Vorbe nerostite

In spitale gasesti zilnic oameni disperati ca le mor parintii sotii, copii. Au pasit cu inima strinsa pragul SPITALULUI si au sperat ca din acel moment se afla in siguranta. Vad, adesea prea tirziu, stadiul de dezagregare in care se desfasoara asistenta medicala, lipsurile de medicamente, materiale, de reguli si protocoale si mai ales de personal, care fac ca brusc sa realizeze ca in batalia lor pentru viata aproapelui nu au nici un aliat, cu exceptia divinitatii. Intr-un moment de revolta surda, multi isi doresc ca cineva sa plateasca pentru asta, sa sufere sau macar sa-si piarda pe veci credibilitatea in fata semenilor sai.

In mod paradoxal, degringolada spitalelor se datoreaza in primul rind Ministerului Sanatatii, vinovat de lipsa de decizie, de viziune si nu in ultimul rind de o abandonare a rolului de decident asupra sistemului de ingrijiri de sanatate.

Iata trei argumente recente in sprijinul afirmatiilor de mai sus:

1. Buna functionare a spitalului depinde de un personaj cheie, aflat la granita in care spiritul managerial trebuie sa se impleteasca cu profesionalismul medical. Acesta este seful de sectie. El stabileste cine intra intr-o operatie, el aproba medicamentele utilizate de sectie, el este cel care vegheaza asupra cazurilor grave, el este, de regula cel mai competent medic din sectie. Conform Legii Reformei in sanatate, functia de sef de sectie, se ocupa prin concurs, care se sustine odata la 3 ani. Primul concurs s-a dat in anul 2007, iar in prezent mandatul de sef al tuturor sectiilor de spital a expirat. In absenta unei reactii din partea Ministerului, functia este exercitata tot de cei care se aflau pe functie. Din punct de vedere legal insa, in acest moment, NIMENI NU RASPUNDE PENTRU CEEA CE SE INTIMPLA BOLNAVILOR!  Ministerul Sanatatii, desi este la curent cu aceasta grava disfunctionalitate nu a dispus nici o masura, ca si cum aceasat institutie nu ar exista!

2. Acreditarea spitalelor a fost impusa prin lege cu mai bine de 10 ani in urma. Prin diverse tertipuri legale infiintarea Comisiei Nationale de Acreditare a spitalelor a fost aminata sine die. Astazi avem o asemenea comisie, care nu poate functiona deoarece Ministerul Sanatatii nu ii aproba instrumentul de functionare – standardele. In urma cu 2 luni, Ministrul Sanatatii promitea ca va indrepta aceasta lipsa de reactie a institutiei pe care o conduce. Nu s-a mai intimplat nimic.

3. In  fata analizei detasate a Fondului Monetar International Guvernul Romaniei a promis ca va trece la desfiintarea spitalelor care nu indeplinesc minime ratiuni economice si medicale de functionare, care nu dispun de personalul medical de specialitate minim pentru a purta numele de SPITAL. Sub stindardul descentralizarii, in loc sa-si asume masura la care a achiesat, a preferat sa transfere TOATE spitalele in circa administratiei locale.

Nerespectarea cuvintului echivaleaza cu pierderea onorabilitatii si cu statutul de persoana lipsita de incredere, de mincinos. Ne-am obisnuit ca ministrii sanatatii, ca de altfel intregul guvern, sa nu poata fi trasi la raspundere. Eu m-as multumi daca la depunerea juramintului de credinta fata de tara, sau ori de cite ori promit ceva populatiei, si-ar insoti promisiunile cu un “Pe cuvintul meu de onoare!”, asa cum spun uneori copii, fie si in limba maghiara.  Multi dintre ministrii Romaniei nu pot pierde ceea ce nu au.