Inutilitatea reformei in sanatate
Spitalele sunt printre cele mai mari si mai complexe unitati are statului: sumele vehiculate intr-un spital din Bucuresti sunt de ordinul zecilor si chiar sutelor de milioane de EURO pe an (!!), au sute si chiar mii de salariati (!!) si de deciziile administrative depinde cel mai adesea viata a zeci de mii de pacienti!
Daca intrebi oricare economist, inginer, avocat, pictor, care are o bruma de buna credinta, daca apreciaza ca spitalele au nevoie de manageri profesionisti si dedicati – raspunsul nu poate fi decit unul singur: Desigur!
Daca insa intrebi medicii sau reprezentantii nostrii, ai populatiei, in Guvern si Parlament – vei vedea ca NOI (prin intermediul LOR) gindim ALTFEL.
Azi (4 mai) ar trebui sa se dea votul final in Parlament pe Proiectul de Lege privind aprobarea OUG.69/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, care prevede ca managerul spitalului clinic si/sau universitar TREBUIE sa fie cadru didactic sau medic primar .., contractul lui de munca se suspenda de drept (!) ….., iar el (managerul) poate desfasura activitate medicala in institutia respectiva.
In 2006, Legea 95 lasa usa deschisa profesionistilor in management, indiferent de specialitate si impunea obligativitatea de a se ocupa 24 de ore din 24 de spital. Pentru aceasta s-a creat posibilitatea obtinerii unor venituri rezonabile, de ordinul a 1-2 mii de euro lunar. Ulterior, sub diverse influente, s-a permis si medicilor si cadrelor didactice sa ocupe aceasta functie, numai in spitalele pina la 400 de paturi. Astazi, prin aceasta ordonanta de urgenta care va deveni lege, s-a impus ca managerii sa fie NUMAI MEDICI, eventual cu 3 slujbe (cadru didactic, medic curant si manager in acelasi timp), in toate spitalele clinice, chiar si in cele de mari dimensiuni.
Notiunile de management financiar ale unui absolvent de MBI depaseste cunostintele majoritatii economistilor cu diploma. Lor inse li se interzice sa managerieze un spital! Oare cum iau decizii marii profesori de chirurgie in acest domeniu? Simplu – deciziile sunt luate intotdeauna de altii pentru ei, sefi din minister, casa de asigurari, contabili sef, liderul de partid sau chiar de catre clientii contractuali ai spitalului. Pentru astfel de decizii nu ai nevoie de studii ci trebuie doar sa fii “baiat bun”.
Atunci cind s-au impus manageri profesionisti a fost mare zarva in presa. Astazi, cind lucrurile s-au intors de unde au plecat, ba chiar mai mult (inchizindu-se usa in nas oricarei posibilitati de administrare profesionista) presa nu mai are absolut nimic de zis. Afacerile din sanatate au devenit, din nou, o problema strict “medicala”!
De ce oare?
PS: Mi-a inflorit un zimbet trist atunci cind am citit ca cel care, vezi Doamne, se opunea acestei masuri, de la tribuna Parlamentului, era tocmai Eugen Nicolaescu! Cita ipocrizie (stie el de ce!)!
Draga ratatule:ma gandesc la tine cu tristete!oare cand ai fost corect cu noi? Atunci cand preaslaveai si votai cu doua maini reforma poponarului de Nicolaescu?sau cand stergeai mesele de praf prin modrogani sperand ca vei obtine functia mult ravnita de ministru?acum cand ai ramas un fraier care latra la luna incerci sa te dài mare specialist!mars la munca JAVRA!
Draga Dorina,
Am doua alternative: sa te ignor sau sa-ti raspuns. Iti raspund plecind de la prezumtia de buna credinta si de la repulsia pe care mi-o provoaca intoleranta de pe net sub protectia anonomatului. Nu am proslavit niciodata “reforma” lui Nicolaescu. Nicolaescu a fost principalul motiv pentru care am decis sa parasesc PNL-ul. Mi s-a spus de la obraz ca nu este normal sa fiu cu PNL-ul si sa critic atit de vehement aproape tot ceea ce face Nicolaescu. Daca vrei pot dezvolta, dar nu cred ca este cazul. Nu am rivnit niciodata la functii executive. Am fost primul director general al CNAS si in scurt timp am putut vedea cu asupra celui care are pixul in mina pentru a semna ordinele de plata se reped sute de lupi nesatui. Nu este de mine. Am plecat de acolo dupa ce mi-am dat seama ca daca unii isi incepeau ziua cu o cafea, eu ma ingrijeam sa am o folie de diazepam la indemina pentru orele cind incepea sa-mi sara inima din piept. Nu faceam psihic fata si aveam 39 de ani. Azi, la 50 nu as rezista nici macar o luna. Despartirea de PDL si de politica a fost una civilizata spre mirarea tuturor celor din conducere, care au fost surprinsi ca l-am refuzat categoric pe Boc referitor la o functie de secretar de stat in MS. Nu aveam cum sa-i marturisesc cit de incapabil fizic si psihic sunt pentru functii de acest gen care presupun o capacitate de “a lua” si “a da” pe care nu o am. Poate de aici unii au tras concluzia ca vreau mai mult. Ei bine, nu vreau. In ceea ce priveste “mare specialist” – probabil ca nu sunt, pentru asta ar trebui sa definim ceea ce inseamna mare. Am acumulat experienta la un anume nivel care imi permite sa imi exprim unele opinii. Unele sunt corecte altele nu, insa este dreptul meu de a le clama. Am convingerea ca in tara asta sunt foarte multi specialisti in sanatate. Atit doar ca, fiind incorsetari de functia mai mica sau mai mare pe care o ocupa – nu se aventureaza cu opinii prin spatiul public sau virtual. Sunt de acord cu un singur lucru din mesajul tau plin de antipatie. Am facut parte dintr-un mic grup de idealisti, care am visat la crearea unui sistem sanitar mai bun si mai generos. Sunt ultimul care m-am vindecat de idealism. Ceilalti au fost infinit mai pragmatici si s-au vindecat in felul lor cu multi ani inaintea mea. Din acest punct de vedere, daca este sa tragem linie, “am ratat”. Incercarile, rateurile si reusitele (foarte multe, chiar daca nu le sti) au facut parte din proces iar acesta mi-a facut placere, m-a motivat permanent. Totusi, poti sa-mi spui ce ai reusit tu sa faci in viata pentru cei din jurul tau? Cu prietenie, Sorin.