In batalia cu boala spitalul fara medicamente este ca pusca fara gloante

Bolnavii României sunt puşi puşi adesea să aleagă între a muri şi a-şi da puţinul venit pe medicamente – plătite deja prin contribuţia lor la asigurările sociale.

Această lipsă de simţire faţă de o anomalie trebuie să înceteze.

În urmă cu 6 ani am încercat să trag un semnal de alarmă, convingând membrii Parlamentului de la acea vreme să includă în legea sănătăţii un truism – dreptul pacienţilor de a li se rambursa costul medicamentelor pe care sunt obligaţi să le cumpere deşi ar trebui să le primească gratuit. A fost departe de mine ideea creării unui mecanism de rambursare, în fapt dorind ca managerii spitalelor să se îngrijească, ÎNAINTE DE TOATE, de existenţa medicamentelor – fără de care menirea spitalului ca unitate curativă este abandonată aprioric. Spitalul nu este nici hotel, un azil, nici instituţia a cărei menire să fie asigurarea salariilor personalului medical. Spitalul trebuie să trateze, iar fără medicamente clădirea respectivă îşi pierde raţiunea de a exista, are în batălia cu boala tot atâta utilitate ca o puşcă fără gloanţe pentru un infanterist.

Managerii de spital au înţeles să se apere faţă de infamul drept la care m-am referit, devenit lege, şi au înţeles (unii) să pună pacienţii să semneze la internare o declaraţie prin care se obliga să nu solicite rambursarea cheltuielilor dacă medicul le recomandă medicamente care nu sunt eliberate de farmacia spitalului. La început medicii au prescris reţete pe formulare neoficiale, apoi pe şerveţele, iar în cele din urmă, pentru a înlătura orice posibilă dovadă, au apelat la soluţia dictării, literă cu literă, a numelor medicamentelor pe care bolnavii trebuie să şi le procure, uneori de la farmacia de la poarta spitalului (o altă tâlhărie) dacă doresc să supravieţuiască. Culmea, spitalul primeşte integral suma pentru internarea respectivă – ca şi cum ar fi furnizat necesarele medicamente – fiind plătit pe bază de cazuri externate – nu pe baza tratamentelor efectiv acordate.

Anomalia abjectă a lipsei unor medicamente care pot salva vieţi în timpul spitalizarii a devenit cutumiara, fiind  acceptată, fără perdea, de întreaga administraţie. Cu doar o săptămână în urmă, unul din personajele cele mai apreciate din administraţia sanitară – fostul ministru, actualmente prim secretar de stat – doctorul Raed Arafat, declara, neîndoielnic fără să îşi dea seama de aberaţia spuselor sale: “Spitalele strategice, mari, care sunt 53 la număr, au fost identificate de noi şi vor avea o finanţare mai bună decât au avut până acum. Spitalului care a primit subvenţia şi despre care aflăm că a trimis un pacient să cumpere orice din oraş i se va tăia subvenţia imediat”. Zău?! Doar acestea 53? Restul de 350 au binecuvântarea ministerială de a perpetua aberaţia?

Zilnic se petrec astfel de drame neştiute, în care bolnavii şocaţi de aflarea unui diagnostic care le ameninţă nemilos viaţa, sunt îngroziți că nu au de unde să plătească mii de lei pe medicamente la care credeau, în mod justificat, că au dreptul.

Astăzi asistamla un nou scandal.  Autorităţile s-au ferit să arate de ce s-a repetat episodul inexistentei medicamentelor citostatice ieftine – la câteva luni practic de la încercarea de a stinge un episod similar din cursul anului trecut.

S-a invocat dezinteresul distribuitorilor de a importa medicamente ieftine pentru că fac un profit prea mic. S-a invocat lipsa de lichidităţi a Unifarm fără ca cineva să verifice dacă împrumutul dat anul trecut, aproape în condiţii similare şi-a atins destinaţia. (Un reporter mai tenace ar fi aflat că banii împrumutaţi Unifarmului, deşi puţini, nu au fost folosiţi fiind în parte returnaţi aşa cum au fost primiţi!)

Lucrurile trebuie spuse pe nume. Unifarm, fiind o societate comercială săracă – reactivată de nevoie – nu are cum să cumpere de urgenta medicamente cu banii jos si sa le vândă pe datorie. Spitalele care doresc să cumpere medicamentele ieftine de la Unifarm trebuie să le plătească, la rindul lor practic tot pe loc. În acelaşi timp, la sfârşitul anului trecut spitalele au fost puse chiar de guvernul României în imposibilitate de a mai face achiziţii – o ordonanţă de urgenţă interzicând unităţilor publice cu datorii să mai facă achiziţii. O masura justificata daca nu ar fi fost aplicata fara a evalua mai intii starea de fapt si consecintele.  Ori spitalele aveau datorii, unele dintre ele chiar la distribuitorii care au livrat numai medicamentele care costă zeci de mii de euro pe lună pentru un pacient – refuzând să se îngrijească şi de medicamentele ieftine din schemele de tratament. Există şi unele argumente comerciale, malefice:  în absenţa medicamentelor ieftine – unele spitale au apelat la soluţia unor tratamente de ultima generaţie – furnizate cu o generozitate interesată, pe veresie, de către aceiaşi distribuitori de medicamente. Vorba aceia: “Daca nu aveti piine neagra de ce nu mincati cozonac?!”

Zarva mediatică provocată de două paciente bolnavede cancer, dispuse să-şi strige revoltă, dar  şi sensibilitatea unui prim ministru încă tânăr, dornic de a convinge pe toată lumea că vrea şi mai ales ca poate să se îngrijească de soarta aceste ţări, a făcut să se pregătească o nouă bandajare a unei răni prea grave pentru un plasture mic de 800.000 euro (suma este infimă daca o raportam la cele aprox 3000 de milioane de euro, cât cheltuie romanii pe medicamente). Incercarea de a asigura disponibilitatea medicamentelor la societatea comercială Unifarm este o măsură insuficientă, un paleativ menit sa ocoleasca, inca o data solutiile eficiente!

În cursul anului trecut – Ministrul Vasile Cepoi a dispus un control inopinat având drept obiect tocmai căutarea discordantelor dintre medicamentele înscrise în foile de observaţie şi medicamentele eliberate efectiv din farmaciile spitalelor. Exista suspiciunea ca in unele cazuri medicamentele achizitionate de pacienti ajungsa fie scoase din farmacia spitalului si revindute pe sub mina sau destinate exportului paralel. Dovezile lipsesc cu desavirsire iar hotul neprins este negustor cinstit! Controlul s-a efectuat în toate spitalele mari din ţară. Este meritul Guvernului Ponta de a fi abordat cu curaj acest subiect însă, în condiţiile perioadei preelectorale, concluziile acestuia au fost ignorate iar identificarea soluţiilor a fost amânată. De altfel, ca un făcut, probabil  dintr-o pură coincidenţă, la scurt timp după finalizarea controlului, ministrul a fost nevoit să-şi dea demisia în urma reîncălzirii de către ANI a unui subiect de notorietate din anul 2011, privind o posibilă incompatibilitate şi aparent rezolvat pe vremea cind persoana vizata era secretar de stat in guvernul Boc! Unele prefecturi au înţeles însă să publice raportul pe site-urile proprii – majoritate însă au fost ascunse în sertare. Un astfel de raport publicat se găseşte pe site-ul Prefecturii Vâlcea (deşi nu exista un link către el) dar, fiind indexat de Google, poate fi consultat la adresa:

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=4&ved=0CDoQFjAD&url=http%3A%2F%2Fwww.prefecturavalcea.ro%2Fdocuments%2Farticle%2F571%2FRaport%2520de%2520control%2520-%2520Spit.%2520Jud.%2520de%2520Urg.%2520Valcea.doc&ei=5PQCUdCWBIbvsgaBr4HwBw&usg=AFQjCNFGSXJWCdyUrs05GFgq1gSDRuYxjQ&bvm=bv.41524429,d.Yms&cad=rja

Raport de control – Spit. Jud. de Urg. Vâlcea.doc

Iată doar un extras din acest material ignorat: “Pentru realizarea acestui obiectiv am verificat, în mod aleatoriu, un număr de 162 FOCG din 20 de secţii ale spitalului, pentru lunile februarie şi octombrie 2011 şi martie 2012, împreună cu condicile de medicamente aferente. În urma acestei verificări s-a constatat că nu există concordanţă totală între prescripţiile medicale din FOCG – uri şi eliberarea medicamentelor din farmacia spitalului conform condicilor de medicamente, în majoritatea cazurilor fiind eliberate din farmacia spitalului mult mai puţine medicamente decât cele prescrise în FOCG, în unele cazuri, chiar, neeliberandu-se niciun medicament. În aceste situaţii, în FOCG se consemnează, în unele cazuri, faptul că medicamentele neeliberate din farmacia spitalului sunt personale. Există, de asemenea, şi situaţia în care, ştiindu-se ca din farmacia spitalului lipsesc anumite medicamente acestea, deşi sunt prescrise în FOCG, nu se mai scriu în condica de medicamente.”

 

Drept urmare, solicit Ministrului Sănătăţii, domnului Eugen Nicolaescu şi primului ministru Victor Ponta:

–        includerea în Ordonanţa de urgenţă care va fi emisă miercuri – obligaţia ca spitalele să îşi adopte şi să îşi afişeze pe site-ul propriu – lista de medicamente de spital de care trebuie să dispună în permanenţă; o astfel de obligaţie există pentru toate spitalele din întreaga lume (formularies), cu excepţia ţării noastre, tocmai pentru a lăsa libertatea managerilor de a “negocia” cumpărarea unor medicamente scumpe – necesare în cazuri extreme – în detrimentul unor medicamente ieftine – necesare unui număr mult mai mare de pacienţi.

–        includerea prevederii conform căreia managerul care nu dispune de medicamentele incluse în lista de medicamente de spital sa fie eliberat din funcţie în cazul în care o astfel de situaţie este reclamata de un pacient si confirmata; absenţa medicamentelor reprezintă dovada cea mai clară a eşecului actului managerial. Nu îmi pasă dacă managerul este rudă primarului sau membrul partidului aflat la putere. Poziţia sa de apropiat al potentaţilor vremii trebuie folosită pentru a asigura buna funcţionare a unităţii sanitare respective nu pentru a o spolia de resursele şi aşa insuficiente. Dacă autorităţile locale sau centrale doresc să-l ţină în funcţie – să-l ajute, preocupindu-se împreună pentru a nu ajunge să fie obligaţi de lege să-l demită!

–        introducerea evaluării economice pe scară largă a medicamentelor inclusiv la elaborarea listei medicamentelor obligatorii din spital. HTA (health technology assesment – evaluarea tehnologiilor medicale) – este regulă în TOATE ţările comunităţii Europene cu excepţia României. Farmacoeconomia (subramură a HTA) este o ştiinţă ajunsă la maturitate – care evaluează cost-eficacitatea tuturor medicamentelor şi stabileşte măsura în care o societate îşi poate permite sau nu să cumpere medicamente eficace şi scumpe. Temându-se că va rebui regindita achizitia unora din medicamente pe care nici ţările cele mai bogate nu îşi permit să le achiziţioneze fără limite, autorităţile romane fug de această evaluare ca “dracu de tămâie”! Unul din motivele pentru care lista de medicamente compensate nu a mai fost actualizata de 6 ani este tocmai faptul că autorităţile nu au găsit încă o cale prin care să deschidă larg poarta medicamentelor scumpe fără a face şi evaluarea cost-eficacităţii şi a impactului lor bugetar!

–        oferirea spre dezbatere publică a concluziilor raportului întocmit în urma controlului dispus de către Ministerul Sănătăţii şi modificarea prin ordin aplicării prevederilor legii privind rambursarea cheltuielilor nejustificate pe timpul internării. În prezent pacienţii ar trebui să obţină mai întâi aprobarea şefului de secţie şi a managerului de spital pentru a putea solicita aplicarea dreptului sau de a-şi recupera banii de pe medicamentele recomandate de medicul de salon – ceea ce anulează de facto prevederile legii!

This entry was posted in medicamente, spitale. Bookmark the permalink.

4 Responses to In batalia cu boala spitalul fara medicamente este ca pusca fara gloante

  1. Pingback: Solutii pentru stoparea jafului din buzunarele bolnavilor Opriti drama pacientilor din spitale obligati sa-si cumpere singuri medicamentele | zTp.ro

  2. New Black says:

    Desi, in mare, inclin sa fiu de aceeasi parere in legatura cu disponibilitatea medicamentelor, exista cateva lucruri care ma impiedica sa prevad o rezolvare usoara a situatiei. De exemplu:
    – un numar de DRG-uri subevaluate, astfel incat tariful pe caz rezolvat nu acopera costurile materialelor si procedurilor;
    – modul de stabilire al pretului la medicamente nu tine cont nici de decizia de compensare, nici de importanta strategica a anumitor medicamente; mai mult, Guvernul nu ajuta la eficientizarea acestei politici (ce sens are TVA-ul la medicamente compensate?);
    – facand abstractie de faptul ca specialistii in HTA din Romania se pot numara pe degetele de la o mana (daca pot fi numiti specialisti), HTA este mai putin relevanta in cazul medicamentelor ieftine (existand medicamente cu dovezi de eficacitate discutabile in topul medicamentelor rambursate);
    – nicio masura din cele propuse nu rezolva problema medicamentelor indispensabile pe care, totusi, niciun detinator de APP nu si le-a asumat in Nomenclator (de exemplu, metotrexatul comprimate);
    – ultimul si cel mai derizoriu argument: managementul spitalelor nu se va transparentiza peste noapte!
    Sper ca v-am incitat la discutie 🙂

  3. sorinp says:

    Evaluarea economica nu va rezolva nimic in sine insa ar fi un pas enorm inainte. Am incepe sa discutam pe analize nu pe masuri de bun simt sau lasate la bunul plac! Nu am stiut ca exista o astfel de situatie – in care nici un detinator de APP sa nu aiba metotrexatul inportofoliu. Cred ca o astfel de situatie poate insa fi rezolvata prin negociere directa cu un producator autohton.

  4. Pingback: Solutii pentru stoparea jafului din buzunarele bolnavilor Opriti drama pacientilor din spitale obligati sa-si cumpere singuri medicamentele | România curată

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *