Responsabilitatea individuala

Ieri am fost la o emisiunea “Sase! Vine presa!” la B1TV. Am avut doua pauze de publicitate de cite 5 minute, memorabile daca ar fi putut fi vazute si de telespectatori. In primul rind, in studioul in care eram 8 persoane s-au incins discutiile si contrele intr-o cu totul alta maniera decit poti vederea in direct. In prima pauza, Petre Niteanu, unul din participantii la emisiune, cel care realizeaza revista presei la B1TV, era adeptul fervent al mincarurilor de tip “junk-food” (fiind insa absolvent de IEFS si practicind 2-3 ore de gimnastica zilnic!). Era atit de aprins incit a perorat tunator: “Autorul acestei legi este un imbecil!”. Fiind chiar linga mine, i-am intins mina si i-am spus sfios “Sorin Paveliu, unul dintre initiatori – incintat de cunostiinta!” in risetele largi ale celorlalti participanti. SI-a cerut scuze vadit jenat, dar si-a mentinut pozitia impotriva legii. Interesanta a fost si atitudinea nemedicilor din sala. Interesul vor era absolut sincer, nevenindu-le sa creada ceea ce auzeau pentru prima oara despre alimentatie si obezitate. Era dovada cea mai transanta ca toti avem nevoie de mai multa informatie!

Ei si am ajuns la responsabilitatea individuala. Niteanu a tinut-o langa, propovaduind cipsurile, cola, pizza, fripturile la gratar si fumatul. Am incercat sa ii explic ca are totala libertate sa manince ce vrea. Este responsabilitatea lui individuala si trebuie sa-si asume si rezultatele acestui stil de viata.

Dupa emisiune am primit de la un cunoscut, o replica ce se impunea de la sine. “Daca fiecare suntem responsabili de stilul nostru de a trai, daca condamni alimentatia nesanatoasa si atragi atentia asupra efectelor obezitatii, de ce nu te duci 2 ore la sala de gimnastica in loc sa te duci la B1TV?”

Raspunsul meu a fost transant: este o optiune si o responsabilitate individuala. Am avut de ales intre a imi desfasura activitatea de om politic, de persoana care crede in reglementarea pe care a promovat-o, in rolul de initiator al transmiterii de informatii care altfel nu au loc in mass-media si a face ceva pentru sanatatea mea. Am optat pentru prima varianta pentru ca asa am simtit. Am un abonament, destul de subutilizat, la o sala de gimnastica, azi ma voi duce acolo. In realitate, regimul de viata pe care mi l-am asumat (nu de azi de ieri ci de multa vreme, este unul preponderent sedentar, cu prea multe ore legat de calculator sau de citit) este daunator propriei mele existente. Insa, la fel ca la sute de mii de persoane aflate in situatii similare, constringerile vietii moderne sunt mai puternice decit instinctul de conservare.

PS:

In ceea ce priveste perindarea pe la televiziuni, consider ca tarie ca este un mod de a face politica. Daca ai ce spune si crezi in ceea ce spui. Numarul celor care urmaresc programele de stiri sau cele dedicate politicii este extrem de mic in pofida conceptiei generale. O emisiune de la ora 19 are in cel mai bun caz 100.000 de telespectatori in tara. In sectorul meu nu pot fi mai mult de 5000 de persoane. Simpatizanti ai partidului sau ideilor mele nu pot fi mai mult de 2-3000. Adica 1% din populatie. Este mult, este putin? Este suficient. Este mult mai mult decit daca nu o faci deloc chiar daca iti ocupa ingrozitor de mult timp din existenta (aprox. 4 ore pentru o aparitie de 50 de minute din care niciodata nu poti vorbi mai mult de 6 minute – cine nu crede sa calculeze!)

This entry was posted in Neclasificate. Bookmark the permalink.

4 Responses to Responsabilitatea individuala

  1. Radu Cristian says:

    Buna ziua,numele meu este Radu Cristian,sunt un tanar in varsta de 26 de ani,locuiesc in Bucuresti,Sectorul 6,din cate am observat suntem vecini,dar nu acest lucru m-a determinat sa intru pe aceasta pagina ci primirea in casuta postala a unui pliant pe care dunmeavoastra personal l-ati semnat(sunt absolventul unei scoli poligrafice deci realizez ca nu este semnatura dumneavoastra dar in acelasi timp realizez ca nu aveti cum sa semnati mii de pliante ce trebuiau trimise in scopul campaniei electorale-probail ce urmeaza) si pentru prima oara in viata mea m-am simtit responsabil sa merg la vot-ceea ce voi face cu pliantul dvs voi indemna si alte persoane sa citeasca acest act-sau macar sa se intereseze de situatia pe care acesta o mentioneaza iar daca acest lucru trezeste in domniile lor o catusi de mica atitudine sa ia atitudine.
    Pana acum nu am fost un atent urmaritor al pietei politice ronamesti si nu voi deveni acum unul dintre acestia ci singurul lucru pe care il doresc este ca o parte dintre “noi” contribuabili si locuitori ai acestei tari sa luam initiativa in problemele de care ne lovim zii de zii.
    Sunteti medic,iar daca ati profesat intr-un spital sunt 99,99% sigur ca ati avut de aface cu “spaga”.Nu va condamn.De ce? Era un sistem cu care am fost obisnuiti din tata in fiu din mama in fiica sau am vazut la cel ce a dat ca a fost tratat mai bine sau cel putin asa cum ar fii trebuit sa fie tratat.Si de aici pornind am ajununs nu numai sa ne platim “manopera” la doctor ci si “materialele”…deci a devenit un serviciu ca oricare altul cu cat mai bine remunerat cu atat crescanda si calitatea.
    Scopul dumneavoastra este sa fiti votat…d.n.p.meu d.v. sunteti ca si votat nu ai si numai pentru ca ati luat atitudine acolo unde altii nu au reusit sa o faca nici macar pe banii statului,ajungand alesi ai poporului pe banii personali si apoi si-au decontat din banii statului cheltuielile sau si-au facut relatii si prin acestea au reusit sa faca in viata ceea ce si-au propus si acesta finnd incadrata tot in categoria “munca”.Imi cer scuze pentru acest paragraf dar nu m-am putut abtine…de prea multi ani suntem furati dar ceea ce este mai rau este ca NE FURAM SINGURI!!!
    Apreciez foarte mult getul domniei voastre de a lua atitudine fata de faptele de “injustitie” ce ce petrec in spitale romanesti si va voi sustine in demersul dumneavostra care este unul mai ult decat respectabil.
    Sper sa cititi acest feed back iar odata ce voi primi un raspuns la intrebarea urmatoare,raspuns ce mi-as dorii sa vina direct din partea dumneavoastra si nu a altor angajati voi incerca sa ma implic mai mult in aceasta campanie:”Daca o persoana sufera de o malformatie a inimii,cheltuielile medicale pentru indreptarea acestei anomalii pot fii recuperate de la statul roman?”

  2. niteanu says:

    Buna ziua domnule Paveliu. As dori sa va atrag atentia asupra unei informatii eronate pe care ati scris-o pe blog: nu sunt absolvent de IEFS, ci al facultatii de DREPT! Fac de 35 de ani sport. Rugby, box, wu-shu, inot si mai nou trag de fiare pt ca nu mai am timp prea mult. Stau in sala 2-3 ore pe zi plus 20 de bazine semiolimpice la fiecare antrenament. Dorm 5 ore pe noapte. Am 1,70 si 71 de kilograme. Am criticat legea doar pt ca nu mancarea te face obez, ci lipsa miscarii. Eu mananc tot ce este “nesanatos”, dar CUMPATAT. Va rog sa-mi permiteti sa va invit o SINGURA data cu mine la sala si sa va lasati pe mana mea. Va promit ca a doua zis sunteti alt om. Imi cer iertare inca o data pt stilul absolut impardonabil in care m-am exprimat, dar sunt mereu intrigat de cei care sustin ca nu e bine sa mananci orice pt ca te ingrasi iar vorbitorii sunt….deja obezi.

  3. Absolut de acord cu dumneavoastra domnule Niteanu. Solutia este miscarea, dieta este paleativul. In SUA, in urma cu aprox 30 de ani cineva a facut un studiu pe o colectivitate de virstnici dintr-o casa de ingrijire (nursing home). Unui grup de persoane i s-a cerut sa mearga 2 ore/zi in ritm de 5 km/ora fara sa isi schimbe alimentatia cu nimic comparativ cu restul asistatilor din institutie. Media scaderii in greutate a fost de 10 kg. Hai sa va spun o poveste. Viata mea a fost marcata de excesul de greutate. Elev de liceu militar fiind, nu am avut voie sa dau examen la facultate pentru ca nu m-am incadrat intre primii 20 de elevi dintr-o promotie de 400 de elevi (5% aveam dreptul de a candida) desi terminasem anul IV cu premiul I. La sport aveam 5 (mai putin insemna sa ma dea afara). Daca as fi avut 6 in fiecare an as fi devenit din al 22-lea al 18 lea. Acesta a fost argumentul pentru care, in urma repetatelor memorii ale mamei mele adrestate Ministrului Apararii, mi s-a permis sa dau totusi examen in anul urmator! In Scoala de ofiteri de transmisiuni, unde am fost repartizat dupa liceu, trebuia sa ai media notelor permanent peste nota 8 pentru a avea voie sa iesi in oras (ca de permisie ce sa mai vorbim), Din 150 de elevi de anul I cam 5 reuseam sa trecem de acest barem. Pentru ca se apropia nota la sport (alergare 1 km) am fost nevoit sa ma antrenez zilnic dimineata si seara. In 3 luni am slabit 15 kg (insa cam totul se facea acolo in pas alergator). Am terminat primul din clasa proba de 1 km (fugind ca disperatul din start spre deosebire de colegii mei, mult mai dotati fizic, care nu aveau de ce sa se consume mai mult decit era strict necesar pentru a indeplini baremul). A fost CEA MAI MARE VICTORIE DIN VIATA MEA! Intratul la facultate si orice activitati intelectuale imi sunt la indemina (sau mi-au fost, ca dupa 4 ani de parlament m-am cam prostit) Dupa ce am venit acasa, in Bucuresti, in vacanta dintre admitere si inceperea facultatii m-am ingrasat 10 kg, “sarbatorind” cu mese de zeci de mii de calorii (desertul preferat era un borcan de dulceata amestecata cu inghetata!). Pentru mine este evident ca lipsa miscarii coroborata cu un comportament alimentar aberant (fast food-ul nu difera cu nimic de borcanul de dulceata) ne va omori ca specie. Legea cu interzicerea alimentatiei nesanatoase in scoli are o singura menire: sa discutam despre alimentatia nesanatoasa si depre riscurile obezitatii inca de la virsta in care se produce raul. Daca la virsta scolara as fi aflat despre ce inseamna alimentatie sanatoasa astazi nu as fi avut 120 de kg. Insa pe atunci mincarea era o obsesie si singurul lux pe care familia mea si-l putea permite.

  4. Instalatorul says:

    Domnule Paveliu, Craciun Fericit si La Multi Ani dumneavoastra si celor dragi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *