Ce poate face Ministerul Sanatatii in privinta infectiilor nosocomiale

Pentru o bună vizualizare dati click dreapta si selectați deschiderea într-o fereastra nouă

Iata actele normative care trebuie modificate:

  1. Ordinul nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare
  2. Reinstaurarea anexei 7 din 190 din 1982 abrogata în mod eronat
  3. Ordinul nr. 914/2006 pentru aprobarea normelor privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare
  4. Ordinul nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare
  5. pentru aprobarea Normelor tehnice privind asigurarea curăţeniei, dezinfecţiei, efectuarea sterilizării şi păstrarea sterilităţii obiectelor şi materialelor sanitare în unităţile sanitare de stat şi private*)
  6. Ordinul nr. 112-2007 – criteriile de performanţă ale managerului
  7. Ordinul nr. 320/2007 privind aprobarea conţinutului Contractului de administrare a secţiei/laboratorului sau serviciului medical din cadrul spitalului public
  8. Ordinul nr. 1628/2007 privind aprobarea modelului contractului de administrare a spitalului public din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice
  9. Ordinul nr. 1384/2010 privind aprobarea modelului cadru al contractului de management
  10. Ordinul nr. 1284/2012 privind reglementarea programului de vizite al aparţinătorilor pacienţilor internaţi în unităţile sanitare publice
  11. Ordinul nr. 1778/2006 privind aprobarea normativelor de personal
  12. Ordinul nr. 1500/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a secţiilor şi compartimentelor de anestezie şi terapie intensivă din unităţile sanitare
  13. Ordinul nr. 321/2016 privind aprobarea detalierii pe judeţe a numărului total de paturi, pe anul 2016, din unităţile sanitare publice şi private pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti
  14. Ordinul nr. 673/2015 privind completarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 386/2004
  15. Ordinul nr. 824/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Sanitare de Stat
  16. Ordinul nr. 1199-2011 privind introducerea RO DRG v1
  17. HG nr. 857/2011 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice
  18. Hotărârea nr. 617/2014 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide
  19. Legea -nr-339-2015-a-bugetului-de-stat-pe-anul-2016
  20. Legea 95/2006 – privind reforma în sănătate

PS
Un drept la replica destinat ”jurnalistilor” Dana Lascu , Gabriel Fereșteanu de la publicatia Evenimentul Zilei. Iata ce scriau domniile lor in articolul  – REVOLTĂTOR. Fostul ministru al Sănătății a vrut să ASCUNDĂ că REZULTATELE controalelor nu sunt bune.

”EVZ a aflat, însă, că printre cei invitați s­-ar fi numărat: conf.dr. Sorin Paveliu (fost deputat și proprietar de cabinet privat),…..”

” Potrivit surselor noastre, la întâlnire, primul care a luat cuvântul a fost dr. Sorin Paveliu. „La un moment dat, premierul l­a oprit, pentru că vorbea mult și agitat, apoi le­a cerut celorlalți invitați să vorbească mai puțin și la obiect, pentru că e doar o întâlnire informală și rămâne ca ulterior să discute
punct cu punct ce s­a întâmplat”, ne-­a relatat sursa noastră.”

Dacă mi-ar fi dat un telefon, așa cum atât de adesea jurnaliștii numitei publicații au făcut-o, ar fi putut afla ca nici nu am luat primul cuvântul, nici nu am vorbit mult și nici agitat și implicit nici premierul sau altcineva nu avea de ce să mă întrerupă, intervenția mea fiind scurtă și strict la obiect. În ceea ce privește prezența mea în acel grup de lucru, nu știu cine a avut inițiativa invitării, fiind chemat la telefon de secretarul de stat Strâmbu pe care l-am cunoscut cu această ocazie, nu s-a datorat în mod cert faptului ca undeva in timp am fost deputat (nu mai fac parte dintr-un partid politic de 9 ani), iar da, imi exercit profesiunea sub forma unui cabinet medical din ambulator, fiind proprietar al acestuia, cam tot asa cum domniile lor sunt proprietari de jurnalism!

Grețos! Atit doar ca de această dată mizeriile trebuiesc semnate și nu ascunse sub pseudonim, asa cum se întâmplă la fiecare postare a mea pe adevarul.ro Ca s-o spun mai pe sleau, pentru persoana mea sunt asignati citiva postaci, care mânjesc orice afirmație exact în stilul de mai sus, cu mici și multe neadevăruri, cu insinuări etc, dovedind de unde curge acest puroi. Pe de altă parte această atenâie mă onorează, niște jigodii fiind speriate de ceea ce spun sau de ceea ce aș putea face. Va mulțumesc pentru încredere!

Să va fie de bine și să vă îndestuleze simbria pe care o primiți pentru slujba voastră!

This entry was posted in Neclasificate. Bookmark the permalink.

4 Responses to Ce poate face Ministerul Sanatatii in privinta infectiilor nosocomiale

  1. Anna Butnariu says:

    Foarte bine d-le doctor ! Merita sa-i puneți la punct !

  2. Edit Szekely says:

    Microbiologul n-are cum sa raporteze infectiile nosocomiale. Izoleaza germeni potential implicati in IN, dar daca acel germen este raspunzator de infectie sau este pur colonizant se decide pe baza datelor clinice, pe care microbiologul nu le detine. Tocmai de aceea este de datoria clinicianului. Epidemiologii au niste criterii de definitie a cazului de IN. Daca ar fi o discutie multidisciplinara, microbiologul ar putea sa isi spuna punctul de vedere si ar putea contribui la stabilirea rolului exact al germenului izolat.

    Daca s-ar pune semnul egalitatii intre germen cu potential nosocomial izolat in laborator SI infectia nosocomiala, s-ar supraevalua problema. Scopul este sa vedem situatia reala si nu sa creem senzatie, sa cadem dintr-o extrema in alta. Nici in alte tari, unde se raporteaza 5-7% IN nu sunt inclusi pacientii colonizati.

    Intr-un sistem functional microbiologul semnaleaza si alerteaza medicul, epidemiologul (in alte tari specialistul in controlul infectiilor sau igienistul de spital, specialitati care la noi nu exista) si managerul sau directorul medical despre izolarea unui germen potential implicat in infectii nosocomiale. Se decide pe baza datelor clinice daca e colonizant sau cauzator de infectie, dar oricum acestea depistate trebuie luate masuri de prevenire ale transmiterii. Din acest punct de vedere are responsabilitate imensa microbiologul: sa depisteze corect si sa anunte toate acele fenotipuri problematice.

    As mai completa lista Dvs de masuri necesare: crearea specialitatii de microbiologie medicala in Romania. La ora actuala aceasta specialitate este inexistenta, microbiologia fiind practicata in Romania de specialisti in medicina de laborator (care au o pregatire de durata redusa si superficiala in microbiologie comparativ cu specialistii de microbiologie medicala din alte tari europene). Cativa medici de medicina de laborator care ne desfasuram activitatea in domeniul microbiologiei ne zbatem de o vreme sa se infiinteze microbiologia medicala, pentru a asigura specialisti educati conform unei curicule europene, care chiar pot desfasura o activitate responsabila in acest domeniu.

    Si inca un aspect: diagnosticul microbiologic este cenusareasa laboratorului in multe spitale. Trebuie inteles ca diagnosticul microbiologic de calitate necesita resurse materiale si umane. Degeaba vrem performanta, microbiologia de calitate nu se poate face prin compromisuri. Daca rezistenta la glicopeptide la stafilococ se determina prin metoda cantitativa conform standardului in vigoare, atunci nu ai voie sa improvizezi cu tehnici alternative mai ieftine. Pentru ca acelea NU sunt corecte. Si exemplele sunt la gramada.

    Iata un alt aspect care imi vine acum in minte: daca nu recoltezi, n-ai nici infectii. In alte tari europene rata recoltarii hemoculturilor este indicator de performanta. Daca la noi se fac 4-7 hemoculturi pe 1000 paturi-zile de spitalizare iar in alta parte in spitalele cu profil similar 30-80/1000 paturi – zile de spitalizare … asta spune ceva?
    La noi sunt multe spitale municipale care nu au nici macar aparat de hemocultura automatizat.

    Uff si etc…

  3. sorinp says:

    Va multumesc pentru comentariul amplu. Eu inca imi sustin ideea cu postarea cantitativa a probelor pozitive cu germeni de spital. Nu am nici un dubiu ca numai o parte din germeni dor reprezenta focare de infectie iar majoritatea vor reprezenta colonizari. Am discutat cu un epidemiolog si exprima o opinie similara cu a dvs. Totusi, fie si cu un acces partial – cred ca aceasta raportare este necesara si ar putea masura care sa impiedice presiunile dintre exercitate de oricine asupra personalului. Probele se inregistreaza in computer si ar fi facil sa existe si pe site. Colonizarile au semnificatia lor si pot reprezenta o oglinda a eficacitatii masurilor de dezinfectie. Avind in vedere ca situatia actuala este si o cultura organizationala – o astfe de masura – poate excesiva, poate vor ajuta sa revenim la n0rmal. Eu personal am trait experienta in care microbiologul identifica germenul si efectua antibiograma iar buletinul de analiza nu mai ajungea pe sectie – informarea facindu-se doar telefonic, iar medicii prescriau antibioticele pentru germenii identificati desi in foaie erau mentionati germeni comunitari. Obligativitatea de a posta buletinele cantitativ – ar rupe aceasta posibilitate.

  4. Edit Szekely says:

    Imi este foarte greu sa-mi imaginez cum un rezultat poate fi anuntat telefonic intr-un fel si raportat altfel in foaie. Inacceptabil si de neinteles. Intr-un laborator care functioneaza pe baza unor principii profesioniste, trasabilitatea trebuie asigurata. Iar acest lucru poate fi controlat (inclusiv consultarile telefonice trebuie consemnate – cu cine si ce s-a vorbit, ce rezultat preliminar, informatie s-a dat).
    Dar acolo unde se fac raportari individuale trucate (se poate truca pana la urma orice, tine de simtul etic, al responsabilitatii, etc.), ce garantie exista ca datele cantitative pot fi corecte… Eu cred mai mult in educare si controlul efectiv al calitatii diagnosticului. Daca specialistii sunt bine instruiti, stiu ce au de facut si mai ales cu ce, credeti-ma ca isi fac treaba (majoritatea, cum acest lucru este valabil pentru toate domeniile).
    Intr-o vreme, pe la inceputurile carierei mele am participat la niste vizite de evaluare a laboratoarelor din reteaua tbc. Mi-a placut acel tip de evaluare, nu punitiva, mai degraba educativa. Pe baza acelei evaluari de pe teren s-au luat masuri care in mod sigur au contribuit la cresterea calitatii. S-au inchis acele puncte care nu puteau asigura calitate corespunzatoare, s-au acreditat altele, etc. In conditiile de astazi ar fi deosebit de greu de organizat aşa ceva în laboratoarele de spital sau care deservesc spitale, dar ar fi foarte util.

    Sunt absolut de acord cu Dvs in legatura cu faptul ca acele colonizari au importanta lor si oglindesc nu doar calitatea dezinfectiei dar si a intregului proces de control al infectiilor (dezinfectia fiind doar o veriga).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *