A fi sau a nu fi (demis) Arafat?

Au murit 4 oameni. Probabil ca doi dintre ei ar fi putut fi salvati. S-a ajuns prea tirziu, probabil cu 10 minute peste limita peste care nu se mai putea face nimic. Au existat disfunctionalitati care, cumulate au risipit minutele salvatoare.

Il demitem sau nu pe Arafat?

1. Sa incepem cu de ce nu ar trebui demis.

a. Multe dintre disfunctionalitati au vinovati individuali, de a caror comportament si abilitati nu poate fi acuzat secretarul de stat. Daca ISU a fost trimis la 3 km de locul adecvat salvarii, daca barca nu a avut o butelie de gonflare rapida, daca motorul nu a pornit din prima, vina o poarta executanti de rang inferior. Lipsa de exercitii, de antrenament sau a personalului adecvat cad in responsabilitatea structurilor locale ale sistemului de urgenta. Nealertarea salupei rapide, scoase din sistem, desi poate nu ar fi fost cazul inca, este o disfunctie serioasa insa, de asemenea poate fi imputata in primul rind responsabililor locali.

b. Desi argumentul care face contraponderea ipotezei demiterii este ceea ce a facut pozitiv prin crearea SMURD este cel mai adesea invocat, el ar trebui luat in considerare numai si numai ca un argument atenuant al unei acuze care, pina in acest moment nu a fost formulate. Intradevar, SMURDUL, asa cum functioneaza si exista in prezent este mult peste ceea ce ofera sistemul sanitar romanilor in general iar Arafat are meritul sau incontestabil in aceasta privinta. Daca nu ar fi vorba de o salvare esuata ci de un accident de masina produs de Arafat insusi, ar mai invoca cineva ce a facut Arafat in trecut si cite vieti a salvat? Eu zic ca nu. Atunci argumentul invocat, desi real, nu trebuie adus in prim plan, desi mii de oameni isi datoreaza supravietuirea devotamentului pentru o cauza a acestui om.
c. In mod paradoxal, Arafat nu ar trebui demis pina opinia publica nu afla ca exista un inlocuitor adecvat al secretarului de stat. Pina in prezent, opinia publica nu ar putea indica functia si numele acestuia. Iar acest lucru nu este admisibil. Daca insa Arafat a inhibat voluntar aceasta posibilitate, “omorind” orice succesor din fasa, atunci, da, avem o problema, insa corijabila. Este drept, secretariatul de stat condus de Arafat este creat exclusiv pentru domnia sa, cu dedicatie, configurat dupa gindirea sa proprie. Aceasta structura, daca este cu adevarat mai functionala decit alte configurari ale sistemului de urgenta, nu trebuie sa si confunde cu Arafat si sa dispara odata cu ipotetica lui demisie sau demitere.  Daca nu exista un inlocuitor adecvat, nu vreau ca domnul doctor Arafat sa plece pina nu il va fi instruit pe succesor. In caz contrar, eforturile de finantare a acestui sistem se vor transforma intr-o inacceptabila risipa. Structura, odata creata, functioneaza numai printr-o alimentare perpetua cu fonduri adecvate. Daca Arafat poate atrage aceste fonduri iar un ipotetic inlocuitor nu are carisma, relatiile argumentele si puterea de convingere a doctorului Arafat, atunci, pur si simplu nu-l putem demite! Nu este rentabil!

2. De ce ar putea fi ipotetic demis –

a. daca disfunctionalitatile se datoreaza lipsei de exercitii programate, ca urmare a deciziei sau a lipsei de decizie din partea secretarului de stat;

b. daca dotarea elicopterului nu era adecvata din lipsa de reglementare sau daca incalcarea unor reguli s-a facut cu buna stiinta, daca astfel de incalcari exista si in alte componente ale SMURD. In conditiile prezentate publicului, cauzele producerii prabusirii unui elicopter SMURD din subordine pot depasi cu mult acuzele legate de incapacitatea de a salva victimele aflate in viata dupa prabusire;

c. daca se dovedeste ca masurile care au fost impuse de accidentul aviatic de acum un an nu au fost puse in practica si exista disfunctionalitati majore in colaborarea cu alte structuri care pot interveni in urgenta;

d. daca se dovedeste cumva ca secretarul de stat Arafat a mintit in vreun fel pentru a mitiga impactul mediatic al accidentului;

e. daca se dovedeste ca elicopterul nu avea ce cauta prin acea zona sau prin zona de coasta fara a fi dotat adecvat. In mod normal astfel de probleme tin de competenta unui subordonat al secretarului de stat, insa avind in vedere implicarea directa a acestuia in preluarea “ostila” a aparatului de la CJ Constanta si dezechiparea lui, nu am nici un dubiu ca deciziile privind soarta si dotarea aparatului s-au luat de catre Arafat personal. Este de mirare ca desi, in principiu, elicopterul era destinat sa survoleaza intinderi mari de apa sau sa poata interveni intr-o sumedenie de accidente care se petrec pe apa, din dotare au lipsit piesele auxiliare care permit aterizarea pe apa (dar care atrag un consum crescut de combustibil) pina la vestele de salvare sau barca pneumatica si altele asemenea. Am convingerea ca dotarea sau din contra acordul pentru lipsa dotarilor a presupus implicare formala sau tacita a secretarului de stat.

f. nu stim inca de ce s-a petrecut inexplicabila prabusire a elicopterului, practic nou si condus de piloti cu o buna experienta. Este posibil ca sa aflam ca ciudata prabusire are la origine cauze mult mai grave decit o “cedare de material” sau o “eroare de pilotaj”. Nu avem inca astfel de indicii.

g. Daca auditul activitatii, in ipoteza in care nu este facut pentru musamalizare, dovedeste ca Arafat a incercat sa monopolizeze activitatile de salvare in detrimentul altor structuri. In acest caz nu ar fi vorba de individualism sau de concentrarea puterii, ci de o banala batalie pentru putere, acapararea imaginilor pozitive si de ce nu, o batalie pentru fonduri.

h. Am oarecare temeri ca finantarea prioritara facuta catre sistemul de urgenta, pe care o aplaud in principiu, a condus insa si la risipirea de resurse. Desigur, imi doresc ca dotarile sa fie de virf, sa treaca teste de anduranta, sa fie fiabile. Cind m-am apropiat de o masina SMURD aflata in fata unui spital din Bucuresti am fost uimit de alegerea facuta, una din cele mai scumpe tipuri de masini SUV – pentru o metropola asfaltata. Desigur, poate este destinata si altor zone, limitrofe, poate este o donatie, nu stiu. Pe loc insa m-am intrebat daca nu cumva, cineva, a scapat haturile. In trecut mi-am mai exprimat temerile legate de optiuni pentru introducerea unor cheltuieli neadecvate in context, din partea domnului Arafat, iar pina in prezent timpul mi-a dat dreptate (achizitionarea pe scara larga de defibrilatoare automate). Daca astfel de excese vor iesi la iveal, da, poate fi luata in considerarea inlocuirea domnului Arafat.

Opinia publica nu are nici un fel de argument palpabil pentru a cere demisia lui Arafat cum nu are nici motive reale pentru a solicita raminerea acestuia in postul respectiv fara a ne raporta la acuze palpabile.

Desigur, veleitarismului manifestat prin mascarada cu “decorarea” in campanie a Premierului Ponta si transferul ipotetic de popularitate este insa un semn de micime, de slugarnicie interesata. Acest gest in sine l-a decredibilizat si declasat insa, in sine nu a facut decit sa-l coboare din Olimp in mocirla politicienilor dimboviteni, carora, fara a avea carnet de partid, li s-a alaturat. Optiunea pentru premierul Ponta nu poate si nu trebuie blamata. Este omul care l-a pus ministru, l-a facut ulterior secretar de stat in MI, este seful sau direct. Trebuie insa sa respectam dreptul unei optiuni politice, asa cum au manifestat-o si alte citeva milioane de romani in alegeri.

Pina cind se vor fi formulat acuze reale, palpabile, argumentate la adresa doctorului Arafat, trebuie sa dezavuam pe cei care clameaza demisia acestui om. Ne ramane gustul amar generat de tendinta noastra generala de a incerca sa darimam orice mit, orice urma de competenta, fiind gata sa savuram momentul infringerii specialistilor pentru a avea de ce ne plinge, imediat, de inlocuirea lor cu incompetenti.

This entry was posted in Neclasificate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *