Zi de vacanta.

Ma roaga cumnata mea sa-i aranjez calculatorul si imprimanta pentru ca nu ies diacriticele. Nu ma roaga de azi de ieri. De doua luni ii promit ca miine o sa trec sa vad care este problema si in felul acesta am si blocat-o sa apeleze la altcineva. Nu-i vorba ca a facut-o dar fara succes. Mi-am dedicat dimineata acestei probleme si am luat-o batrineste de la studierea internetului. Dupa vreo trei incercari nereusite, schimari de fonte, setari ale windows-ului, reinstalari de program solutia s-a dovedit banala. Mai exista o imprimanta instalata cu acelasi nume dar cu o singura litera diferenta. Nu stiu cum a aparut dar era aproape imposibil sa iti dai seama ca este in fapt ALTA imprimanta (alt soft de imprimanta). Am sters-o si lucrurile au intrat in normal. Parca am lovit-o cu leuca in cap pe Laura. Nu vorbeste mult dar ne stim de 15 ani si o citesc ca pe o carte. Nu mia spus “Cum domnule, asa un lucru banal! Sti cit timp am pierdut sa listez pagini transferate in alte programe, sti cit am dat de lucru la altii ca sa compensez un lucru absolut banal, pe care tu puteai sa-l indrepti in citeva minute. Ti-ai batut joc de 2 luni din viata mea!” Dar am auzit-o si are dreptate. As fi putut sa gasesc 1 ora in ultimile 2 luni ca sa trec pe la ea.

In fapt, cam asa se intimpla si cu administratia publica. Poti dar nu o faci si intotdeauna ai o scuza atit pentru cei din jur cit si pentru tine. In acest timp lucrurile merg prost, oamenii sufera, se pierde timp, se pierd bani.

Mi-am facut obiceiul sa iau masa la prinz cu sotia la un restaurant din apropierea cabinetului nostru. Asta dupa ce am descoperit si eu, ca prostu’, ce inseamna meniul zile. Mincarea inclusa in meniul zilei costa cu 6 lei mai mult decit la celebra cantina a Parlamentului!! Orice comparatie se opreste aici. Un bun prieten s-a mutat cu serviciul in apropiere si l-am invitat sa ni se alature. Culmea este ca fusesem de multe ori impreuna la acest mic restaurant, ne simteam bine acolo pentru ca este discret si intim. Era totusi un lux si il savuram ca atare. Acum am descoperit impreuna “Meniul zilei” si parca nu mai este acelasi lucru. Vrea sa-si aduca acum toti colegii. (Fapta buna. Nu o sa mai gasesc loc la masa!)

Lucreaza in industria farmaceutica si in general ma intereseaza opiniile sale pentru ca sunt avizate si de multe ori mi-au aratat si partea cealalta a comertului cu medicamente. A schimbat firma, a schimbat si problemele. Avea o avalansa de probleme de sistem pe care ar fi vrut sa le discute cu mine insa este mai greu intre supa si tocanita. Poate intr-o duminica.

Mi s-a stricat ventilatorul la centrala termica. S-a oferit cineva sa vada ce are, mi-a scos piesa, mi-a spus ca o sa ma coste 2 milioane jumate, la Romsal. I-am lasat si un milion pentru “deranj”,  a mers o zi si s-a ars. Si eu m-am ars si ma jur ca nu voi mai apela decit la firme autorizate indiferent cit ma costa si cit de greu vin sa rezolve problema.

Am revizuit materialul privind programul PDL de guvernare in sanatate. Mi-a luat 4 zile o munca care ar fi necesitat maxim 2 ore. M-am prostit oare?  De fapt m-am blocat cind am vazut cum de fostul program de guvernar, la care am contribuit in egala masura cu dr.Radulescu de la PD-ul de atunci s-a ales praful. Pentru minie Nicolaescu a fost un cataclism. Daca nu ar fi clamat peste tot ca pentru el Programul Aliantei este regula as fi putut sa-l contrazic. Omului asta i-a lipsit si bunavointa si stiinta de a face. Pacat de 3 ani. Si acum ce sa fac? Sa o iau de la inceput? Sa scriu aceleasi lucruri?

A iesit bine, sunt multumit insa am sentimentul ca nu vreau sa-l fac public. Daca-l fura concurentii?! Daca iarasi nu inteleg nimic din ceea ce se ascunde in spatele titlurilor si masurilor!? Dar daca nu-l inteleg nici colegii?! Termina! Copy, paste, sent. Noapte buna.

This entry was posted in Neclasificate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *