De unde pot fi dublate salariile medicilor?

Într-o emisiune la Realitatea liderul sindicatului Sanitas îşi exprima temerile că nu există resurse financiare suficiente pentru o majorare mai mare de 10% – respectiv de 25% cât s-a oferit Guvernul să ofere prin ordonanţa de urgenţă aprobată miercuri în şedinţa de Guvern.

Eu zic că cel puțin pentru medici există cu vârf și îndesat! Iata câteva premise:

1. În prezent, principala sursă de acoperire a subfinanțării sistemului sanitar este reprezentată de salariile personalului medical. Într-adevăr, media cheltuielilor cu serviciile sanitare în UE de 8% din PIB, iar limita inferioară tinde către 6%. În acelaşi timp, România, care cheltuie din bani publici numai 4% din PIB pe ntru sănătate, a ţinut pasul la cheltuielile cu medicamentele, alocând din banii publici aprox 1,4% din PIB, în mod similar mediei europene. Tensiuni majore sunt generate de alocarea a numai 2,4% din PIB pentru toate celelalte cheltuieli ale sistemului! Spre exemplu Germania are cheltuieli, altele decât medicamentele, de 10% din PIB, deci de 4 ori mai mult dintr-un PIB si el de 4 ori mai mare – deci cheltuieli de 16 ori mai mari în cifre absolute!!!! Rezultă că în fapt, deficitul nu se manifestă global ci este exagerat de mare la nivelul altor cheltuieli decât cele cu medicamentele – în special la cheltuielile cu salariile personalului medical din spitale! De 25 de ani statul prefera să înlocuiască plata personalului medical, a medicilor în special, prin tolerarea sistemului plăţilor informale în mod deliberat. Intervenţia ICCJ din ultimele 6 luni a spulberat această înţelegere cutumiară, nedorită de medici dar acceptată în lipsă de alternativă, ceea ce face că astăzi să asistăm la o cerinţă justificată ”Nu vrem plicuri, vrem salarii!”.

2. Consider că prioritară este majorarea salariilor medicilor din spitale, separat de majorări ale salariilor asistentelor medicale, care pot face obiectul unor ajustări ulterioare. La fiecare medic plecat din această ţară, am pierdut şi 1,5 asistente. Problema este ca un medic specialist se poate înlocui în 10-12 ani pe când o asistentă în 3-4 ani, numărul medicilor de spitale este de aprox 13500 iar cel al asistentelor de 15 ori mai mare. Deficitul de medici a ajuns la 14000 de medici! Poate principalul argument este însă încercarea de a diminua povara plăţilor informale pusă pe umerii bolnavilor de statul român, iar acestea sunt mult mai mari la medici comparativ cu asistentele.

3. Plăţile informale au scăpat de sub control, crescând de la an la an, pe măsură ce noi tehnici de salvare sau îmbunătăţire a vieţii au apărut. În ultimii 10 ani, estimarea acestora a crescut de la 300 milioane de euro la 600 de milioane euro şi chiar mai mult. Tehnici de protezare, de implantare a unor dispozitive, de diagnosticare, de tratare medicală etc, se fac cu materiale sanitare, dispozitive şi medicamente care au ajuns să coste de ordinul a zeci de mii de euro per pacient. Accesul la aceste cheltuieli publice trec prin mâna unor medici iar “atenţiile” au sporit pe măsură.

4. Ani la rând medicii au fost pozitionati la coada veniturilor bugetare oficiale (şi mă voi focaliza asupra lor). Acest lucru s-a datorat în special faptului că simţindu-se culpabili (unii chiar mulţumiţi) din cauza plicului, agregarea în sindicate a fost slabă şi chiar inutilă, de vreme ce această profesie este luată în considerare la număr, împreună cu asistenţii medicali, mult mai numeroşi. Principala voce a revendicărilor a reprezentat-o sindicatul asistenţilor medicali – care însă şi-au văzut în mod natural de interesele lui, unele discutabile.

5. În ultima perioadă, având drept suport bugetul excedentar raportat de guvern, s-au aprobat acte normative care au acordat sporiri salariale şi de pensii pentru unele categorii de funcţionari, în cascadă. Medicii nu s-au numărat printre aceştia.

6. Veniturile nete ale medicilor, raportat la nivelul proporţional al acestora în ţările UE – ar trebui să tindă către cel puţin de 4 ori salariul mediu (venitul mediu in Portugalia spre exemplu – tara care nu este cu mult mai dezvoltata ca Romania este de 3 x PIB/cap de locuitor, in restul tarilor UE raportul fiind considerabil mai mare)!

7. În această etapă, pe lângă alte solicitări de modernizare a sistemului sanitar, medicii s-au pronunţat pentru o dublare a salariului, din care o primă majorare să se facă pe loc iar restul să fie precizat în acelaşi act normativ chiar dacă ar urma să se aplice în viitor. Se pune problema dacă pentru o asemenea decizie POLITICĂ se poate găsi un suport financiar?!

Acoperirea cheltuielilor cu veniturile brute ale medicilor din spitale necesită 0,6% din PIB iar dublarea acestora necesită un procent similar, în cifre absolute grosiere, în jurul a 900 milioane de euro. Având în vedere că mai mult de 50% din aceste sume se întorc la bugetul de stat, al asigurarilor sociale şi cel al asig urărilor de sănătate – rezultă că efortul suplimentar net este de cel mult 450 milioane de euro anual!!! Aceasta majorare se poate face, în opinia mea din 3 surse:

a. prin diminuarea pierderilor tolerate şi cultivate chiar de către Ministerul Sănătăţii şi CNAS,

b. prin creşterea cheltuielilor cu sistemul de sănătate de la bugetul de stat.

c. prin transformarea plăţilor informale în plăţi oficiale, de natură salarială sau asimilat.

a.Diminuarea pierderilor tine exclusiv de administrarea sistemului de asigurări.

500 de milioane de euro se pierd anual prin refuzul MS de a organiza licitaţiile naţionale impuse prin lege,
sute de milioane de euro, se pot economisi la cheltuielile cu medicamentele prin introducerea evaluărilor cost-eficacitate – refuzate cu fermitate de către autorităţi sau negocierea costurilor de distribuţie!
• cel puţin 150 de milioane de euro se pot economisi prin introducerea de mecanisme de tip clawback la serviciile de dializă şi investigaţii paraclinice – mecanism care astăzi se aplica numai la medicamente
• MS a redus preţul medicamentelor cu 25% – realizând o economie de 500 de milioane de euro (din totalul de 2 mld de euro cheltuiţi din bani publici pe medicamente).
• CNAS şi MS au raportat o economie lunară de 20 de milioane de euro prin introducerea cardului de sănătate, respectiv de 240 de milioane de euro anual.

b.Creşterea cheltuielilor cu sănătatea de la bugetul de stat – justificare – după ce bugetul CNAS a fost scăzut arbitrar, complet nejustificat, de la contribuţii egale la angajat şi angajator de 7% raportat la salariul brut – s-a ajuns la 5,2% şi respectiv 5%. În acelaşi timp, ca urmare a creşterii eficacităţii actului medical (medicamente, tehnici de diagnostic noi) durata de viaţă a pacienţilor (cronici) a crescut de la an la an – ceea ce necesită o finanţare suplimentară!

Modalităţi de suplimentare
• numai în primele 6 luni guvernul a raportat 900 milioane euro excedent la bugetul de stat. O parte din aceşti bani pot fi redistribuiţi către sectorul sanitar!
• din sumele colectate suplimentar celor actuale – spre exemplu alimentarea bugetului sănătăţii cu 30% din sumele colectate suplimentar ca urmare a scăderii evaziunii fiscale! Astfel, o diminuare a economiei gri de numai 1% (din cei 14% estimaţi) ar asigura fără probleme 450 de milioane de euro necesari dublării medicilor!
• prin preluarea salariilor asistenţilor medicali – sau a întreg personalului medical – la bugetul ministerului sănătăţii. Este complet inadecvată existenţa unor limitări impuse de legea salarizării unitare a personalului bugetar pentru personal care nu primeşte niciun leu de la buget!
• prin preluarea oricărui program de sănătate actual său viitor – la bugetul ministerului sănătăţii.

c.Formalizarea plăţilor informale se poate face în mai multe feluri, spre exemplu:

• introducerea unei taxe pentru opţiunea pentru un anumit medic. Justificare: conform sondajelor 35% din pacienţi ajung în spitale doar după ce au obţinut o recomandare pentru un anumit medic (deci au făcut o opţiune). Internările se fac la rând însă dacă medicul are locuri şi un pacient optează strict pentru acesta – ar putea fi rezonabil să plătească oficial pentru această opțiune în loc să-i facă o plată informală.
• medicii trebuie să vadă adesea pacientul recomandat înainte de internare – pentru a analiza care este problema de sănătate, ce acte medicale are etc. Consultaţia care astăzi se face pe culoare sau ilegal prin cabinete se poate desfăşura în cabinetele de ambulator, la cerere, în timpul orelor de program, cu plată oficială.
• în mod similar, la externare, pacienţii doresc să fie revăzuţi la 1-2-5 zile de medicul de spital – şi aceasta consultaţie poate avea un regim legal.
• pentru manoperele chirurgicale se poate face o normare a tipului de intervenţii în funcţie de bugetul alocat secţiei şi negociat cu CNAS. În clipa în care bugetul este epuizat, solicitarea pentru o intervenţie nebugetată, care este peste lista de asteptare, se poate face numai prin plata costurilor aferente, inclusiv a părţii care revine medicului.
• plata pentru consultaţii de tipul unei a două opinii.
• dacă adunăm sumele obţinute în acest fel, concomitent cu măsuri ferme de pedepsire a celor care mai acceptă sau solicita plăti informale este posibil ca să ne propunem albirea a jumătate din fondurile care astăzi se vehiculează în afara legii în sistem.

Această trecere în revista nu este exhaustivă şi nici extrem de riguroasă, utilizând sume declarate de oficialii ministerului sănătăţii. Realitatea poate fi diferită însă doar în mică măsură. Oricum, administratorii au numeroase alte pârgii de corecţie şi redistribuire.
Singurul lucru care lipseşte pentru declanşarea acestor modificări şi redistribuiri este voinţa politică a Guvernului şi Parlamentului de a decide că dublarea, într-o primă etapă, a veniturilor medicilor este o prioritate, având în vedere inechitatea acestui sistem, creşterea accesibilităţii şi îmbunătăţirea actului medical în general.

In concluzie, cerintele medicilor din aceste zile,

– majorare cu 50% de la 1 octombrie si cu inca 50% in cursul anului viitor dar la o data stabilita acum
– introducerea orelor de garda suplimentare si a timpului de munca suplimentar in rindul orelor suplimentare
– respectare tuturor prevederilor Codului Muncii referitoare la durata si normarea timpului de munca,
– scoaterea la concurs a posturlor libere pentru acoperirea deficitului de 50% din prezent,
– masuri administrative pentru diminuarea platilor informale
sunt cerinte justificate si sustenabile!

This entry was posted in Comentarii ref la sanatate. Bookmark the permalink.

One Response to De unde pot fi dublate salariile medicilor?

  1. dr says:

    Banii sanatatii alearga aiurea, se stia si in comunism, acum mai mult. Se fac analize imens de multe fara a fi nevoie, se fac internari in spital fara a fi nevoie, se sta in spital mai mult decat e nevoie…etc. Romania are cei mai multi absolventi de medicina din Europa, facultati facute aiurea, care consuma bani si unde se preda orice, oricum. NU exista proiecte pentru sanatate ale unor experti – de ce are nevoie medicina din Romania. In comunism se calcula totul – la minim, era policlinica cu plata unde aveau voie sa dea consultatii putinii dr f buni. Acum deschide in privat oricine orice, se face acolo orice, nu se controleaza nimic. Proiecte adevarate pentru sanatate se pot face. Au spus si cei de afara ca lucrurile trebuiau IMBUNATATITE fata de ce era inainte. E haos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *