Amendamentul PAVELIU (II)

1. 4 ani de batalie pentru o idee. Cam atit mi-a trebuit pentru a reusi. Imi fac datoria sa multumesc profesorului Ifrim, care m-a sprijinit real, cu buna credinta. Le multumesc si colegilor mei din comisia de sanatate Nichita si Brinzan, implicit colegilor din PDL. Mai presus de toate multumesc celor 190 de deputati care au votat DA fara de care legea nu ar fi trecut (fiind lege organica – necesita cel putin 167 de voturi!).

2. Trebuie sa imi fac datoria sa sa subliniez faptul ca membrii CD au sprijinit in doua rinduri aceasta initiativa, impotriva Guvernului, fara a tine cont de coloratura politica – fapt pozitiv ce nu va fi subliniat niciodata de nici un ziar.

Guvernul s-a opus cu obstinatie si constant interesului pacientilor. In anul 2005 am introdus acest amendament in legea 327/2005.

3. Desigur, eram membru PNL, nu am respectat opozitia manifesta a Guvernului PNL dar legea a trecut. S-a dispus aminarea citeva zile a publicarii. In ziua intrarii in vigoare Guvernul meu (eram la putere, nu-i asa) a adoptat OUG 38/2005 prin care a prorogat intrarea in vigoare a legii 327/2005 pina la 1 ianuarie 2006. Motivul l-a reprezentat in special aceasta prevedere, dar nici cea legata de gravide nu prea a cazut bine.
Halal URGENTA! Fiind membru PNL a trebuit sa tac si sa nu protestez decit in spatele usilor inchise. La acea data Nicolaescu spera ca exercitiul de imagine cu legea reformei in sanatate sa se termine prin noiembrie.

3. Ei bine, la 1 ianuarie 2006 Legea 327/2005 a reintrat in vigoare insa NIMENI, in special CNAS si MSP, nu a promovat acest drept nedorit de administratie. Eu a trebuit sa respect ierarhia de partid. Drept urmare presa nu a scris si drept urmare efectul a fost ca si cum nu ar fi existat.

4. In aprilie 2006, odata cu angajarea raspunderii Guvernului pe Legea reformei in sanatate prevederea a fost abrogata. Culmea este ca la aceasta celebra lege, la care contributia mea a fost mai mult decit substantiala, am reusit in ultima zi inainte de asumarea raspunderii sa fac o lunga serie de amendamente acceptate de ministru. Aceasta prevedere, la care tineam mult nu a fost acceptata. Ghinion.

5. Am insistat in repetate rinduri pe linga ministru, mai cu binisorul, mai miriit ca sa introduca aceasta prevedere. In 2006 am incercat sa-l sensibilizez mai neoficial cu cazul doamnei P, Dumnezeu s-o ierte, si pe ea, ca a murit, si pe mine ca desi animat de cea mai buna intentie mai mult i-am facut rau. I-am scris o scrisoare ministrului, fara s-o inregistrez in corespondenta oficiala, care apare pe site. Femeia, o cardiopata care facea crize reintrante de sincopa, s-a dus la medic, i s-a recomandat o corografie. Acolo i s-a dat o listuta cu ce trebuie sa cumpere: manusi, substanta de contrast, pansament. Total 3 milioane. Pensie 3 milioane. Mincare ioc, facturi ioc. Femeia si-a descarcat sufletul sotiei mele, medicul ei curant si asa i-am inaintat ministrului cerea de rambursare. Raspunsul a fost devastator pentru mine. Pacienta nu are decit sa se adreseze instantei, ministerul sanatatii nevaind in atributii rezolvarea unor asemenea situatii – semnata in locul ministrului de directorul directiei asistenta medicala. Cazul s-a sfirsit dramatic. Pacienta s-a dus la medic, toti au pus-o la index ca s-a adresat ministerului “Ce crezi ca o sa rezolvi cu scandalul?” (nu avea nici o vina, a fost exclusiv demersul meu). Au trimis-o la operatie unde i s-a cerut de la obra 10.000 euro! Indraznit sa-i ceara bani fiului care stringea o suma pentru a-si cumpara o masina. Culmea este ca fiul, aflat intr-o cumplita dilema morala, a fost surprins plingind de consulul ambasadei caruia ii asigura paza. Diplomatul impresionat s-a oferit sa ii ajute mama. A doua zi aceasta a murit! Povestea este reala, chiar daca nu i-am cunoscut personal niciodata nici pe doamna P si nici pe fiul acesteia.

5. In iunie 2006 am apelat de aceasta data la varianta oficiala, cu care m-a inarmat Constitutia in calitate de deputat – interpelarea. Ministrul mi-a raspuns ca pot sa fiu linistit, aceasta prevedere va face parte din Contractul Cadru, pe care domnia sa il va aproba in anul 2007. Bine inteles ca acest lucru nu s-a intimplat.

6. La citeva luni dupa aprobarea Contractului Cadru pe 2007, am reluat initiativa, de aceasta data sub forma unui proiect de lege, fiind convins ca promisiunile lui Nicolaescu nu se vor materializa niciodata.

Punctul de vedere al Guvernului, sub semnatura primului ministru, evident NEGATIV, vorbeste de la sine: “In conditiile in care asiguratii sunt supusi la plata unor costuri pentru serviciile medicale care se suporta din Fond, acestia pot actiona in insatnta aceste unitati sanitare pentru a le respecta drepturile si pentru a-si recupera sumele platite in mod nelegal”.

7. Comisia de sanatate din Senat si senatul nu au aprobat legea, Camera Deputatilor – camera decizionala a aprobat-o. Merita citita opozitia Ministerului exprimata si de la microfonul Camerei la dezbateri:

Domnul Szekely Ervin-Zoltan: V? mul?umesc, domnule pre?edinte. Guvernul nu sus?ine aceast? ini?iativ? legislativ? din trei motive. În primul rând, art.218 din Legea nr.95 prevede posibilitatea ca toate serviciile medicale ?i medicamentele s? fie asigurate pacien?ilor de c?tre spitale. Deci, nu este necesar? o asemenea prevedere. În al doilea rând, Casa Na?ional? de Asigur?ri de S?n?tate este în raport contractual cu unit??ile sanitare prestatoare de servicii medicale ?i nu cu pacien?ii în mod direct, deci nu ar avea cum s? deconteze c?tre ei aceste sume. În al treilea rând, ?i ast?zi o asemenea posibilitate exist?. Pacien?ii, dac? au fost prejudicia?i, pot s? se adreseze instan?elor ?i s? cear? restituirea acestor sume. Deci, nu este necesar ca printr-o lege s? mai facem o trimitere la o prevedere existent?. Din aceste motive, Guvernul nu sus?ine adoptarea ini?iativei legislative.

Jalnic si revoltator. Legea prevede posibilitatea ca pacientii sa fie tratati, CNAS nu are cum sa deconteze (nici nu trebuie, deconteaza spitalului iar spitalul trebuie sa deconteze pacientului banii pe care i-a luat pe nedrept de la CNAS), iar pacientii n-au decit sa se duca cu salvarea la tribunal!

8. Eu ma simt implinit. Pur si simplu am facut TOT ce imi statea in putinta. Trebuie sa recunosc ca am capatat si putina experienta de parlamentar, primind o lectie dura tocmai de la Nicolaescu. Isi facu-se obiceiul sa treaca amendamente revoltatoare, care ar fi stirnit opozitia, tocmai in ultima zi a sesiunilor parlamentare. A facut-o de 3 ori si ia mers. Am facut si eu la fel. Am asteptat 5 luni ultima zi a sesiunii parlamentare numai pentru a nu permite Guvernului sa emita o ordinanta de urgenta de anulare, asa cum a mai facut-o!

Legea este de astazi in vigoare, isi produce efectele, vine peste o criza generata tocmai de risipa fara limite a Ministrului, pe mariri salariale fara alta sursa decit tocmai “impozitul pe boala” – banii platiti de bolnavi pe medicamente, investigatii si materiale sanitare.

DACA IN 6 SAPTAMINI POPULATIA ACESTEI TARI DORESTE SA ISI GARANTEZE DREPTUL LA INGRIJIRI MEDICALE – REACTIA PACIENTILOR SI A MASS MEDIA COATE CONSOLIDA ACEASTA LEGE. DACA NU, 4 ANI DE MUNCA PENTRU O IDEE SE VOR DI IROSIT IAR LA 1 SEPTEMBRIE 2008 LEGEA PAVELIU VA FI DEVENIT ISTORIE. vA DEVENI LEGEA 157/2008 ABROGATA DE GUVERNUL TARICEANU ii.

This entry was posted in Neclasificate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *