Vorbe nerostite

Dupa multe ezitari, m-am decis sa apelez la aceasta forma de comunicare externa, unii ar spune chiar exhibitionism, care este jurnalul “intim” destinat oricui vrea sa se uite. Ezitarile sunt legate de faptul ca fiind o persoana deschisa, poate exagerat de deschisa, am de gind sa nu ascund nimic din gindurile mele, ceea ce pentru persoanele care se arunca in arena publica poate fi extrem de periculos. De aceea mai intii incep si ulterior poate imi voi reevalua decizia initiala.

De ce blog si nu jurnal? Simplu: vreau sa fac un exercitiu de sinceritate, sa vad in ce masura dedublarea de personalitate a celor care fac politica ma afecteaza, sa pot sa revad in timp cu ochi critici in ce masura judecatile mele de valoare se mentin. Blog pentru ca nu am dorit si nici nu am incercat sa tin vreo data un jurnal, iar demersul fiind public ma simt obligat sa ma tin de promisiune, spre deosebire de altii care dupa citeva zile au obosit sau si-au pus colaboratorii sa scrie pentru ei si pentru imaginea lor. Mai exista un motiv. In totala contradictie cu opinia generala activitatea politica consuma ingrozitor de mult timp si acest lucru este adesea in discrepanta cu rezultatele si obiectivele personale sau generale, ale grupului din care fac parte. Dau astfel prilejul celor citiva care vor citi blogul meu sa vada o radiografie a activitatii cotidiene a unui membru al parlamentului, poate nesemnificativa comparativ cu activitatea celorlati, dar onesta si nu imaginara.

Sunt la inceputul unui an si demersul meu are si o limita de timp: exact un an. Vom fi trecut la sfirsitul experimentului peste doua sesiuni parlamentare si doua rinduri de alegeri; este suficient pentru obiectivele propuse.

La drum deci si doresc in acest an tuturor numai sanatate, ca in rest putem face rost de toate, daca vrem.