Dispariţia plăţilor informale şi respect pentru profesiunea medicală – acum nu este încă momentul!

S-a discutat intens în ultimele zile despre plăţile informale. Opiniile au variat de la un candid refuz al unor medici de a accepta statutul de persoană care desfăşoară un serviciu public până la o ipocrizia vecină cu prostia a premierului Ponta, hotărât să legalizeze şpaga.
Plăţile informale au crescut în timp de la mici atenţii la sume din ce în ce mai mari şi la o generalizare a celor care aşteaptă şi ei recunoştinţa pacientului. Sumele care cuantifică recunoştinţa variază şi ele de la sute de euro la 5-10 lei, în funcţie de manoperă. În unele secţii fenomenul este generalizat, pe faţă, în altele discret sau chiar absent. Chiar şi în ambulator, unii medici aşteaptă atenţiile din partea pacienţilor, iar aceştia, cooperanţi, transmit din om în om în sala de aşteptare, cam care ar fi suma care atrage bună dispoziţie a medicului.
Şi medicii s-au împărţit din punctul de vedere al plăţilor informale. Unii refuza total orice atenţie, puţini, ciudaţi chiar, iar alţii s-ar bucura de orice leu în plus, însă nu încap pe lista de persoane importante a pacientului, fiind mai insignifianţi chiar decât o infirmieră. Există servicii în care personalul medical nici măcar nu are cum să audă foşnetul recunoştinţei pacienţilor, chiar dacă ar dori. Există și medici care se simt apăsaţi de plăţile informale dar aşteaptă plicul cu oare care jena şi mai există şi cei care îţi bagă mâna în buzunar de-a dreptul sau care nu te condiţionează direct însă că un făcut, nu au loc şi timp pentru tine până nu “te simţi”. Unii dintre medici s-au alienat în timp, “nevoile” lor de recunoştinţă depăşind cu mult ceea ce ar putea obţine în sectorul privat sau muncind în străinătate. Printre multele specii enumerate se regăsesc şi acei medici, majoritatea, care au studiat, învăţat, s-au specializat ani mulţi din viaţă, şi-au sacrificat zile şi nopţi, pentru a ajunge astăzi să fie un fel de dumnezei, care chiar dacă nu dau viaţa, o prelungesc prin intervenţia lor.
Dacă am reuşit să plictisesc sau să revolt cititorul până aici, este bine.
Plăţile informale se apropie de obştescul sfârşit. Nu vor dispărea peste noapte sau definitiv, probabil niciodată. Însă pactul social care a fost făcut şi cultivat zeci de ani însă s-a rupt. Statul se prefăcea că nu are cu ce să plătească medicii iar în compensaţie tolera tacit plăţile informale. Banii gri din domeniu au atins sume astronomice, de ordinul sutelor de milioane de euro, prea multe pentru a fi ignorate. Medicii nu se mai decid să părăsească țara subit, au ajuns să-și planifice exodul încă inainte de a da examen de admitere la facultate!
În timp statul a dovedit că are bani pentru multe din categoriile de bugetari, aprobind cu nesimtire majorari de 300-500%, lasind pe umerii populaţiei bolnave plata medicilor. Spre exemplu, procurorul la debut, de cel mai jos nivel, care ancheteaza medici pentru ”spaga” are un venit simular cu al unui medic primar in pragul pensiei? De ce o asemenea discrepanță?
Astăzi, un guvern slab, complet dezinteresat de soarta populaţiei şi preocupat exclusiv de propria sa supravieţuire, a găsit de cuviinţă să majoreze otova salariile personalului medical cu 25%. Mai mult, premierul a anunţat că aceste creşteri se vor face legat de cele din educaţie, adică atunci când se vor opera modificări în acel domeniu, sănătatea vă rămână pe loc! Mai mult, s-a oferit o creştere medie a salariilor cu 400-500 de lei când aşteptările sunt de 5-10 ori mai mari! O asemenea creştere nu va diminua plăţile informale ci doar va spori reclamaţiile la parchet , va crea impresia de lăcomie a corpului medical – care nu se satura cu creşterea salarială despre care toţi pacienţii vor fi auzit la televizor, fără a o putea cuantifica în mod concret.
Aceasta junglă în care pacientul iese mai jumulit decât o găină înainte de a fi gătită, este semnalul că aici, în interiorul sistemului sanitar domneşte compromisul, domneşte corupţia. Angajarea unei infirmiere sau a unei asistente se face pe bani mulţi, că de are de unde să-şi recupereze paguba, unii manageri de spitale şi-au făcut dosare cu reclamaţiile pacienţilor cărora li s-au cerut bani, nu pentru a-i trimite pe medici la poliţie ci pentru a le scoate din fişet când aceştia ar avea la rândul lor ceva de protestat faţă de insuficienţele sau furturile pe faţă ale conducerii.
Medicii ar dori să pună lucrurile la punct, aşa cum s-a putut vedea în ultimele 10 zile pe internet. Însă nu pot fără intervenţia guvernului!
Guvernul este cel vinovat de refuzul expres de a închide robinetele risipei banilor daţi pe achiziţii. Ministerul are de aproape doi ani obligaţia legală de a organiza licitaţii naţionale pentru toate reperele achiziţionate în sistem. Nu o face, lăsând sute de milioane de euro să se scurgă în buzunarele comercianţilor care nu uita să finanţeze administraţia.
Tarifele actelor medicale sunt subevaluate, făcând imposibilă orice fel de exercitare onestă a profesiunii de manager – fiind aprioric bugetat pe minus. Diferenţele între tarifele calculate în sectorul privat şi cele din zonă publică sunt atât de disproporţionate că stai să te întrebi cum de mai pot fi efectuate cele din urmă. Chiar şi actuala majorare urmează a i se asigura finanţarea prin plata a mai multor internări nu prin modificarea tarifelor, de parcă intervenţiile s-ar face apăsând pe buton, că la fabrică.
Întocmirea de liste de aşteptare, concordante cu bugetul alocat fiecărei secţii este o eventualitate de neconceput, deşi de bun simţ.
Pierderile şi furturile reale prin programele de sănătate, în special cele terapeutice, au atins procente astronomice, iar Ministerul Sănătății a refuzat întotdeauna să întocmească registre de pacienţi pentru a împiedica frauda.
Unii se întreabă de ce medicii, unii dintre ei, cei mai tineri, ameninţa cu greva sau cu alte forme de protest. Nemulţumirea lor nu este atât legată de banii din buzunar cât mai ales de modul complet anormal de desfăşurare a muncii lor, fără nici cea mai mică perspectivă de îndreptare. Cei mai mulţi s-au săturat să vadă în oglindă un potenţial infractor. Vor respect de sine şi respect pentru pacienţii de a căror viaţă se îngrijesc. Vor ca vocaţia de a fi medic să fie apreciată şi nu o ghiulea atârnată de picior.
Poate că medicii vor renunţa la proteste crezând că nici acum nu este momentul! Ar fi o enormă greșeală!

Articol pentru revista Medfarm.

 

This entry was posted in Comentarii ref la sanatate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *