Un salut in plina strada

In blocul vecin locuieste un fost procuror general adjunct iesit la pensie. Fiind persoane publice, ne salutam de multa vreme intr+un mod civilizat dar formal. Ieri insa a iesit din tiparul uzual al formalismului si desi nu am schimbat nici de aceasta data nici o vorba cu exceptia unui “Buza ziua” reciproc, m-a surprins brusc cu un salut din mina si un zimbet. Gindindu-ma ca si ieri la OTV fost nevoit sa-mi dau cu parerea in disputele juridice legate de trimiterea la parchet a dosarelor actualuilor sau fostilor ministri inclin sa cred ca salutul mai protocolar a fost un semn ca interpretarea mea nu a fost prea indepartata de a lui. Si daca a avut doar o zi mai senina iar mintea mea face interpretari aberante ale un gest banal?

This entry was posted in Neclasificate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *