Amendamentul Paveliu (I)

M-am tot gindit ce titlu sa pun acestui post. In general sunt incapabil sa ma laud (intotdeauna trebuie sa-mi iau avint pentru a o face). Initial suna sec “Legea 157/2008”. Dar este mai corect asa. Este un mic aliniat, aparent nesemnificativ, redundant pentru unii, care INSA poate reprezenta inceputul real al celei mai spectaculoase reforme in sanatate. Daca va fi asa – titlul este corect. Daca nu – NU.

Textul legii 157 este urmatorul: (asiguratii au dreptul – nota mea) – sa beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizarii cu medicamentele, materialele sanitare si investigatiile paraclinice la care ar fi fost indreptatiti fara contributie personala, in conditiile impuse de Contractul – cadru;

Mai clar, de astazi (legea a fost publicata in M. Of. nr. 557 / 23 iul. 2008) spitalul va este dator a doua zi dupa ce depuneti la registratura cererea dumneavoastra de rambursare a cheltuielilor. Desigur, aveti obligatia de a va informa daca medicamentul, analiza, materialele respective sunt incluse in Contractul cadru (cam toate sunt insa este normal sa fiti sigur).

Menirea acestei legi este de a proteja financiar acele persoane care se vad nevoite, ca urmare a unor disfunctionalitati administrative, sa plateasca medicamente, materiale parafarmaceutice sau investigatii la care altfel au dreptul gratuit.

Spitalul NU FACE NICI UN EFORT FINANCIAR SUPLIMENTAR! Toate prestatiile din constractul cadru sunt decontate spitalului indiferent daca se fac cu medicamente achizitionate de spital sau din propriul dvs. buzunar. Asa ca este absolut normal sa va dea banii inapoi. Daca azi tomograful nu merge – este o greseala administrativa pentru care nu trebuie sa fiti dumneavoastra sanctionat.

De ce este nevoie de o asemenea prevedere?Exista un precedent notabil. Un pacient din Timis a dat in judecata spitalul DUPA ce i s-au pus doua stenturi pe care a fost nevoit sa si le cumpere singur dind pe ele cam 3000 de euro. Duap un an si ceva a cistigat. Era o problema de principiu, nu de bani si a avut succes. Exemplul sau este insa greu de urmat, nu toata lumea are timp si chef sa se plimbe prin tribunale, mai ales daca esti batrin, bolnav , etc.

Ce aduce nou prevederea? Pacientii care fac dovada (chitanta, factura) ca li s-a recomandat un tratament necesar, recomandat de medic si care va fi specificat in Foaia de observatie ii cer managerului spitalului sa le ramburseze cheltuiala conform legii. Managerul are obligatia, acum stipulata de lege (inainte nici daca dorea nu putea sa o faca legal) de a rambursa cheltuiala.

Unii isi vor pune intrebarea legitima “De unde sa iau eu bani pentru tratament si apoi sa astept o viata pentru rambursare?” raspunsul meu este transant “De unde iau si acum, cei care o fac!”

Rolul legii nu este de a instaura un sistem de creditare a spitalului ci de a descuraja absolut acest sistem!
MANAGERII VOR FACE TOT CEEA CE LE STA IN PUTINTA CA ASTFEL DE SITUATII SA NU EXISTE. RAMBURSAREA UNEI CHELTUIELI PRESUPUNE UN PREJUDICIU ADUS SPITALULUI DIN VINA ADMINISTRATORULUI. In mod normal Curtea de conturi poate evidentia acest prejudiciu prin calcularea diferentei dintre pretul de achizitie al unui set de manusi prin licitatie electornica de catre spital si pretul de achizitie de la o farmacie cu circuit deschis la un pret liber care contine si adaos comercial semnificativ!
Nu cred ca trebuie sa plingem nimanui de mila. Acesta este rolul managerului, sa asigure buna functionare a spitalului! Acesta este rolul spitalului, sa asigure tratamentul adecvat! Acesta este rolul sistemului de asigurari, sa platesti cind esti sanatos pentru ca sa nu mai platesti cind esti bolnav!

Pot sa va marturisesc ca aceasta a fost motivul principal pentru care am propus si am obtinut prin amendament la lege o marire oficiala a venitului managerului la 1000 de euro. Pentru aceasta m-am luptat la propriu cu functionarii MS in anul 2005 pentru a-i convinge ca se poate! Managerul trebuie sa-si asume riscuri, sa faca eforturi de a MANAGERIA buna functionare a spitalului si pentru asta trebuie platit corect (nu 4 milioane ca in acea vreme – indemnizatie).

Elemente negative: O perioada critica de timp managerii se vor afla in impas. Apoi, trebuie sa-si regindeasca bugetele si cheltuielile, pentru ca unele spitale abuzeaza excesiv de “impozitul pe boala” (fortarea bolnavilor sa-si cumpere ce le trebuie din exteriorul spitalului) generind astfel indirect venituri spitalelor. Vor trebui sa anunte cind bugetul lor este pe terminate – din timp, iar CNAS si MS vor trebui sa rectifice bugetele – din timp. Multi functionari vor trebui sa inceapa sa se preocupe de administrarea banilor sistemului din timp! Si ce daca?! Foarte bine! De aia sunt platiti!

Este posibil de asemenea ca unii medici, presati de manageri sa faca presiuni la rindul lor asupra pacientilor de genul “Iti trebuie asta dar eu nu-ti dau reteta, daca vrei sa-ti cumperi este traba ta cum te descurci, nu vii apoi cu factura la director!” Eu nici nu-ti trec medicamentul in foaie sau scriu ca este tratamentul tau obisnuit, adus de acasa si pe care nu vrei sa-l intrerupi. De aici intervine responsabilitatea fiecarui pacient in parte. Daca medicul reactioneaza astfel, nu isi face datoria de medic, nu este de partea pacientului. Mai mult, ii baga adinc mina in buzunar si-l prejudiciaza moral si material.

Personalul medical trebuie sa inteleaga. Sensul presiunii trebuie exercitat in directie opusa: medicul asupra sefului de sectie, acesta asupra managerului, managerul asupra CAJ, CNAS asupra ministrului si acesta trebuie sa se duca la primul ministru si sa-i spuna “Domnule prim ministru, AM FACUT TOT CE TREBUIE, AM REGLEMENTAT CORECT, AM CALCULAT CORECT, in acest an bolnavii au nevoie de mai multe tratamente si drept urmare de mai multi bani. Ce dispuneti: suplimentare ca raspuns la nevoi obiective sa inchidem spitalele o luna?” “Nici un prim ministru nu poate da alt raspuns decit prima varianta!

Romanii sunt mintiti ca beneficiaza de tratamente ca in vest cu bani alocati de 20 de ori mai putini!!! Aceasta minciuna gogonata se intretine, printre altele si prin acest nenorocit “impozit pe boala” – platit tocmai atunci cind esti mai putin s-o faci, cind esti bolnav, cind esti batrin, pensionar si neajutorat.

Aceasta LEGE poate fi sfirsitul impozitului pe boala – dar numai daca populatia, bolnavii, ziaristii, medicii etc sunt gata sa-i puna capat. Acum avem posibilitatea s-o facem!

In calitate de politician va spun un secret. Oamenii politici sunt gata sa faca orice fapta buna, orice schimbare necesara. Cu o singura conditie – sa o ceara populatia! Daca electoratul vrea canalizare – promitem canalizare. Daca populatia vrea drumuri – promitem drumuri. Daca populatia vrea fluidificarea traficului – promitem autostrazi fie ele si suspendate. Daca populatia va dori respectarea acestei prevederi – TOTI oamenii politici, indiferent de partid, vor promite respectarea ei. Trebuie doar s-o cerem!

Postul este deja prea lung, voi vontinua in altele.

This entry was posted in Neclasificate. Bookmark the permalink.

2 Responses to Amendamentul Paveliu (I)

  1. instalatorul says:

    Domnule Paveliu, bine v-am gasit pe blogul dumneavoastra. Un blog care mi se pare frumos si bun. Cu acordul dumneavoastra, il voi trece in blogroll-ul de pe blogul meu. Cu stima. Instalatorul.

  2. sorinp says:

    Cred ca un gest de minima reciprocitate (dar dupa ce v-am citit opiniile) ma obliga sa fac acelasi lucru.
    Cu stima, SP

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *