Propuneri pentru aplicarea sistemului de coplata

Guvernul României s-a grăbit să avanseze  drept coplată suma de 10 lei per internare, precizând că, bineînţeles, pacienţii internaţi în secţiile de acuţi, nu vor fi nevoiţi să plătească o astfel de contribuţie.
Reprezentantul FMI a taxat această atitudine, subliniind, pe bună dreptate, că discuţiile s-au purtat pe seama unei măsuri care să contribuie efectiv la o reducere a consumului nejustificat de servicii, nu la o măsură de formă.

În cele ce urmează avansez doua variante de aplicare a mecanismului de coplată care ar putea satisface, măcar parţial, atât pe susţinătorii aplicării unei metode reale de contenţia a costurilor, cât și pe reprezentanții Guvernului României – înfricoşati de perspectiva adoptării unei măsuri care ar putea fi nepopulară.
Pentru uşurarea calculelor – putem estima că pentru un caz externat în sistemul DRG un spital primeşte în medie 2000 Ron. O coplată de numai 10 lei reprezintă 0,5% din suma decontata de CNAS. Suma este în mod evident cu mult prea mica pentru a avea vreun efect de descurajare, fie și raportată la multitudinea de cheltuieli reale pe care pacienţii trebuie să le suporte – de la spaga la portar pentru a intra fără nicio restricţie până la medicamentele lipsa.
Aplicarea insa a unui procent de 1% din totalul cheltuielilor efectiv făcute de spital pe perioada internării ar putea face ca această sumă –inca modica să îşi atingă scopul – conştientizarea şi responsabilizarea pacientului faţă de actul medical şi implicit scăderea numărului de servicii care nu sunt cu adevărat necesare!
Coplata procentuală, nu in suma fixa, ar transforma decontul prezentat pacientului într-un act extrem de corect deoarece pe baza acesteia se stabileşte suma datorată cu titlu de coplata.

Trebuie să subliniez că adesea costurile efective ale spitalizarii intrec cu mult sumele decontate. Acestea se evidenţiază în depăşiri de bugete contractate – uneori achitate de CNAS la rectificări bugetare; o parte din aceste costuri se contrabalansează prin internări foarte scurte, adesea inutile dar care permit obţinerea unor sume suplimentare cu un consum redus de resurse.
Plata unei coplati de 20-30 lei ar face că pacientul să înceapă să fie preocupat de numărul de zile pe care le petrece în spital, de investigaţiile efectuate şi de numărul acestora.

(Puţini sunt cei care ştiu că gestul, aparent formal, prin care pacientul primeşte la externare o notă cu totalul cheltuielilor făcute cu spitalizarea sa este urmarea unei iniţiative pe care am avut-o în urmă cu 8 ani. Rostul acestei măsuri a fost de a permite populaţiei bolnave să afle că actul medical nu este gratuit, că se fac cheltuieli semnificative cu spitalizarea unui bolnav.  Prin introducerea unei coplăţi generalizate (la toate internările, nu diferenţiat în funcţie de diagnostic sau tipul de secţie sau statut social) am face un pas enorm către cuantificarea corectă a actului medical. Astfel, prin simpla adunare a sumelor încasate din coplata procentuala am avea un indicator direct privind costurile reale ale spitalului şi le-am putea raporta la sumele efectiv încasate prin DRG. În prezent toată lumea se vaită că sumele primite prin DRG nu reflectă costurile reale (ceea ce este adevărat) însă NIMENI nu vrea să pună la dispoziţie aceste costuri – deoarece ar reflecta direct actul managerial!

O altă varianta de coplata ar presupune ca pacientul să plătească separat o sumă strict legată strict de costurile hoteliere. Plata prin DRG ar trebui să fie defalcată, o parte reprezentând prestaţiile medicale şi o alta reprezentând cheltuielile de cazare. Pacientul ar putea să plătească un procent raportat strict la cheltuielile hoteliere. O asemenea metodă ar fi mai apropiată de uniformizarea plăţilor în sectorul public – indiferent de forma de proprietate. Astfel, furnizorii privaţi de servicii spitaliceşti ar trebui să accepte aceiaşi sumă ca şi spitalele publice “de stat” ceea ce ar diferi fiind doar suma percepută pentru cazare şi zi de spitalizare.

O ultimă subliniere: reducerea utilizării serviciilor spitaliceşti nu trebuie urmărită ca un scop în sine. Şefii din Ministerul Sănătăţii ar trebui să aibă în vedere o rebalansare a echilibrului financiar din aceste unităţi, printr-o creştere a sumelor decontate prin DRG, care să reflecte mai bine costurile reale, concomitent cu o scădere a numărului de internări (ca urmare a introducerii coplatilor si prin sumele contractate). S-ar crea astfel premisele pentru  o creştere a calităţii serviciilor si pentru creşterea necesară şi diferenţiata a veniturilor personalului medical. Creşterea valorii decontate pentru spitalizare ar conduce şi la o nouă dimensiune a concurenţei public privat şi la o uşă deschisă asigurărilor private !

Ceea ce acum este prezentat ca o ameninţare venită din partea FMI – reprezintă o enormă oportunitate de a reforma din temelii sistemul spitalicesc cu un singur scop: asigurarea bolnavilor români a unor servicii de îngrijiri de sănătate din ce în ce mai apropiate de standardele internaţionale.

This entry was posted in coplata. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *