind calculat eronat.  Nu merită a fi comentat acest motiv.

  1. Lipsa de măsuri în cazuri grave constatate de instanţele de judecată, falsificarea transcrierii unor convorbiri telefonice

Motivul: Multe hotărâri judecătoreşti în care instanţa a statuat diferenţe între ce se aude şi ce se vede. În dosarul ……”faza a doua” a fost transcrisa drept “spaga a doua”. Concluzie – fără

Punctul 19. Tergiversarea soluţionării unor cauze. – cazul Microsoft. Ministrul nu a mai adăugat în afară de titlu motivul şi concluzia care oricum nu pot fi invocate înainte de a se pronunţa instituţiile care fac verificarea dacă termenul pentru efectuarea cercetării penale a expirat sau nu.

ÎNCĂLCAREA ROLULUI CSM PRIN EXPRIMAREA UNOR CONCLUZII CARE SUNT STRICT DE COMPETENTA FACTORULUI PROFESIONAL (CSM) ŞI NU A CELUI POLITIC (MINISTRU)

Punctul 8.Comportament excesiv de autoritar, discreţionar.Motivul: În raportul direcţiei de inspecţie judiciară  s-au constatat deficienţe la nivelul managementului instituţiei.Concluzie: este relevat un comportament discreţionar al procurorului şef.

Punctul 9 Motivul: implicarea în anchetele altor procurori, deoarece în cazul anchetei privind OUG 13 a declarat că “Şi-a asumat acest dosar împreună cu ..şi…” Concluzie: comportament contrar statutului procurorului într-un stat de drept.

Punctul 10. Motivul: Prioritizarea soluţionării dosarelor cu un impact mediatic. Concluzie: Comportament vădit neconstituţional şi nelegal şi lipsa unor atitudini manageriale

Punctul 15. Încercarea de a obţine condamnări cu orice preţ. Motiv: în condiţiile în care s-a afirmat că trebuie să venim cu dosare importante, să ajungem la miniştri. Această încercare de „decapare” este absolut contrară oricărui stat de drept. Au fost înregistrate doua dosare penale şi o verificare a Inspecţiei Judiciare. Concluzie: Comisia de la Veneţia subliniază că rolul procurorilor nu este de a obţine o condamnare cu orice preţ.

Punctul 17. Lipsa de implicare a procurorului şef în identificarea şi eliminarea comportamentelor abuzive ale procurorilor.Motiv: Spaţiul public este plin de presupuse abuzuri ale procurorului Negulescu. Concluzie: El a fost lăudat, în loc să se ia măsuri.

Punctul 20. Lipsa de reacţie în verificarea activităţii profesionale şi conduitei unor procurori. Motivul: în urma dezvăluirilor de la DNA Ploieşti, a organizat o conferinţă de presă în care a acuzat “un festival al inculpaţilor”.Concluzie: în prezent se desfăşoară verificări ale Inspecţiei judiciare.

Toate aspectele legate de conduită unor procurori ţin de competenta CSM şi nu a procurorului şef al DNA! Toate acuzele se bazează pe extrase din presă iar când se invoca rapoarte ale Inspecţiei Judiciare – neaprobate de către CSM care nu sunt publice încalcă dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie a procurorului şef!

CENZURAREA LIBERTĂŢII DE EXPRIMARE ACUZÂND FĂŢIŞ UN DELICT DE OPINIE (punctele 11-14)

Punctul 5 şi 6 vizează acelaşi fapt, emiterea unui comunicat de presă.

Punctul 5. Motivul:  DNA a emis un comunicat din care DNA se erijează în evaluator a aspectelor de oportunitate a elaborării unei Hotărâri de Guvern. Concluzie: Exercitarea conducerii instituţiei cu încălcarea limitelor de competenta ale acesteia.

Punctul 6 După ce se critică emiterea comunicatului se critică motivele retrageri acestui. DNA a retras comunicatul. acestui fapt, afirmând că cele cuprinse în comunicat au reprezentat simple opinii. Concluzie: Nu poţi să exprimi simple opinii afectând valori şi drepturi fundamentale ale unei  persoane.

Punctul 11-lea. Motivul: cu prilejul unor evenimente publice a contestat actele şi autoritatea CCR, a învinovăţit CCR punând pe seama deciziilor pretinsa imposibilitate a DNA de urmărire a unor fapte şi recuperarea unor prejudicii, au fost exprimate critici vehemente cu privire la propuneri de modificare legislativă, propuneri care s-au dovedit a fi constituţionale. Afirmaţiile sunt fără precedent, au afectat imaginea României.Concluzie: o contestare a deciziilor CCR şi un refuz ferm al unei schimbări de politica legislativă erijându-se în legiuitor şi Curte Constituţională.

Punctul 12Contestarea autorităţii şi actelor Parlamentului. Motivul: Contestarea autorităţii şi actelor Parlamentului. În interviuri a afirmat că modificările legislative discutate în Parlament sunt un pretext pentru a elimina capacitatea organelor de urmărire penale de a descoperi infracţiuni.

Punctul 13. Critici vehemente formulate cu referire la unele propuneri de modificare legislativă. Motivul:. A afirmat că asistăm la un “festival disperat al inculpaţilor”.   CCR a contestat constituţionalitate înfiinţării unei secţii pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Fără a enumera, afirmaţiile publice ale procurorului şef DNA a afectat imaginea României. La nivelul PE, prin dezinformare, s-a generat o dezbatere şi la nouă întrevederi am explicat de nouă ori că România nu are nicio legătură cu ce se întâmplă în Polonia.Concluzia: Şi-a depăşit rolul şi competentele/temere obsesivă, în esenţă pentru pierderea conducerii instituţiei DNA.

  1. Încălcarea rolului şi locului procurorilor. Motivul: într-un interviu a declarat că “există o încercare de a creşte autoritatea ministrului Justiţiei asupra procurorilor”

CONFLICTELE JURIDICE DE NATURA CONSTITUŢIONALĂ (PUNCTELE 1, 2, 3 ŞI 7)

Punctul a doilea indica drept motiv decizia 68/2017 a CCR prin care s-a constatat că DNĂ, şi-a arogat competenţa de a efectua o anchetă penală într-un domeniu ce excedează cadrului legal. Concluzia: exercitarea conducerii instituţiei DNA cu depăşirea limitelor de competentă

Ministrul Tudorel Toader îşi citează propria opinie conform căreia soluţionarea unui singur conflict de natura constituţională nu are aptitudinea de a determina revocarea procurorului şef DNA. Drept urmare, nu mă voi opri în analiza acestui punct.

Punctul trei indica drept motiv:  CCR a reţinut că dna Kovesi a refuzat să se prezinte în faţa comisiei de anchetă. Concluzia: Curtea a statuat, în analiza unui conflict de natura constituţională, că prin refuzul procurorului şef este împiedicată activitatea parlamentului.

Primul punct din raport are drept motiv: “Într-un singur an au fost înregistrate 3 conflicte în cadrul cărora DNA a fost chemată în faţa instanţei de contencios constituţional”. Concluzia: “Un comportament constând în încălcarea sistematică a Constituţiei se încadrează, fără îndoială, intre motivele care susţin revocarea procurorului şef DNA”.

Ignorând primul conflict juridic de natura constituţională pentru motivele mai sus amintite, se impune a analiza următoarele două conflicte ivite în acest an. Unul dintre ele a constatat inexistenta unui conflict şi drept urmare, chiar dacă în dispozitiv se indica o conduită viitoare de urmat, decizia nu poate fi luată în calcul unor încălcări sistematice ale Constituţiei. conform exigentelor ministrului. În ceea ce priveşte ultima decizie a CCR prin care se considera refuzul doamnei Kovesi de a răspunde la invitaţia de a se prezenta la o comisie de anchetă, este inadmisibil ca rezolvarea să fie acceptată ca fiind motiv de revocare deoarece: 1. noţiunea de conflict juridic de natura constituţională, nefiind precizat în Constituţie sau în legislaţie se bazează exclusiv pe jurisprudenţa CCR. Cum o asemenea situaţie nu a mai fost adusă spre judecarea Curţii, nu putem vorbi de o încălcare a Constituţiei decât ulterior adoptării deciziei 611/2017. 2. Opinia celor 6 membrii ai CCR care au adoptat decizia 611/2017 este contrara atât celor 3 judecători care au exprimat opinia separată privind inexistenta unui conflict juridic de natura constituţională în această privinţă cât şi contrara opiniei CSM şi a Procurorului general. A Considera că lămurirea conflictului este imputabila numai procurorului şef DNA este cel puţin ciudată dacă nu excesiv de subiectivă.

Numărul conflictelor juridice de natura constituţională este reluat şi în punctul 7 cu motivarea “din cele  trei conflicte de de natură constituţională reiese o folosire nelegală a resurselor umane şi materiale, o repartizarea nelegală a sarcinilor, din aceeaşi perspectivă un comportament vădit neconstituţional.” Concluzia este atât de scoasă din context şi lipsită de argumente încât nu merită a fi comentată.

De altfel, încercarea ministrului Toader de a imputa numărul conflictelor juridice de natura constituţională este contrara efectelor preconizate de CCR referitoare la rezolvarea conflictelor juridice, conform site-ului CCR, “Autorităţile publice implicate în conflict se conformează celor statuate de Curte, în considerarea caracterului general-obligatoriu al deciziilor pe care aceasta le pronunţă, potrivit art.147 alin.(4) din Constituţie.”. După cum se poate lesne observa, nu exista ipoteza măcar a unei sancţiuni!

În concluzie, oricum ai citi raportul ministrului Toader, sub aparenţa de profesionist al dreptului penal ni s-a înfăţişat un material eminamente politic în care nici măcar un singur argument nu este de natură a susţine o decizie de revocare din funcţie. Pur şi simplu ar fi putut să ne spună aşa vreau eu (sau aşa mi-ai comandat alţii, nu are nici o importanţă). Ceea ce rămâne este o bătălie pe viaţă şi pe moarte între o clasă politica coruptă până în măduva şi o instituţie chemată să apere societatea de jefuitorii bunului public.

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Cronica intrebarilor ridicate de Ministerul Sanatatii. S-a aprins un nou fitil de scandal public: veniturile medicilor!

Este clar, sunt un circotas nehotarit. Ba as vrea ca Ministrul Sanatatii sa comunice,  ba din contra.

Azi ma intreb de ce doamna ministru Pintea a tinut sa faca o conferinta de presa pentru a vorbi despre salariile din sanatate. Poate ca a pus-o cineva din guvern, pentru a acoperi linistea simptomatica venite din partea premierului. Poate este o strategie de salvare a Liei Vasilescu. In fine.

Declaratia 1. 

De la 1 martie salariul, precizat NET, al unui medic primar din spitale clinice va creste la 2000 euro + sporuri care pot dubla aceasta suma. Cu alte cuvinte, crestere de 100% + 200%. Altii vor avea venituri marite proportional. Nu mai intru in detalii. Salariile personalului BUGETAR din spitale consuma in medie 60% din venituri, procente mai mari fiind in spitalele mici. O crestere de 300% (fie si minim 100%) fata de anul precedent impune un buget dublu al spitalelor raportat la anul 2017. Mergem la bugetul aprobat, pe baza acestor majorari deja incluse in legislatie si ce vedem?

Crestere preconizata de doar 18.83%. De unde se va lua restul pina la 100% cel putin, adica aprox 10 mld lei? Nu e treaba noastra! Vom vedea.

Edit 1 – Cu titlu de birfa, reprezentantii MS afirma ca au in buget sumele necesare acoperirii majorarilor salariale. Ceea ce este de mirare este ca reprezentantii Solidaritatii Sociale s-au lamurit ca MS nu are o evidenta a personalului bugetar pe categorii si trepte de salarizare ceea ce face ca, in fapt, impactul bugetar al majorarlor sa nu poata fi determinat. Se merge pe “vazind si facind” iar cind se termina banii, din nou, o sa mai vedem!

Declaratia 2. 

“În cazul medicilor de familie vor exista creșteri, dar nu la fel de mari. Motivul: aceștia sunt plătiți de Casele de asigurări de sănătate, pentru că sunt furnizori de servicii medicale. „S-a modificat bugetul Casei, ieri am avut o discuție pe contractul cadru cu reprezentanții CNAS, și vor beneficia de o creștere a punctului semnificativă, de la 4,8 la 5,82. E destul de generoasă oferta”, a spus Pintea, precizând că noul contract cadru va fi semnat la 1 aprilie.”

In primul rind se anunta o crestere a valorii punctului cu 1,02 lei (+21%). Aceasta crestere nu este concordanta cu bugetul alocat, care inregistreaza o crestere alocata de  5,84%!!

In al doilea rind, este greu de inteles cum poate fi acceptata o crestere de 21% in conditiile in care colegul tau, medic primar ca si tine, poate beneficia de o crestere de 100-300%?!

In al treilea rind, aparent doamna ministru nu este interesata de acesti medici si asistente deoarece nu sunt prinsi in legea privind salariile bugetarilor fiind platiti de CNAS. Dar CNAS are bugetul cuprins tot in bugetul de stat! Pe de alta parte, Codul Fiscal ne-at tot dat dureri de cap explicindu-ne ce inseamna profesii dependente si de ce persoanele fizice sau care exercita o profesie libera trebuie priviti ca salariati daca depind de un singur angajator. Ei bine, medicii de familie exercita o astfel de profesie dependenta, fiind medici de familie – sprecialitate care nu poate fi exercitata in afara sistemului de asigurari sociale de stat!!!

Declaratia 3. 

O junalista a intrebat ce se va intimpla cu veniturile medicilor din ambulatoriul de specialitate.

Raspunsul a venit abrupt, la fel de bulversant: sunt salariatii spitalelor si vor beneficia de aceleasi majorari salariale ca medicii din spitale!??

Fosta directoare de spital, doamna actual ministru, nu poate sa vada mai departe decit mediul in care s-a obisnuit. Majoritatea serviciilor din ambulator sunt oferite de medici care isi desfasoara activitatea in Cabinete medicale individuale sau SRL-uri! Medicii care lucreaza in ambulatoriile spitalelor reprezinta o minoritate. Cu atit mai mult instituirea unui regim atit de radical diferit privind veniturile intre medici care ofera pina la identitate acelasi serviciu este o aberatie monumentala, pe care doamna ministru inca nu o intelege. O va intelege curind, cresterea alocata pentru majorarea veniturilor acestei categorii de medici fiind de 4.88% fata de anul precedent!

Declaratia 4

Sporurile nu vor fi afectate decit in mica masura (100% la 84% in exemplul ales)  si atunci vor conduce la cresteri salariale nete. Nu vor fi afectate sporurile de garzi si cele specifice fiecarei sectii sau specialitati.

Nemultumirile legate de sistemul de sporuri au fost exprimate public de sindicate, care acum se afla in asteptarea regulamentului de sporuri, in conditiile in care, cel putin public se afirmase mentinerea unei limite de 30% sporuri per unitate.

Orice derogare de la acest procent va conduce la convulsii imediate, in primul rind din partea altor profesii care aveau sporuri de risc sau de munca in ture de noapte – de ex politisti.

In concluzie

Doamna Ministru Pintea a fost impinsa cu capul in gard spre a face declaratii care nu fac decit sa aprinda din timp o nemultumire legitima intre promisiuni, masurile adoptate si sustenabilitatea imposibila.

Dincolo de oportunitatea comunicarii ramane un singura sursa pentru implinirea promisiunilor, din nou dupa principiul Radio Erevan, s-a inteles gresit, nu v-am dat, v-am luat.

Iata de ce. Prin sistemul actual, desi Guvernul este larg la mina, cel care va trebui sa spuna incepind cu luna Aprilie “N-AVEM de unde” este managerul de spital, producind tensiuni grave si previzibile, care in final vor creste starea de nemultumire a personalului si insatisfactia pacientilor. Deocamdata ceea ce ramane, incepind inca de astazi, este accentuarea starii de conflict dintre pacientii batrini si saraci si medicii care vor realiza, din vorbe, venituri mai mari decit cele ale Presedintelui tarii!

 

Posted in Neclasificate | 1 Comment

Despre contrarevoluţie în sănătate

Aşa cum era de aşteptat, după respingerea OUG privind conflictele de interese din spitale, s-au conturat două tabere, unii care anunţa contrarevoluţia şi restauraţia şi alţii care, fiind la putere, invoca dreptul suveran de a respinge tot ceea ce a făcut guvernul precedent.
Să dăm deoparte ceea ce eu consider a fi evident. PUTEREA a început marşul triumfalist şi arogant, argumentând formal şi superficial decizia de respingere din comisii şi lăsând senatorilor (din opoziţie) 5 minute să studieze proiectul de lege înainte de a vota. Nu ca votul lor ar fi contat!

Autorii OUG, fostul ministru Vlad Voiculescu, unii din apropiaţii săi şi unii jurnalişti, invoca resurecţia, victoria feudalilor împotriva reformatorilor, inducând ideea că ar fi avut loc deja o revoluție a sistemului sanitar.

Ce ne facem dacă ambele părţi invocă doar partea lor de realitate? Cui să-i ținem partea, mai ales când în fapt este vorba de noi, beneficiarii sistemului de sănătate şi a serviciilor spitaliceşti.

La o primă vedere ”reformatorii” au dreptate. Dacă însă analizezi OUG ceva mai în profunzime, zău dacă nu începi să-i înţelegi pe cei care au aruncat la coş, a lehamite, modificările impuse de acest act normativ. Iată la ce mă refer.

În primul rând, modificările sistemului impuse prin OUG nu erau justificate de o altă urgenţă decât de campania electorală în care Guvernul se angajase şi faptul că mandatul era pe sfârşite. Însă legea este lege şi trebuie respectată, iar calea corectă era iniţierea unui proiect de lege. Care este urgenţa introducerii unor incompatibilităţi? Se prăbuşeau spitalele fără acestea? Nu! Pe de altă parte, noua putere răspunde la fel, respingând aprioric şi fără dezbatere modificările.

În al doilea rând, modificările propuse au fost pur şi simplu proaste, nu atât ca intenţie cât în special ceea ce priveşte soluţia tehnică. Restricţiile impuse la ocuparea posturilor de manageri din spitalele clinice sunt artificiale, anormale. OUG înlătura obligaţia ca în spitalele clinice managerii să fie cadre didactice. Mai mult, se impune un program fix de lucru al managerului, acesta putând să-şi exercite profesiunea de medic numai în afara acestuia. Ce este greşit? Majoritatea spitalelor clinice se afla în subordinea directă a ministrului sănătății. Înainte de a îşi fi pus semnătură pe proiectul de OUG ar fi avut obligaţia de a trimite o circulară managerilor profesori, cerându-le să respecte legea, respectiv să precizeze care este programul orar dedicat managementului, care sunt orele de lucru ca profesor, când lucrează ca medic! Pe lângă faptul că se adună 19 de ore de muncă plătite pe zi (o normă de cadru didactic – 7 ore pe zi, una de manager – 8 ore pe zi şi ½ de medic 4 ore pe zi– integrare clinică), exercitarea profesiei de medic este dubitabilă pentru simplu fapt că nu este normal şi tehnic posibil să configurezi întreaga activitate a spitalului după disponibilitatea managerului. Spitalele au un program normat prin legislaţie, care se desfăşoară strict dimineaţa! Atunci sunt internaţi pacienţii, atunci se fac consultațiile şi se prescriu investigațiile și tratamentele etc. Chiar şi CNAS cere că medicii plătiţi din fondurile de asigurări să respecte programul legal stabilit. Practic, managerul medic şi cadru didactic este o ficţiune juridică, o minciună, un compromis pe care îl generează şi acceptă în primul rând ministrul sănătății! Soluţia impusă prin OUG perpetuează tocmai această anomalie pe care ministrul Voiculescu nu a fost capabil s-o sesizeze sau s-o curme prin intervenţia să directă ca şef al managerilor spitalelor din subordine. Nici teza conform căreia programul de manager ar urma să se desfăşoare după-amiaza nu este acceptabil, managerul este angajat să rezolve problemele curente ale instituţiei când oamenii sunt la dispoziţie nu când are el timp pentru ei.

Aceeaşi anomalie, cea a acceptării ideii că managerii de spitale nu au obligaţia de a respecta TOATE regulile care se aplică altora, reiese şi din suprareglementarea făcută prin interdicţia de primi ”finanţări pentru activităţi didactice sau de cercetare de la furnizori ai spitalului”. Pentru a se afla într-o asemenea poziţie, managerul de spital ar trebui să fie şi manager de proiect în cazul unui grant sau a unui contract. Ori o asemenea interdicţie este una deja limpede reglementată, noua prevedere fiind tot doar o perdea de fum propagandistică. Aceeaşi situaţie este şi cea referitoare la interdicţia de a face parte din organele de conducere şi administrare a companiilor private. Este pur și simplu reglementată deja. Dacă au apărut cazuri (vezi Ana Aslan) vina inacţiunii aparţine ministrului, care nu l-a eliberat din funcţie pe directorul în cauză şi nu l-a dat pe mâna parchetului direct sau prin intermediul ANI.

Alte prevederi sunt discutabile, personal înclinând pentru respingerea lor. A impune interdicţia ca doi soţi să ocupe în acelaşi timp funcţii de conducere în spital pare binevenită însă în bună parte inadecvată. În România există sute de spitale relativ mici, cu un număr limitat de medici. Mulţi dintre ei sunt căsătoriţi, aşa cum în numeroase alte profesii oamenii care lucrează în aceeaşi unitate ajung să-şi unească destinele. Din ce motiv ar trebui ca unul dintre ei să renunţe la vocaţia de a îşi coordona colegii, eventual în urma unui concurs? Ce fel de nedreptate ar putea comite? Greu de precizat în câteva cuvinte. Dubitabilă este și suprareglementarea referitoare la interdicția de a face parte din conducerea unui partid politic. Astfel de interdicție este deja legiferată la funcționarii publici. Cred ca prevederile legii 161/2003, de unde este preluat textul este deja aplicabil și managerilor de spital.

Dacă ar fi să mă opresc numai la cele spuse până aici, am putea concluziona că PUTEREA are suficiente motive de a pune la coş respectivă OUG.
Însă nu toate prevederile sunt lipsite de sens, iar unele dintre ele lovesc profund în echilibrul spitalelor clinice. Astfel, este anormal că şefii de secţie să fie numiţi pe viaţă, fără concurs, iar decizia numirii lor să aparţină unei structuri academice. Universităţile de medicină au statut de chiriaş, pe baza unui contract, un fel de entitate tolerată pentru binele societăţii, viitorii medici trebuind să aibă acces la bolnavi pentru a învăţa meseria. A impune managerului care poartă responsabilitatea conducerii unităţii să aibe submanageri, respectiv șefi de secție, pe care să nu-i poată controla sau struni, ce să mai vorbim de a-i sancţiona, pentru că legea prevede ca aceştia sunt impuşi de chiriaş, fiind practic inamovibili, este o anomalie pe care OUG a încercat să o înlăture. Respingerea acestei prevederi din OUG este cu adevărat un pas înapoi, o formă de instabilitate legislativă, o amputare a puterii managerului făcută sub influența UMF-urilor. Aici putem vorbi cu adevărat de un conflict de interese. Însă despre acest subiect nu se va osteni cineva să-l aducă în dezbaterea publică.
În concluzie, cred că prevederile respectivei ordonanțe de urgență merită cu adevărat o dezbatere iar sarcina provocării acesteia revine deputaților din actuala OPOZIȚIE, căci camera decizională este Camera Deputaților. Odata precedentul ocolirii dezbaterilor creat la Senat, lipsa de reacție vremelnică ar face ca PNL, USR, PMP, să facă degeaba prezență în Parlament. Desigur, votul final poate înclina în favoarea PUTERII. Însă populația și mai ales bolnavii, au o primă ocazie să constate care este vocea din Parlament care le reprezintă cât mai bine interesele.

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Gândirea unui membru al cabinetului Cioloș, asa cum nu v-a fost prezentată slefuită de PR (audio). Cine va lua șpârla?

Ministrul Vlad Voiculescu  (VV), a avut, zic eu, proasta inspirație de a organiza, săptămâna trecută, o intâlnire informală cu jurnaliștii.

Scopul presupus ar fi fost să le explice și mai în detaliu gândirea domniei sale față de aranjamentul cu Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) pus la cale pentru a realiza primul parteneriat public privat din România pentru construirea de spitale, printr-un program, așa zis, pilot.

Deoarece, în teorie, fiind infomală, precum am zis, întâlnirea s-a desfășurat fără a fi acceptată inițial inregistrarea. Convenția a fost încălcată, aș zice natural, fiind vorba de jurnaliști. La un moment dat VV a sesizat că se fac înregistrări fără a mai solicita oprirea acestor. Înregistrarea mi-a fost oferită și mie prin amabilitate.

Nu ar avea rost să vă plictisesc postând în întregime fișierul audio al acțiunii de PR respective însă cred că măcar la aspectele, pe care le-am subliniat în repetate rânduri pe blogul Adevarul.ro, merită să fac unele comentarii, nu atât către public cât pro memoria, când va trebui să tragem linie.

Astfel de fronde am mai făcut în viață, când m-am opus vehement Programului de evaluare a stării de sănătate, inițiat și derulat de Eugen Nicolaescu, care a costat 128 de milioane de euro sau chiar protestând față de studiile de fezabilitate secretizate prin hotărâri de guvern în anul 2008, ale aceluiași ministru, de numai 3,2-4 milioane de euro pentru 8-10 proiecte de spitale, niciodată materializate, de care însă acualul ministru al sănătății ar trebui să țină cont! S-a dovedit că o singură voce nu are cum să se opună cu succes Guvernului, care are Puterea! A-l ingora astăzi pe VV ar fi un gest de tratament inegal fată de amintitul său predecesor, cu atât mai mult cu cât procesul pe care l-a demarat este practic imposibil de oprit, oricât de păgubos ar fi, conform propriei mele opinii!

Iată deci comentariile mele însoțite de extrase audio editate de mine (scurtate și periate de pauze fără a altera sensul celor spuse) din respectiva înregistrare.

  1. Atunci când nu mai este filtrată profund de către echipa de PR, fața ministrului VV nu mai arată la fel de ingenuu. Opinia domniei sale este căPoate că fiecare prim ministru oricât de prost sau de hoț ar fi, poate că vrea să facă nişte investiţii şi să taie nişte panglici. Şi să le şi facă bine ca să-i rămână numele. Dacă mai ia şi o spârlă pe lângă, e şi mai bine!”

    vvv0 p8 – premierii vor sa le ramana si de-o spirla – extras

    Oare asta este crezul lui VV și despre Dacian Cioloș sau despre colegii săi de cabinet?! Oare acesta este crezul domniei sale și în calitate de ministru?! Oau!

  2. Șpârla ministerială amintită este însoșită și de alte exprimări mai puțin adecvate și feciorelnice, având în vedere faptul că interlocutoarele erau, în majoritate, reprezentante ale sexului feminin. Poate că aș fi trecut cu vederea acest limbaj colocvial, în parte vulgar, dacă exact cu o zi înainte nu ar fi condamnat ca inacceptabil limbajul fostului manager interimar de la spitalul Floreasca, între timp ajutat să demisioneze.”Daca ai nosocomiale de peste x atunci te belesc”,  ”ace, brice și carice (2),”
    sau mai elegant, în limba engleză de această dată shit in, shit out!”

    vvv0 p1 doi administratori selectie belesc

    VVV3 p3 – contracte si carice selectie

    vvv0 p8 -shit in – shit out- extras

  3. Modelul său de parteneriat public privat care l-a făcut să se extazieze provine din Turcia, unde a avut ocazia anul acesta să viziteze un spital care s-a finalizat într-un singur an. Totuși este sceptic că aceeași performanță de timp poate fi realizată în România deoarece Turcia lui Erdogan este”o dictat.. pardon!”Desigur, aparent este o gafă minoră, venind de la un demnitar de rang atât de înalt! Totuși, dacă nu ești în stare să îți controlezi spusele, mai bine citește de pe hârtie, mai ales dacă speri ca partenerul privat să fie turc!

    VVV3 p2 – spitalele se fac repede ca e dictatu. selectie

    1. În ceea ce privește suma de 40 de milioane avansată pentru aceeași construcție în interviul acordat RFI, aceasta este scoasă din  studiul de fezabilitate amintit întro conferință de presă în 27 noi 2015 de către prof. Bubenek și nu include dotarea cu aparatură, IUCVB C.C.Iliescu fiind deja una din cele mai performante unități sanitare din țară, conform tocmai memorandumului elaborat de VV și aprobat de premier.
      Bulversant este ca ministru declară cu sinceritate că habar nu are cât costă clădirea și că de bază este aprobarea primită de la Ministerul de finanțe de a angaja până la 100 de milioane pe spital!!!! Profesionalism pur!

      vvv2 p4 – Paveliu a zis ca 30 de milioane costa un spital – extras 1

      Iata totusi si link-ul catre interviul de la RFI din 28 august a.c.

  4. Memorandumul, semnat de premierul Dacian Cioloș, oferea populației programul elaborat de VV ca soluție la infrastructura spitalicească îmbătrânită ”demararea unui program de modernizare a infrastructurii spitalicești, coerent, coordonat și profesionist.” Tot în același document suntem lăsați să credem că alegerea celor două spitale pilot s-a făcut în urma unei profunde și specializate analize. Managerii de spitale primesc o adevărată lecție de cum pot ocoli evaluarea necesităților reale, urmând exemplul sefului secției ATI de la spitalul Marie Curie, om de toată isprava prin devotamentul dovedit față de profesie. Totuși, insistența acestui om nu ar trebui să prevaleze în fața analizei nevoilor reale ale celorlalte spitale, a analizelor cost-beneficiu și a impactului bugetar. Cât despre profesionalismul și legalitatea demersului ce să mai spunem (Cârstoveanu fiind și consilier al lui VV – ceea ce îl pune într-un evident conflict de interese și avantaj față de restul managerilor de spital cu nevoi mai mici sau mai mari).omul ăsta (Cîrstoveanu) a visat să facă un spital …..mai mare, în care să-şi facă treaba ceva mai bine şi el şi colegii săi de acolo….. e proiectul vieţii lui, cu care a umblat la fiecare prim ministru şi la fiecare preşedinte din 2009 încoace. …Și aşa s-a și întâmplat, că nu este nimic de ascuns, că omul ăsta este unul dintre principalele motive pentru care ne-am legat şi de spitalul de acolo. )

vvv2 p3 – cum au fost alese spitalele pilot

  1. Denumirea folosită în memorandum, de spitale pilot, este doar pentru impresia artistică, pentru a da speranțe și altor manageri că le vine rândul la investiții. VV recunoaște cu nonșalanță că”habar nu are dacă vor mai urma și altele, cu nu va mai fi pe aici (la MS)”

    vvv0 p7 – de ce pilot extras

  2. VV știe că există o multitudine de alte spitale care necesită upgradări pentru a se putea încadra în criteriile de calitate evaluate de Agenția de specialitate condusă de doctorul Vasile Cepoi. Deși știe că pentru mulți ani nu vor mai exista rezerve pentru investiții în clădirile spitalelor, lasă cu seninătate moștenire un mecanism conform căruia ministrii vor accepta scăderea ștachetei până la nivelul în care toate spitalele trec de pragul necesar acreditării!

    vvv0 p3 – Cepoi selectie

  1. Există un anume cinism în detaliile pe care VV le oferă jurnaliștilor. Astfel, bugetul MS pentru investitii în clădiri este ceva mai mic de 30 de milioane (din bugetul total anual de investiții de 100 de milioane de euro 70% se duc pe cheltuieli de urgență în aparatură). Se mai știe că aprobând cu generozitate creșterea bugetului alocat spitalelor zonale din Cluj, Iași și Craiova, la peste 200 de milioane de euro fiecare, scăzând finanțarea europeană,  bugetul MS va trebui crescut în anii următori cu minim 450 de milioane. Cum acești bani vor proveni tot din creditare dobânda și rata anuală pentru un credit de 450 de milioane cu o dobândă de 8% va fi de 41 de milioane de eruo la care se vor adăuga minim 8 milioane plățile lunare pentru spitalele PPP. Cu alte cuvinte, cum 50 de milioane sunt mult mai mult decit cele 30 de milioane din prezent,  ceea ce nu spune VV jurnaliștilot este ca daca proiectele sale spectaculoase vor fi puse în practică  în următorii 25 de ani MS nu va mai avea capacitatea financiară de a investi în nici un alt spital nou sau vechi!

    vvv1 – p1 – finatele ms extras

  2. Consultanța BERD are un preț ascuns și exagerat. Deși inițial Guvernu va plăti 450.000 de euro, în final România va plăti 4,5 milioane de euro pentru studii de fezabilitate finalizate și updatate chiar de echpa ministrului VV dacă nici una dintre firmele private recomandate de către BERD nu va câștiga licitația care va fi organizată anul viitor. Dacă însă licitația va fi câștigată de către una din firmele recomandate de BERD plata se va face din banii plătiți periodic de MS!

 Reporter: Şi atunci care este garanţia că lucrurile vor decurge exact cum le discutăm acum?  VVV…garanţii nu avem, însă o să trebuiască să plătească banii la BERD. Acolo noi punem 10%, ei or să spună că trebuie să mai punem 90%, o să trebuiască să plătească banii!

 

VVV3 p5 – garantiile tehnocratilor – o sa trebuiasca sa dam banii la BERD – extras

  1. Ceea ce VV a ocolit să răspundă unei jurnaliste este faptul că perpetuarea de astfel de noi parteneriate public-privat au fost stopate în toate tarile europene în care s-au experimentat: Portugalia, Grecia, Ungaria, UK, în special deoarece beneficiile ipotetice nu sunt justificate de costurile exagerate.

vvv1 – p3 – unde exista PPP in sanatate

  1. Iar la final, să lămurim și ultima trimitere la adresa mea. Directorul Bubenek a expus într-o conferință de presă faptul că a fost bugetat de către MS să facă studiul de fezabilitate pentru o nouă clădire pentru a se muta din cea cu bulină roșie existentă. Acest aspect este semnificativ, reprezentând un argument puternic pentru ca MS să includă încă din acest an în pregătirea bugetului pe anul viitor finanțare pentru construcția acestei clădiri. Nu cred că VV nu a aflat acest lucru ci nu dorește să știe tocmai pentru a putea relua procedura, plătind cu generozitate din partea aceluiași minister 2,25 milioane de euro pentru un alt studiu de fezabilitate!

vvv0 p1 doi administratori selectie belesc

10. Este interesant ca acum VV invocă alegerea BERD având în vedere urgența, în special pentru IUBCV C.C.Iliescu, in luna februarie negocierile se duceau cu Banca Europeana de Investitii. Pentru a se permite acordarea unui contraact de asemenea dimensiune pentru consultanța BERD a fost introdus un articol 5 in OUG 40/2016 care la vremea emiterii nu lăsa să se înteleagă rațiunea sa. BERD va alea libertatea totală, conform memorandumului, de a selecta partenerii iar toate drumuri duc, așa cum am mai spus, în Turcia! O ultimă remarcă. Invocarea urgenței este încă o minciună. Conform experienței acumulate în Portugalia, durata minimă de la inițierea consultanței, până la finalizarea construcției este de minim 3,5 ani preparative și minim 2 ani constructia. Cu alte cuvinte, minim 5,5-6 ani sau mai mult!

vvv2 p7 – cum a fst ales BERD

 

În concluzie, semnalele de alarmă trase, nu si-au atins menirea (vezi Atenție la Vlad Voiculescu!, Dacian Cioloș anunță începerea privatizării sistemului sanitar , Statul român garantează toți banii și va închiria clădirile spitalelor de la un privat cu experienta dovedită etc).

Câinii latră, caravana trece! Felicitări Vlad!

 

[1] Șpârlă – Denumire data combinaţiei de bauturi: cola + vodka. Cu variaţiuni: Cola + coniac, fanta lemon + vodka… http://www.123urban.ro/def/%C5%9Fp%C3%A2rl%C4%83

[2] caríci (caríciuri), s.n. – Penis, membru viril.; ace, brice și carice expr. (vulgară.) lucruri diverse / de tot felul

Posted in Neclasificate | 2 Comments

Plata corectă a gărzilor medicilor îngropată de Sanitas!

Sanitas

Incetul cu încetul încep să iasă la iveală amanunte legate de înfrângerea abisală de ieri altoită medicilor care sperau că orele rupte din timpul lor liber petrecut în spitale pentru a îngriji bolnavi ar putea să fie plătite omenește, la nivelul anului 2016 nu raportat la anul 2009. Imi mențin părerea că acest lucru este atât un gest de normalitate cât și de legalitate și fiecare zi de amânare reprenintă o crasă nedreptate facută medicilor.

Comunicatul de ieri se bazează pe o minciună – perspectiva unei noi OUG – este legată tocmai în nota de fundamentare a OUG 20/2016, urgența fiind justificată astfel:

Iata ce spune OUG 20 in nota de inaintare, ultimul paragraf

”având în vedere că, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, nu se pot promova acte normative cu mai puţin de 180 de zile înainte de expirarea mandatului Guvernului, în conformitate cu art. 110 alin. (1) din Constituţia României, republicată, care să conducă la creşterea cheltuielilor de personal, adoptarea prezentului set de măsuri legislative în regim de urgenţă apare ca fiind singurul instrument legislativ care ar putea fi folosit în vederea evitării rapide a consecinţelor negative arătate mai sus.”

Ori au mințit atunci – ori mint acum, or vor minți mai târziu, tot una este – onorabilitatea ministrilor implicați și a premierului se bazează pe o minciună.

Mai gravă este situația în care asteptările justificate ale medicilor care fac de gardă au fost respinse la presiunea nemijlocită a sindicatului Sanitas – ceea ce este deja o problemă gravă, indiferent dacă a fost facută sau nu de conivență cu membrii guvernului.

Asa cum se poate vedea de pe pagina de FB a sindicatului Solidaritatea Sanitară – Sanitasul a amenințat constant că dacă se dau drepturile medicilor vor iniția proteste în toată țara!

Concluziile le poate trage fiecare în parte!

Posted in Neclasificate | 1 Comment

Despre orele de garda ale medicilor: unul aruncă o piatră şi….

piatra in apa

Nu sunt familiarizat cu legislaţia specifică salarizării orelor de gardă din sectorului sanitar. Asta nu înseamnă că nu ştiu să citesc şi să interpretez o lege, să-mi pun întrebări şi să încerc să găsesc răspunsuri.
Zbaterea din această săptămână se datorează Circularei semnate de Ministrul Sănătății dar elaborată de către funcţionarii Ministerului Muncii.
În fapt, ceea ce este de lămurit este dacă ora de gardă se plăteşte la nivelul salariului de bază actual sau a celui de la nivelul anului 2009.
Cred că această dilemă a fost adâncită de către conducerile spitalelor, care în marea lor majoritate au interpretat valoarea orei de gardă la valori mici, de frica de a nu greşi în plus.

Totuși legea în sine nu lasă loc de interpretare.

Astfel Art.3 (1) al Capitolului III din anexa II din legea 284/2010 indicat şi în circulară este lipsit de ambiguităţi:

”Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.”

Nicăieri nu se pomeneşte de salariul aferent anului 2009 şi totuşi, conform unor contracte propuse de unele conduceri ale unor spitale din ţară – au existat cazuri în care medicilor li s-a cerut, în mod absurd, să accepte valori ale orei de gardă calculate în acest mod. Culmea este ca şi celebra circulară vorbeşte despre

salariul de bază aferent anului 2009, adus la nivelul maxim din unitatea respectivă.”

ceea ce în fapt reprezintă salariul de bază actual.

Această încercare şi-a produs efectul, unii acceptând plin de umilinţă, drept reper salariul de bază din 2009 – deşi o asemenea prevedere legală nu există. Managerii de spitale şi şefii RUNOS trebuie să se adreseze MS pentru a solicita precizarea cadrului legal astfel interpretat, iar Ministerul Sănătății are obligaţia de a repara confuzia pe care, involuntar sau nu, a generat-o în sistem.

Două precizări.

Conform art.11 din Codului Muncii

”Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.”

În aceste condiții, contractele respective semnate pentru sume mai mici decât cele cuvenite sunt ilegale! Recuperarea sumelor astfel ”economisite” se va putea face numai prin instanță, ceea ce este ca si exclus! Nu te duci la judecată pentru 300 de lei brut/gardă.  Este doar un favor făcut unui manager abuziv și în același timp nesigur pe el. Din acest punct de vedere transmit respectul meu atât managerului de la Spitalul Județean Caransebeș – care a acceptat interpretarea corectă a legii dar și a celui de la Spitalul Universitar de Urgență București – care a solicitat public Ministerului Sănătății să-și asume răspunedere lămuririi situației, altfel de luni nu se vor mai putea efectua gărzi!

A doua precizare este legată de sursa finanţării acestei majorări este prevăzută tot în OUG 20/2016 .

”Pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influenţele financiare determinate de creşterile salariale prevăzute la alin. (1) se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziţie distinctă.”
Aceasta este de fapt și marea problemă a funcţionarilor din MMPS!. În estimarea impactului bugetar generat de OUG 20/2016 au neglijat pur şi simplu să includă şi influenţele majorării salariului de bază asupra gărzilor.

Managerii de spitale nu au motive să fie îngrijoraţi, au obligaţia legală de a solicita acoperirea diferenţelor de la bugetul de stat, suplimentar bugetului existent, conform legii!

Ca o opinie personală, cele două ministere vor accepta cu nonşalanţa evidența iar luni vor face necesară precizare – orele de gardă se plătesc la nivelul a 140 parte din salariul actual de bază! Nu exclud să se și laude! Cum vor rezolva rectificarea bugetară aflată în dezbatere pe site-ul Ministerului de Finanţe este fără doar şi poate problema Guvernului. Cei care trebuie să se arunce să scotă piatra din apă nu sunt medicii!

Posted in Neclasificate | 1 Comment

Referitor la calculul orelor de garda

Urmărind discuţiile referitoare la plata orelor de gardă după intrarea în vigoare a OUG 20/2016 am ajuns la concluzia că este necesară o explicaţie rezumativă care să poată fi folosită în ”negocierea” tarifului orar, contrar ”precizărilor” făcute în circulara MS – pe care le consider eronate.
Astfel, Ministerul Sănătății indica drept modalitate de calcul al orei de gardă – cea prevăzută de Ordinul comun 42/77/2001/ ţinând cont de salariul de bază aferent anului 2009, adus la nivelul maxim din unitatea respectivă.
Exemplu dat în respectivul ordin este însă caduc şi inaplicabil deoarece noul cadru legal este cel definit de ordonanţa de urgență 20/2016 care modifică OUG 57/2015 care modifică legea cadru 284/2010. Exemplul dat se referă la realitatea legislativă anterioară, in care orele de gardă suplimentară erau incluse in salariu, erau obligatorii, nu se luau în calcul la calcularea vechimii în muncă sau la pensie!
Diferenţă esenţială este tocmai prevederea introdusă la solicitarea Solidarităţii Sanitare – necesitatea existenţei unui contract de muncă cu timp parţial, care spre deosebire de situația anterioară se supune integral prevederilor Codului Muncii!
Prin aceasta prevedere vom face distincţie între orele de gardă desfăşurate în timpul programului (în cadrul normei legale de lucru) – aşa numitele gărzi obligatorii şi cele în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru – aşa numitele gărzi suplimentare.
Primul tip de gărzi – fiind efectuate în cadrul programului normal de lucru ar trebui să beneficieze de toate sporurile prevăzute de lege referitoare la acest program.
Începând de la 1 august – gărzile suplimentare se efectuează în baza unui contract de muncă cu timp parţial – ceea ce înseamnă că prevederile art.42 din OMS 780/2004 au devenit caduce (chiar dacă încă ordinul nu a fost abrogat – deoarece un ordin nu poate ”bate” prevederile unei legi în vigoare).

Aşa cum se precizează în aceiaşi OUG 20/2016
(4) Pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie sau autoritate publică, unitate sanitară, pe funcţii de acelaşi fel, salarizat potrivit alin. (3), inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare, stabilit potrivit alin. (3), în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
Codul Muncii prevede art.106 (1) Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile.

Cu alte cuvinte, încadrarea aceluiaşi medic pentru a efectua ”gărzi suplimentare” salarizarea se face la acelaşi nivel cu cel din garda obligatorie – respectiv inclusiv sporurile. Cum şi medicii veniţi din afara unităţii trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi – şi orele lor de gardă vor include sporurile aferente postului de medic respectiv de la normă legală de lucru.

In orice caz, semnarea unor contracte inainte ca ordinul 870/2004 sa aduca necesare lamuriri privind timpul de lucru este cel putin inadecvata. Opinia mea strict subietiva este aceea ca MS va incerca sa traga de timp pina dincolo de 1 septembrie pentru a reveni cu o OUG care sa anuleze sau abroge prevederile legate de existenta Contractului de munca cu timp partial. Inclinarea balantei o vor face cei care semneaza contracte!
Precizare – Aceasta este interpretare este doar o opinie personala. Cum interpretarea de fata risca sa fie la fel de criptica cu cea a MS – aceasta analiza poate fi cel mai adecvat folosita in discutia cu un jurist competent (Pentru a usura desțelenirea situației în condițiile în care managerii sau șefii de secție au o opinie contrară, indusă de circulara MS referitoare la acest aspect – solicitatți ca să se indice care este acel paragraf din Ordinul comun 42/77/2001 care face trimitere la plata separată a orelor de gardă în cadru unui contract de muncă cu timp parțial!! Evident – ordinul din 2001 nu avea cum sa tina cont de o realitate juridica nascuta la 1 august 2016)

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Sclavagismul medical ca formă a feudalismului de stat

slaves_05)Tare sunt curios ce calcule s-au prezentat ieri la ministerul sănătăţii la discuţiile privind gărzile şi mai ales ce au de negociat?! Sunt curios dacă în sală s-au găsit reprezentanți ai medicilor specialiști, cei care asigură majoritatea gărzilor suplimentare împinși de nevoia acoperirii nevoilor materiale proprii specifice.
Fiecare medic care face de gardă trebuie să înţeleagă lucrurile aşa cum sunt şi nu de la televizor.

1. Cadrul legal anterior era cel puţin abuziv dacă nu şi neconstitutional. Rezerva faţă de ilegalitate provine de la faptul că legea anterioară şi OMS 870/2004 ar fi trebuit să fie atacate în instanțe şi apoi la Curtea Constituţională a României (CCR) de multă vreme. O asemenea bătălie era greu de dus de un medic obişnuit, preocupat de meseria lui, suprasolicitat de lucrul pe feuda condusă de minister. Au fost încercări (la Galați) însă prost direcţionate, contestând decizia conducerii spitalului, fără atacarea cadrului legal. Medicii au fost grav abuzaţi, dincolo de prevederile Directivei UE privind timpul de lucru şi chiar dincolo de minimul bun simţ. Nimănui nu îi pasă – sindicatele reprezentative sunt ale asistentelor chiar dacă printre membrii se mai găsesc şi câţiva medici.

2. Schimbarea cadrului legislativ s-a făcut fără ca Guvernul să fie conştient ce face, adică fără să estimeze ce impact bugetar va avea, chiar dacă măsura este una corectă, de bun simţ, reparatorie! Dacă ar fi fost altfel, cheltuiala presupusă de modificarea legislativă ar fi fost menţionată în fundamentarea OUG 20/2016, şi nu este!

3. Intenţia actuală a Guvernului, deși ascunsă celor mai puțin avizați, este anularea prevederilor OUG 20/2016. Nu trebuie să existe nici un fel de dubii asupra acestei premise! Dovada – Guvernul a sesizat Curtea Constituţională a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a unei legi aflate la promulgare – care prevede că managerii de spitale au dreptul de a acorda suplimente salariale în limita a doua salarii minime pe economie în fiecare an. Exceptia se va judeca probabil în prima săptămână a lunii septembrie. Odată ce CCR ar stipula că în acest an nu se pot acorda stimulente Guvernul va avea argumentul pentru a emite o nouă ordonanţa de urgenţă prin care prevederile aliniatului 6 din OUG 20/2016 vor fi prorogate până la 1 ianuarie 2017!
Şi acum să vedem consecinţele “negocierilor” încheiate aseară (oare cu al cui mandat s-au dus acolo şi citi medici reprezintă – foarte puţini dintre aceştia fiind sindicalişti):
– Ministerul Sănătăţii a cerut termen până pe 15 august să elaboreze un draft de modificare al  OMS 870/2004! Apoi poate invocă 30 de zile pentru dezbateri publice – adică până ce CCR se va fi pronunţat şi după ce Guvernul va avea din nou abilitatea legală de a emite Ordonanţe de urgenţă!

Singură perioadă în care medicii au puterea de a impune schimbarea reală și irevocabilă este de la 1 August 2016 până la 31 August 2016! În această perioadă medicii pot solicita să să respecte prevederile noului cadru legislativ în vigoare iar decizia aparţine fiecărui medic individual, care semnează sau nu contracte pentru a face gărzi, semnează sau nu planificări de gărzi – făcute cu încălcarea legii dar acceptate.

Singura modalitate de a forţa Guvernul să rupă lanțurile și să respecte dreptul medicilor de a fi plătiţi pentru gărzile suplimentare este ca fiecare secţie în parte să anunţe presei locale, individual, fără ingerinţa nici unei formaţiuni sindicale, până la 1 AUGUST – dacă vor refuza să facă de gardă în vechile condiţii şi să-şi asume acest lucru prin semnătura. Așteptarea până la 15 August sau 1 Septembrie însemna renunțarea, de facto la șansa de a înlătura gărzile suplimentare obligatorii. Oricum gărzile din luna August se vor face integral pe răspunderea medicilor, orice acuză de mal practice fiind în responsabilitatea medicului care face un act medical în afara cadrului legal, deci fără asigurare!!
De aceea, fiecare dintre medicii care îşi doresc cu adevărat să nu mai fie exploataţi, să nu mai facă de gardă în mod forţat ci numai dacă cu adevărat doresc optează să îşi sacrifice zile din viaţă pentru pacienţi, măcar să o facă pentru preţul corect, dacă nu la nivelul veniturilor din alte ţări, măcar pentru preţul plătit tuturor celorlalţi români pentru care Codul Muncii este o regulă şi nu o excepţie.

PS: În absenţa datelor de care dispune Ministerul Sănătăţii – putem aproxima că impactul bugetar al respectării legii privind orele de gardă suplimentare este de aproximativ 12 milioane de euro (60/5 – vezi mai jos)  în anul 2016. Pentru cei neobişnuiţi cu cifrele mari – precizez că suma este una relativ mică la nivelul Guvernului. Chiar dacă s-ar pune problema că această sumă să fie redistribuita în interiorul bugetului CNAS – doar prin modificări de bun simţ în bugetul de medicamente s-ar obţine astfel de “economii”. Multe dintre programele ministerului sănătăţii derulate prin CNAS cuprind medicamente la un preţ care ar fi putut fi scăzut de multă vreme sau care ar fi putut fi negociat instantaneu. Am credinţa fermă că această eventualitate poate fi exclusă. Redistribuirea din alte zone ale bugetului de stat este însă doar o problemă tehnică iar în prezent se lucrează tocmai la rectificarea bugetară care operează astfel de redistribuiri! Frica Guvernului este că cedarea în acest domeniu ar favoriza alte solicitări de cheltuieli care însă nu se compară din punct de vedere al justeței ca cele presupuse de plata corectă a orelor de gardă!
Iată modul în care am făcut estimarea impactului (sub rezerva că prezumţiile mele pot fi eronate). Avem un deficit de 50% medici de spital, aproximativ 13000 medici lipsa. Cum normarea ar trebui să se facă de aşa natură încât cei 26000 de medici ipotetici ar trebui să acopere gărzile, efectuând câte o gardă normată, fără gărzi suplimentare, rezultă că sunt de acoperit 13000 de zile de gardă. Ele erau acoperite prin gărzi suplimentare – prost plătite dar plătite, dar bugetate deja. Ceea ce se cere acum este plata lor adecvată, că ore suplimentare, adică suplimentarea cu maxim 100% spor (iau valoarea maximală), adică încă o gardă de plătit de spital în plus faţă de situaţia actuală. Cum putem aproxima ziua de gardă cu 10% din timpul de muncă lunar – rezultă că la bugetul actual de cheltuieli este necesar un efort bugetar pe fondul de salarii de 10% – adică de 4% în acest an (pentru că mai sunt doar 5 luni). Probabil că efortul bugetar suplimentar este de aprox. 60 de milioane de euro (10,5 mld buget spitale x 65% fond de salarii x 4% – impact bugetar gărzi / 4,5 conversie în euro). Aceasta suma trebuie corectata cu proportia dintre veniturile medicilor si cele ale restului personalului (estimez fara date ca ar putea fi de 1/5). Pentru guvern aceasta nu este o sumă mare, ea poate fi redistribuita oricind din alte conturi, aşa cum am precizat deja. Asta doar dacă sănătatea este prioritatea numărul unu a acestui guvern.

Si un PS Vanitos – Ma intreb daca macar un singur medic care face astazi de garda in spital stie de acest amendament al meu – pe vremea cind eram in Comisia de Sanatate a Parlamentului. Aceasta prevedere a fost anulata in 2009 la cererea sindicatelor!!!!!!!!!!!

(1) Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază, cu excepţia indemnizaţiei de conducere.(2) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 50% din tariful orar al salariului de bază, cu excepţia indemnizaţiei de conducere, dar care nu poate fi mai mic de 25%.(3) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară, pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază, cu excepţia indemnizaţiei de conducere, dar care nu poate fi mai mic de 50%.(4) Procentul concret al sporului prevăzut la alin. (2) şi (3) se aprobă trimestrial de consiliul de administraţie.”
Extras din Legea 125/2005 –

Posted in Neclasificate | 1 Comment

Scrisoare deschisa adresata domnului ministru Voiculescu

Stimate domnule Ministru,

Vă adresez acest mesaj cu speranţa că unele din propunerile care urmează, deşi deja prezentate şi în fapt respinse, nefiind incluse în legislaţia privind infecţiile nosocomiale pusă în discuţie, vor fi privite prin prisma experienţei acumulate de dumneavoastră în ultimele zile. De aceea voi încerca să le mai prezint încă o dată concomitent cu situaţii devenite publice. De asemenea, am luat act ca din motive care îmi scapă, aceste propuneri, nu în mod neapărat corecte, nu v-au fost niciodată prezentate de colaboratorii dvs.

  1. Aţi constatat grave deficienţe la secţia de terapie intensivă a Spitalului ”de arşi” şi aţi aprobat o finanţare de urgenţă prin care secţia să fie reabilitată.

Propunerea legislativă – înfiinţarea unui fond destinat reabilitării secţiilor care se confruntă cu probleme legate de infecţiile nosocomiale care nu pot fi rezolvate prin măsuri de dezinfecţie clasice. Acest fond ar trebui să se găsească individualizat în hotărârea de guvern privind programele naţionale – în partea destinată infecţiilor nosocomiale şi ar trebui să cuprindă şi sumele destinate acoperirii salariile pe perioada reabilitării. Solicitarea de finanţare ar trebui să fie însoţită şi de un control tematic privind respectarea normelor anti ÎN. Fondul ar trebui să aibă fie gestionat ca un fond de rezervă iniţial care să fie completat pe măsură ce situaţiile survin.

Rațiunea propunerii: Chiar dacă şeful de secţie sau managerul cunosc o asemenea situaţie – nu dispun nici de fondurile necesare reabilitării – situaţia putând avea un caracter accidental şi independent de voinţa lor. Astfel de sume nu au fost luate în calcul la stabilirea tarifelor prin DRG şi drept urmare reprezintă o cauză a compromisului care conduce la pierderea de vieţi omeneşti.

2. Aţi putut constata cum surse din spitalul Bagdasar-Arseni au evocat eventualitatea că pilotul parapantei să fi căpătat infecţii cu germeni de spital de la apă din balta în care s-a prăbuşit. În mod justificat Ministerul a combătut printr-un comunicat această ipoteză însă aparţinătorii nu au cum să facă oficial acest lucru.

Propunerea legislativă – completarea ordinului privind I.N. cu obligaţia medicului microbiolog de a raporta direct descoperirea de probe pozitive – atât conducerii şi echipei care va gestiona ÎN – aşa cum s-a acceptat deja în proiect – cât şi DSP şi chiar prin postare pe site-ul spitalului.

Raţiunea propunerii: Conducerea spitalului poate decide să ascundă astfel de rezultate, să invoce că sunt colonizări sau chiar să invoce ca pacientul a dobândit infecţia înainte de internare, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri ca şi în cazul de fata descris. Majoritatea probelor de laborator sunt înscrise în programele informatice iar medicul microbiolog nu va putea să comunice un rezultat medicului curant şi altul către DSP! Poate postarea pe site-ul spitalului a unor astfel de rezultate poate părea excesivă însă situaţia pe care trebuie s-o combatem nu este una normală – refuzul absolut de a recunoaşte existenţa infecţiilor. Dreptul pacienţilor de a alege spitalul este lipsit de relevanţă dacă aceştia nu ştiu şi faptul că în spital exista un focar epidemiologic de infecţie nosocomială activ. Simplă colonizare este un semnal de alarmă!

3. Un alt indicator al existenţei IN este consumul de antibiotice. Înainte de a se recunoaşte înfrânţi medicii încerca să salveze viaţa pacientului prin tratamente cu antibiotice de rezervă. Este drept, unii fac şi abuzuri făcând tratament profilactic cu astfel de antibiotice.

Propunerea legislativă: raportarea lunară a consumului de antibiotice, pentru fiecare moleculă în parte, pe site-ul instituţiei.

Raţiunea propunerii: O asemenea prevedere va preîntâmpina încercarea de ascundere a IN.

4. Soţia pacientului de la Bagdasar-Arseni, deşi medic, nu a avut acces la datele investigaţiilor biologice, soţul său fiind încă de la internare în stare gravă, intubat şi ventilat mecanic.

Propunerea legislativă: Modificarea normelor de aplicare a legii drepturilor pacientului cu posibilităţii ca aceştia să decidă din timp, prin înscriere pe cardul de de sănătate, a persoanei desemnate să aibă acces la datele sale de sănătate. În aceleaşi norme trebuie să se specifice faptul că medicul curant are obligaţia de a informa zilnic, atât pacientul cât şi persoanele desemnate de acesta, de evoluţia stării de sănătate, de rezultatele investigaţiilor paraclinice şi de tratamentul aplicat.

Raţiunea propunerii: Pacienţii intră permanent în conflict cu medicii ca urmare, suspicionând adesea ca rudele lor nu beneficiază de cele mai adecvate îngrijiri, apelează la transferuri sau colecta de bani pentru tratament în străinătate. Disperarea este cu atât mai mare în momentul în care pacientul nu are capacitatea de a-şi da consimţământul ca aparţinătorii să aibă acces la informaţiile privind starea lor de sănătate.

5. La spitalul Bagdasar-Arseni dispenserele de biocide sunt în cantitate insuficientă. În urma controlului de la Spitalul judeţean Tg.Mureş, controlat în urmă cu o lună, se pare că achiziţia aparent exagerată de substanţe dezinfectante şi biocide era totuşi concordanţă cu necesarul prevăzut de normative. Pe cale de consecinţă, este foarte probabil că majoritatea spitalelor să achiziţioneze cantităţi insuficiente de astfel de substanţe, diluându-le pentru a face economie.

Propunerea legislativă: pe site-ul instituţiei să fie inclus atât bugetul planificat pentru achiziţia de biocide (propunere deja acceptată) it şi execuţia bugetară şi mai ales necesarul de astfel de substanţe raportat la suprafeţe şi activitatea din spital!
Raţiunea propunerii: Asigurarea transparentei va împiedica achiziţia insuficienţă de biocide.

6. Managerii şi şefii de secţie sunt pasibili de sancţiuni consistente în cazul raportării de ÎN: destituirea în cazul în care indicatorii referitori la ÎN şanţ depăşiţi şi răspunderea civilă a spitalului – şi implicit a lor în cazul în care pacienţii contractează ÎN.

Propunerea legislativă: modificarea Legii 95/2006 prin transferarea răspunderii civile la personal doar în cazurile în care se constată încălcarea prevederilor legare referitoare la ÎN, anularea indicatorului privind ÎN.

Raţiunea propunerii: Prin întârzierea înlăturării acestor prevederi incorecte MS contribuie la perpetuarea stării de fapt din prezent.

Cu stimă,

dr. Marian Sorin Paveliu
fost aparţinător al unui pacient decedat cu septicemie şi viitor pacient.

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Despre Cercetarea medicala – cu prof. V.Astarastoaie

Apreciez laudativ initiativa profesorului Vasile Astarastoaie de a scrie despre aspectele etice ale Cercetarii medicale in domeniul medicamentului. Pentru ca imi doresc ca cele scrise acolo sa faca parte din documentarea minimala a oricarei persoane care doreste sa scrie despre acest subiect imi voi permite sa preiau textul postat numai pe FB – doar din dorinta de a nu se pierde (postarile respective nu sunt indexate).

” Studiile clinice în România
Cum agenda publică în ceea ce privește sistemul de sănătate este făcută fie de procurori, fie de specialiștii din presă și îndeosebi de cei de la Gazeta Sporturilor, sunt și eu obligat să mă raportez la acele subiecte care depășesc limita admisibilă a incompetenței și a iresponsabilității.
Studiile clinice au constituit un asemenea subiect. Într-o isterie colectivă am văzut titluri ca: Românii cobai; Bolnavi lăsați să moară din cauza studiilor clinice; Medicamente experimentate pe români; etc. La o asemenea dezlănțuire ar fi fost normal ca Ministerul Sănătății să răspundă prin intermediul Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. Cum au trecut trei săptămâni și nu a apărut un asemenea răspuns, am să încerc să explic ce sunt studiile clinice și cum se desfășoară ele.
Un nou medicament este pus pe piață într-un interval de 10 – 17 ani – în funcție de complexitatea și de caracterul novator. Într-un an se sintetizează aproximativ 1500 de molecule noi, pentru ca după 10 ani doar 1 – 3 să poată fi puse pe piață. Această perioadă mare de timp se datorează faptului că în sinteza unui nou medicament trebuiesc respectate o serie de etape:
  • sinteza moleculei noi în laborator;
  • cercetări în laborator (fizico-chimice) pentru a stabili proprietățile noii molecule și metodologia de identificare a acesteia (de control);
  • studiul efectelor la animale și metode alternative – simulare, culturi de celule etc.;
  • studiul efectelor pe subiecți umani voluntari;
  • obținerea în baza acestor studii a aprobării de punere pe piață de la autoritățile competente;
  • punerea pe piață și studiile clinice multicentrice populaționale, privind efeciența și eficacitatea noului medicament.
În ceea ce privește cercetarea unui singur medicament nou, costurile sunt estimate între 300 de milioane și 1,5 miliarde de dolari. În sensul obișnuit, studiile clinice se referă la ultima etapă prezentată mai sus – după punerea pe piață a medicamentului nou. Ele încet-încet s-au deplasat din vestul Europei către est deoarece medicii investigatori din occident au renunțat să mai participe la astfel de studii (care le luau mult timp) dat fiind că obțineau venituri mari din activitatea medicală. Astfel, s-a ajuns ca doar 35% dintre studiile clinice să se desfășoare în țările din vest, restul fiind desfășurate în estul Europei. În anul 2014 statisticile arătau ca 20% dintre studiile clinice se desfășurau în țările din Europa Centrală, 10% în Ungaria, 4% în Republica Moldova, 8% în Ucraina, 2% în Bulgaria și aproape 1% în România. Studiile clinice sunt reglementate strict la nivel mondial și în fiecare țară în parte. Pentru Europa principalele reglementări sunt: Protocolul de la Oviedo și International Ethical Guidelines for Biomedical Research Involving Human Subjects elaborat de către CIOMS. Niciun medicament nou nu poate fi pus pe piață, dacă aspectele etice sunt încălcate. Firmele de medicamente au tot interesul ca aceste reguli să fie respectate pentru că altfel medicamentul este respins.
În România studiile clinice sunt aprobate de către o comisie de etică independentă și agreată de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale. În aprobarea unui astfel de studiu, comisia ține cont pe de o parte de oportunitatea cercetării, pe de altă parte stabilește clar cadrul etic în care se va desfășura acesta, mai ales că România a ratificat Protocolul de la Oviedo și actele adiționale prin Legea 17/2001 și ghidurile CIOMS. În momentul în care un studiu clinic a fost aprobat înseamnă că s-a constatat că îndeplinește toate condițiile de desfășurare. Interesul statului român, dar și cel al firmelor de medicamente este să se desfășoare, respectând reglementările din domeniu pentru că altfel nu va fi validat de către organisme independente și ar însemna cheltuieli nerecuperabile. În același timp, la fel ca în toate țările, acest studiu trebuie să fie independent de structurile administrative. Din acest motiv contractul se încheie cu medicul investigator și nu cu o unitate medicală. Unitatea medicală în care se desfășoară un astfel de studiu este stabilită de către comitetul de etică independent și agreat de ANM. Uneori medicul investigator nu cunoaște design-ul cercetării, el fiind informat doar cu parametrii pe care trebuie să îi urmărească. În unele studii clinice participantul (bolnav sau sănătos) poate să fie investigat ambulatoriu (fără internare) și atunci el nu apare în evidențele unității medicale, ci numai în evidențele medicului investigator. La pacienții bolnavi psihici, în funcție de diagnostic, consimțământul se poate lua de la ei sau poate sa fie un consimțământ surogat (substituit, dat de către membrii familiei). Trebuie să menționez și faptul că investigațiile paraclinice, efectuate pacienților incluși în studiu, sunt plătite de către firmele de medicamente.
ARTICOLUL 16
Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoană decât dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: (i) nu există nici o metodă alternativă la cercetarea pe ființe umane, de eficacitate comparabilă (ii) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporționate în comparație cu beneficiile potențiale ale cercetării; (iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanța competentă după ce a făcut obiectul unei examinări independente asupra pertinenței sale științifice, inclusiv al unei evaluări a importanței obiectivului cercetării, precum și al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilității sale pe plan etic; (iv) persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale și asupra garanțiilor prevăzute prin lege pentru protecția sa; (v) consimțământul prevăzut la art. 5 a fost dat în mod expres, specific și a fost consemnat în scris. Acest consimțământ poate fi retras în orice moment, în mod liber.
ARTICOLUL 17
Protecția persoanelor care nu au capacitatea de a consimți la o cercetare 1. O cercetare nu se poate face pe o persoana care nu are, conform art. 5, capacitatea de a consimți, decât dacă sunt întrunite cumulativ condițiile următoare: (i) sunt îndeplinite condițiile prevazute la art. 16 subparagrafele (i) și (iv); (ii) rezultatele cercetării au potențialul de a produce beneficii reale și directe pentru sănătatea sa; (iii) cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabilă pe subiecți capabili să își dea consimțământul; (iv) autorizarea necesară prevazută la art. 6 a fost dată specific și în scris; (v) persoana în cauză nu are obiecții. 2. În mod excepțional și sub condițiile de protecție prevăzute de lege, atunci când cercetarea nu are potențialul de a produce rezultate benefice direct pentru sănătatea persoanei în cauză, o astfel de cercetare poate fi autorizată numai dacă sunt întrunite condițiile enunțate la paragraful 1 subparagrafele (i), (iii) și (v), precum și următoarele condiții suplimentare: (i) cercetarea are scopul de a contribui, printr-o îmbunătățire semnificativă a înțelegerii științifice a stării, bolii sau tulburării persoanei, la obținerea în final a unor rezultate care sa dea posibilitatea unui beneficiu pentru persoana în cauză sau pentru alte persoane din aceeași categorie de vârstă sau care suferă de aceeași boală ori tulburare sau care se află în aceeași stare; (ii) cercetarea prezintă doar un risc minim și o povara minimă pentru persoană în cauză.
Acestea fiind spuse, nu cred nimic din ceea ce a prezentat presa. Nu văd cine ar fi avut interesul să facă studii clinice clandestine (fără aprobarea ANM) sau să facă studii clinice fictive, mai ales că, fiind multicentrice, rezultatele ar fi fost în discordanță și ar fi atras imediat atenția.
P.S.: am văzut unele comentarii în care “publicul” era indignat de veniturile obținute de medicii investigatori. Țin să îi informez că aceste venituri enorme, după părerea preopinenților, reprezintă cam 50 – 60% din veniturile medicilor investigatori din vest. Dar dacă se dorește, putem renunța la studiile clinice și firmele de medicamente vor investi în celelalte țări. Vom pierde, dar vom fi mândri că am diminuat veniturile medicilor investigatori.
sursa foto 1: medipense.com ”
https://www.facebook.com/vasileastarastoae?pnref=story.unseen-section
Pentru aceiasi potentiali documentaristi vreau sa fac insa unele mici corectii – erori punctuale nascute din faptul ca domnul profesor – medic legis fiind – nu avea cum sa le cunoasca.
1.  1. În același timp, la fel ca în toate țările, acest studiu trebuie să fie independent de structurile administrative. Din acest motiv contractul se încheie cu medicul investigator și nu cu o unitate medicală. Corect – Finantatorul cercetarii se asigura prin contract ca nici unul din investigatori sau rude apropiate nu ocupa functii care pot interfera cu deciziile administrative in calea reglementarii medicamentelor (ministru, angajat in minister, ANM, Guvern, Parlament etc). Contractul se incheie obligatoriu si cu o unitate sanitara – spital, centru medical etc – altfel cercetarea s-ar desfasura in sufragerie! Nu poti sa platesti un medic sa faca o cercetare medicala in spitalul unde este angajat ca medic – conform contractului de munca, cu atributii exprese. Aici insa exista o problema legslativa reala – pe care eu nu am reusit s-o pun pe agenda Ministerului. Spitalul trebuie sa aiba in obiectul de activitatea cercetarea, medicul trebuie sa aibe in fisa postului activitatea economica respectiva sau sa beneficieze de un contract de prestari servicii sau munca separat. Ambele activitati sunt purtatoare de TVA insa nici un spital pina acum nu s-a inregistrat ca fiind platitor! In fine, acestea sunt mai de greba aspecte fiscale insa au foarte mare importanta legala – politele de asigurare au chichite care obliga la desfasurarea studiului in deplina legalitate!
2.  Unitatea medicală în care se desfășoară un astfel de studiu este stabilită de către comitetul de etică independent și agreat de ANM.
Corect – Comitetul de etica aproba doar protocolul si nu are competenta de a stabili unitatea sanitara in care se desfasoara studiul desi din actele care i se adreseaza rezulta si unitatea. Aceasta trebuie sa fie acreditata pentru cercetare de catre ANMMD.
3. Uneori medicul investigator nu cunoaște design-ul cercetării, el fiind informat doar cu parametrii pe care trebuie să îi urmărească.
Corect: nu numai ca medicul investigator cunoaste designul cercetarii dar poate sa isi si dea parerea asupra lui, iar printre actele obligatorii exista tocmai brosura investigatorului care cuprinde si aceste aspecte. Desi protocolul de studiu este alcatuit de specialisti angajati de finantator, care asta fac zi de zi, se mai intimpla uneori sa nu prevada unele impedimente in protocol, care sunt descoperite de practicieni – asa se ajunge ca dupa sedinta de instruire – la care participa investigatorii – uneori sa se depuna amendamente la protocol (design). Uneori sun si aspecte de natura etica semnalate – acestea sunt cele mai grave – pentru ca astfel investigatorul poate pune pe butuci – daca are dreptate o investitie imensa intr-un studiu (insa astfel de situatii sunt rare).
4. În unele studii clinice participantul (bolnav sau sănătos) poate să fie investigat ambulatoriu (fără internare) și atunci el nu apare în evidențele unității medicale, ci numai în evidențele medicului investigator. Corect: Exeritarea unui studiu clinic de catre un investigator este conditionata de existenta avizului de practica al CMR – deci desi fiscal este o activitate separata – in practica este si un act medical (faci recoltari, consult si uneori chiar administrezi medicamente). Toate actele medicale trebuie sa existe in registrul de consultatii (chair daca acesta eventualitate – a studilor clinice nu a fost prevazuta de Minister la ordinul privind actele medicale). Este drept – vizitele (sau internarile) respective nu trebuie decontate de casa si poate de aici si confuzia. Aceasta punere la punct ar fi necesara din punct de vedere al Ministerului. Sa ne imaginam situatia unei vizite de studiu clinic in spital. Recoltarea probelor nu este decontata de CNAS insa ea se face de catre o asistenta (anume precizata si in dosarul de studiu) si totusi ceea ce face este un act medical ilegal – deoarece nu este platit legal de nimeni! Aici mai trebuie lucrat!
Posted in Neclasificate | 1 Comment

Vlad Voiculescu: victoria comunicării și a imaginii asupra fondului

Rar mi-a fost dat să văd o mărturisire a incompetentei unui ministru făcută cu atâta candoare. Voiculescu este ministru de doar o lună însă nu mai are decât 150 de zile până la finalizarea mandatului.

“În momentul acesta nu știm câți medici avem în România. Nu știm. Nu știm cum sunt plătiți, nu știm câte gărzi se fac, nu știm exact cât cheltuim pe medicamente, nu știm câte plăți informale sunt, nu știm de ce o operație costă mai mult într-un loc și mai puțin în altul din perspectiva Casei (de Asigurări de Sănătate — n.r.), cu exactitate”

Mă întreb ce se întâmplă la Ministerul Sănătății? Este ministrul închis şi izolat de feudali în birou ca un bolnav periculos?
Cum este posibil să creadă că nu ştim câţi medici avem în România? Se referă la sectorul în totalitate privat, la absolvenţii care au părăsit ţara sau nu lucrează în domeniu pentru că despre restul are informaţii până la ultimul!

Cum adică nu ştie cum sunt plătiţi?

Cum este posibil să spui că nu ştii câţi bani dăm pe medicamente când am cheltuit zeci de milioane de euro tocmai pentru că oricine, cu atât mai mult ministrul, să poată cere în timp real să vadă cât de dezechilibrate sunt cheltuielile, cât de mult sunt favorizaţi unii furnizori în defavoarea altora, iar între scaune căzând pacienţii?

Dar oare a întrebat pe cineva? Pe cine?

Astăzi, biroul de presă vine să acopere candoarea ministrului care nu ştie pe ce buton să apese încercând să ne aburească – datele provenite de la Minister, de la Colegiul Medicilor şi de la Institutul Naţional de Statistică nu coincid. Aceste date nu au cum să coincidă şi nici nu are vreo importanţă. Unele surprind toţi medicii care au solicitat un cod de parafa, altele numai membrii care exercită efectiv dreptul de practică neexistând o procedură de pierdere a dreptului de a fi membru al colegiului, când de fapt singurii care contează pentru domnul ministru sunt cei plătiţi din fonduri publice. De aceea, nu întâmplător, din enumerare lipseşte tocmai sursa care contează, care dă cu exactitate numărul de medici care lucrează efectiv în sistemul public ca furnizori de servicii medicale – iar aceasta este Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Cred că nici nu ar trebui să închidă telefonul pentru ca preşedintele CNAS să-i spună cifra exactă.

Comunicatul continua cu dezvinovăţirea printr-o alta abureală – ”costurile serviciilor medicale prestate de furnizori pentru pacienţi, în ciuda mecanismelor de calcul existente, acestea de foarte multe ori nu sunt fundamentate pe baze reale.”

Să faci tu ministru al sănătății o asemenea declaraţie după ce tocmai ai contrasemnat o ordonanţă de urgenţă prin care se spulberă tocmai fundamentarea modului de calcul a tarifelor din spitale? Guvernul Ponta a majorat veniturile tuturor bugetarilor din spitale cu 25%, băgând în ceata toţi angajaţii Caselor de asigurări cum să rezolve legal majorarea – deoarece banii angajaţilor din spitale, deşi bugetari în teorie – sunt transferaţi de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate pe factură, în funcţie de numărul de servicii prestate. Aşa se face ca spitalele au primit un fel de subvenţie temporară – sume alocate ca urmare a majorării salariale, încâlcind concurenţa loială între furnizorii de stat, care primesc subvenţia cu pricina, şi cei din spitalele private, care nu o primesc deşi furnizează aceleaşi servicii, la aceleaşi tarife, şi discriminând pe față medicii din spitale de cei care nu lucrează în spitale, ca şi cum ar fi altfel de medici!

Cum nu iese fum fără foc nici declaraţia aberantă a ministrului nu s-a născut din neant!

Guvernul a aprobat OUG 20/2016 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 începând cu 1 august. Dacă la Ministerul Muncii şi la cel de Finanţe exista o evidență pentru toate categoriile de salariaţi vizate de majorări – informaţie necesară pentru calcularea impactului bugetar, Ministerul Sănătății s-a lovit de un zid ridicat tocmai de anomalia existenţei unui personal plătit ca fiind bugetar în condiţiile în care unitatea nu primeşte bani direct de la buget ci emite facturi pentru prestări de servicii iar din banii încasați își plătește toate cheltuielile, inclusiv personalul!

Ministrul şi cei care au întocmit comunicatul mint.

Problema lor nu era numărul de medicii, a căror evidență numerică o au bob numărat, fiind acreditaţi de către CNAS, ci restul personalului, de la asistente până la secretare şi portari. Deoarece responsabilitatea plății acestora este a spitalului, Ministerul nu avea de ce să aibă o evidentă analitică a salariilor acestora. A fost însă suficient să vrei să măreşti salariile brusc, cu 25%, fără o raţiune economică, la toţi salariaţii din spitale şi să apară probleme. Contabilii au muncit şi au raportat de pe azi pe mâine salariile brute la care urma să se aplice majorarea stabilită prin lege. Acum, când majorarea de 17% nu s-a mai făcut unitar, lucrurile au devenit cu mult mai complicate – Guvernul solicitând date aproape imposibil de furnizat – înainte de a stabili cum şi cui i se vor majora salariile!

Nu am ce să-i reproșez lui Vlad Voiculescu – pare a fi un om extrem de plăcut, cu talent de comunicator (îți merge la inimă) și da, incompetent în materie de sistem sanitar. Doar traficarea de metrotrexat pentru câteva zeci (sau sute, că nu ne-a lămurit) de bolnavi sau câțiva ani de experiență prin firme cu profil de investiții din Austria, nu sunt suficiente pentru a asimila, peste noapte, cum funcționeaza acest sistem. Ar însemna că oricine, dar oricine, poate fi ministrul sănătății. Premierul Cioloș și-a asumat riscul cu numirea, bazându-se pe faptul că este practic neresponsabil – adică nu ai cum să-l tragi la răspundere.

Poate ca nu aș fi scris cele de mai sus dacă nu aș fi văzut extazul multora, ”astfel de oameni ne trebuie, care să spună lucrurilor pe nume”! Cei care au cât de cât competență privind funcționarea sistemului, și am în minte câteva sute de persoane, nu au nicio șansă să prezinte vreun argument privind îmbunătățirirea sistemului sanitar. Cei care azi aplaudă nu au cert capacitatea de a înțelege iar noi trăim totuși ăntr-o democrație.

Mă întreb retoric dacă ar fi fost în poziție de candidat în fața comisiilor de sănătate reunite ale Parlamentului – ar mai fi luat votul parlamentarilor? Poate că da, având în vedere ca președinta PNL deja s-a grabit să anunțe că îl invită pe listele de parlamentari pentru meritele sale ca ministru?!?

Știu, politica jonglează cu imagini, cu percepții. Din acest punct de vedere tehnocratul Vlad Voiculescu are carisma și calitățile unui excepțional om politic.

Posted in Neclasificate | Leave a comment

II. Adevărata miză a controlului contractelor pentru biocide de la spitalul județean Tg.Mureș

Ministerul Sănătății a început o anchetă la Sp.județean de urgență Tg.Mureș. Motivul – spitalul a încheiat un contract cadru (în baza căruia urmează a se face achiziții și  nu o achiziție propriu-zisă) de 15 milioane de lei pentru o perioadă de 3 ani.

Miza controlului este mare. Dacă managerul va putea să demonstreze negru pe alb că acesta este consumul calculat de biocide și că aceste contracte nu sunt simple exagerări, rezultă că un spital ar avea nevoie de cel puțin 5 milioane de lei – ceva mai mult de 1 milion de euro anual! Însă din presă am aflat ca HexiPharma ocupa 20% din piată, cu o desfacere de aprox 2 milioane anual – deci piața de biocide ar fi de aprox 10 milioane de EURO anual!

Daca luam în calcul numai spitalele de rangul, dimensiunea și rolul spitalului județean de urgență Tg.Mureș – rezultă că numai pentru astfel de spitale am avea nevoie de minim 50 de milioane de EURO! Wooau!

Dacă mai luăm în calcul și restul de 380 de spitale, discrepanța dintre achiziții și necesar este astronomică. Cu alte cuvinte, vom avea dovada indubitabilă că răul făcut de răposatul Condrea prin livrarea de apă colorată pe post de dezinfectant este minuscul pe linga cel facut de managerii nostrii din toata tara!!!

Sper că MS ne va lamuri ca managerul din Tg.Mures este doar un hoț! Vom vedea!

PS – cititi neaparat comentariul dl dr.Popa de mai jos!

 

 

Posted in Neclasificate | 2 Comments

I. Cum ne-am obisnuit sa ne protejam fata de infectiile nosocomiale?!

Pentru ca imi dau seama ca personalul care nu are atributii explicite privind prevenirea IN se afla intr-o rutina care impiedica a face diferenta intre normal si anormal, m-am gindit sa fac scurte comentarii la obiect, aleatoriu, pentru a exemplifica ce trebuie schimbat.

Plecind de la o poza care am gasit-o pe FB postata de unul dintre colegi, m-am gindit ca este sugestiva si pentru ignorarea unora din cei mai banali vectori: studentii!Iata ce scriu normele de aplicare ale OMS 914/2006

150511_r26484-320

art. 13. (2) La spitalele clinice se recomandă diferenţierea pe circulaţie separată a zonei spaţiilor destinate învăţământului şi conducerii medicale a secţiei de zona saloanelor pentru bolnavi.

  1. Daca lucrati intr-un spital clinic sau ati fost pacient intr-un astfel de spital, ati constatat pe undeva respectarea unei astfel de recomandari? Consecintele va las sa le trageti singuri!
Posted in Neclasificate | Leave a comment

Ar trebui să aștepte premierul sprijinul medicilor pentru schimbare?

Citesc o ştire difuzată de Digi24.
”Eu, ca prim-ministru, și sunt convins că și ministrul Sănătății, vom spune tot ce constatăm că este greșit în sistem. Dar nu este suficient să spunem doar ce constatăm, va trebui să propunem și soluții, inclusiv legislative.”
Acesta a fost răspunsul premierului la o înțepătură venită din partea unui medic care mai voalat îl acuza de non-combat.Am încercat preț de câteva secunde să mă pun în postura celor doi – cel mai probabil oameni de bună credință dar care nu au nici în clin nici în mânecă ceva cu îngrijirea bolnavilor, asaltați din stânga și din dreapta de opinii și sfătuitori. Pe cine să crezi, cine are dreptate, ce măsuri poți să iei fără să greşeşti?Cât despre soluții legislative, ce să mai vorbesc?! Cine să le facă? Premierul, ministrul, juriștii care și până acum aveau puterea de a face propuneri și nu le-au făcut?! Iar dacă cineva face o propunere – oare câtă rezistență se va ivi din jurul decidenților tocmai din partea celor care sunt vizați?!Vă propun, spre exemplificare, soluțiile în care eu cred, pentru combaterea fenomenului de ascundere a infecțiilor nosocomiale.

  • Eliminarea indicatorului de performanță al activității managerului și șefului de secție legat de infecțiile nosocomiale.
  • Asigurarea unei transparenței totale pentru a preîntâmpina înțelegerile tacite sau explicite dintre DSP, manager, medici din spital. Pe site-ul unității ar trebui să fie publicate focarele de infecții nosocomiale, când au apărut și când au fost eradicate, ce masuri specifice se iau, cantitatea de dezinfectante necesare raportat la activitate și suprafață și în paralel bugetul alocat pentru achiziționarea acestora, consumul de antibiotice de rezervă, inserarea numărului de analize bacteriologice care identifică bacterii ”de spital” – indicând inclusiv colonizările.
  • Schimbarea radicală a atitudinii față de vizitatori (managerul să poată limita vizitele la 10-20 minute, numai în echipament de unică folosință cumpărat de la automate pe banii vizitatorilor, instruirea specială a aparținătorilor care substituie infirmierele.
  • Schimbarea radicală față de studenți (și ei sunt vectori scăpați complet de sub control)!
  • Stewardship susținut care să schimbe cultura organizațională.
  • Includerea epidemiologului în comitetul director (această idee nu-mi aparține însă subscriu la ea).

    Și acum întrebare: cine susține și cine se opune unor asemenea soluții? Premierul sau ministrul sănătății pe cine să creadă, pe cine să urmeze? Iar medicii, îmboldiți de premier „să nu mai stea pe margine” cum ar putea să se manifeste? Pe FB? În stradă? Prin petiții online?Îmi pare rău domnule Cioloș, acest popor are nevoie de leadership iar schimbarea nu este întotdeauna un proces democratic, o decizie a majorității!

    Voi închide acest post cu o afirmație pe care am descoperit-o într-un film pe care cred că l-am văzut de 7 ori (MiB I) și de abia acum m-a atins: ”Oamenii pot fi inteligenți însă în grup oamenii sunt animale proaste, sperioase și periculoase.”Iar medicii sunt și ei oameni.

De la trimiterea  propunerilor (incusiv a actelor normative care necesită modificare) au trecut deja  14 zile. (voi modifica din când în când cifra).

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Un prim pas in scandalul Cantacuzino – parchetul vede pentru prima oara ca exista un prejudiciu!

Am dat peste stirea ”Ancheta vaccinului toxic, la DNA”. Interesant, foarte interesant!
DNA vede, pentru prima oara, ca in cazul de fata s-a produs un prejudiciu. Il si cuantifica. Faptul ca riscam si poate chiar am distrus sectia de productie de la Cantacuzino – centura noastra de siguranta in fata unei pandemii – nu mai conteaza.

Iata cum aprecia acelasi DNA problema prejudiciului in 28 septembrie 2015.
de la DNA

Cine este interesat – poate sa citeasca intreg materialul aici
ordonanta_DNA 2015 – Cantacuzino.

aici – plingerea mea impotriva ordonantei procurorului de caz

plingere impotriva ordonante de NUP p procuror de caz Cantacuzino

iata si ordonanta de trimitere a contestatiei catre Tribunalul Bucuresti

ordonanta ca urmare a contesatiei

si hotarirea Tribunalului Bucuresti – care demonstreaza ca DNA era deja sesizat

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000669138&id_inst=3

 

Citeva ginduri de blog:

  1. DNA nu a preluat ancheta – asa cum s-ar putea crede din anunt (nu exista un asemenea comunicat pe site-ul oficial al institutiei) fiind doar o scurgere de informatii interpretata in acest mod de cel care a dat stirea. DNA a fost sesizat de indata ce toate incercarile presei de la vremea scandalului au ramas fara urmari. A trebuit sa treaca insa 2 ani pina ce lucrurile au inceput sa se miste.
  2. Ma intreb daca magistratii sunt si ei trasi la raspundere in vreun fel – nu de alta, dar dupa ce a imbatrinit 2 ani o asemenea plingere – raspunsul magistratului DNA a fost bulversant – denotind fie incompetenta, fie punctul sau de vedere juridic (toti avem dreptul la opinii nu-i asa) fie o presiune exercitata asupra lui, ceea ce ar fi meritat sa fie lamurit.
  3. Instanta de judecata a acceptat contestatia mea impotriva acestei ordonante  si a decis retrimiterea la DNA a dosarului, spre furia celor implicati in ingroparea institutului.  Cum aceasta hotarire s-a dat cu o zi inainte de nominalizarea lui Dacian Ciolos pt functia de premier, nu este de mirare furia unora impotriva mea in zilele ce au urmat, in conditiile in care presa ma anuntase drept candidat la portofoliul sanatatii (fiind vorba de un guvern provenit din societatea civila – nici nu era greu de avansat o asemenea speculatie, de care m-as fi lipsit bucuros si care in final mi-a facut mult rau).
  4. Este interesant ca daca nu as fi contestat ordonanta cu pricina – ar fi fost pusa definitiv batista pe tambal.

Astept cu interes ca stirea sa capete si contur – care sunt persoanele aflate in cercetare. Chestia asta cu in rem suna a protectie pe fata.

Ca o concluzie de etapa insa, ma bucur ca lucrurile au inceput sa se puna in ordine. Este inca un exemplu de cit de toxica este incercarea de a dezincrimina abuzul in serviciu care face ca ministrii si functionarii publici sa fie deasupra legii. Un alt exemplu, la fel de interesant este poate si cel al dezinfectantilor in care de fapt, nimeni nu pare a fi RESPONSABIL de ceea ce s-a intimplat, pedepsele la care sunt expusi inconstientii excroci fiind penibile!

Gustul amar insa ramane, lucrurile se misca greu, prea greu, chiar si atunci cind este vorba cu adevarat de interes national (cit de golita de continut a devenit aceasta sintagma!).

PS – Denuntul este depus de mine insa nu eu sunt subiectul de interes ci cum functioneaza institutiile acestui stat si de aceea am preferat sa obliterez numele meu. Nu este nici un motiv de cinste, nici de bucurie ci de mare tristete, fagasul normal fiind autosesizarea Parchetului sau o plingere inaintata de Ministrul Sanatatii.

Nu este usor sa pierzi vremea cu redactari de plingeri, pierderi de timp pe la registratura si mai ales sa-ti asumi povara unei asemenea atitudini! Daca insa toti se dau la o parte – nu avem de ce sa ne mai miram ca ne merge atit de rau, noua ca tara.

 

Posted in Neclasificate | 4 Comments

Ce poate face Ministerul Sanatatii in privinta infectiilor nosocomiale

Pentru o bună vizualizare dati click dreapta si selectați deschiderea într-o fereastra nouă

Iata actele normative care trebuie modificate:

  1. Ordinul nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare
  2. Reinstaurarea anexei 7 din 190 din 1982 abrogata în mod eronat
  3. Ordinul nr. 914/2006 pentru aprobarea normelor privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare
  4. Ordinul nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare
  5. pentru aprobarea Normelor tehnice privind asigurarea curăţeniei, dezinfecţiei, efectuarea sterilizării şi păstrarea sterilităţii obiectelor şi materialelor sanitare în unităţile sanitare de stat şi private*)
  6. Ordinul nr. 112-2007 – criteriile de performanţă ale managerului
  7. Ordinul nr. 320/2007 privind aprobarea conţinutului Contractului de administrare a secţiei/laboratorului sau serviciului medical din cadrul spitalului public
  8. Ordinul nr. 1628/2007 privind aprobarea modelului contractului de administrare a spitalului public din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice
  9. Ordinul nr. 1384/2010 privind aprobarea modelului cadru al contractului de management
  10. Ordinul nr. 1284/2012 privind reglementarea programului de vizite al aparţinătorilor pacienţilor internaţi în unităţile sanitare publice
  11. Ordinul nr. 1778/2006 privind aprobarea normativelor de personal
  12. Ordinul nr. 1500/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a secţiilor şi compartimentelor de anestezie şi terapie intensivă din unităţile sanitare
  13. Ordinul nr. 321/2016 privind aprobarea detalierii pe judeţe a numărului total de paturi, pe anul 2016, din unităţile sanitare publice şi private pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti
  14. Ordinul nr. 673/2015 privind completarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 386/2004
  15. Ordinul nr. 824/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Sanitare de Stat
  16. Ordinul nr. 1199-2011 privind introducerea RO DRG v1
  17. HG nr. 857/2011 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice
  18. Hotărârea nr. 617/2014 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide
  19. Legea -nr-339-2015-a-bugetului-de-stat-pe-anul-2016
  20. Legea 95/2006 – privind reforma în sănătate

PS
Un drept la replica destinat ”jurnalistilor” Dana Lascu , Gabriel Fereșteanu de la publicatia Evenimentul Zilei. Iata ce scriau domniile lor in articolul  – REVOLTĂTOR. Fostul ministru al Sănătății a vrut să ASCUNDĂ că REZULTATELE controalelor nu sunt bune.

”EVZ a aflat, însă, că printre cei invitați s­-ar fi numărat: conf.dr. Sorin Paveliu (fost deputat și proprietar de cabinet privat),…..”

” Potrivit surselor noastre, la întâlnire, primul care a luat cuvântul a fost dr. Sorin Paveliu. „La un moment dat, premierul l­a oprit, pentru că vorbea mult și agitat, apoi le­a cerut celorlalți invitați să vorbească mai puțin și la obiect, pentru că e doar o întâlnire informală și rămâne ca ulterior să discute
punct cu punct ce s­a întâmplat”, ne-­a relatat sursa noastră.”

Dacă mi-ar fi dat un telefon, așa cum atât de adesea jurnaliștii numitei publicații au făcut-o, ar fi putut afla ca nici nu am luat primul cuvântul, nici nu am vorbit mult și nici agitat și implicit nici premierul sau altcineva nu avea de ce să mă întrerupă, intervenția mea fiind scurtă și strict la obiect. În ceea ce privește prezența mea în acel grup de lucru, nu știu cine a avut inițiativa invitării, fiind chemat la telefon de secretarul de stat Strâmbu pe care l-am cunoscut cu această ocazie, nu s-a datorat în mod cert faptului ca undeva in timp am fost deputat (nu mai fac parte dintr-un partid politic de 9 ani), iar da, imi exercit profesiunea sub forma unui cabinet medical din ambulator, fiind proprietar al acestuia, cam tot asa cum domniile lor sunt proprietari de jurnalism!

Grețos! Atit doar ca de această dată mizeriile trebuiesc semnate și nu ascunse sub pseudonim, asa cum se întâmplă la fiecare postare a mea pe adevarul.ro Ca s-o spun mai pe sleau, pentru persoana mea sunt asignati citiva postaci, care mânjesc orice afirmație exact în stilul de mai sus, cu mici și multe neadevăruri, cu insinuări etc, dovedind de unde curge acest puroi. Pe de altă parte această atenâie mă onorează, niște jigodii fiind speriate de ceea ce spun sau de ceea ce aș putea face. Va mulțumesc pentru încredere!

Să va fie de bine și să vă îndestuleze simbria pe care o primiți pentru slujba voastră!

Posted in Neclasificate | 4 Comments

Predigest la Legea Preventiei in sanatate

Am vrut sa fac o analiza a textului legii propuse de PNL referitoare la Preventia in Sanatate. Pur si simplu nu se poate. Am convingerea ca a fost redactat de un consilier cu grave probleme de sanatate, cu fracturi logice evidente. Mai grav este ca a fost inghtit de 25% din parlamentari, printre care toti PNL-istii. Asa ca am decis sa las eventualului cititor placerea de a vedea sublinierile si comentariile mele incipiente fara a mai le dezvolta. La inceput va fi amuzant, mai la coada cred ca va veti enerva.

Iata proiectul(trebuie deschis cu acrobat reader daca vreti sa vedeti comentariile) preventie cu unele comentarii

Merita citita neaparat si expunerea de motive   –  expunere de motive

Succes!

Vedeti si comentariul din Adevarul

http://adevarul.ro/news/politica/responsabilitatea-politica-doamnei-alina-gorghiu-legea-preventiei-sanatate-1_56b7462a5ab6550cb88af9ea/index.html

 

Posted in Neclasificate | 1 Comment