Vlad Voiculescu: victoria comunicării și a imaginii asupra fondului

Rar mi-a fost dat să văd o mărturisire a incompetentei unui ministru făcută cu atâta candoare. Voiculescu este ministru de doar o lună însă nu mai are decât 150 de zile până la finalizarea mandatului.

“În momentul acesta nu știm câți medici avem în România. Nu știm. Nu știm cum sunt plătiți, nu știm câte gărzi se fac, nu știm exact cât cheltuim pe medicamente, nu știm câte plăți informale sunt, nu știm de ce o operație costă mai mult într-un loc și mai puțin în altul din perspectiva Casei (de Asigurări de Sănătate — n.r.), cu exactitate”

Mă întreb ce se întâmplă la Ministerul Sănătății? Este ministrul închis şi izolat de feudali în birou ca un bolnav periculos?
Cum este posibil să creadă că nu ştim câţi medici avem în România? Se referă la sectorul în totalitate privat, la absolvenţii care au părăsit ţara sau nu lucrează în domeniu pentru că despre restul are informaţii până la ultimul!

Cum adică nu ştie cum sunt plătiţi?

Cum este posibil să spui că nu ştii câţi bani dăm pe medicamente când am cheltuit zeci de milioane de euro tocmai pentru că oricine, cu atât mai mult ministrul, să poată cere în timp real să vadă cât de dezechilibrate sunt cheltuielile, cât de mult sunt favorizaţi unii furnizori în defavoarea altora, iar între scaune căzând pacienţii?

Dar oare a întrebat pe cineva? Pe cine?

Astăzi, biroul de presă vine să acopere candoarea ministrului care nu ştie pe ce buton să apese încercând să ne aburească – datele provenite de la Minister, de la Colegiul Medicilor şi de la Institutul Naţional de Statistică nu coincid. Aceste date nu au cum să coincidă şi nici nu are vreo importanţă. Unele surprind toţi medicii care au solicitat un cod de parafa, altele numai membrii care exercită efectiv dreptul de practică neexistând o procedură de pierdere a dreptului de a fi membru al colegiului, când de fapt singurii care contează pentru domnul ministru sunt cei plătiţi din fonduri publice. De aceea, nu întâmplător, din enumerare lipseşte tocmai sursa care contează, care dă cu exactitate numărul de medici care lucrează efectiv în sistemul public ca furnizori de servicii medicale – iar aceasta este Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Cred că nici nu ar trebui să închidă telefonul pentru ca preşedintele CNAS să-i spună cifra exactă.

Comunicatul continua cu dezvinovăţirea printr-o alta abureală – ”costurile serviciilor medicale prestate de furnizori pentru pacienţi, în ciuda mecanismelor de calcul existente, acestea de foarte multe ori nu sunt fundamentate pe baze reale.”

Să faci tu ministru al sănătății o asemenea declaraţie după ce tocmai ai contrasemnat o ordonanţă de urgenţă prin care se spulberă tocmai fundamentarea modului de calcul a tarifelor din spitale? Guvernul Ponta a majorat veniturile tuturor bugetarilor din spitale cu 25%, băgând în ceata toţi angajaţii Caselor de asigurări cum să rezolve legal majorarea – deoarece banii angajaţilor din spitale, deşi bugetari în teorie – sunt transferaţi de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate pe factură, în funcţie de numărul de servicii prestate. Aşa se face ca spitalele au primit un fel de subvenţie temporară – sume alocate ca urmare a majorării salariale, încâlcind concurenţa loială între furnizorii de stat, care primesc subvenţia cu pricina, şi cei din spitalele private, care nu o primesc deşi furnizează aceleaşi servicii, la aceleaşi tarife, şi discriminând pe față medicii din spitale de cei care nu lucrează în spitale, ca şi cum ar fi altfel de medici!

Cum nu iese fum fără foc nici declaraţia aberantă a ministrului nu s-a născut din neant!

Guvernul a aprobat OUG 20/2016 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 începând cu 1 august. Dacă la Ministerul Muncii şi la cel de Finanţe exista o evidență pentru toate categoriile de salariaţi vizate de majorări – informaţie necesară pentru calcularea impactului bugetar, Ministerul Sănătății s-a lovit de un zid ridicat tocmai de anomalia existenţei unui personal plătit ca fiind bugetar în condiţiile în care unitatea nu primeşte bani direct de la buget ci emite facturi pentru prestări de servicii iar din banii încasați își plătește toate cheltuielile, inclusiv personalul!

Ministrul şi cei care au întocmit comunicatul mint.

Problema lor nu era numărul de medicii, a căror evidență numerică o au bob numărat, fiind acreditaţi de către CNAS, ci restul personalului, de la asistente până la secretare şi portari. Deoarece responsabilitatea plății acestora este a spitalului, Ministerul nu avea de ce să aibă o evidentă analitică a salariilor acestora. A fost însă suficient să vrei să măreşti salariile brusc, cu 25%, fără o raţiune economică, la toţi salariaţii din spitale şi să apară probleme. Contabilii au muncit şi au raportat de pe azi pe mâine salariile brute la care urma să se aplice majorarea stabilită prin lege. Acum, când majorarea de 17% nu s-a mai făcut unitar, lucrurile au devenit cu mult mai complicate – Guvernul solicitând date aproape imposibil de furnizat – înainte de a stabili cum şi cui i se vor majora salariile!

Nu am ce să-i reproșez lui Vlad Voiculescu – pare a fi un om extrem de plăcut, cu talent de comunicator (îți merge la inimă) și da, incompetent în materie de sistem sanitar. Doar traficarea de metrotrexat pentru câteva zeci (sau sute, că nu ne-a lămurit) de bolnavi sau câțiva ani de experiență prin firme cu profil de investiții din Austria, nu sunt suficiente pentru a asimila, peste noapte, cum funcționeaza acest sistem. Ar însemna că oricine, dar oricine, poate fi ministrul sănătății. Premierul Cioloș și-a asumat riscul cu numirea, bazându-se pe faptul că este practic neresponsabil – adică nu ai cum să-l tragi la răspundere.

Poate ca nu aș fi scris cele de mai sus dacă nu aș fi văzut extazul multora, ”astfel de oameni ne trebuie, care să spună lucrurilor pe nume”! Cei care au cât de cât competență privind funcționarea sistemului, și am în minte câteva sute de persoane, nu au nicio șansă să prezinte vreun argument privind îmbunătățirirea sistemului sanitar. Cei care azi aplaudă nu au cert capacitatea de a înțelege iar noi trăim totuși ăntr-o democrație.

Mă întreb retoric dacă ar fi fost în poziție de candidat în fața comisiilor de sănătate reunite ale Parlamentului – ar mai fi luat votul parlamentarilor? Poate că da, având în vedere ca președinta PNL deja s-a grabit să anunțe că îl invită pe listele de parlamentari pentru meritele sale ca ministru?!?

Știu, politica jonglează cu imagini, cu percepții. Din acest punct de vedere tehnocratul Vlad Voiculescu are carisma și calitățile unui excepțional om politic.

This entry was posted in Neclasificate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *