Si daca propunerea de demitere a LCK este ilegala?

Eu cred că Decizia extrem de ciudată a CCR, de impunere a soluţiei de demitere a LCK, “Președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi”, ar putea avea o explicaţie pe care nu am auzit-o invocata în spaţiul public, până în prezent.

În opinia mea, de simplu cetăţean, exista aparenta faptului că nici propunerea lui Tudorel Toader nu respecta, la rigurozitate, LEGALITATEA!

Iată de ce:

Aşa cum Preşedintelui României i se reproşează de către CCR că nu şi-a exercitat prerogativele prin decret, nici Ministrul Justiţiei PARE a nu-şi fi exercitat atribuţiile, la rigurozitate, prin emiterea unui ordin, conform art. 13 din HG 652/2009 (Art. 13. -În exercitarea atribuțiilor sale, ministrul emite ordine și instrucțiuni scrise.).

Este posibil ca interpretarea mea să fie excesivă.

Este, de asemenea posibil, că ordinul să existe.

Însă am totală convingere că domnul Tudorel Toader nu avea dreptul legal de a fi cel care a întocmit raportul pe baza căruia a solicitat revocarea PS- DNA. Din simpla citire a raportului făcută în Conferinţă de presă, început cu un lung expozeu asupra cariei sale juridice, Tudorel Toader a dorit să convingă opinia publică asupra faptului că cele invocate de domnia sa sunt temeinice şi justifica cererea de revocare. Atât doar, chiar şi acceptând ipoteza competentei, domnia sa nu avea dreptul legal de a întocmi raportul ci doar de a-l aproba, semnă  şi înaintă.

Un judecător nu îşi bazează deciziile pe opiniile sale propri ci pe dovezi şi expertize. Un  ministru al sănătăţii nu emite ordine în domeniul transplantului spre exemplu, pentru că se pricepe, ci are nevoie de o propunere, de un circuit de avizare etc. Preşedintele României nu poate emite un decret de acordare a unei medalii celui mai meritos fizician din ţară doar pentru că este profesor de fizică, are nevoie de o propunere şi de un circuit de avizare, la fel şi în cazul unei aprecieri asupra legalităţii unei propuneri de revocare. Pe acelaşi logica, domnul profesor de drept penal şi fost Judecător CCR nu poate să întocmească şi să-şi asume un raport de propunere de demitere bazându-se pe propria sa competenta. Ca om politic (neasumat sau neafiliat unui partid dar OM POLITIC) care ocupa o funcţie politică, ar fi putut să aibe orice pregătire sau chiar nicio pregătire. De aceea, un astfel de circuit de avizare este obligatoriu. Asumându-şi “rechizitoriul”, din aroganţa data de funcţia de fost judecător al CCR, a căzut în capcană, crezând că nimeni nu poate face mai bine ca el raportul. Chiar şi aspectele strict manageriale nu sunt de competenta directă, personală, a ministrului!

Este, de asemenea relevant, daca exista acte de control efectuate de catre corpul de control al MJ sau de Inspectia Judiciara, finalizate la data raportului prin propunerea de sanctionare sau inlocuire a PS-DNA sau, cine stie, sesizari solutionate pe agenda Comisiei Ministerului Justitiei pentru analizarea sesizărilor formulate în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. Nu de alta, dar opinia privata a Ministrului chiar nu conteaza!

Cu alte cuvinte, propunerea ar putea fi nelegala!

O altă problemă este cea legată de avizul CONSULTATIV al CSM. Legiuitorul a statuat acest caracter tocmai în vederea acordării libertăţii Preşedintelui de a ţine sau nu cont de el. Acum CCR vine şi spune că Preşedintele se poate pronunţa numai pe aspecte de legalitate. Avizul CSM în acest caz îşi poate menţine caracterul CONSULTATIV însă poate reprezenta un temei suficient de puternic de respingere a cererii de revocare, procurorii CSM jucând rolul de experţi. (nota – caracterul consultativ – vezi si ignorarea avizului negativ la investirea LCK, cind a fost insa vorba exclusiv de oportunitate.)

În opinia mea, cel puţin aceste două argumente, deşi invoca argumente juridice, Decizia CSM are preponderent un caracter politic. Până la publicarea Deciziei în MO, dacă se dovedeşte că propunerea MJ nu a respectat legalitatea demersului, ne vom afla într-o situaţie şi mai complicată decât este în prezent. Aştept cu interes opiniile unor jurişti!

 

(Notă: Este de discutat dacă un asemenea act administrativ, propunerea de revocare, emisă prin ordin, poate fi sau nu contestata pe calea contenciosului administrativ dar o asemenea dezbatere este strict de nivelul unor specialişti ai dreptului. Totuşi, nu pot să nu constat, că fără un ordin, în condiţiile în care CSM are doar un vot consultativ, practic procurorii şefi şi procurorul general, sunt lăsaţi la discreţia Ministrului, care poate invoca orice aberaţii în cererea de revocare, ceea ce cred că nu a fost şi nu poate fi în intenţia nimănui. Nici o femeie de serviciu nu poate fi astfel concediată!).

This entry was posted in Neclasificate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *