• Al eficacităţii (al obţinerii obiectivului propus) –  într-adevar, pe termen scurt se va obţine o reducere a cheltuielilor CNAS cu medicamentele compensate;
• Al eficienţei (al costului global al măsurii) efectele vor fi dezastroase. Medicamentele moderne nu sunt acceptate în practică dacă nu aduc economii globale sau dacă nu prelungesc în mod evident viaţa. A le interzice de facto înseamnă sau să creştem costurile spitalizărilor – boala respectivă agravându-se, fie să acceptăm deliberat o scurtare previzibilă a vieţii semenilor noştri cu boli cronice – sperând la o compensare a costurilor prin scăderea numărului de bolnavi ca urmare a decesului acestora.
• Al moralităţii măsurii – retragerea subvenţiilor pentru unele tratamente  reprezintă în fapt impunerea unui impozit imoral – impozitul pe boala. Este astfel încălcat principul solidarităţii, o soluţie mult mai echitabilă fiind o creştere a contribuţiei pentru sănătate cu 0,5%. În acelaşi timp şi medicii sunt aruncaţi într-o dilemă morală profesională, cea a încălcării jurământului hipocratic: “Voi prescrie tratamentul pentru binele bolnavilor mei după capacitatea şi priceperea mea!” Ce va face medicul specialist din spital? Va prescrie tratamentul modern din farmacia spitalului cu recomandarea de continuare în ambulator a unui tratament pe care pacientul nu şi-l permite SAU va ignora faptul că are, cel puţin pe perioada internării posibilitatea de a trata eficace semenul său aflat în suferinţă?
• Al competenţei manageriale.  S-au făcut toate eforturile pentru a preîntâmpina această măsură? Eu zic că nu. Actuala conducere a destinelor sănătăţii a preluat de la fosta conducere o anchetă de amploare care aducea dovezi indubitabile asupra fraudelor din domeniul medicamentelor compensate. Ascunderea acestor dovezi, refuzul de a le da publicităţii şi de a efectua controale înseamnă o evidentă complicitate la fraudă iar cei păgubiţi sunt cei mai loviţi dintre concetăţenii noştrii – bolnavii. Din punct de vedere tehnic măsură este extrem de prost pusă în practică – până astăzi, cu o zi înainte de implementare nefiind dată publicităţii metodologia de calcul a noilor preţuri. O asemenea măsură, ilegală prin încălcarea legii transparenţei decizionale denotă incompetenta de a elabora actul normativ în timpul asumat – termenul de 1 septembrie fiind stabilit în 30 iunie – deci cu cel puţin 2 luni înainte. Rezultatul este previzibil, implementare defectuoasa, perturbarea activităţii farmaciilor, descoperirea ulterioara de inadvertenţe şi inevitabil contestarea amplă, administrativ şi chiar juridic. Astfel, câţiva aşa zişi tehnocraţi determina suferinţa şi perturbarea activităţii a sute de mii de pacienţi şi zeci de mii de oameni angajaţi în lanţul de distribuire a medicamentelor.
• Al comunicării externe. Aşa cum ne-am obişnuit deja comunicarea acestui guvern este o catastrofa. În locul explicaţiilor se preferă ascunderea în birourile ministeriale si directoriale! Adesea se lăsa impresia că se introduce COPLATA – dezavuând o măsură eminamente benefică şi necesară – dar amânată la calendrele greceşti din incompetenţă şi lipsa de voinţă politică. Neînţelegând fineturile acestei măsuri NIMENI nu-şi asumă explicarea măsurilor, fugind de răspundere, lăsând impresia, probabil reală că de fapt la conducerea sistemului sanitar nu se afla NIMENI.

Am convingerea că această măsură incorectă prin neîncadrarea sa într-o strategie amplă şi coerentă va conduce la suferinţe şi drame neştiute. Culmea este ca această măsura guvernamentală nu va putea fi combătută decât de nişte organizaţii incomplet ajunse la maturitate – Asociaţiile pentru protecţia pacienţilor. Va fi o lupta intre David şi Goliat. Minuni s-au mai întâmplat, altfel nu s-ar fi povestit. Vom vedea!

PS: Mulţi au identificat dramele din sistemul sanitar ca fiind cel mai bine reflectate de excepţionalul film al lui Cristian Puiu – Moartea domnului Lăzărescu.  În opinia mea însă creaţia care ilustrează cel mai bine criza din domeniul sanitar (şi nu numai) este  unul din cele mai vechi filme romaneşti, mai puţin cunoscut azi, dar perfect actual,  “Directorul nostru” din anul 1955, al regizorului Jean Georgescu (interzis pentru ca spunea astfel lucrurilor pe nume – cel mai adesea suntem condusi de niste incompetenti!).

Completare:

1. Astazi 31 august 2010 a aparut pe site-ul CNAS ordinl prin care termenul de 1 septembrie impus prin ordinul 615/2010 se proroga pentru 1 octombrie, urmind ca in cele 30 de zile ramase “vor defini, particulariza şi aproba indicatorii pentru implementarea mecanismului costvolum-rezultat definit şi aprobat prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate”.

2. Din precizarile aduse de directorul general adj. al CNAS  Dorin Ionescu, noua metoda de compensare introdusa este cea a pretului de referinta, deoarece “medicamentele sunt echivalente si s-a produs o risipa enorma nejustificata”. Asa fiind, intreb cum va pedepsi primul ministru persoanele care din incompetenta sau prin complicitate cu firmele care au fost beneficiare ale inactiunii lor au provocat pagube de zeci de milioane de euro bugetului de asigurari de sanatate??

Se pare ca norocul ii urmareste pe cei alesi. Astfel, dintr-un cotidian am putut afla despre proiectele de viitor ale fostului actionar al Labormed. (http://www.zf.ro/companii/antreprenorii-romani-au-scos-peste-250-mil-euro-din-vanzarea-companiilor-farmaceutice-in-ultimii-ani-se-mai-incumeta-cineva-sa-vanda-4788090/). Nu am nici un indiciu pentru a arata acuzator spre acesta si de aceea nu o fac. Constat insa, ca pentru o perioada de un an (dupa ce toate cabinetele care efectueaza studii clinice le vor fi retrase autorizatiile – conform ordinului) si pina cind spitalele se vor afla si ele in imposibilitate de a continua aceasta activitate – avind termen (imposibil) pentru implementarea ISO 1 ian 2011 – toate companiile care implementeaza studii clinice in Romania trebuie sa se buluceasca spre cele 3 firme care fac studii de bioechivalenta si de faza I – printre care si cea in care a investit norocosul presedinte al consiliului stiintific al ANM. Simple coincidente. Romania.

O explicatie finala: Pentru afirmatiile legate de incompatibilitatile de la acea vreme ale domnului Voicu acesta a intele sa ma dea in judecata (pierzind) batind pe la usile tribunalelor timp de aproape 3 ani. Desi nu am dat curs nici unei citatii am aflat ca la majoritatea termenelor domnia sa s-a prezentat cu stoicism demn de o cauza mai buna. Asa se face ca mecanismul de actiune pentru imbogatirea unui producator de medicamente  mi-a ramas proaspat in minte. Am convingerea ca proiectul de ordin a fost elaborat pe acelasi patern chiar daca de aceasta data domnul Voicu nu are nimic de a face cu el. Asa cum am spus – probabil este o simpla coincidenta pentru care nu am a-mi cere scuze.

Referitor la proiectul de modificare a ordinului 912/2006 postat pe site-ul MS in data de 25 aug. a.c. fac urmatoarele comentarii si propuneri:

1. Referatul de aprobare nu mentioneaza care sunt ratiunile care determina modificarea cadrului legislativ. Astfel, in cazul in care in legislatia europeana au survenit amendamente la Directivele 20/2001 sau 28/2005 sau au fost introduse ale acte normative cu incidenta asupra modalitatii de autorizare a unei astfel de unitati, acestea trebuie precizate pentru a permite cititorului si persoanelor vizate de aceasta reglementare sa ia la cunostinta de acestea.
2. In cazul in care cele doua modificari de esenta – standardul ISO si obligativitatea de a avea un sistem propriu de urgenta au reiesit din situatii relevate de inspectiile ANM – acestea trebuie aduse la stiinta celor interesati, pentru a preveni aparitia pe viitor unor eventuale incidente sau accidente grave. Spre cinstea ANM, in trecut a fost emisa o Hotarire prin care se notifica o lista a principalelor deficiente intilnite in urma inspectiilor.
3. In cazul in care ipotezele de mai sus sunt false, orice persoana care studiaza proiectul de act normativ nu poate decit sa lanseze doua ipoteze: actul este generat dintr-o profunda necunoastere a problemei – in sensul ca nu a desfasurat sau controlat personal o astfel de activitate sau centru de studii clinice.
Iau in calcul si ipoteza conform careia  proiectul de ordin de ministru este generat cu rea vointa, ca urmare a unui interes personal – respectiv generat de un centru de cercetare clinica aflat in concurenta cu o multitudine de cabinete medicale sau ca urmare a unei rafuieli prin care un medic dintr-un spital doreste sa lichideze activitatea unui coleg – fapt deosebit de grav prin consecintele generate de acest ordin. Avind in vedere ca ultimile aspecte pleaca de la prezumtia unor fapte de coruptie sau de incalcarea interesata a liberei concurente – nu voi accentua acest aspect acum si aici.
4. Rezumindu-ma la prezumtia de buna credinta si ignorind orice alte ipoteze, va atrag atentia asupra a citorva alte aspecte de ordin tehnic si legislativ:

a. Modificarea in sine reprezinta interzicerea “de facto” a desfasurarii de studii clinice – cercetare in cabinetele medicale care desfasoara cercetare si contravine prevederilor Ordonantei 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale care prevede:

Art. 6. – (1) Cabinetele medicale, indiferent de forma de organizare, pot desfasura activitati de radiodiagnostic, imagistica medicala si alte activitati medicale si conexe actului medical, cu autorizarea lor în conditiile legii, precum si activitati de învatamânt si de cercetare, cu avizul Ministerului Sanatatii si Familiei si al Ministerului Educatiei si Cercetarii.
Art. 8. – Cabinetul medical poate realiza venituri din: … e) activitati de învatamânt si cercetare realizate direct sau prin contracte cu institutiile de învatamânt si de cercetare de stat sau private;

Schimbarea preconizata a OM 912/2006 a este abuziva – putindu-se solicita ca in aparatura minima pentru urgenta sa existe si o ambulanta – de ex. Un principiu de drept este acela de a reglementa in sensul punerii in aplicare a legii si nu a anularii ei prin acte cu putere inferioara de reglementare.

b. Apatura solicitata este caracteristica unei unitati de primire urgente prin complexitatea si nivelul de specializare al personalului destinat sa il foloseasca. Astfel, competenta necesara personalului destinat a folosi aparatele respective este aceea de medic de urgenta si/sau ATI. Este evident ca astfel de personal nu are ce cauta in schema de functionare a unui cabinet medical de ambulator.

c. Extinderea acestor prevederi – la toate centrele medicale de ambulator denota o totala necunoastere a activitatii pe care ar trebui sa o reglementeze. Astfel, daca in cazul centrelor care efectueaza studii clinice de faza I – prevederile in vigoare sunt suficiente si adecvate – deoarece pacientilor li se administreaza medicamente in centrul respectiv si se monitorizeaza pentru ore si chiar zile efectele (farmacodinamia) si farmacocinetica substantei candidat de medicament, urmarindu-se daca exista riscuri reale la adresa subiectilor umani voluntari, care, eventual au scapat la testele pe animale,  in studiile de faza 2, 3 si 4 medicamentele se inmineaza pacientului pentru a fi luate acasa si in cazuri rare (studii selectionate de faza II) se administreaza pe loc si se monitorizeaza pentru citeva ore parametri farmacocinetici, prin recoltarea de probe de singe la intervale prestabilite (ore). Extinderea cerintelor depaseste cerintele mentionate in  GUIDANCE DOCUMENTS CONTAINING THE COMMON PROVISIONS ON THE CONDUCT OF GCP INSPECTIONS BY COMPETENT AUTHORITIES OF THE DIFFERENT MEMBER STATES care impun verificare (la art.3.2 din Anexa 1) a concordantei intre echipamentul folosit, facilitatile site-ului si adecvarea la cerintele protocolului studiului aflat in desfasurare.

d. Prin definitie probele de laborator se efectueaza la un laborator centralizat ultradotat pentru parametri biochimici sau teste genetice – care sa fie unitare si credibile. A obliga spitalul (ce sa mai ne referim la cabinete) sa dispuna de astfel de laboratoare inseamna a interzice complet efectuarea de studii clinice.

e. Standardele ISO sunt binevenite oriunde DAR aplicarea lor trebuie sa se faca unitar si nediscriminatoriu. Ele nu pot fi solicitate numai centrelor ambulatorii si sa se elibereze autorizatii de studii clinice numai spitalelor care nu au si nici nu au cum sa indeplineasca standarde ISO in termenul impus. Ceea ce nu a inteles persoana care a elaborat proiectul de ordin este ca indeplinirea standardelor respective nu se pot indeplini doar de o parte a spitalului (o sectie) iar spitalele noastre ar fi bine daca ar indeplini macar criteriile de acreditare – mult inferioare standardelor ISO!

Comentarii de natura subiectiva

In conditiile in care opinia ministrului sanatatii este aceea de a scoate Romania de pe harta tarilor care au capacitatea tehnica si umana de a desfasura studii clinice in domeniul medicamentului ar trebui sa ia in considerare si beneficiile materiale pe care tara noastra le pierde, cele citeva sute de contracte care se desfasoara in prezent cumulind peste 200.000.000 de Euro, din care o parte ajung in bugetul spitalelor (poate prea putin – insa aceasta este problema managerilor de spital si a ministrului) si o alta parte in beneficiul investigatorilor (relativ putin numerosi – criteriile de competenta solicitate la nivel european fiind foarte ridicate) care au rara ocazie de a nu emigra pentru ca pot sa lucreze la standarde europene si la plati in concordanta in Romania.

In Romania exista in prezent doar 3 centre de studii clinice, infiintate ca atare si cu obiect de activitate dedicat. Acestea sunt singurele centre care, fiind autorizate sa desfasoare studii de faza I – indeplinesc astfel de conditii in concordanta cu natura studiilor. Fiind unitati medicale de dimensiuni si complexitate relativ mica raportat la un spital – foarte probabil ca sunt deja acreditate ISO. Avind in vedere ca in imensa lor majoritate nici spitalele si nici cabinetele medicale din ambulator nu pot indeplini concomitent sau partial noile cerinte, in viitorul apropiat TOATE studiile clinice din Romania ar trebui sa treaca doar prin aceste 3 centre – desi o asemenea ingradire a concurentei ar fi sanctionata imediat de Consiliul Concurentei, de vreme ce nu exista constringeri legislative europene care sa impuna acest fapt. Chiar si pentru perioada in care un asemenea ordin va fi in vigoare pina la anularea sa pe calea instantei – centrele respective vor realiza venituri gigantice prin pozitia de monopol pe care o vor detine.

Nu in ultimul rind, ministrul sanatatii ar trebui sa ia in considerare si multiplele beneficii ale activitatii de cercetare in domeniul medicamentului pentru pacienti. In conditiile in care recentele ordine ale ministrului si ale presedintelui CNAS conduc catre utilizare numai a medicamentelor specifice perioadei comunistre, pacientii inrolati in studiile clinice beneficiaza de tratamente si asistenta medicala specifica viitorului.

In concluzie consider ca prezentul ordin reprezinta o eroare, care aduce o pata pe numele ministrului sanatatii, caruia are oportunitatea de a analiza mecanismul (incompetenta, traficul de influenta, coruptia, etc) prin care o asemenea propunere de act normativ a ajuns sa devina publica.

De asemenea, sugerez domnului ministru, daca este cu adevarat preocupat de aspectele cercetarii clinice in domeniul medicamentului, sa ia legatura cu reprezentantii ministerului de finante pentru a gasi o solutie legislativa prin care Romania sa nu mai renunte cu indolenta la TVA-ul aferent celor peste 200.000.000 EURO impozabili pentru care in sa nu se emit norme adevate – vaduvind bugetul statului de peste 50.000.000 Euro anual, pe care beneficiarii europeni sunt gata sa-i plateasca, in concordanta cu legislatia europeana, iar Romania nu vrea sa-i incaseze! In cazul in care sunte-ti interesat de suportul legislativ pentru aceast aspect – va stau la dispozitie (am adresat o atentionare si Ministerului de Finante – fara raspuns pina in prezent). Pe linga acest aspect, nu trebuie neglijat faptul ca in Romania exista in prezent peste 50 de firme de studii clinice (intermediari intre beneficiarii cercetarii si investigatori) in care isi desfasoara activitatea de servisare a studiilor peste 1000 de persoane, in majoritatea lor medici. cu totii platitori de taxe si impozite substantiale, care, la rindul lor vor trebui sa-si inchida activitatea.

Am convingerea ca atit investigatorii, cit si cei care lucreaza in monitorizare, in fapt o elita de medici inalt calificati, rari si in strainatate, isi vor gasi cu usurinta contracte de lucru in afara granitelor tarii. Au nevoie insa de sprijinul dumneavoastra pentru a se decide sa paraseasca aceasta tara.

Cu stima,

conf.univ.dr.Sorin Paveliu
Catedra de Farmacologie clinica a Univ.Titu Maiorescu Bucurestu
investigator principal in cadrul SCM Dr.Paveliu Bucuresti
medic primar boli interne
doctor in farmacologie clinica

PS: In ceea ce ma priveste, am capacitatea de a indeplini cerintele acestui ordin cu minime cheltuieli. A face acest lucru fara utilitate si doar ca urmare a vointei rauvoitoare a unei ipotetice persoane generatoare de proiectului de ordin, care se foloseste de lipsa cunostintelor medicale ale ministrului consider ca este o prostie. Avind in vedere scopul Legii privind transparenta decizionala si faptul ca ministerul nu mai publica reactiile celor interesati – voi posta acest mesaj pe blogul meu, la adresa blogul.sorinpaveliu.ro

[proiectul de ordin se gaseste pe site-ul ms.ro – http://www.ms.ro/?pag=22

iar ordinul 912/2006 poate fi citit la adresa http://paveliu.centre-medicale.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=211&Itemid=107

SI TOTUSI, ACUM ESTE O OPORTUNITATE NESPERATA LA GREVA FISCALA FATA DE NERESPECTAREA PREVEDERILOR OUG 58/2010!!

Argumente:

1. Decizia Guvernului exprimata in OUG 58/2010 incalca prevederile Constitutiei. CC s-a exprimat fara echivoc asupra faptului ca acolo unde in legea fundamentala este scris ca o anumita problema se reglementeaza PRIN LEGE – nu se pot da Ordonante de urgenta! (a se vedea decizia referitoare la OUG modificare Legea spitalelor din anul 2005.

2. Ministrul Muncii a declarat ca NU VA RESPECTA EL INSUSI prevederile legii si nu va amenda pe nimeni care nu respecta legea!!!!! Daca el nu o respecta noi de ce am face-o! (Desigur, fie si pentru aceasta afirmatie, incompetentul din fruntea Ministerului ar trebui spulberat!)

3. Birocratii din MF nu au realizat ca “si-au dat singuri foc la valiza”. La ghisee, lunar se perinda obedienti reprezentantii firmelor depunind niste acte absolut inutile: declaratiile lor ca si-au achitat obligatiile (nu dovada OP!) Deci platesc si apoi ma chinui sa completez intr-un program o declaratie, o listez pe hirtie, o pun pe o discheta si ma duc cu ea la Pensii, somaj, sanatate, etc sa fac munca functionarilor. Daca incerci sa faci online – ti se spune de la obraz sa te potolesti si sa faci bine sa te prezinti totusi cu exemplarul pe hirtie la ghiseu!!! BRUSC AU OBLIGAT SA SE PREZINTE LA GHISEE PESTE 500.000 DE PFA SA TITULARI DE DREPTURI DE AUTOR! Acum se vede grozavia birocratica perpetuata de atita amar de vreme! Persoanele vizate nu sint insa contabili ci electricieni, soferi, actori, pictori, medici, etc.

4. Normele de aplicare ale OUG sunt complet incoerente si au o logica cel putin ascunsa publicuului larg. Citeva intrebari ar fi necesitat un raspuns inca de la inceput:

- de ce trebuie sa plateasca contributie la fondul de pensie o persoanele care exercita profesiuni liberale  care nu pot deveni someri?

- daca drepturile de pensie ce deriva din plata contributiei sunt similare cu cele ale persoanei care este salariata – care plateste aceiasi contributie dar la care se adauga si suma datorata de angajator?

- de ce trebuie sa se faca o declaratii lunare cind este suficienta o declaratie anuala?

ACUM ESTE MOMENTUL PENTRU O GREVA FISCALA PENTRU CA NICIODATA UN GUVERN NU S-A COMPORTAT ATIT DE IRESPONSABIL FATA DE CEI GUVERNATI! Iar daca nu o vom face TREBUIE SA INTELEGEM CA ACEASTA EXPERIENTA VA FI IMBOLDUL PENTRU ALTE MASURI, DIN CE IN CE MAI ASUPRITOARE, PENTRU CA POPORUL ROMAN INDURA ORICE!

1. Legislatia actuala da dreptul managerului (Regulamentul privin normele de personal 1776/2006) ca acolo unde personalul medico-farmaceutic lipseste, sa angajeze personal medical contractual. Cum acest personal medical nu poate lucra in acelasi timp in alta unitate medicala publica (in relatie cu sistemul public de asigurari de sanatate), rezulta ca acest personal lucreaza in principal in sistemul privat. Initiativa ministrului nu ar face decit sa conduca la inchiderea spitalelor care nu reusesc sa atraga personalul angajat. Spre exemplu, in urma cu 2 ani aproximativ 125 de spitale din cele 435 existente nu dispuneau de farmacist, personaj specializat fara de care spitalul de orice fel nu poate functiona. Solutia gasita a fost aceea de a permite unui farmacist din localitate, care cistiga de regula destul de mult pentru a nu opta pentru un post in spital, sa incheie un contract norma partiala cu spitalul pentru ca acesta sa functioneze.
2. Initiativa ministrului vine in coliziune frontala cu recomandarea insusi a Presedintelui Romaniei. Acesta din urma a cerut tuturor profesorilor si medicilor tineri sa inteleaga situatia de criza si puterea economica a Romaniei, si sa ii irmeze exemplul personal, in tinerete cautind o a doua slujba pentru a-si completa veniturile. Cum nu cred ca domnul presedinte se gindea ca tinerele rezidente sa-si completeze veniturile performind ca agenti imobiliari, sau la bara prin sexy-cluburi. Pregatirea indelungata a unui medic intr-un domeniu ultraspecializat nu lasa loc pentru o slujba suplimentara in afara sistemului sanitar. Aceasta a doua slujba nu poate fi decit in domeniul privat.
3. Spitalele private isi bazeaza activitatea pe medicii cu experienta care functioneaza in cursul zilei in spitalele de stat, desi in multe cazuri au reusit sa si angajeze medici. Fenomenul spitalelor private este insa doar la inceput. O asemenea unitate sanitara intimpina infinite greutati financiare, in special cheltuieli de functionare, in absenta unui sistem privat de asigurari de sanatate. Tarifele corecte impuse de un act medical sperie majoritatea pacientilor. De aceea, spitalul nu are suficienti “clienti” pentru a putea sa-si sustine cheltuielile. A obliga spitalul sa aibe in totalitate personal propriu inseamna inchiderea “de facto” a privatizarii medicinii spitalicesti.
4. O asemenea decizie nu poate face discriminare intre medicii de spital si cei din ambulatoriul de specialitate sau medicina de familie. Ori medicii din cabinetele din ambulatoriul de specialitate sunt medici privati care, desi se afla in relatie cu sistemul de asigurari de sanatate, au dreptul sa consulte, contra cost, in regim privat, orice persoana.

Exista medici care folosesc cabinete private pentru triajul pacientilor care urmeaza a fi internati in spital pentru a li se efectua interventii sau anumite proceduri chirurgicale. Totusi, urmarind unde se produce un eventual prejudiciu, vom constata ca o astfel de situatie este generata de incorecta plata a respectivului medic, adesea unicul medic dintr-o specialitate din localitatea respectiva. Nici spitalul si nici pacientul nu este prejudiciat.

Premiza de la care pleaca Ministrul Sanatatii este insa una profund eronata: TOTI medicii care lucreaza si in public, si in privat, nu fac decit sa deturneze din banii de asigurari de sanatate de stat. Asemenea situatii, chiar daca exista, trebuie identificate si sanctionate de autoritati. interzicerea globala a practicii private pentru medicii care lucreaza in spitalele de stat, nu ar face decit sa sanctioneze orice medic care prefera sa cistige in mod cinstit un venit, in locul mult prea generalizatei spagi.

Mai mult, cei loviti vor fi cei mai cautati si performanti dintre medici.

Ministrul sanatatii gaseste o problema acolo unde ea nu exista. Omoara gaina cu ouale de aur si vine cu o falsa solutie intr-un mement in care, personalul medical a primit afront dupa afront, de la instigarea de a pleca din tara la taierea veniturilor salariale. Eforturile ministerului ar trebui indreptate de indata catre stabilirea unor tarife corecte pentru prestatiile medicale si plata adecvata a personalului medical din institutiile sanitare de stat. Aceasta este solutia pentru a stimula investitia in sanatate, operatorii privati putind intra astfel in competitie cu institutiile de stat pentru atragerea pacientilor. Abia in aceste conditii nu se va mai pune problema unei practici incorecte din partea medicilor. Schimbarea sistemului de finantare in interiorul sistemului sanitar pare a fi o sarcina cu mult peste puterile actualului guvern.

Unde este rampa de la iesirea maternitatii Giulesti?

Televiziunile de stiri, au comentat in fel si chip drama exploziei de la Maternitatea Giulesti, Printre zeci de banalitati, toti reporterii sesizeaza amar absenta rampei pentru targi, accesul total impropriu in maternitate – direct din strada. Este un amanunt, o gaselnita.Asa se face ca, in loc sa folosim targile cu roti, fiecare evacuat beneficiaza de asistenta a 5-6 paramedici sau pompieri, care ajuta la caratul targii. La persoanele cu dizabilitati sau la proceduri banale, precum acreditarea spitalelor nu se mai gindeste nimeni.

Un aparat de aer conditionat a explodat

Aparatele de aer conditionat nu explodeaza. Insa consumul de curent si functionarea continua datorita caldurii poate topi instalatia. De aceea in spitale nu se folosesc aparate de tip caznic (gen split). Asa cum intr-un hotel nu gasesti instalatii de climatizare individuale nici in spitale nu ar trebui sa existe astfel de improvizatii. Dar traim in Romania.

Un pompier ne anunta ca s-a dat drumul la curentul electric.

O procedura obligatorie in caz de incendiu – lesne de inteles cind te pregatesti sa arunci jeturi de apa peste flacari este oprirea curentului electric. Incendiul a avut loc la etajul 2. Inchid ochii si ma gindesc ce s-ar intimpla in cazul unui incendiu de proprotii la sala de terapie intensiva nou nascuti prematuri de la Spitalul Minicipal – de la etajul 5! Fumul sau flacarile se extind catre nivele superioare, panica loveste pacientii de la cele 8 etaje superioare, care, pe intuneric, cu lifturile oprite,  se bulucesc pe singura scara de acces (mai sunt inca 3 insa nefolosite in mod curent de pacienti), pe care urca pompierii. Nu pot sa ma gindesc mai departe.

Dupa incendiu Fumatul este permis!

Sub o tablta cu fumatul interzis un medic in uniforma si un inalt functionar din MS isi oblozeau anxietatea tragind cite o tigara.

In incendiu au suferit arsuri grave 8 copii, 3 au decedat

11 copii au fost victime ale unui incendiu. Numai copii! Nici un adult! Nu s-a fript nimeni pe miini incercind sa scoata copii din salon? Nu a luat foc nici un halat? Nu a inhalat nimeni fum? O asemenea minune nu se putea intimpla decit daca in acea incapere nu se afla nici o asistenta iar reactia personalului nu s-a produs decit dupa ce palalaia era prea mare pentru a mai interveni cineva. Este  posibil ca in curind sa ne intoarcem la cuvintele iresponsabile ale unor politicieni, care nu inteleg pur si simplu cit este de dramatica migratia personalului medical din Romania.

Un pompier evacueaza un copil

Un pompier sau poate un paramedic, in haine rosii, evacueaza un nou nascut.  Din fericire nu este o victima, Inca! Din mediul steril din uterul mamei, copilul a dat piept cu sala antiseptizata de nasteri, s-a perindat printr-o sala de spital iar acum se “vaccineaza” in contact cu miinile pline de microbi si funingine si hainele de interventie ale unui om bine intentionat si atit. Este evident ca nimeni nu este pregatit sa se comporte medical in situatii de criza.

10 salvari gonesc spre spitalul Caritas

Gravidele aflate in travaliu sunt evacuate de urgenta catre spitalul Caritas. Directorul spitalului este intervievat daca are personalul pregatit, daca are conditii. “Avem de toate, am chemat si medici de acasa!” Reporterul insista: “Ati luat legatura cu salvarile aflate pe drum?” “Pai nu am cum, ele au statii de emisie receptie, eu nu am!” Un raspuns de bun simt. “De unde stiti ca vin?” Se pare ca de la TV. Ei uite ca pina la urma au ajuns la Filantropia. Sau poate, dupa miezul noptii, cind stirea s-a stins, unele paciente au ajuns, in final, si la Caritas.

In unele tari exista se face consiliere psihologica in astfel de situatii

Remarca de bun simt! Dar spitalul nu-si permite psiholog (daca avea – acum il dadea sigur afara cu reducerile). Si totusi, un nucleu de psihologi medicali “volanti”, pentru toate situatiile de urgenta din Bucuresti, organizati pe undeva, pe la spitalul de psihiatrie sau pe linga un spital de urgenta – cred ca ne-am putea permite! Sau poate nu!

Uite-ma mama la TV

Gravidele sunt evacuate, una cite una, pe targa dusa precum catafalcul pe scarile Maternitatii. Una dintre gravide, asa imobilizata cum era, priveste cu stupoare, fara sa poata sa-si dezlipeasca ochii de pe camera de luat vederi care o arata mapamondului intr-o situatie in care nu si-ar fi dorit s-o vada nimeni. Speriata, gata sa nasca, nefardardata, dusa pe brate spre un spital necunoscut!

Spitalul Grigore Alexandrescu nu are plasma

Realitatea TV anunta ca la spitalul la care sunt transferati copii, din lipsa de fonduri,  nu exista medicamentele necesare pentru astfel de situatii. Am o stringere de inima. Ce promiscuitate!? Directorul spitalului ne ia ghiara din suflet: “Nu se pune problema absentei plasmei – 4 copii au arsuri pe caile respiratorii superioare si 4 au arsuri de pina la 80% – practic incompatibile cu viata! Aha – Ce rost mai are sa ma gindesc la plasma!

Subsecretarul de stat Arafat….

Raed Arafat a fost omniprezent pe ecran. A fost printre primii la fata locului, a coordonat, a telefonat, a mobilizat, a dat declaratii. O nota buna desi ma intreb daca era cu adevarat treaba lui. DAR DACA ARAFAT NU ERA ACOLO?

Unde e ministrul, unde sunt banii?

Politicienii, invitati sa comenteze (sic!) alte lucruri grave devin intervievatii “de sreciciu” ai redactorilor televiziunilor de stiri. Spun si ei ce stiu: “sistemul este subfinantat”, “acum s-au gasit cu descentralizarea”, “ne-au plecat 5% din medici” (de fapt 23% din populatia medicala care practica efectiv medicina), “la rectificare se platesc doar datorii”, “unde e notarul ministru al sanatatii sa ne informeze”, numai platitudini, stereotipii si populisme. Am un nod in git. Inchid televiorul si incerc sa ma culc. Oare ce or face copii arsi? Dar personalul medical de la capul lor? Da proaspatii parinti? Noapte buna.

Reprezentantul proaspatului proprietar -  Primaria Capitalei – ne anunta, in trecere “Din informatiile pe care le am TOTUL ESTE OK!” Este evident  imposibil ca, in urma unui asemenea dezastru, cineva, vre-un pompier orb,  sa-l fi informat pe domnul director al Administratiei spitalelor, ca in urma unui incendiu care a avut ca rezultat topirea bratarilor de identificare a copiilor – nimeni nu a avut nimic de suferit.

Domnul director nu este un naiv si nici vre-un politician dornic de a da interviuri aiurea pe la TV. A reactionat reflex, incercind sa puna batista pe tambal. Daca nu vor fi evacuati copiii, poate ne spalam rufele in familie, poate nu iese scandal, poate nu este nimeni tras la raspundere.

Am convingerea ca domnul director dr. Savu nu are absolut nici o responsabilitate, legala sau morala, legata de drama de la Giulesti. Reflexul sau este insa unul simptomatic pentru ceea ce se intimpla in sanatate. Dramele umane din spitale trebuie ascunse. Daca “omerta” – legea tacerii  este respectata, dupa ce se linistesc lucrurile, raspunderea este disipata,  Este treaba sefilor mai mari sau mai mici de a-si acoperi subalternii.

Trei copii au murit, altii sunt pe moarte. Cuvintele domnului director, simptomatice pregatesc decesul nestiut al altor zeci si sute de pacienti.

Stati linistiti! Totul este OK!

In mod paradoxal, degringolada spitalelor se datoreaza in primul rind Ministerului Sanatatii, vinovat de lipsa de decizie, de viziune si nu in ultimul rind de o abandonare a rolului de decident asupra sistemului de ingrijiri de sanatate.

Iata trei argumente recente in sprijinul afirmatiilor de mai sus:

1. Buna functionare a spitalului depinde de un personaj cheie, aflat la granita in care spiritul managerial trebuie sa se impleteasca cu profesionalismul medical. Acesta este seful de sectie. El stabileste cine intra intr-o operatie, el aproba medicamentele utilizate de sectie, el este cel care vegheaza asupra cazurilor grave, el este, de regula cel mai competent medic din sectie. Conform Legii Reformei in sanatate, functia de sef de sectie, se ocupa prin concurs, care se sustine odata la 3 ani. Primul concurs s-a dat in anul 2007, iar in prezent mandatul de sef al tuturor sectiilor de spital a expirat. In absenta unei reactii din partea Ministerului, functia este exercitata tot de cei care se aflau pe functie. Din punct de vedere legal insa, in acest moment, NIMENI NU RASPUNDE PENTRU CEEA CE SE INTIMPLA BOLNAVILOR!  Ministerul Sanatatii, desi este la curent cu aceasta grava disfunctionalitate nu a dispus nici o masura, ca si cum aceasat institutie nu ar exista!

2. Acreditarea spitalelor a fost impusa prin lege cu mai bine de 10 ani in urma. Prin diverse tertipuri legale infiintarea Comisiei Nationale de Acreditare a spitalelor a fost aminata sine die. Astazi avem o asemenea comisie, care nu poate functiona deoarece Ministerul Sanatatii nu ii aproba instrumentul de functionare – standardele. In urma cu 2 luni, Ministrul Sanatatii promitea ca va indrepta aceasta lipsa de reactie a institutiei pe care o conduce. Nu s-a mai intimplat nimic.

3. In  fata analizei detasate a Fondului Monetar International Guvernul Romaniei a promis ca va trece la desfiintarea spitalelor care nu indeplinesc minime ratiuni economice si medicale de functionare, care nu dispun de personalul medical de specialitate minim pentru a purta numele de SPITAL. Sub stindardul descentralizarii, in loc sa-si asume masura la care a achiesat, a preferat sa transfere TOATE spitalele in circa administratiei locale.

Nerespectarea cuvintului echivaleaza cu pierderea onorabilitatii si cu statutul de persoana lipsita de incredere, de mincinos. Ne-am obisnuit ca ministrii sanatatii, ca de altfel intregul guvern, sa nu poata fi trasi la raspundere. Eu m-as multumi daca la depunerea juramintului de credinta fata de tara, sau ori de cite ori promit ceva populatiei, si-ar insoti promisiunile cu un “Pe cuvintul meu de onoare!”, asa cum spun uneori copii, fie si in limba maghiara.  Multi dintre ministrii Romaniei nu pot pierde ceea ce nu au.

De la 1 iulie sistemul urmeaza a se schimba, un pret minim  de compensare urmind a fi stabilit pentru mai multe medicamente din aceiasi clasa terapeutica, insa cu substante chimice diferite.

“Dusmanul” tintit de  CNAS il reprezinta medicamentele inovative, carora nu le-a expirat inca patentul. Medicamentele sa fie grupate pe clase terapeutice (ATC), punind in acelasi nivel de compensare medicamentele noi si cele vechi, iar pretul de referinta va fi stabilit la nivelul medicamentelor celor mai ieftine din grupa. Clasificarea ATC – reprezinta o grupare a medicamentelor dupa criterii Anatomice Terapeutice si Chimice, medicamentele fiind grupate in functie de organul pe care actioneaza, in functie de mecanismul terapeutic si in cele din urma pe substanta chimica respectiva. In esenta compensare nu se va mai face pe substante chimice ci pe clasa de substante chimice caruia apartine un anumit medicament. O varianta a acestui sistem de compensare este deja folosit in Olanda insa intrun sistem de asigurari care nu poate fi comparat cu cel din Romania in ceea ce priveste coerenta, respectarea principiilor, sustenabilitatea financiara, etc.

Masura loveste puternic in marii producatori de medicamente, in medicamentele inovative (relativ putine) care vor deveni practic inaccesibile dar si in toate medicamentele combinatii ale unor produse inovative recent iesite de sub patent. Privita in perspectiva, decizia va reprezenta un gigantic salt inapoi, de minim 10 ani si mai ales o amputare a viitorului acestor companii in Romania. Pacientii nu vor mai avea acces la medicamente de virf, existind riscul real ca acestea sa fie retrase de la comercializarea de pe piata romaneasca.

CNAS va suporta sume mai mici pentru unele medicamente care, in prezent, au pret de vinzare (si implicit de compensare) mare.  In cazul medicamentelor inovative, nefiind permisa comercializarea de copii,  pretul de referinta este chiar pretul medicamentului respectiv.

In cazul medicamentelor generice (copii ale unor medicamente inovative al caror patent a expirat), preturile lor sunt  cu 25-70% mai mici deoarece in pretul lor nu sunt incluse si costurile aferente cercetarii.

Pretul medicamentelor inovative, aflate sub patent sunt foarte mari raportat la puterea de cumparare a pacientului roman, fiind in medie in jurul sumei de 100 de USD. Chiar si 10% din aceasta suma poate fi greu de suportat de catre un pensionar cu o pensie medie!  De la introducerea noului sistem de compensare CNAS va suporta pretul de referinta pe clasa, care poate fi chiar si de numai 10% din pretul de vizare, urmind ca pacientul sa suporte chiar si 90% din pretul medicamentelor inovative  – ceea ce este probabil peste ceea isi poate permite.

La prima vedere “economia” pe care o face CNAS  pe seama buzunarului pacientului se incadreaza in pachetul de masuri anti-criza. In realitate este o masura pare are efecte in parte imprevizibile, adoptata inainte de a incerca o necesara imbunatatire a gestionarii  fondurilor.

Iata citeva comentarii care in mod normal sunt previzibile:

1. Utilizarea pretului de referinta pleaca de la prezumtia echivalentei terapeutice a medicamentelor generice cu produsul original. In cazul medicamentelor cu substante chimice diferite aceasta echivalenta terapeutica nu este probata! Chiar daca diferentele chimice sunt uneori mici iar efectele terapeutice sunt similare (asa numitele medicamente “me too” – (”si produsul meu face acest lucru”), producatorul se arunca in batalia pietei doar daca poate demonstra ca produsul sau aduce beneficii, precum reactii adverse,  interactiuni medicamentoase mai rare sau mai putin grave sau o modalitate de administrare mai convenabila pentru calitatea vietii pacientului!

2. In toata lumea, inainte de a accepta un nou produs pe lista de compensare, se face o evaluare exaustiva care cuantifica atit beneficiile cit mai alas consecintele economice. Astfel, reducerea reactiilor adverse survenite la  medicamentul  nou presupune mai putine vizite la medic, mai putine internari, etc si in mod implicit costuri mai mici pentru sistem. Daca nu se poate demonstra acest lucru printr-un studiu de farmacoeconomie autoritatile nu-l accepta pe lista de compensate. Acum, in Romania, rasturnam aceasta premisa si consideram ca TOATE medicamentele cu aceiasi mecanism de actiune terapeutica sunt identice (premisa falsa)  si drept urmare le platim la acelasi pret! Daca toate tarile din lume ar proceda la fel NIMENI nu ar mai incerca sa cheltuiasca nici macar un singur dolar pentru cercetare. Plecind de la aceasta ipoteza nici unul din medicamentele care salveaza vieti vieti, imbunatatesc si prelungesc viata pacientilor nu ar mai fi existat!

3. In programele nationale de sanatate vor trebui sa se faca schimbari majore in ceea ce priveste derularea lor si modul de plata al medicamentelor incluse in acestea. Este complet injust ca un pacient suferind de o boala cardiaca sa aibe limitat accesul la medicamentele moderne, prin coplatii, iar pacientii suferinzi de diabet sa beneficieze integral de toate medicamentele, compensate integral, indiferent de substanta chimica.

4. Organizarea oricarei licitatii de medicamente va trebui sa tina cont de acest pret de referinta pe clase de medicamente, ceea ce inseamna in fapt eliminarea unor produse din circuitul achizitiilor publice.

5. Spitalele vor trebui sa renunte la medicamentele marilor producatori de medicamente si sa se reorienteze exclusiv spre generice, pe deoparte datorita pretului medicamentelor, pe de alta parte pentru ca nu poti stabiliza un pacient pe un anumit medicament in spital iar in ambulator sa-l directionezi catre altul.

Problema de fond este daca aceasta masura, cu profunde implicatii in desfacerea de medicamente din tara noastra, este singura posibila. In aceste zile  vom asista cel mai probabil la o reducere a pensiilor cu 15%. Schimbarea mecanismului de compensare poate reprezenta pentru pensionarii cu venituri in jurul mediei sau sub aceasta – (sub 600 ron – respectiv din 700 fara 15%)  o noua dijmuire a pensiei cu procente mult mai mari de aceasta data.

Ceea ce este ingrijorator este ca aceasta masura a fost pregatita pe tacute, in spatele usilor inchise, fara o consultare adecvata cu medicii, pacientii si industria si fara a da semnale ca este singura posibila. Astfel, asa cum am mai spus in alte ocazii, in ultima zi de mandat a ministrului Bazac se pregatea o conferinta de presa “bomba” in care ar fi urmat sa se anunte rezultatele catastrofale referitoare la fraudele din programele nationale. Disparitia ministrului a dus si la volatilizarea raportului Corpului de control, ca si cum nu ar fi existat. Ministerul Sanatatii a validat astfel frauda si a devenit complice la furtul zilnic din buzunarul asiguratilor.

In loc sa lovim in robinetele larg deschise ale fraudei si proastei gestionari, preferam, de fiecare data, sa lovim in persoane care nu se pot apara, oamenii bolnavi.

Am convingerea ca masura este absolut inutila din punct de vedere al economiilor. In mediul complet scapat de sub control, adaptarea producatorilor de medicamente se va face cu rapiditate insa este foarte probabil ca multi dintre pacienti sa fie nevoiti sa suporte consecinte negative legate de starea lor de sanatate.

Pe de alta parte actualele masuri de austeritate se bazeaza in parte pe  resemnarea mioritica specifica romanului. Concernele multinationale, care au cifre de afaceri mai mari decit PIB-ul Romaniei, s-ar putea sa nu fie la fel de fataliste. Guvernul Romaniei ar trebui sa ia in considerare in acest lucru. Atentatul la buzuinarul oamenilor bolnavi, sanctionarea acestora prin disparitia medicamentelor inovative, reactia multinationalelor, pot forma un coktail cu unele consecinte pe care cei care au luat aceasta masura este posibil sa nu le fi anticipat.

Gestul este inedit in sine, este un fel de scuza, o vesta de protectie si un strigat de deznadejde in acelasi timp, un mesaj adresat pacientilor neoplazici, diabetici,etc  si furnizorilor, disperati la rindul lor din motive diferite dar la fel de grave. Bolnavii cronici isi vad viata amenintata de lipsa unor medicamente precum citostaticele sau insulina. Furnizorii tremura atit pentru ca trebuie sa faca aprovizionarea cu o marfa pentru care nu sunt platiti dar anuntul in sine ii pune si in situatia juridica de a-si recupera banii “la Pastele cailor” – contractul cadru prevede faptul ca distributia se face pina la atingerea limitei bugetare aprobate, iar depasirea acestuia – facuta publica prin intermediul site-ului, este dovada ca livrarile se fac fara o acoperire legala!!! Mesajul se adreseaza, in mod evident si Ministerului Sanatatii, ramas tacut la solicitarile financiare ale functionarilor CASMB si CNAS.

Putem face citeva prezumtii legate de acest semn de inedita transparenta:

1. Din start, bugetul alocat a fost la o cifra comparabila (cvasi egala) cu cea din anul precedent – ceea ce este o imposibilitate biologica: eficacitatea programului presupune supravietuirea a mai multor bolnavi cronici la care se adauga inevitabil cazurile nou descoperite. Alocarea exact aceleiasi sume reprezinta un fel de comanda prin care se cere ca numarul celor care vor muri sa fie egal cu cel care se vor imbonavi! Depasirea intr-o asemenea masura a bugetului alocat arata insa ca ceva este mult mai putred decit am putea crede.

2. Bugetul programelor de sanatate se alimenteaza din bugetul de stat – prin intermediul Ministerului Sanatatii. Avind in vedere scaderea nedezvaluita a veniturilor bugetului de stat pina la vizita FMI, este lesne de inteles ca Minstrul Sanatatii nu a avut de unde sa-si traga sumele necesare pentru bolnavi. Totusi, aici se poate vedea cit de dramatica este situatia financiara, daca semeni ai nostri, fie ei demnitari sau simpli functionari, au ajuns sa ignore astfel de cheltuieli inevitabile fara a lua nici o masura!

3. Avind in vedere criza (si complicitatile), Ministerul Sanatatii s-a prefacut a fi, inca o data, “o sfioasa fata mare”. In ultima zi a mandatului ministrului Bazac, se faceau pregatiri febrile pentru o conferinta de presa “bomba”: urma sa se dea publicitatii raportul corpului de control al ministrului referitor la modul de cheltuire a banilor din programele de sanatate, in care se regaseau  abuzuri inimaginabile si se indicau, poate pentru prima oara persoanele vinovate – urmind ca impotriva acestora sa se deschida dosare penale. Raportul exista si astazi in sertarul Ministrului Sanatatii insa a fost rapid “neutralizat politic” iar tacerea s-a asternut. Consecintele – astazi avem depasiri cu 400% a chletuielilor alocate!

4. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate este incapabila, incepind cu aceasta luna, sa mai faca fata la cheltuielile cu plata furnizorilor. Pot prezuma ca si Ordinul Nr. 428 din 16.04.2010, care ar putea trece neobservat de nespecialisti, are la origine tot o fateta a falimentului:  se schimba formularele de raportare – cu lucruri marunte dar care justifica abandonarea “de facto”  SISTEMULUI INFORMATIC UNIC INTEGRAT – pentru care nu s-a mai platit licenta de functionare, care se bazeaza pe alte formulare!!!

Orice om de buna credinta din aceasta tara – poate vedea cu ochiul liber faptul ca ne indreptam catre cea mai neagra perioada financiara a ultimilor 20 de ani. Cuvintul de ordine pentru viitorul apropiat este haosul. In sanatate haosul inseamna insa “decese evitabile de cauza administrativa”. In pofida menirii lor oficiale, politicienii si functionarii, aflati in slujba cetatenilor, nu au murit niciodata de dragul acestora. Astazi, poate nu este prea tirziu, administratorii sanatatii sa dea dovada macar de compasiune, daca nu de competenta, si sa ia masurile necesare pentru ca acest tsunami financiar sa faca cit mai punine victime in rindul bolnavilor.

PS: sper ca zvonul privind achizitionarea de catre CNAS a unei infrastructuri pentru teleconferinte – de jumatate de milion de euro este doar un zvon rautacios, provenit dintr-o sursa neconfirmata. Sper ca jurnalistii vor obtine infirmarea acestuia!

PS2 – includ si “o poza” de azi a primei pagini a site-ului (vezi aici), fiind destul de probabil ca MS sa-i altoiasca peste degete pe cei care au decis aceasta transparenta si sa inlature tabelul cu pricina, care, in prezent,  se actualizeaza zilnic. Daca cineva ar face comparatia cu ziua precedenta ar putea calcula care va fi, ipotetic, depasirea de buget. Astfel, in 10 mai – la programul de medicamente pt programul de cancer era trecuta suma de 21,9 milioane ron. Azi de dimineata era 22,4 (vezi aici)-  ceea ce inseamna o depasire de aprox 15 milioane ron/luna  iar pe tot anul o depasire antecalculata de 2000% !!!!!!! (cheltuieli de 20 de ori mai mari decit alocate!!) Sper din toata inima ca gresesc. La ora 12 – 22,9 (vezi aici).