Raportul Tudorel Toader pe scurt, asa cum nu a fost citit la TV

În concluziile raportului privind activitatea managerială a procurorului şef DNA Tudorel Toader afirma că “toate elementele prezentate susţin cu prisosinţă ca procurorul şef DNĂ, prin toate faptele aici reţinute, şi-a exercitat şi îşi exercita într-un mod discreţionar funcţia, deturnând activitatea de combatere a corupţiei şi instituţia DNA de la rolul său constituţional.”

Oare aşa să fie? Cele 20 de puncte enumerate de către ministrul justiţiei, denotă exact contrariul, de vreme ce în lipsa unei fundamentări cât de cât sustenabile întreaga construcţie logică se prăbuşeşte.

Ministrul a lungit expozeul sau oral şi cel scris în mod deliberat, după tehnica Pristanda, încercând să dea o aparentă a veridicităţii şi mizând pe epuizarea ipoteticului cititor. Să facem un pic de curăţenie în rândul celor 20 de puncte.

Mai întâi, dacă forma raportului ar fi fost probă la bacalaureat, ministrul justiţiei ar fi picat examenul cu brio. A începe analizarea activităţii manageriale a procurorului şef DNA cu invocarea propriei tale experienţe de procuror în perioada comunistă (1986-1990) pune sub semnul întrebării chiar propriile sale abilităţi manageriale şi chiar profesionale. Poate că legătura cu perioada în care a ales să întocmească rechizitorii şi-a pus amprenta atât de mult pe gândirea domnului ministru încât ceea ce frapează este tocmai lipsa de temei a faptelor şi a argumentaţiei, ducând cu gândul tocmai la acele vremuri de tristă amintire.

Apoi, hai să eliminăm acele puncte care sunt atât de evident nerelevante încât ne-am pierde timpul, respectiv Punctul 16.  Creşterea numărului de achitări, sporirea cheltuielilor şi raportări eronate, 18. Lipsa de măsuri în cazuri grave constatate de instanţele de judecată, falsificarea transcrierii unor convorbiri telefonice, Punctul 19. Tergiversarea soluţionării unor cauze. – cazul Microsoft.

Pe urmă, să grupăm şi să eliminăm din orice analiză acele puncte care, sub nicio formă nu sunt de competenta ministrului, doar CSM având abilitarea data de lege a se pronunţa şi numai după ce Inspecţia Judiciară întocmeşte un raport. Chiar şi hotărârea CSM poate fi contestata în instanţă. Cu toate acestea ministrul calca în picioare CSM antepronuntindu-se şi astfel încâlcind flagrant independenţa justiţiei. Am convingerea că forul profesional se va exprima pe îndelete asupra punctelor 8.Comportament excesiv de autoritar, discreţionar, Punctul 9 Implicarea în anchetele altor procurori, Punctul 10. Prioritizarea soluţionării dosarelor cu un impact mediatic, Punctul 15. Încercarea de a obţine condamnări cu orice preţ. Punctul 17. Lipsa de implicare a procurorului şef în identificarea şi eliminarea comportamentelor abuzive ale procurorilor, Punctul 20. Lipsa de reacţie în verificarea activităţii profesionale şi conduitei unor procurori.

Urmează 6 acuze în care asistăm la condamnarea (incredibilă prin raportare la trecutul comunist) delictului de opinie, respectiv critici referitoare la exprimarea unor opinii din poziţia celui mai în măsură să emită critici, fiind vorba tocmai de muncă sa de zi cu zi. Când mă gândesc la art. 30 din Constituţie (Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.) la faptul că au murit oameni pentru ca să avem acest drept şi mai ales că fostul procuror comunist a ajuns să fie membru numit politic în Curtea Constituţională, îmi dau seama că noi şi copiii noştri vom avea în continuare mari probleme să trăim în acesta ţară. Opiniile exprimate şi condamnate de Tudorel Toader sunt punctul 5   DNA a emis un comunicat din care se erijează în evaluator a aspectelor de oportunitate a elaborării unei Hotărâri de Guvern (acuză complet falsă) , Punctul 6 Critică referitoare la motivele retrageri acestui comunicat (de asemenea o minciună, comunicatul existând în continuare pe site), Punctul 11. Cu prilejul unor evenimente publice a contestat actele şi autoritatea CCR, a învinovăţit CCR punând pe seama deciziilor pretinsa imposibilitate a DNA de urmărire a unor fapte şi recuperarea unor prejudicii, au fost exprimate critici vehemente cu privire la propuneri de modificare legislativă, Punctul 12 Contestarea autorităţii şi actelor Parlamentului, Punctul 13. Critici vehemente formulate cu referire la unele propuneri de modificare legislativă. Punctul 14. Încălcarea rolului şi locului procurorilor deoarece într-un interviu a declarat că “exista o încercare de a creşte autoritatea ministrului Justiţiei asupra procurorilor”

Am lăsat la urma acuzele privind conflictele juridice de natura constituţională. Nu are absolut nicio relevantă nici numărul lor, nici cum au fost apreciate de CCR (doar în 2 sesizări s-a constatat un conflict, din care o decizie cu scor 6 pentru şi 3 împotriva). Ceea ce contează este tocmai finalitatea acestora: “Autorităţile publice implicate în conflict se conformează celor statuate de Curte, în considerarea caracterului general-obligatoriu al deciziilor pe care aceasta le pronunţă.” Mai pe şleau spus, doar după ce se pronunţă decizia cu interpretarea CCR privind o anumită conduita, nerespectarea ulterioară sau repetitiva a acestei poate fi subiect de sancţiune.  Aşa stând lucrurile, nici aceste argumente nu mai merita a fi luate în seama deloc, oricât de nefondate ar fi ele.

Şi atunci cu ce rămânem? Cu un scor de 0-20 împotriva unui ministru al Justiţiei, care s-a transformat în instrumentul coaliţiei de guvernare, mai precis al celor prea mulţi demnitari şi primari care au probleme de natura penală şi care au dorit să-şi arate muşchii!

Totuşi, a închide ochii la această încălcare nejustificată şi mai ales grosolană a independenţei justiţiei şi a profesioniştilor din domeniu nu poate fi trecută cu vederea.

Am convingerea că visul nostru, al României, de a merge înspre mai bine, se va împletici de aceasta această atitudine exhibiţionistă. Aşteptam intrarea în Schengen, aşteptam ridicarea MCV, aşteptam fonduri europene şi bunăvoinţă faţă de impotenţă noastră de a depune proiecte sau faţă de tendinţa noastră spre furt din banii europeni. În conducerea actuală a ţării există un personaj, care de fiecare dată îşi arata un dispreţ peudo-aristrocratic faţă de UE: “Suntem membrii cu drepturi egale, nu au ce să ne facă, avem dreptul la respect!”

Când efectele acestei propuneri de revocare ni se va sparge în cap, liderii PSD şi ALDE, care sunt adevăraţii autori ai acestui gest politic, se vor ascunde precum şobolanii. Iar noi, restul cetăţenilor acestei ţări vom rămâne ca proştii, din nou, cu un buletin de vot în mină, întrebându-ne “Şi eu cu cine votez?”

PS1. Scuze anticipate daca exista greseli dactilo sau de gramatica – nu-l mai recitesc.

 PS2. Anexa – dacă chiar vreţi să citiţi rezumativ – cele 20 de puncte, doar motivul invocat si concluzia lui TT….deşi nu merită.

ARGUMENTELE COMPLET IRELEVANTE, CARE NU POT FI IMPUTATE PROCURORULUI ŞEF DNA.

Punctul 16.  Creşterea numărului de achitări, sporirea cheltuielilor şi raportări eronate. Motivul: Se raportează numărul de inculpaţi trimişi în judecată în 2016 şi se raportează numărul de achitări din 2016, concluzionându-se că a scăzut rata achitărilor. Cei trimişi în judecată în 2016 nu se regăsesc printre cei achitaţi. Dai un calcul la o bază alta decât cea factuală. Concluzie: Folosind un alt mod de calcul rata reală a achitărilor este de 13,22 şi nu de 10,54% procentul fiind calculat eronat.  Nu merită a fi comentat acest motiv.

  1. Lipsa de măsuri în cazuri grave constatate de instanţele de judecată, falsificarea transcrierii unor convorbiri telefonice

Motivul: Multe hotărâri judecătoreşti în care instanţa a statuat diferenţe între ce se aude şi ce se vede. În dosarul ……”faza a doua” a fost transcrisa drept “spaga a doua”. Concluzie – fără

Punctul 19. Tergiversarea soluţionării unor cauze. – cazul Microsoft. Ministrul nu a mai adăugat în afară de titlu motivul şi concluzia care oricum nu pot fi invocate înainte de a se pronunţa instituţiile care fac verificarea dacă termenul pentru efectuarea cercetării penale a expirat sau nu.

ÎNCĂLCAREA ROLULUI CSM PRIN EXPRIMAREA UNOR CONCLUZII CARE SUNT STRICT DE COMPETENTA FACTORULUI PROFESIONAL (CSM) ŞI NU A CELUI POLITIC (MINISTRU)

Punctul 8.Comportament excesiv de autoritar, discreţionar.Motivul: În raportul direcţiei de inspecţie judiciară  s-au constatat deficienţe la nivelul managementului instituţiei.Concluzie: este relevat un comportament discreţionar al procurorului şef.

Punctul 9 Motivul: implicarea în anchetele altor procurori, deoarece în cazul anchetei privind OUG 13 a declarat că “Şi-a asumat acest dosar împreună cu ..şi…” Concluzie: comportament contrar statutului procurorului într-un stat de drept.

Punctul 10. Motivul: Prioritizarea soluţionării dosarelor cu un impact mediatic. Concluzie: Comportament vădit neconstituţional şi nelegal şi lipsa unor atitudini manageriale

Punctul 15. Încercarea de a obţine condamnări cu orice preţ. Motiv: în condiţiile în care s-a afirmat că trebuie să venim cu dosare importante, să ajungem la miniştri. Această încercare de „decapare” este absolut contrară oricărui stat de drept. Au fost înregistrate doua dosare penale şi o verificare a Inspecţiei Judiciare. Concluzie: Comisia de la Veneţia subliniază că rolul procurorilor nu este de a obţine o condamnare cu orice preţ.

Punctul 17. Lipsa de implicare a procurorului şef în identificarea şi eliminarea comportamentelor abuzive ale procurorilor.Motiv: Spaţiul public este plin de presupuse abuzuri ale procurorului Negulescu. Concluzie: El a fost lăudat, în loc să se ia măsuri.

Punctul 20. Lipsa de reacţie în verificarea activităţii profesionale şi conduitei unor procurori. Motivul: în urma dezvăluirilor de la DNA Ploieşti, a organizat o conferinţă de presă în care a acuzat “un festival al inculpaţilor”.Concluzie: în prezent se desfăşoară verificări ale Inspecţiei judiciare.

Toate aspectele legate de conduită unor procurori ţin de competenta CSM şi nu a procurorului şef al DNA! Toate acuzele se bazează pe extrase din presă iar când se invoca rapoarte ale Inspecţiei Judiciare – neaprobate de către CSM care nu sunt publice încalcă dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie a procurorului şef!

CENZURAREA LIBERTĂŢII DE EXPRIMARE ACUZÂND FĂŢIŞ UN DELICT DE OPINIE (punctele 11-14)

Punctul 5 şi 6 vizează acelaşi fapt, emiterea unui comunicat de presă.

Punctul 5. Motivul:  DNA a emis un comunicat din care DNA se erijează în evaluator a aspectelor de oportunitate a elaborării unei Hotărâri de Guvern. Concluzie: Exercitarea conducerii instituţiei cu încălcarea limitelor de competenta ale acesteia.

Punctul 6 După ce se critică emiterea comunicatului se critică motivele retrageri acestui. DNA a retras comunicatul. acestui fapt, afirmând că cele cuprinse în comunicat au reprezentat simple opinii. Concluzie: Nu poţi să exprimi simple opinii afectând valori şi drepturi fundamentale ale unei  persoane.

Punctul 11-lea. Motivul: cu prilejul unor evenimente publice a contestat actele şi autoritatea CCR, a învinovăţit CCR punând pe seama deciziilor pretinsa imposibilitate a DNA de urmărire a unor fapte şi recuperarea unor prejudicii, au fost exprimate critici vehemente cu privire la propuneri de modificare legislativă, propuneri care s-au dovedit a fi constituţionale. Afirmaţiile sunt fără precedent, au afectat imaginea României.Concluzie: o contestare a deciziilor CCR şi un refuz ferm al unei schimbări de politica legislativă erijându-se în legiuitor şi Curte Constituţională.

Punctul 12Contestarea autorităţii şi actelor Parlamentului. Motivul: Contestarea autorităţii şi actelor Parlamentului. În interviuri a afirmat că modificările legislative discutate în Parlament sunt un pretext pentru a elimina capacitatea organelor de urmărire penale de a descoperi infracţiuni.

Punctul 13. Critici vehemente formulate cu referire la unele propuneri de modificare legislativă. Motivul:. A afirmat că asistăm la un “festival disperat al inculpaţilor”.   CCR a contestat constituţionalitate înfiinţării unei secţii pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Fără a enumera, afirmaţiile publice ale procurorului şef DNA a afectat imaginea României. La nivelul PE, prin dezinformare, s-a generat o dezbatere şi la nouă întrevederi am explicat de nouă ori că România nu are nicio legătură cu ce se întâmplă în Polonia.Concluzia: Şi-a depăşit rolul şi competentele/temere obsesivă, în esenţă pentru pierderea conducerii instituţiei DNA.

  1. Încălcarea rolului şi locului procurorilor. Motivul: într-un interviu a declarat că “există o încercare de a creşte autoritatea ministrului Justiţiei asupra procurorilor”

CONFLICTELE JURIDICE DE NATURA CONSTITUŢIONALĂ (PUNCTELE 1, 2, 3 ŞI 7)

Punctul a doilea indica drept motiv decizia 68/2017 a CCR prin care s-a constatat că DNĂ, şi-a arogat competenţa de a efectua o anchetă penală într-un domeniu ce excedează cadrului legal. Concluzia: exercitarea conducerii instituţiei DNA cu depăşirea limitelor de competentă

Ministrul Tudorel Toader îşi citează propria opinie conform căreia soluţionarea unui singur conflict de natura constituţională nu are aptitudinea de a determina revocarea procurorului şef DNA. Drept urmare, nu mă voi opri în analiza acestui punct.

Punctul trei indica drept motiv:  CCR a reţinut că dna Kovesi a refuzat să se prezinte în faţa comisiei de anchetă. Concluzia: Curtea a statuat, în analiza unui conflict de natura constituţională, că prin refuzul procurorului şef este împiedicată activitatea parlamentului.

Primul punct din raport are drept motiv: “Într-un singur an au fost înregistrate 3 conflicte în cadrul cărora DNA a fost chemată în faţa instanţei de contencios constituţional”. Concluzia: “Un comportament constând în încălcarea sistematică a Constituţiei se încadrează, fără îndoială, intre motivele care susţin revocarea procurorului şef DNA”.

Ignorând primul conflict juridic de natura constituţională pentru motivele mai sus amintite, se impune a analiza următoarele două conflicte ivite în acest an. Unul dintre ele a constatat inexistenta unui conflict şi drept urmare, chiar dacă în dispozitiv se indica o conduită viitoare de urmat, decizia nu poate fi luată în calcul unor încălcări sistematice ale Constituţiei. conform exigentelor ministrului. În ceea ce priveşte ultima decizie a CCR prin care se considera refuzul doamnei Kovesi de a răspunde la invitaţia de a se prezenta la o comisie de anchetă, este inadmisibil ca rezolvarea să fie acceptată ca fiind motiv de revocare deoarece: 1. noţiunea de conflict juridic de natura constituţională, nefiind precizat în Constituţie sau în legislaţie se bazează exclusiv pe jurisprudenţa CCR. Cum o asemenea situaţie nu a mai fost adusă spre judecarea Curţii, nu putem vorbi de o încălcare a Constituţiei decât ulterior adoptării deciziei 611/2017. 2. Opinia celor 6 membrii ai CCR care au adoptat decizia 611/2017 este contrara atât celor 3 judecători care au exprimat opinia separată privind inexistenta unui conflict juridic de natura constituţională în această privinţă cât şi contrara opiniei CSM şi a Procurorului general. A Considera că lămurirea conflictului este imputabila numai procurorului şef DNA este cel puţin ciudată dacă nu excesiv de subiectivă.

Numărul conflictelor juridice de natura constituţională este reluat şi în punctul 7 cu motivarea “din cele  trei conflicte de de natură constituţională reiese o folosire nelegală a resurselor umane şi materiale, o repartizarea nelegală a sarcinilor, din aceeaşi perspectivă un comportament vădit neconstituţional.” Concluzia este atât de scoasă din context şi lipsită de argumente încât nu merită a fi comentată.

De altfel, încercarea ministrului Toader de a imputa numărul conflictelor juridice de natura constituţională este contrara efectelor preconizate de CCR referitoare la rezolvarea conflictelor juridice, conform site-ului CCR, “Autorităţile publice implicate în conflict se conformează celor statuate de Curte, în considerarea caracterului general-obligatoriu al deciziilor pe care aceasta le pronunţă, potrivit art.147 alin.(4) din Constituţie.”. După cum se poate lesne observa, nu exista ipoteza măcar a unei sancţiuni!

În concluzie, oricum ai citi raportul ministrului Toader, sub aparenţa de profesionist al dreptului penal ni s-a înfăţişat un material eminamente politic în care nici măcar un singur argument nu este de natură a susţine o decizie de revocare din funcţie. Pur şi simplu ar fi putut să ne spună aşa vreau eu (sau aşa mi-ai comandat alţii, nu are nici o importanţă). Ceea ce rămâne este o bătălie pe viaţă şi pe moarte între o clasă politica coruptă până în măduva şi o instituţie chemată să apere societatea de jefuitorii bunului public.

This entry was posted in Neclasificate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *