Proiectul de renovare a scolilor trebuie renovat

In urma sedintei cu directorii am promis ca deputatii si consilierii de la PDL4 vom vizita scoala 198 din spatele Cinematografului Cultural ca sa vedem care sunt motivele reale ale nemultumirilor legate de proiectul de renovare a scolilor cu finantare de la BEI.

Vizita a fost dezolanta. Nu am putut veden nici macar o singura reparatie sau dotare de care personalul sa fi fost multumit si pe buna dreptate. Problema cea mare este ca absolut toate materialele sunt din cea mai proasta calitate disponibila pe piata. Usi care se exfoliaza, scaune pentru copii din cea mai subtire teava, atit de subtire ca se rupe la cea mai mica tensionare si nu poate fi sudata pentru ca se topeste, lambriuri de un gri “puscarie”, linoleum de trafic greu urit si prost montat, usi batante la toalete, pentru persoanele in carucior dar care vor duce inevitabil la accidentarea celorlalti copii, in conditiile in care usile de acces sunt prea mici pentru a permite acceul unui scaun pe rotile, toalete care curg, sali de informatica a caror instalatii si retele au fost dezafectate si nu au mai fost refacute pentru ca nu se regaseau in proiect si multe altele care nu are rost sa le mai insir pentru ca denota un singur lucru dezinteres general. In fapt prian aceasta renovare sadim premizele unui dezastru in urmatorii 2 ani pentru ca absolut totul se va distruge pentru ca a fost proiectat neadecvat.

Am incercat sa analizam care sunt cauzele pentru care rezulta asa o lucrare de mintuiala care impune renovare sau inlocuire in mai putin de 1-2 ani?

– in primul rind exista factori obiectivi: in cei 5 ani de la proiectare preturile TUTUROR materialelor s-au schimbat! Cu 2 milioane de lei puteai sa umperi o usa buna acum 5 ani. Cu 200 Ron cumperi azi cea mai proasta facatura care poate fi denumita usa. Numai betonul si-a marit pretul de 5 ori!
– in al doilea rind din circuitul bunei desfasurari a unei asemenea proiect lipseste cu desavirsire tocmai adevaratul beneficiar – directorul scolii, poate singurul care ar fi cu adevarat interesat ca ceea ce rezulta sa fie placut ochilui, rezistent si nepericulos pentru copii. Dar directorul nu are decit un singur rol: cind totul este terminat sa semneze de de luare in primire (ceva in denul, “asta este scoala pe care va trebui s-o administrezi de acum inainte”). Celelalte persoane nu au de ce sa puna suflet – nici maistrul de santier, nici reprezentantul primariei- avind doar o singura preocupare, in final sa fie bine totul pe hirtie.
– unii au sugerat ca fiind vorba de bani europeni sunt prea multe bucle de control financiar si prea greu de furat dar acesta este un subiectivism pe care nu am cum sa-l controlez sau indrept.

Problema pare aproape insurmontabila. Contractele sunt contracte, sunt foarte greu de schimbat dar nu imposibil, imprumutul BEI nu mai poate fi stopat pentru ca atrage zilnic penalitati de neutilizare, proiectarea a costat citeva zeci de milioane si nu mai poate fi refacuta fara sa opresti lucrarile (alte pagube), banii sunt insuficienti, directorii nu fac parte din acest circuit pentru ca beneficiarul lucrarii este primaria.

Am discutat cu colegul meu Cristi Ilie sa facem o vizita la Primaria Generala sa vedem de la responsabilul de proiect care este si viziunea lui asupra acestei catastrofe care se deruleaza sub ochii nostri. Deocamdata imi vin in minte citeva solutii: adunarea tuturor directorilor care sunt beneficiari ai proiectului, la care nu s-au finalizat lucrarile si sa-i implicam pe cei care au mai multa initiativa sau sunt mai buni gospodari. Ei ar trebui sa puna pe hirtie exact care le sunt doleantele si opiniile de lucratori in domeniu deoarece este evident ca nimeni nu i-a consultat. Pe baza propunerilor lor ar trebui schimbata de urgenta specificatia si sumele alocate indiferent cit costa suplimentar pentru ca in caz contrar peste 2 ani tot primariile vor suporta pagubele distrugerilor inevitabile si degradarii unor obiecte care nu sunt facute sa reziste asaltului copiilor. Acesti director pot fi mandatati de Primarie sa reprezinte beneficiaru, fie si temporar. Numai aceste persoane pot sa supravegheze lucrarile neadecvate cind inca mai pot fi corectate.

Vom vorbi cu Primarul General si vom cauta o solutie insa defectul este unul de sistem: fiecare lucrare ar trebui sa aibe un manager de proiect specializat, bine pregatit si bine platit altfel pagubele din banii publici sunt enorme.

This entry was posted in Neclasificate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *