Considerente generale privind Programul de guvernare pe sănătate al Guvernului Dacian Cioloş

Una din principalele funcţii ale Guvernului României este aceea de elaborare a strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare pe baza căruia a fost investit de Parlamentul României (Legea 90-2001)..

Având în vedere caracterul tehnocrat al membrilor guvernului, experienta managerială atât a premierului cât şi a ministrului desemnat al sănătăţii, era de aşteptat ca prevederile specifice sănătăţii să aibă un caracter concret şi nu unul formal iar având în vedere perioada de numai un an al mandatului, care include şi două campanii electorale, sarcinile asumate ar fi fost de aşteptat să fie punctuale, centrate pe nevoi stringente ale populaţiei şi sistemului sanitar.

În domeniul sănătăţii în preambulul Programului Guvernul declară o singură prioritate – legată de “redefinirea rolului şi statutului personalului medical” (având drept consecinţă secundară diminuarea migraţiei). Excluderea intereselor directe ale populaţiei legate de sănătate dintre priorităţi reprezintă o eroare strategică – în vădită contradicţie cu declaraţiile verbale ale premierului Ciolos, ministrul Sănătăţii fiind în primul rând reprezentantul intereselor populaţiei generale, a bolnavilor în special şi nu ministrul personalului medical!

Deşi Guvernul anunţa că nu are de gând să se ”angajeze pe toată fronturile de reformă în societatea românească”, în domeniul sănătăţii îşi propune exact contrariul – principalul obiectiv fiind nici mai mult nici mai puţin decât “adoptarea unei noi legi a sănătăţii”!. O asemenea abordare înseamnă abandonarea brutală a planului strategic privind Politica de sănătate – aprobată prin Hotărârea Guvernului anterior şi revenirea la o meteahna veche – fiecare ministru al sănătăţii vrea să ia reforma de la început! Un asemenea proiect este complet nerezonabil, nefundamentat şi aproape imposibil de atins – fie şi dacă am lua în calcul numai barierele tehnice legislative impuse de perioadele electorale care urmează în scurt timp!

Al doilea element strategic radical anunţat de noul ministru al sănătăţii este de asemenea legat de un aspect care deşi aparent este important este în fapt periferic faţă de problemele majore ale populaţiei şi sistemului sanitar: dezvoltarea abruptă a asigurărilor private de sănătate prin “redistribuirea unei părţi din contribuţiile de sănătate (sociale)” către sistemul privat! Şi aceasta prioritate declarată este imposibil de atins în perioada mandatului limitat al acestui guvern – subscriindu-se legii sănătăţii.

Celelalte obiective fie au un caracter generic: “Redefinirea statutului personalului medical în societate; dezvoltarea de programe naţionale de prevenţie şi educaţie pentru sănătate” fie cuprind aspecte discutabile“introducerea criteriilor de performanţă în stabilirea veniturilor personalului” – în condiţiile în care sistemul sanitar funcţionează ca un tot unitar, aflat permanent la dispoziţia pacienţilor indiferent de cerere şi ofertă, “introducerea de standarde obligatorii de calitate” – în condiţiile în care există o agenţie specializată care a făcut paşi radicali în îmbunătăţirea acestor standarde, ceea ce nu justifica sub nicio formă schimbarea, cel puţin înainte de a se înregistra rezultatele lor, sau “evaluare (reevaluarea) sistemului de urgenţă” – sistem de a cărui funcţionare se fac aprecieri laudative comparativ cu situaţia existentă în urmă cu puţin timp.

În schimb, deşi ministrul sănătăţii este manager de spital, într-un domeniu sensibil al îngrijirilor de sănătate – cel al oncologiei, în program nu se regăsesc obiective legate de modul de plată al serviciilor prin tarifele actuale, nu se fac promisiuni pacienţilor privind situaţia finanţării noilor terapii, în specială celor destinate tratării pacienţilor neoplazici, nu se iau în calcul soluţii pentru situaţia creată în politica medicamentului privind reducerea preturilor fara modificarea sistemului de claw-back, alte obiective specifice legate de casele de asigurări – care întâmpină disfuncţionalităţi grave în ceea ce priveşte sistemul informatic, modalităţi de diminuare a fraudei şi a corupţiei din sistem etc.

Per ansamblu, deşi aşteptările de la acest guvern sunt de a da un exemplu pentru cele viitoare privind profesionalismul în exercitarea funcţiei executive, programul de guvernare ne arată doar ca şi specialiştii pot face ceea ce făceau politicienii şi nu invers!   Din păcate, cel puţin în sănătate s-a optat pentru solicitarea unui cec in alb, fără a ne da sperantă privind transparenţa, creşterea profesionalismului şi a eficacitatii actului de conducere şi obţinerea de rezultate cuuntificabile, care să angajeze răspunderea decidenţilor.

Marian Sorin Paveliu

expert in politici de sanatate al Societatii Academice din Romania

Posted in Comentarii ref la sanatate | 1 Comment

De unde pot fi dublate salariile medicilor?

Într-o emisiune la Realitatea liderul sindicatului Sanitas îşi exprima temerile că nu există resurse financiare suficiente pentru o majorare mai mare de 10% – respectiv de 25% cât s-a oferit Guvernul să ofere prin ordonanţa de urgenţă aprobată miercuri în şedinţa de Guvern.

Eu zic că cel puțin pentru medici există cu vârf și îndesat! Iata câteva premise:

1. În prezent, principala sursă de acoperire a subfinanțării sistemului sanitar este reprezentată de salariile personalului medical. Într-adevăr, media cheltuielilor cu serviciile sanitare în UE de 8% din PIB, iar limita inferioară tinde către 6%. În acelaşi timp, România, care cheltuie din bani publici numai 4% din PIB pe ntru sănătate, a ţinut pasul la cheltuielile cu medicamentele, alocând din banii publici aprox 1,4% din PIB, în mod similar mediei europene. Tensiuni majore sunt generate de alocarea a numai 2,4% din PIB pentru toate celelalte cheltuieli ale sistemului! Spre exemplu Germania are cheltuieli, altele decât medicamentele, de 10% din PIB, deci de 4 ori mai mult dintr-un PIB si el de 4 ori mai mare – deci cheltuieli de 16 ori mai mari în cifre absolute!!!! Rezultă că în fapt, deficitul nu se manifestă global ci este exagerat de mare la nivelul altor cheltuieli decât cele cu medicamentele – în special la cheltuielile cu salariile personalului medical din spitale! De 25 de ani statul prefera să înlocuiască plata personalului medical, a medicilor în special, prin tolerarea sistemului plăţilor informale în mod deliberat. Intervenţia ICCJ din ultimele 6 luni a spulberat această înţelegere cutumiară, nedorită de medici dar acceptată în lipsă de alternativă, ceea ce face că astăzi să asistăm la o cerinţă justificată ”Nu vrem plicuri, vrem salarii!”.

2. Consider că prioritară este majorarea salariilor medicilor din spitale, separat de majorări ale salariilor asistentelor medicale, care pot face obiectul unor ajustări ulterioare. La fiecare medic plecat din această ţară, am pierdut şi 1,5 asistente. Problema este ca un medic specialist se poate înlocui în 10-12 ani pe când o asistentă în 3-4 ani, numărul medicilor de spitale este de aprox 13500 iar cel al asistentelor de 15 ori mai mare. Deficitul de medici a ajuns la 14000 de medici! Poate principalul argument este însă încercarea de a diminua povara plăţilor informale pusă pe umerii bolnavilor de statul român, iar acestea sunt mult mai mari la medici comparativ cu asistentele.

3. Plăţile informale au scăpat de sub control, crescând de la an la an, pe măsură ce noi tehnici de salvare sau îmbunătăţire a vieţii au apărut. În ultimii 10 ani, estimarea acestora a crescut de la 300 milioane de euro la 600 de milioane euro şi chiar mai mult. Tehnici de protezare, de implantare a unor dispozitive, de diagnosticare, de tratare medicală etc, se fac cu materiale sanitare, dispozitive şi medicamente care au ajuns să coste de ordinul a zeci de mii de euro per pacient. Accesul la aceste cheltuieli publice trec prin mâna unor medici iar “atenţiile” au sporit pe măsură.

4. Ani la rând medicii au fost pozitionati la coada veniturilor bugetare oficiale (şi mă voi focaliza asupra lor). Acest lucru s-a datorat în special faptului că simţindu-se culpabili (unii chiar mulţumiţi) din cauza plicului, agregarea în sindicate a fost slabă şi chiar inutilă, de vreme ce această profesie este luată în considerare la număr, împreună cu asistenţii medicali, mult mai numeroşi. Principala voce a revendicărilor a reprezentat-o sindicatul asistenţilor medicali – care însă şi-au văzut în mod natural de interesele lui, unele discutabile.

5. În ultima perioadă, având drept suport bugetul excedentar raportat de guvern, s-au aprobat acte normative care au acordat sporiri salariale şi de pensii pentru unele categorii de funcţionari, în cascadă. Medicii nu s-au numărat printre aceştia.

6. Veniturile nete ale medicilor, raportat la nivelul proporţional al acestora în ţările UE – ar trebui să tindă către cel puţin de 4 ori salariul mediu (venitul mediu in Portugalia spre exemplu – tara care nu este cu mult mai dezvoltata ca Romania este de 3 x PIB/cap de locuitor, in restul tarilor UE raportul fiind considerabil mai mare)!

7. În această etapă, pe lângă alte solicitări de modernizare a sistemului sanitar, medicii s-au pronunţat pentru o dublare a salariului, din care o primă majorare să se facă pe loc iar restul să fie precizat în acelaşi act normativ chiar dacă ar urma să se aplice în viitor. Se pune problema dacă pentru o asemenea decizie POLITICĂ se poate găsi un suport financiar?!

Acoperirea cheltuielilor cu veniturile brute ale medicilor din spitale necesită 0,6% din PIB iar dublarea acestora necesită un procent similar, în cifre absolute grosiere, în jurul a 900 milioane de euro. Având în vedere că mai mult de 50% din aceste sume se întorc la bugetul de stat, al asigurarilor sociale şi cel al asig urărilor de sănătate – rezultă că efortul suplimentar net este de cel mult 450 milioane de euro anual!!! Aceasta majorare se poate face, în opinia mea din 3 surse:

a. prin diminuarea pierderilor tolerate şi cultivate chiar de către Ministerul Sănătăţii şi CNAS,

b. prin creşterea cheltuielilor cu sistemul de sănătate de la bugetul de stat.

c. prin transformarea plăţilor informale în plăţi oficiale, de natură salarială sau asimilat.

a.Diminuarea pierderilor tine exclusiv de administrarea sistemului de asigurări.

500 de milioane de euro se pierd anual prin refuzul MS de a organiza licitaţiile naţionale impuse prin lege,
sute de milioane de euro, se pot economisi la cheltuielile cu medicamentele prin introducerea evaluărilor cost-eficacitate – refuzate cu fermitate de către autorităţi sau negocierea costurilor de distribuţie!
• cel puţin 150 de milioane de euro se pot economisi prin introducerea de mecanisme de tip clawback la serviciile de dializă şi investigaţii paraclinice – mecanism care astăzi se aplica numai la medicamente
• MS a redus preţul medicamentelor cu 25% – realizând o economie de 500 de milioane de euro (din totalul de 2 mld de euro cheltuiţi din bani publici pe medicamente).
• CNAS şi MS au raportat o economie lunară de 20 de milioane de euro prin introducerea cardului de sănătate, respectiv de 240 de milioane de euro anual.

b.Creşterea cheltuielilor cu sănătatea de la bugetul de stat – justificare – după ce bugetul CNAS a fost scăzut arbitrar, complet nejustificat, de la contribuţii egale la angajat şi angajator de 7% raportat la salariul brut – s-a ajuns la 5,2% şi respectiv 5%. În acelaşi timp, ca urmare a creşterii eficacităţii actului medical (medicamente, tehnici de diagnostic noi) durata de viaţă a pacienţilor (cronici) a crescut de la an la an – ceea ce necesită o finanţare suplimentară!

Modalităţi de suplimentare
• numai în primele 6 luni guvernul a raportat 900 milioane euro excedent la bugetul de stat. O parte din aceşti bani pot fi redistribuiţi către sectorul sanitar!
• din sumele colectate suplimentar celor actuale – spre exemplu alimentarea bugetului sănătăţii cu 30% din sumele colectate suplimentar ca urmare a scăderii evaziunii fiscale! Astfel, o diminuare a economiei gri de numai 1% (din cei 14% estimaţi) ar asigura fără probleme 450 de milioane de euro necesari dublării medicilor!
• prin preluarea salariilor asistenţilor medicali – sau a întreg personalului medical – la bugetul ministerului sănătăţii. Este complet inadecvată existenţa unor limitări impuse de legea salarizării unitare a personalului bugetar pentru personal care nu primeşte niciun leu de la buget!
• prin preluarea oricărui program de sănătate actual său viitor – la bugetul ministerului sănătăţii.

c.Formalizarea plăţilor informale se poate face în mai multe feluri, spre exemplu:

• introducerea unei taxe pentru opţiunea pentru un anumit medic. Justificare: conform sondajelor 35% din pacienţi ajung în spitale doar după ce au obţinut o recomandare pentru un anumit medic (deci au făcut o opţiune). Internările se fac la rând însă dacă medicul are locuri şi un pacient optează strict pentru acesta – ar putea fi rezonabil să plătească oficial pentru această opțiune în loc să-i facă o plată informală.
• medicii trebuie să vadă adesea pacientul recomandat înainte de internare – pentru a analiza care este problema de sănătate, ce acte medicale are etc. Consultaţia care astăzi se face pe culoare sau ilegal prin cabinete se poate desfăşura în cabinetele de ambulator, la cerere, în timpul orelor de program, cu plată oficială.
• în mod similar, la externare, pacienţii doresc să fie revăzuţi la 1-2-5 zile de medicul de spital – şi aceasta consultaţie poate avea un regim legal.
• pentru manoperele chirurgicale se poate face o normare a tipului de intervenţii în funcţie de bugetul alocat secţiei şi negociat cu CNAS. În clipa în care bugetul este epuizat, solicitarea pentru o intervenţie nebugetată, care este peste lista de asteptare, se poate face numai prin plata costurilor aferente, inclusiv a părţii care revine medicului.
• plata pentru consultaţii de tipul unei a două opinii.
• dacă adunăm sumele obţinute în acest fel, concomitent cu măsuri ferme de pedepsire a celor care mai acceptă sau solicita plăti informale este posibil ca să ne propunem albirea a jumătate din fondurile care astăzi se vehiculează în afara legii în sistem.

Această trecere în revista nu este exhaustivă şi nici extrem de riguroasă, utilizând sume declarate de oficialii ministerului sănătăţii. Realitatea poate fi diferită însă doar în mică măsură. Oricum, administratorii au numeroase alte pârgii de corecţie şi redistribuire.
Singurul lucru care lipseşte pentru declanşarea acestor modificări şi redistribuiri este voinţa politică a Guvernului şi Parlamentului de a decide că dublarea, într-o primă etapă, a veniturilor medicilor este o prioritate, având în vedere inechitatea acestui sistem, creşterea accesibilităţii şi îmbunătăţirea actului medical în general.

In concluzie, cerintele medicilor din aceste zile,

– majorare cu 50% de la 1 octombrie si cu inca 50% in cursul anului viitor dar la o data stabilita acum
– introducerea orelor de garda suplimentare si a timpului de munca suplimentar in rindul orelor suplimentare
– respectare tuturor prevederilor Codului Muncii referitoare la durata si normarea timpului de munca,
– scoaterea la concurs a posturlor libere pentru acoperirea deficitului de 50% din prezent,
– masuri administrative pentru diminuarea platilor informale
sunt cerinte justificate si sustenabile!

Posted in Comentarii ref la sanatate | 1 Comment

Dispariţia plăţilor informale şi respect pentru profesiunea medicală – acum nu este încă momentul!

S-a discutat intens în ultimele zile despre plăţile informale. Opiniile au variat de la un candid refuz al unor medici de a accepta statutul de persoană care desfăşoară un serviciu public până la o ipocrizia vecină cu prostia a premierului Ponta, hotărât să legalizeze şpaga.
Plăţile informale au crescut în timp de la mici atenţii la sume din ce în ce mai mari şi la o generalizare a celor care aşteaptă şi ei recunoştinţa pacientului. Sumele care cuantifică recunoştinţa variază şi ele de la sute de euro la 5-10 lei, în funcţie de manoperă. În unele secţii fenomenul este generalizat, pe faţă, în altele discret sau chiar absent. Chiar şi în ambulator, unii medici aşteaptă atenţiile din partea pacienţilor, iar aceştia, cooperanţi, transmit din om în om în sala de aşteptare, cam care ar fi suma care atrage bună dispoziţie a medicului.
Şi medicii s-au împărţit din punctul de vedere al plăţilor informale. Unii refuza total orice atenţie, puţini, ciudaţi chiar, iar alţii s-ar bucura de orice leu în plus, însă nu încap pe lista de persoane importante a pacientului, fiind mai insignifianţi chiar decât o infirmieră. Există servicii în care personalul medical nici măcar nu are cum să audă foşnetul recunoştinţei pacienţilor, chiar dacă ar dori. Există și medici care se simt apăsaţi de plăţile informale dar aşteaptă plicul cu oare care jena şi mai există şi cei care îţi bagă mâna în buzunar de-a dreptul sau care nu te condiţionează direct însă că un făcut, nu au loc şi timp pentru tine până nu “te simţi”. Unii dintre medici s-au alienat în timp, “nevoile” lor de recunoştinţă depăşind cu mult ceea ce ar putea obţine în sectorul privat sau muncind în străinătate. Printre multele specii enumerate se regăsesc şi acei medici, majoritatea, care au studiat, învăţat, s-au specializat ani mulţi din viaţă, şi-au sacrificat zile şi nopţi, pentru a ajunge astăzi să fie un fel de dumnezei, care chiar dacă nu dau viaţa, o prelungesc prin intervenţia lor.
Dacă am reuşit să plictisesc sau să revolt cititorul până aici, este bine.
Plăţile informale se apropie de obştescul sfârşit. Nu vor dispărea peste noapte sau definitiv, probabil niciodată. Însă pactul social care a fost făcut şi cultivat zeci de ani însă s-a rupt. Statul se prefăcea că nu are cu ce să plătească medicii iar în compensaţie tolera tacit plăţile informale. Banii gri din domeniu au atins sume astronomice, de ordinul sutelor de milioane de euro, prea multe pentru a fi ignorate. Medicii nu se mai decid să părăsească țara subit, au ajuns să-și planifice exodul încă inainte de a da examen de admitere la facultate!
În timp statul a dovedit că are bani pentru multe din categoriile de bugetari, aprobind cu nesimtire majorari de 300-500%, lasind pe umerii populaţiei bolnave plata medicilor. Spre exemplu, procurorul la debut, de cel mai jos nivel, care ancheteaza medici pentru ”spaga” are un venit simular cu al unui medic primar in pragul pensiei? De ce o asemenea discrepanță?
Astăzi, un guvern slab, complet dezinteresat de soarta populaţiei şi preocupat exclusiv de propria sa supravieţuire, a găsit de cuviinţă să majoreze otova salariile personalului medical cu 25%. Mai mult, premierul a anunţat că aceste creşteri se vor face legat de cele din educaţie, adică atunci când se vor opera modificări în acel domeniu, sănătatea vă rămână pe loc! Mai mult, s-a oferit o creştere medie a salariilor cu 400-500 de lei când aşteptările sunt de 5-10 ori mai mari! O asemenea creştere nu va diminua plăţile informale ci doar va spori reclamaţiile la parchet , va crea impresia de lăcomie a corpului medical – care nu se satura cu creşterea salarială despre care toţi pacienţii vor fi auzit la televizor, fără a o putea cuantifica în mod concret.
Aceasta junglă în care pacientul iese mai jumulit decât o găină înainte de a fi gătită, este semnalul că aici, în interiorul sistemului sanitar domneşte compromisul, domneşte corupţia. Angajarea unei infirmiere sau a unei asistente se face pe bani mulţi, că de are de unde să-şi recupereze paguba, unii manageri de spitale şi-au făcut dosare cu reclamaţiile pacienţilor cărora li s-au cerut bani, nu pentru a-i trimite pe medici la poliţie ci pentru a le scoate din fişet când aceştia ar avea la rândul lor ceva de protestat faţă de insuficienţele sau furturile pe faţă ale conducerii.
Medicii ar dori să pună lucrurile la punct, aşa cum s-a putut vedea în ultimele 10 zile pe internet. Însă nu pot fără intervenţia guvernului!
Guvernul este cel vinovat de refuzul expres de a închide robinetele risipei banilor daţi pe achiziţii. Ministerul are de aproape doi ani obligaţia legală de a organiza licitaţii naţionale pentru toate reperele achiziţionate în sistem. Nu o face, lăsând sute de milioane de euro să se scurgă în buzunarele comercianţilor care nu uita să finanţeze administraţia.
Tarifele actelor medicale sunt subevaluate, făcând imposibilă orice fel de exercitare onestă a profesiunii de manager – fiind aprioric bugetat pe minus. Diferenţele între tarifele calculate în sectorul privat şi cele din zonă publică sunt atât de disproporţionate că stai să te întrebi cum de mai pot fi efectuate cele din urmă. Chiar şi actuala majorare urmează a i se asigura finanţarea prin plata a mai multor internări nu prin modificarea tarifelor, de parcă intervenţiile s-ar face apăsând pe buton, că la fabrică.
Întocmirea de liste de aşteptare, concordante cu bugetul alocat fiecărei secţii este o eventualitate de neconceput, deşi de bun simţ.
Pierderile şi furturile reale prin programele de sănătate, în special cele terapeutice, au atins procente astronomice, iar Ministerul Sănătății a refuzat întotdeauna să întocmească registre de pacienţi pentru a împiedica frauda.
Unii se întreabă de ce medicii, unii dintre ei, cei mai tineri, ameninţa cu greva sau cu alte forme de protest. Nemulţumirea lor nu este atât legată de banii din buzunar cât mai ales de modul complet anormal de desfăşurare a muncii lor, fără nici cea mai mică perspectivă de îndreptare. Cei mai mulţi s-au săturat să vadă în oglindă un potenţial infractor. Vor respect de sine şi respect pentru pacienţii de a căror viaţă se îngrijesc. Vor ca vocaţia de a fi medic să fie apreciată şi nu o ghiulea atârnată de picior.
Poate că medicii vor renunţa la proteste crezând că nici acum nu este momentul! Ar fi o enormă greșeală!

Articol pentru revista Medfarm.

 

Posted in Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

De ce se revolta medicii tocmai acum

Unii se fac că nu pricep de ce medicii (atenţie – nu asistentele) se revoltă abia acum. Ani de-a rândul a existat o înţelegere tacită dar privită cu dispreţ de ambele tabere: statul se făcea că nu ştie că medicii trebuie să primească alte salarii, pentru că trăiesc din bani în plic, iar medicii acceptau situaţia pentru că este evident că li se face o nedreptate dar nu avea alta solutie. Interesant este că tocmai cei văduviţi – pacienţii – sunt întotdeauna prea bolnavi şi preocupaţi de supravieţuire pentru a combate această anomalie.

A venit decembrie 2014 iar ICCJ a limpezit lucrurile în urma unei încercări legislative (eşuate) – din punct de vedere al legii penale medicii sunt funcţionari publici. Au fost nemulţumiri dar a părut a fi mai mult o confruntare juridică (şi alte categorii încercaseră un demers de evadare din acest statut – notarii – cu acelaşi “succes”).

În urmă cu o lună a venit a doua decizie a ICCJ – medicii – recunoscuţi deja de legea penală a fi funcţionari publici pot şi vor face puşcărie 7 ani dacă primesc plăţi suplimentare de la pacienţi, aşa cum este prevăzut în legea drepturilor pacientului. Nu mai este vorba de o ameninţare potenţială ci de o situaţie concretă, decizia intervenind ca urmare a unei acuze de luare de mită din partea unui medic şef de secţie de chirurgie cardio-vasculară!

Brusc, pactul social cutumiar a fost spulberat. Indiferent de nesimţirea autorităţilor, justiţia îi va pedepsi pe medici cât timp legile nu vor fi schimbate.

Citind cu jena, azi medicii se văd nevoiţi, aşa cum pretindeau într-un tembelism total angajaţii Realităţii TV, să facă o meserie vocaţionala, cei inculţi înţelegând prin acest termen – meserie neplătita, făcută din pasiune şi nu profesie pentru care trebuie să ai certe aptitudini!

În garantarea accesului la sănătate, prevăzută de Constituţie, autorităţile au uitat să se îngrijească şi de plată adecvată a actului medical.

În schimb, într-o dementă totală, în ultimile luni s-a îngrijit de triplarea indemnizaţiilor demnitarilor, de creşterea veniturilor funcţionarilor de la Preşedenţie şi Guvern cu 70%, de introducerea pensiilor parlamentarilor, de introducerea pensiilor celor 1500 de funcţionari parlamentari la nivelul ultimului salariu, de nivelarea salariilor funcţionarilor CNAS şi MS la nivelul celor mai mari din cele două instituţii, de creşterea salariilor managerilor de proiect din Ministerul Sănătăţii care gestionează programele finanţate din împrumuturi la 7 (şapte) salarii medii iar ale secretarelor şi şoferilor acestora (de ce au nevoie de şoferi) la 2 salarii medii pe economie!

În acest timp medicii rezidenţi, după 6 ani de facultate, cu meseria lor vocaţionala cu tot, au SALARIUL minim pe economie!!!!!!!!! Da, în cazul în care ai fugit de acasă, dacă nu ai făcut măcar şcoala primară că te-a trimis mama la păscut oi şi în disperare de cauză te angajezi femeie de servici să speli o scară de bloc primesti acelaşi salariu cu un rezident, dacă nu mai mult!

Ce mai tura – vura, Guvernul a luat-o razna iar medicii nu fac decât să se întrebe ce mai aşteaptă de la această ţară!

Unii cred că medicii se revoltă. Eu cred că sunt loviţi de o mirabilă perplexitate!

Posted in Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

Ofensa de a fi functionar public

Am putut sa vad in zilele acestea o multitudine de medici ofensati de eticheta de functionari publici si dispusi sa lupte impotriva acestui statut.

Deoarece am convingerea ca nici unul nu a citit Decizia ICCJ 36/2014 privind acest aspect am extras citeva pasaje pentru a da posibilitatea de a reflecta care sunt acele consideratii, prevederi, aspecte pe care le considera incorecte in interpretarea judecatorilor.

“De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că “determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public”.

“Or, funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea în scopul realizării interesului public şi ca atare, în exercitarea funcţiei, are îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal. Noţiunea de “serviciu public” desemnează fie o formă de activitate prestată în folosul interesului public, fie o subdiviziune a unei instituţii din administraţia internă împărţită pe secţii, servicii etc.

Din acest punct de vedere se constată, aşa cum rezultă din dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, că medicul îşi desfăşoară activitatea în realizarea unui serviciu de interes public. Astfel, potrivit art. 1  şi 2 din actul normativ anterior indicat, domeniul sănătăţii este considerat un obiectiv de interes social major şi asistenţa de sănătate publică este definită ca fiind efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării sănătăţii populaţiei, componentă a sistemului de sănătate publică.

În cazul infracţiunii de luare de mită, calitatea de funcţionar public prevăzută pentru subiectul activ este specifică dreptului penal şi trebuie înţeleasă numai în accepţiunea conferită de prevederile părţii generale a codului penal, aşa încât această reglementare specifică nu poate fi înlăturată prin dispoziţii legale speciale, nepenale, care guvernează exercitarea anumitor profesii, cum este şi aceea de medic.

Caracterul liberal al profesiei de medic nu poate justifica lipsa răspunderii penale pentru infracţiunea de luare de mită în cazurile în care acesta condiţionează actul medical la care este obligat profesional, moral şi legal, de banii sau foloasele care nu i se cuvin şi pe care, direct sau indirect, le pretinde, primeşte ori le acceptă.
Totodată, în raport cu importanţa serviciului public de sănătate, pacienţii nu pot fi lăsaţi neprotejaţi de legea penală, din considerentul că eventualele acte de pretindere sau primire de sume de bani ori alte foloase de către medicul care funcţionează în cadrul sistemului sanitar pot fi integrate sferei de incidenţă a unor dispoziţii normative nepenale.”

“Prevederile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal şi art. 289 alin. (1) din acelaşi cod, pe de o parte, şi art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi art. 375 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, pe de altă parte, deşi reglementează situaţii şi finalităţi diferite, nu se exclud. Astfel, primele două dispoziţii legale invocate mai sus au în vedere un raport de drept penal substanţial, medicul fiind subiect activ al infracţiunii de luare de mită, iar celelalte două reglementări indicate vizează un raport de drept administrativ sau civil, al cărui subiect are drepturi şi obligaţii anume stabilite prin lege.”

Am convingerea ca cei care militeaza impotriva acestui statut nu isi dau seama ca militeaza impotriva sanctionarii luarii de mita. In acest fel se expun oprobiului public si dau un sprijin nesperat celor care vor sa atace corpul medical pus in situatia jenanta de a clama ceea ce ar fi trebuit sa i se ofere de drept – o rasplata adecvata a ctului medical.

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Cardul de sanatate: belele peste belele

Am intrat intr-o noua prelungire, a cita nu mai stiu, in care pacientii pot sa nu se legitimeze in sistemul asigurarilor de sanatate cu micul card de plastic. Altfel spus, suntem inca in faza de testari! Toate bune si frumoase insa pe furnizorii de servicii, inclusiv centrul in care imi desfasor activitatea, au fost intimpinati cu o surpriza: o multitudine de servicii efectuate, inregistrate in SIUI la pacienti asigurati si confirmati ca atare de sistem, care au primit retete valide, eliberate ca atare de farmacii, figureaza ca NEVALIDATE!

Initial am crezut ca este vorba de o situatie care ne este imputabila, in timpul lunii fiind nevoiti sa apelam la call-centre-ul SIUI pentru a sesiza ca sistemul da un mesaj de eroare. Tehnicianul ne-a invatat cu stoicism ce ar trebui sa facem (cum sa realizam conexiunea cu serverul local – woaw!) si parea ca totul a intrat in normal. Uite ca nu este asa. Am primit adresa CMR adrestata presedintelui CNAS – pe care o anexez, din care rezulta ca TOATA lumea a patit la fel! Situatia este una extrem de grava, aflindu-ne in situtia de a valida de-a valma toate serviciile sa din contra, de a nu fi platite servicii efectuate – ceea ce inseamna bani!

Culmea ar fi ca MS sa vina sa ne mai anunte ca iarasi s-a facut economie prin introducerea cardului – ceea ce in fapt, chiar este adevarat daca luam in considerare ca aprox 20% din consultatii s-au dus pe apa simbetei!cnascnasIata adresa aici!

 

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Dupa 18 luni de promisiuni Ministrul Sanatatii ne ofera solutia pentru sporirea veniturilor personalului medical.

De cind a fost numit ministru, domnul doctor Nicolae Banicioiu ne anunta periodic de faptul va ca propune Parlamentului un proiect de lege privind cresterea veniturilor personalului medical. Astazi, prin amabilitatea unui jurnalist, am intrat in posesia proiectului care, se pare ca se bucura de sprijinul unei larg numar de parlamentari, peste o suta deja, aprobarea lui fiind practic o formalitate. Pentru ca s-a ajuns deja in stadiul in care parlamentarii semneaza un proiect putem concluziona ca el exista deja intr-o forma finalizata, inca perfectibila totusi.

Trebuie sa precizez ca in urma cu 2 luni, spre totala mea surprindere si chiar speranta, am fost invitat sa particip la o discutie in trei (ministru, secretar de stat su si inca un consilier pe care nu-l pun la socoteala), exprimindu-mi la acea vreme dezacordul pentru toate cele 19 articole ale proiectului.

Forma de fata este modificata, insa in buna parte a mentinut prevederile discutate. Drept urmare, in acest moment nu cred ca exista vreun motiv ca sa nu public opiniile mele – de vreme ce autorii si-au mentinut opiniile la criticile exprimate la acea vreme.

Si acum concluziile.

Romania este o tara fara solutii. Daca cineva are rabdare sa citeasca rind cu rind proiectul de lege (si comentariile mele, imbratisate sau nu) va realiza cit de jos este nivelul de reglementare al celor care trebuie sa ne conduca si sa ne faca viata mai buna. Nu pot sa etichetez pe cineva drept incapabil pe seama textului cu pricina. El denota mai mult decit lipsa abilitatii de a reglementa: denota o lipsa grava de intelegere elementara a lucrurilor. Daca mai adaug si faptul ca proiectul in sine a fost deja imbratisat sub semnatura de peste 100 de parlamentari ..si lista creste, este evidenta capacitatea legislativa a Parrlamentului.

Cred ca a cere demisia Ministrului este o inutilitate deja, el este patognomonic, semnificativ, pentru coalitia care guverneaza aceasta tara. Este absolut incredibil cum acceptam sa fim condusi de astfel de oameni fara sa facem explozie!?

Am postat mai jos – comentariile mele – de lucru – pe material. Am renuntat sa le mai slefuiesc si sa le adun intr-o analiza a proiectului.  (~$GEA venituri medical 24.02.2015)

Pur si simplu nu are rost.

PS. Am inaintat in raportul SAR 2015 unele propuneri oarecum pe aceiasi tema. Voi reveni in cursul zile cu propriile mele explicatii privind cele incluse in acest rezumat. Sper ca vor fi citite si eventual criticate cu aceeasi aplicare cu a mea fata de proeictul de mai jos.

 

 

Proiect  
LEGE  
cu privire la prestarea de servicii şi acte medicale la cererea pacientului, în spitalele publice  
 
Parlamentul României adoptă prezenta lege  
Art.1 – În spitalele publice se pot presta servicii medicale la cererea pacientului/reprezentantului său legal, în regim privat, în afara programului normal de lucru. Desi este prezentat ca o solutie la cresterea veniturilor personalului medical proiectul reglementeaza activitatea in afara programului normal de lucru!
Art 2 – Prestarea serviciilor medicale la cererea pacientului, în regim privat, în spitalele publice, se realizează numai în afara orelor de program al personalului solicitat și în afara orelor de gardă, fără a afecta activitatea de bază a spitalului (spitalizare continuă şi de zi, activitatea ambulatorului de specialitate) precum și programul de urgență din timpul gărzii. Este o prevedere de umflare, avind aceleasi prevederi cu art.1
Art 3 – (1) În spitalele publice, serviciile/actele medicale la cererea pacientului, în regim privat, pot fi angajate numai de către personalul medical cu contract de muncă din spitalul public respectiv, cu excepția cazurilor în care – la cererea șefului de secție din spital, cu acordul directorului medical și cu avizul favorabil al managerului, alți medici din sistemul public sau privat sunt solicitați să îndeplinească actul medical, în condițiile legii. Deci serviciile private pot fi efectuate de personalul din spital sau de ceilalti din afara spitalului.

Serviciile …pot fi angajate???

(2) În spitalele publice, medicii care potrivit programării asigură serviciul de garda, în ziua respectivă nu pot acorda servicii/acte medicale la cererea pacientului. Este o prevedere de umflare, avind aceleasi prevederi cu art.1 (garda face parte din programul legal de lucru).
Art. 4 – În spitalele publice se pot efectua servicii/acte medicale acordate la cererea pacienţilor, în regim privat, numai în limita specialităților medico-chirurgicale pentru care spitalul în cauză este avizat, clasificat și acreditat. Prevedere inutila. Unitatile sanitare nu pot oferi decit acele servicii pentru care sunt autorizate!
Art. 5 – În spitalele publice, prestarea de servicii/acte medicale la cererea pacienţilor, în regim privat, este facturată și include suma următoarelor cheltuieli: remuneraţia personalului medical implicat direct în prestarea serviciului medical solicitat; amortizarea aparaturii și echipamentelor, cazarea, consultaţii, investigații și analize medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale, medicamente, hrana, utilitățile, inclusiv cele aferente spălării inventarului moale, eliminarea și neutralizarea deşeurilor, documentarea fizică și informatică, întocmirea şi arhivarea documentelor etc. Modalitatea de tarifare este stabilită prin ordin al ministrului sănătății. Prevedere inutile. Serviciile private trebuiesc platite si ca in orice prestare de servicii trebuie emisa o factura. In nicio lege nu se face detailierea elementelor care formeaza pretul. Enumerarea respectiva are pretentii de exhaustivitate (sa nu uitam utilitatile aferente inventarului moale si altele asemenea – sic) insa denota desprinderea de realitate privind activitatea comerciala.

Dupa ce stabileste cum se face tarifarea – se revine precizind ca sarcina revine MS prin ordin de ministru.

Nota: initiatorii ignora faptul ca majoritatea unitatilor sanitare, ca si celelalte unitati private au alt proprietar si administrator decit MS – respectiv autoritatile locale! MS nu are nici un argument pentru a decide tarife care, oglindesc, chiar asa cum este scris in articol, costuri si consumuri specifice unitatii si fiecarui caz in parte!

Art. 6 – Desfășurarea de servicii/acte medicale la cererea pacienţilor, în regim privat, în spitalele publice, care fac obiectul prezentei legi, nu va afecta în nici un fel buna îndeplinire şi desfăşurare a serviciilor din spitalul public, conform atribuţiilor şi obligaţiilor prevăzute prin contractul cu casele de asigurări de sănătate. Articol inutil si stric declarativ, care nu reglementeaza nimic.
Art. 7 – Personalul medical care are dreptul, în sensul prezentei legi, să desfăşoare activitate medicală constând din prestarea de servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, în spitalele publice, se pot organiza şi funcţiona după cum urmează: a) medic specialist sau medic primar – persoană fizică independentă, b) cabinet medical individual, c) societate civilă medicală, d) alte forme legale de organizare a activității medicale, care au în obiectul de activitate acordarea de servicii medicale. Dezacord – personalul … se pot organiza.

Reglementare absolut inutila, acestea fiind formele de exercitare libera a profesiunii medicale.

Enumerarea insa denota ca cel care a redactat materialul a omis tocmai cea mai relevanta modalitate de furnizare de servicii private – in care furnizorul de servicii este chiar spitalul iar personalul este angajat cu un contract de munca acoperitor si pentru veniturile suplimentare care ar putea fi realizate.!

 

Art. 8 – (1) Îndeplinirea de servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, în spitalele publice, se realizează numai prin încheierea prealabilă a unui contract tripartit, semnat personal de către pacient sau reprezentantul său legal, de către medicul/medicii solicitati de aceştia – răspunzători juridic de serviciul/actul medical angajat- şi, respectiv, de managerul spitalului în cauză. Prevedere absolut desprinsa de realitate. Servicii private pot fi consulturi, investigatii sau interventii chirurgicale. Te prezinti la cabinetul din spital pentru un consult si ti se pune in fata un contract pe care-l “negociezi” pe loc cu medicul si cu managerul iar in caz de acord – primesti serviciul. Oare stiu cei care au elaborat proiectul ca exista facturi si chitante si ce semnifica ele? Oare au furnizat vreodata un act medical privat? Oare sunt medici?
(2) Pacientul/reprezentantul său legal va semna de asemenea consimţământul informat pentru toate analizele, investigaţiile, manevrele si intervenţiile medico-chirurgicale necesare îndeplinirii serviciului/actului medical contractat. Prevedere de umplutura – este reglementata in alte legi/
Art. 9 – Modelul de contract de prestare de servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, încheiat cu acesta, va fi stabilit prin ordin al ministrului sanatatii si trebuie să cuprindă obligatoriu-dar fara a se limita la- urmatoarele: a) numele şi prenumele pacientului, b) numele și prenumele medicului / medicilor solicitați de către pacient/ reprezentantul său legal, răspunzător pentru prestarea serviciului medical contractat, c) serviciul/actul medical care va fi prestat, d) tariful care va fi plătit de către pacient, pentru remunerarea personalului medical implicat în realizarea completă a serviciului/actului medical prestat, menţionat distinct în factură, e) tariful facturat, plătit de către pacient spitalului public, pentru condiţiile/facilitățile asigurate, privind: cazarea, utilizarea de cabinete de consultații/săli de operație/săli de naștere/paturi din secțiile ATI, laboratoare radiologie, CT, RMN, angiografie, alte spații necesare – determinate prin contract, amortizarea aparaturii și echipamentelor, investigații și analize medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale, medicamente, hrană, utilități, spălarea inventarului moale, eliminarea și neutralizarea deșeurilor, documentare fizică și informatică, întocmirea şi arhivarea documentelor etc. Este atit de aberant acest articol incit nu merita a fi comentat. Chiar si daca s-ar fi oprit dupa prima proprozitie ar fi fost prea mult.
Art. 10 – La semnarea contractului tripartit pentru prestarea de servicii/acte medicale la cererea pacientului/reprezentantului său legal, în regim privat, în spitalele publice, i se va comunica data consultului/ intervenției medico-chirurgicale. Care ar fi fost alternativa??? Asta e reglementare legala??
Art. 11 – Tariful minimal al serviciilor și facilităților acordate de către spitalele publice în conformitate cu art. 9 sunt stabilite prin Registrul de tarife pentru prestarea de servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, aprobate de către consiliul de administrație al spitalului public, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii. Aberant!! Fiecare unitate din cele 430 de spitale ar putea sa aiba mii de tarife pentru totatitea prestatii (asa cum se regasesc deja in normele contractului cadru din asig sociale de sanatate). Fiind vorba de o plata per prestatie, si nu prin DRG (o forma de calculare a unei medii), fiecare prestatie in parte va avea un pret diferit datorita partii variabile – consumabilele. Sa ceri ca aceste mii de prestatii pentru fiecare spital sa fie vizate de MS denota un reflex centralist desprins de lumea reala.
Art. 12 – În spitalele publice, pacientul/reprezentantul său legal pot alege în mod expres un medic curant, pentru un anumit act medical, în timpul programului normal de lucru, pentru care va achita un onorariu prestabilit prin acordul părților, în condiţiile reglementate prin ordin al ministrului sănătăţii. Aceasta prevedere (desi utila si acceptabila) este deja reglementata in alta lege. (Legea drepturilor pacientului art. 34 (2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare sau donatii, cu respectarea legii.). Ministrul sanatatii avea obligatia de a include in norme modalitatea practica prin care se poate materializa aceasta eventualitate).

 

Art. 13 -Serviciile si actele medicale efectuate la cererea pacientului in spitalele publice pot fi decontate prin intermediul unei polite de asigurare complementara/suplimentara incheiata de pacient cu un asigurator, in conditiile legii, sau direct de catre pacient. Sursa achitarii facturii emise de spital pentru serviciile private nu este subiectul unei reglementari suplimentare (ea exista deja in Legea 95/2006).
Art. 14 – Contribuabilii pot dispune ca procentul din impozitul anual pe venit, prevazut in conditiile legii, să fie directionat si catre spitalele publice, care pot utiliza aceste sume inclusiv pentru creșterea veniturilor personalului medical. Includerea spitalelor in rindul organizatiilor sau institutiilor care pot beneficia de redirectionarea a 2% din venit este o modificare a codului Fiscal, unde isi si are locul.

Modul in care va pot fi folosite veniturile de aceasta natura de catre conducerea spitalului este absolut inutila.

Prevedera nu are absolut nicio legatura cu obiectul proiectului de lege!!

Art. 15. -Din veniturile obtinute de spitalul public in conditiile prezentei legi, managerul   poate bonifica performanța profesională a personalului de specialitate medico-sanitar angajat al spitalului, prin acordarea de recompense financiare, care se cumulează cu veniturile salariale, devenind venit brut lunar, evidenţiat contabil şi supus global regimului juridic general de impunere prevăzut de reglementările legale în vigoare. In enumerarea exaustiva a cheltuielilor cuprinse in tariful pentru prestatiile private nu se regaseste si o suma suplimentara cu aceasta destinatie.

Reglementarea este inutila de vreme ce face trimitere la reglementarile legale in vigoare.

Art. 16 – Activitățile desfășurate de personalul medical din spitalele publice care prestează servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, în condiţiile prezentei legi, sunt exceptate de la prevederile legale în vigoare privind incompatibilitățile și conflictul de interese. Primul articol care reglementeaza ceva, eliminind conflictul de interese al sefilor de sectie si al managerilor in conditiile in care, cu adevarat un conflict de interese (nu in sens legal) deabia acum se naste!!!
Art.17 – Medicii și personalul medical din spitalele publice pot desfășura activitate profesională în străinătate, cu acordul șefului de secție și al managerului spitalului, pentru o perioadă cumulată de maximum 60 de zile lucrătoare pe an, cu păstrarea – în spitalul public unde este angajat – a locului de muncă, sub condiția ca activitatea desfășurată să fie corespunzătoare nivelului de pregătire și specialității. Angajatul este obligat ca, în fiecare an, la sfârșitul perioadei de activitate în străinătate, să prezinte un raport de activitate și propuneri de îmbunătățire a activității secției și spitalului. Ce are de-a face aceasta lege – cu privire la prestarea de servicii şi acte medicale la cererea pacientului, în spitalele publice, cu aceasta prevedere, de conservare a locului de munca 60 lucratoare pe an (3 luni calendaristice !!!) pentru cei care vor sa lucreze in strainatate. Asta vrea MS – sa favorizeze munca medicilor din Romania in alte tari?? Ce cistig au pacientii??

Exemplu tipic de reglementare cu dedicatie, ca raspuns la un caz particular al unei persoane suficient de influente!

Ca fapt divers: de ce nu se transforma in pfa si nu-si vinde serviciile spitalului sub aceasta forma, daca unitatea are nevoie de el? (Legea permite). Bulversant!

Art. 18 – Medicii rezidenţi, cu acordul coordonatorului de rezidenţiat, pot efectua stagii de pregătire şi de activitate şi în alte spitale publice decât cele universitare. Ce are de-a face proiectul cu aceasta eventualitate? Unde este serviciul privat oferit??
Art. 19 – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicare.
   (2) În vederea aplicării legii, până la intrarea în vigoare a acesteia, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu avizul conform al Ministerul Finanţelor Publice, vor emite ordinul comun privind organizarea, funcţionarea şi remunerarea personalului medical care prestează servicii/acte medicale la cererea pacientului, în regim privat, în spitalele publice.
           Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR   PREŞEDINTELE SENATULUI
Valeriu – Ştefan ZGONEA                              Călin-Anton POPESCU-TĂRICEANU
Nr……….
Bucureşti……………………………….

 

 

 

 

Posted in Neclasificate | Leave a comment

O petarda pentru acoperirea risipirii banilor CNAS pe medicamentele compensate

În data de 16.01.2015 Ministerul Sănătăţii a publicat în cadrul procesului de transparentă decizională, proiectul de Hotărâre de Guvern privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate.
Am urmărit reacţia diverşilor reprezentanţi ai masmedia faţă de subiect, eu însumi postint un material pe site-ul romaniacurata.ro. Stimulat şi de răspunsul dat de Preşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor medicale, domnul Marius Savu, cred că ar fi util dezbaterii publice o exprimare mai tranşantă a opiniei mele faţă de acest proiect de act normativ.
Măsurile propuse, pe care le împart în trei decizii distincte sunt adecvate din punct de vedere strict profesional. Un număr de produse nu se mai comercializează în România (şi UE) deci nu au ce cauta pe lista de compensare sau au trecut în categoria OTC (care se eliberează fără reţetă – aceasta categorie fiind exceptata de la compensare). Alte două produse, au efecte clinice nesusţinute de studii clinice fiind în acelaşi timp prescrise exagerat de frecvent, aproape ca o modă. Şi eliminarea acestora POATE fi justificată. O a treia măsură este înfiinţarea noi categorii de compensare – de numai 20% din preţul de referinţă, destinată ca un fel de soluţie de avarie, pentru acele produse care nu îşi justifica eficacitatea dar care nu pot fi încadrate în rândul medicamentelor OTC.
Acesta HG, în cazul în care va fi aprobată, este ilegală, în sensul promovării sale cu încălcarea reglementarilor în vigoare. Dacă eliminarea primei categorii de medicamente amintita are un suport legal (Legea 95/2006 – legea reformei în sănătate prevede că în lista de compensare se pot include numai medicamentele care se afla în nomenclator) celelalte două categorii de medicamente sunt excluse de pe lista sau  mutate intro altă categorie de compensare nu se poate face decât în urma evaluării acestora după criterii bine stabilite, conform prevederilor legale.
Intradevar, Ministerul Sănătăţii emis criteriile de evaluare în luna iunie a anului trecut, aprobate prin ordinul 861/2014 semnat de Ministrului Banicioiu. “Mutarea, adăugarea, excluderea sau eliminarea/adăugarea notării cu (*), (**), (***) sau (****) DCI-urilor compensate incluse în Listă se efectuează în condiţiile prezenţei anexe, prin decizie a Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, cu avizul structurii de specialitate cu responsabilităţi în evaluarea tehnologiilor medicale din cadrul acesteia. (Extras din Criteriile din 23.07.2014 > Art. 2.).
O asemenea decizie a ANMDM care să ofere suportul legal pentru HG-ul amintit nu există.
Mai mult, preşedintele ANMDM, într-o declaraţie televizată, a invocat drept suport al HG-ului recomandarea făcută de experţii diviziei de consultanţă ai agenţiei care se ocupa printre altele cu evaluarea medicamentelor în Marea Britanie NICE (NICE internaţional) care însă, fac o pleiadă de recomandări, total ignorate de autorităţi. Spre exemplu, analizând primele 50 de molecule cele mai mari consumatoare de resurse din bugetul CNAS, recomanda o negociere la sânge a preţurilor la majoritatea acestor produse sugerind scaderi cu  42% şi 84%!!! Raportul nu suflă o vorbă despre benzodiazepine, hipnotice sau referiri directe la medicamentele care sunt propuse pentru un nivel inferior de compensare.
Subliniez încă o dată, pentru a fi bine înţeles: delistarea sau mutarea este justificată!  EVALUAREA trebuie  facuta conform legii în vigoare azi (nu şi în 2010 – când a fost elaborat raportul).
Mutarea şi eliminarea respectivelor produse se face, cel putin declarativ, pentru a contrabalansa finantarea noilor terapii care vor intra pe listă. Preşedintele CNAS Vasile Chiurchea declara în acelaşi buletin de stiri de la TVR (duminica ora 20) ca evaluarea impactului bugetar rezultat în urma eliminării sau mutării respectivelor produse nu a fost efectuat încă.

O miscare oarecum similara a fost facuta atunci cind s-a aprobat listarea a 17 noi molecule destinate bolilor rare, fara criterii si fara o evaluare economica. Au existat si la acel moment voci care acuzau ca decizia a fost rezultatul unei actiuni de lobby, fiind favorizata o firma anume. MS a avut macar abilitatea de a anula ordinul in vigoare privind evaluarea medicamentelor si de a introduce noile molecule concomitent cu noile criterii de evaluare. Teoretic, decizia a fost luata unilateral de Ministrul Sanatatii fara a incalca legea.

Astazi asistam la o noua decizie unilaterala a Ministrului Sanatatii si implicit a Primului Ministru, de aceasta data incalcind flagrant cadrul legal in vigoare.
În concluzie, în opinia mea, Guvernul României va face un abuz în serviciu în cazul în care va promova respectivă Hotărâre, după ce va fi fost avizata referitor la lipsa temeiului legal.
Sunt întrebări la care Ministerul Sănătăţii trebuie să răspundă tranşant:
De ce nu a eliminat până acum medicamentele care nu se mai comercializează în România?
De ce nu a eliminat Ginko Biloba şi Erdosteina până acum dacă ştie din 2010 ca aceste medicamente fac o pagubă bugetului CNAS de peste 23 de milioane de euro anual? Nu cumva au fost favorizate deliberat firmele producătoare?
Dacă invoca raportul NICE, de ce nu introduce MS concomitent în dezbatere publică evaluarea medicamentelor din TOP 50 (top 100) ţinând cont de recomandările NICE internaţional? Economiile prefigurate de experţii invocaţi sunt de aproape 800 de milioane de euro!!
Cine a făcut recomandarea privind mutarea medicamentelor dintr-o clasă în alta?
Unde este decizia ANMDM în baza căreia s-a făcut proiectul de buget?
De ce nu a început evaluarea listei de medicamente compensate în vederea eliminării medicamentelor cost-ineficiente?
Nu este normal să elimini înainte medicamentele cost-inefiente pentru a crea resursele şi utlerior să introduci noile medicamente?
De ce “minte” nota de fundamentare referitor la evaluarea impactului bugetar?

Până la oferirea acestor răspunsuri, cred că este legitim să consider că proiectul de HG ascunde înţelegerea făcută cu industria, la o cafea, ca nimeni să nu se atingă de portofoliul existent de medicamente, iar eliminarea imfamei Ginko Biloba să fie doar o petardă menită a oferi un răspuns întrebării legate de momentul evaluării actualei liste de medicamente!

Cred ca cel mai bun lucru pe care poate sa-l faca MS este sa retraga proiectul de pe site, inainte de a aprinde o vilvataie pe care nu va mai putea s-o stinga!

PS: Au trecut 40 de zile de la data inregistrarii solicitarii adresate ministrului “uman” Banicioiu privind materializarea dreptului pacientilor de a-si desemna o persoana care sa aibe acces la FO conform Legii drepturilor pacientilor dar neoglindit in normele de aplicare!

Posted in Comentarii ref la sanatate, medicamente | Leave a comment

Un pas important spre eradicarea conflictelor de interese din sanatate

România curată este un proiect orientat către scoaterea la suprafaţă a corupţiei şi a proastei guvernări. A critica un ministru în paginile acestei platforme deschise este un lucru devenit obişnuit, banal, din păcate aproape plicticos.

Astăzi am rarisima ocazie de a aplauda public pe ministrul Bănicioiu pentru ordinul nr.1406-16 noi 2014. (Luat de vâltoarea evenimentelor, am avut ocazia să aflu despre el abia în această dimineaţă, graţie site-ului Hotnews.ro – autor V.Mixich).

În urmă cu exact 1 an am luat poziţie pe blog-ul meu cu privire la ignorarea voită a conflictelor de interese din sănătate (Posibile consecinţe ale unei ipotetice încălcări a legii.http://blogul.sorinpaveliu.ro/?p=1367). Atrăgeam atenţia că această atitudine, de aparentă valorizare a liderilor profesiunii medicale prin includerea lor în comisiile de specialitate, adesea fără a fi întrebaţi sau atenţionaţi asupra riscurilor, poate avea consecinţe devastatoare. Încălcarea legislaţiei privind conflictul de interese ar putea avea consecinte penale, de a conduce atât la interzicerea ocupării funcţiilor de şef de secţie, departament, decan, prorector, rector, director de spital etc, pentru 3 ani dar şi la nulitatea actelor normative la care au contribuit prin semnătura lor pe actele premergătoare.

Ministrul sănătăţii Nicolae Bănicioiu, are meritul de a-şi fi asumat necesară corecţie şi de a introduce în ordinul de numire a membrilor comisiilor de specialitate ale ministerului, obligaţia de a declara în amănunt interesele fiecăruia. Se evita astfel situaţia în care un medic care realizează venituri de pe urma unei companii farmaceutice să se afle în situaţia de a decide sau contribui la decizia privind compensarea sau la elaborarea ghidului de practică anexat contractelor cost-volum, prin care se vor achiziţiona noile medicamente.

Am convingerea că unii dintre profesorii universitari se vor fi simţiţi lezaţi în orgoliul propriu. De fapt ar trebui să-i mulţumească public ministrul pentru că nu le-a stricat viitorul. Competenţa şi influenţa lor vor rămâne neştirbite. Trebuie să ţină cont de faptul că în afara mediului universitar medical lucrurile au evoluat, s-au schimbat radical. Nu se mai pot ascunde circuitele banilor care vin din direcţia industriei farma şi de aparatura medicală. Azi şi plătitorii au obligaţia de a face astfel de declaraţii. Legislaţia emisă de Ministerul Sănătăţii, care ignora cadrul general al conflictului de interese ar fi dus, într-un final, la decapitarea brutală a întregului sistem sanitar prin înlăturarea din funcţiile administrative şi de conducere academică a celor aflaţi în comisiile de specialitate şi care au beneficiat, tocmai datorită competenţei lor, de contracte cu industria. Spre consolare ar trebui să se uite la situaţia absolut neplăcută, prin care trece actualul şef al statului, preşedintele Klaus Iohannis, confruntat cu un asemenea proces de incompatibilitate cu ANI, expus ca urmare a unei legislaţii imperfecte, subiect de interpretare.

Cei care părăsesc astăzi comisiile de specialitate ca urmare a conflictului de interese ar trebui să-i mai mulţumească ministrului actual şi pentru altă decizie, anularea evaluării făcute listei de medicamente compensate efectuate sub oblăduirea ministrului Nicolăescu. Spre lauda sa, Nicolae Bănicioiu nu a invocat public motivele reale pentru care nu a mai promovat proiectul de hotărâre de guvern în care mai toate produsele trecuseră ca apa prin sită. La momentul respectiv ştia deja că efectele ignorării conflictului de interese ar fi fost devastator. S-a eschivat de la încălcarea legii, salvându-l şi pe Eugen Nicolăescu dar şi pe toţi membrii comisiilor de specialitate.

Încă o dată, jos pălăria domnule ministru!

PS: Nu îmi este clar încă, ce decizie va lua ministrul Bănicioiu, dacă va merge până la capăt, deoarece toate comisiile de contestaţie a evaluărilor privind medicamentele propuse spre compensare care au avut în componenta lor măcar o persoană aflată în conflict de interese – tocmai preşedintele comisiei. In cursul contestaţiilor s-a încercat să se sublinieze că votul persoanelor respective nu va influenţa decizia finală. Nu există vreo prevedere legală care să acopere respectivă situaţie. Este, din păcate insuficient iar, în opinia mea, procedura respectivă ar trebui reluată, înainte de a produce efecte juridice menite a afecta procesul de compensare (prin anularea sa ca urmare a contestării) şi de a spulbera poziţia administrativă pe care o deţine preşedintele comisiei în spitalul sau clinică pe care o conduce.

Posted in Comentarii recente, Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

A fi sau a nu fi (demis) Arafat?

Au murit 4 oameni. Probabil ca doi dintre ei ar fi putut fi salvati. S-a ajuns prea tirziu, probabil cu 10 minute peste limita peste care nu se mai putea face nimic. Au existat disfunctionalitati care, cumulate au risipit minutele salvatoare.

Il demitem sau nu pe Arafat?

1. Sa incepem cu de ce nu ar trebui demis.

a. Multe dintre disfunctionalitati au vinovati individuali, de a caror comportament si abilitati nu poate fi acuzat secretarul de stat. Daca ISU a fost trimis la 3 km de locul adecvat salvarii, daca barca nu a avut o butelie de gonflare rapida, daca motorul nu a pornit din prima, vina o poarta executanti de rang inferior. Lipsa de exercitii, de antrenament sau a personalului adecvat cad in responsabilitatea structurilor locale ale sistemului de urgenta. Nealertarea salupei rapide, scoase din sistem, desi poate nu ar fi fost cazul inca, este o disfunctie serioasa insa, de asemenea poate fi imputata in primul rind responsabililor locali.

b. Desi argumentul care face contraponderea ipotezei demiterii este ceea ce a facut pozitiv prin crearea SMURD este cel mai adesea invocat, el ar trebui luat in considerare numai si numai ca un argument atenuant al unei acuze care, pina in acest moment nu a fost formulate. Intradevar, SMURDUL, asa cum functioneaza si exista in prezent este mult peste ceea ce ofera sistemul sanitar romanilor in general iar Arafat are meritul sau incontestabil in aceasta privinta. Daca nu ar fi vorba de o salvare esuata ci de un accident de masina produs de Arafat insusi, ar mai invoca cineva ce a facut Arafat in trecut si cite vieti a salvat? Eu zic ca nu. Atunci argumentul invocat, desi real, nu trebuie adus in prim plan, desi mii de oameni isi datoreaza supravietuirea devotamentului pentru o cauza a acestui om.
c. In mod paradoxal, Arafat nu ar trebui demis pina opinia publica nu afla ca exista un inlocuitor adecvat al secretarului de stat. Pina in prezent, opinia publica nu ar putea indica functia si numele acestuia. Iar acest lucru nu este admisibil. Daca insa Arafat a inhibat voluntar aceasta posibilitate, “omorind” orice succesor din fasa, atunci, da, avem o problema, insa corijabila. Este drept, secretariatul de stat condus de Arafat este creat exclusiv pentru domnia sa, cu dedicatie, configurat dupa gindirea sa proprie. Aceasta structura, daca este cu adevarat mai functionala decit alte configurari ale sistemului de urgenta, nu trebuie sa si confunde cu Arafat si sa dispara odata cu ipotetica lui demisie sau demitere.  Daca nu exista un inlocuitor adecvat, nu vreau ca domnul doctor Arafat sa plece pina nu il va fi instruit pe succesor. In caz contrar, eforturile de finantare a acestui sistem se vor transforma intr-o inacceptabila risipa. Structura, odata creata, functioneaza numai printr-o alimentare perpetua cu fonduri adecvate. Daca Arafat poate atrage aceste fonduri iar un ipotetic inlocuitor nu are carisma, relatiile argumentele si puterea de convingere a doctorului Arafat, atunci, pur si simplu nu-l putem demite! Nu este rentabil!

2. De ce ar putea fi ipotetic demis –

a. daca disfunctionalitatile se datoreaza lipsei de exercitii programate, ca urmare a deciziei sau a lipsei de decizie din partea secretarului de stat;

b. daca dotarea elicopterului nu era adecvata din lipsa de reglementare sau daca incalcarea unor reguli s-a facut cu buna stiinta, daca astfel de incalcari exista si in alte componente ale SMURD. In conditiile prezentate publicului, cauzele producerii prabusirii unui elicopter SMURD din subordine pot depasi cu mult acuzele legate de incapacitatea de a salva victimele aflate in viata dupa prabusire;

c. daca se dovedeste ca masurile care au fost impuse de accidentul aviatic de acum un an nu au fost puse in practica si exista disfunctionalitati majore in colaborarea cu alte structuri care pot interveni in urgenta;

d. daca se dovedeste cumva ca secretarul de stat Arafat a mintit in vreun fel pentru a mitiga impactul mediatic al accidentului;

e. daca se dovedeste ca elicopterul nu avea ce cauta prin acea zona sau prin zona de coasta fara a fi dotat adecvat. In mod normal astfel de probleme tin de competenta unui subordonat al secretarului de stat, insa avind in vedere implicarea directa a acestuia in preluarea “ostila” a aparatului de la CJ Constanta si dezechiparea lui, nu am nici un dubiu ca deciziile privind soarta si dotarea aparatului s-au luat de catre Arafat personal. Este de mirare ca desi, in principiu, elicopterul era destinat sa survoleaza intinderi mari de apa sau sa poata interveni intr-o sumedenie de accidente care se petrec pe apa, din dotare au lipsit piesele auxiliare care permit aterizarea pe apa (dar care atrag un consum crescut de combustibil) pina la vestele de salvare sau barca pneumatica si altele asemenea. Am convingerea ca dotarea sau din contra acordul pentru lipsa dotarilor a presupus implicare formala sau tacita a secretarului de stat.

f. nu stim inca de ce s-a petrecut inexplicabila prabusire a elicopterului, practic nou si condus de piloti cu o buna experienta. Este posibil ca sa aflam ca ciudata prabusire are la origine cauze mult mai grave decit o “cedare de material” sau o “eroare de pilotaj”. Nu avem inca astfel de indicii.

g. Daca auditul activitatii, in ipoteza in care nu este facut pentru musamalizare, dovedeste ca Arafat a incercat sa monopolizeze activitatile de salvare in detrimentul altor structuri. In acest caz nu ar fi vorba de individualism sau de concentrarea puterii, ci de o banala batalie pentru putere, acapararea imaginilor pozitive si de ce nu, o batalie pentru fonduri.

h. Am oarecare temeri ca finantarea prioritara facuta catre sistemul de urgenta, pe care o aplaud in principiu, a condus insa si la risipirea de resurse. Desigur, imi doresc ca dotarile sa fie de virf, sa treaca teste de anduranta, sa fie fiabile. Cind m-am apropiat de o masina SMURD aflata in fata unui spital din Bucuresti am fost uimit de alegerea facuta, una din cele mai scumpe tipuri de masini SUV – pentru o metropola asfaltata. Desigur, poate este destinata si altor zone, limitrofe, poate este o donatie, nu stiu. Pe loc insa m-am intrebat daca nu cumva, cineva, a scapat haturile. In trecut mi-am mai exprimat temerile legate de optiuni pentru introducerea unor cheltuieli neadecvate in context, din partea domnului Arafat, iar pina in prezent timpul mi-a dat dreptate (achizitionarea pe scara larga de defibrilatoare automate). Daca astfel de excese vor iesi la iveal, da, poate fi luata in considerarea inlocuirea domnului Arafat.

Opinia publica nu are nici un fel de argument palpabil pentru a cere demisia lui Arafat cum nu are nici motive reale pentru a solicita raminerea acestuia in postul respectiv fara a ne raporta la acuze palpabile.

Desigur, veleitarismului manifestat prin mascarada cu “decorarea” in campanie a Premierului Ponta si transferul ipotetic de popularitate este insa un semn de micime, de slugarnicie interesata. Acest gest in sine l-a decredibilizat si declasat insa, in sine nu a facut decit sa-l coboare din Olimp in mocirla politicienilor dimboviteni, carora, fara a avea carnet de partid, li s-a alaturat. Optiunea pentru premierul Ponta nu poate si nu trebuie blamata. Este omul care l-a pus ministru, l-a facut ulterior secretar de stat in MI, este seful sau direct. Trebuie insa sa respectam dreptul unei optiuni politice, asa cum au manifestat-o si alte citeva milioane de romani in alegeri.

Pina cind se vor fi formulat acuze reale, palpabile, argumentate la adresa doctorului Arafat, trebuie sa dezavuam pe cei care clameaza demisia acestui om. Ne ramane gustul amar generat de tendinta noastra generala de a incerca sa darimam orice mit, orice urma de competenta, fiind gata sa savuram momentul infringerii specialistilor pentru a avea de ce ne plinge, imediat, de inlocuirea lor cu incompetenti.

Posted in Neclasificate | Leave a comment

De ce Victor Ponta trebuie să demisioneze. Acum.

Într-un mod paradoxal românii au ignorat au votat masiv pentru un nou tip de politician, care refuză să se lase angrenat în bălăcăreala specifică politicii autohtone şi care a câştigat pe mâna celor care trăiesc în străinătate, care văd alt mod de a face politica şi pe care o apreciază ca atare.
Votul romanilor nu a avut nimic de-a face cu stânga sau cu dreapta. Ba chiar, dacă ar fi să ne luăm după structura demografică a votanţilor, vedem că Iohannis a luat multe foarte multe voturi din bazine electorale specifice stângii, de la oameni cu un nivel de educaţie peste medie, de la tineri care încă fac slalom dureros printre câteva sute de lei, de la rudele de la ţară ale celor migraţi cu sau fără voie pe tărâmuri în care pot găsi o slujbă şi care au consumat sms-uri cu nemiluita exprimându-şi umilinţa din ziua de 16 noiembrie. Nu au votat împotriva PSD-ului sau cu PNL-ul. Au votat împotriva mârlăniei, a minciunii spuse sfidător, a imposturii şi corupţiei care gravitează în jurul premierului candidat la preşedenţie.
Calculele politicianiste ne arată că forţele, să le spunem generic, „de dreapta” nu au o majoritate în Parlament. Ar fi contra naturii să vrei să ai un guvern minoritar doar pentru că este posibil.
Totuşi Victor Ponta trebuie să plece. Ponta nu a pierdut alegerile, a primit un vot de blam din partea populaţiei. Desigur, există argumentul ca Traian Băsescu s-a agăţat de putere ignorând votul masiv pentru demiterea sa. Acceptând o asemenea argumentaţie, acceptăm ca Victor Ponta este urmaşul lui Traian Băsescu, în comportament politic, cel puţin. Eu unul nu mai suport modelul Băsescu de a face politică. Ajunge! Da, poporul nu a votat PSD sau anti-PSD însă a votat cert anti-Ponta. Premierul trebuie să-şi dea demisia iar Parlamentul, în structura care a rezultat în urmă cu 2 ani nu are decât să aleagă un alt premier, tot de la PSD.
Victor Ponta trebuie să plece şi pentru că greşelile pe care le-a făcut sunt impardonabile. Unele sunt mai mici, probabil simple scăpări, cum ar fi „Votul este o lozincă!” Accept că a fost poate o formulare accidentală, generată de tensiunea unei confruntări electorale. Alte greşeli sunt însă prea mari pentru a scăpa folosind tot modelul Băsescu: „Am greşit, îmi pare rău!”. Candidatul Ponta, dublat de premierul Ponta, a înţeles să facă uz de poziţia sa, jucând necinstit, fiindu-i frică de cele 1-2 procente de voturi potrivnice din diaspora. Nu cred că limitarea numărului de secţii de vot din diaspora este o faptă penală. Cred însă că este una profund imorală iar eu nu vreau să fiu condus de un om cu un asemenea profil. Populaţia în majoritatea ei, nu mai vrea un asemenea profil de politician.
Unii spun că Guvernul trebuie lăsat în formula actuală pentru a demonstra că promisiunile din campanie nu au suport. Nu mai vreau demonstraţii pe propria mea piele. Vreau decizii corecte, tranşante, transparente şi morale. Chiar daca ţara asta ar avea o economie prabuşită în urma unei calamitaţi naturale sau a unui război, cineva tot trebuie să se afle la conducere. Vreau un premier care să transpire a preocupare pentru binele acestei ţări. Nu îmi pasă dacă este de la PSD sau de la PNL. Nu îmi pasă de relaţia sa cu noul Preşedinte. Îmi pasă de ceea ce va face el pentru mine şi pentru români.
Victor Ponta şi-a consumat şansa pe care a avut-o, de a demonstra că nu este doar o promisiune ci este o certitudine. Dacă PSD-ul vrea să aibă un viitor, ar trebui să accepte ca reconstrucţia politică nu poate începe cu aceiaşi oameni, agăţaţi cu disperare de maneta puterii. Da, ştiu, peste 6 luni cel mult, jocul acesta se va fi schimbat. Foarte probabil că se va realiza o nouă majoritate de strânsură, că actuala coaliţie se poate sparge şi regrupa. Cine ar avea de câştigat însă după încă 6 luni de guvernare Ponta? Nimeni! Nici măcar el sau familia sa.
Am convingerea că obstinaţia de a rămâne la putere cu orice preţ nu poate rămâne fără urmări. Odată pornit tăvălugul protestelor împotriva Guvernului care a obstrucţionat votul diasporei, nimeni şi nimic nu îi va opri pe aceşti oameni să treacă la alte cerinţe justificate, cum ar fi înlocuirea premierului Ponta. Proteste, însemna confruntări şi, cel mai probabil, anularea semnelor de bunăvoinţă manifestate de potentaţii puterii europene ca urmare a alegerii de către poporul roman a unui preşedinte provenit dintr-o etnie minoritar germană, semn de profund spirit democratic.
Ţara asta nu merită aşa ceva. Victor Ponta trebuie să demisioneze! Acum.
(PS – titlul articolului este inspirat de articolul apărut pe blogul Adevărul – semnat de Iulia Marin „ De ce Victor Ponta nu trebuie să demisioneze. Deocamdată”

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Preşedintele unei ţări fantomă

Astăzi, românii îşi fundamentează evoluţia pentru următorii 15 ani, optând mai mult involuntar decât conştient, pentru alegerea perspectivei sale.
Drumul pe care s-a înscris România este unul care ar trebui să ne facă pe noi toţi să tremurăm de frica zilei de mâine.
Într-un raport al Eurostat de anul trecut, România se afla pe ultimul loc din rândul ţărilor Uniunii Europene din punct al nivelului de trai, acesta fiind la mai puţin de 48% faţă de media europeană. Oamenii nu au nevoie de statistici şi de şcoală multă pentru a înţelege că soluţia de a trăi mai bine se găseşte altundeva, dincolo de graniţele ţării. Vecinii mei, o familie de etnie romă, numeroasă cu puţini ani în urmă, au înţeles acest lucru de multă vreme. Observând că numărul lor se diminuează pe zi ce trece, am primit explicaţia de la soţia capului familiei, o femeie de aproximativ 65 de ani, care o întâlnesc mai întotdeauna stând la poartă. “Ce-ţi mai fac copii?” întreb într-o doară, aşa pentru a face un pic de conversaţie. “Păi nu vezi, m-au lăsat aici şi au plecat cu căţel şi purcel în Germania, LA POTOL!”
Mult mai şcoliţii adolescenţi de azi, se înghesuie la facultăţi, chiar şi plătind taxe care alteori păreau exorbitante, doar cu o singură obsesie: să-şi ia o diplomă recunoscută în UE şi să plece cât mai rapid de aici!
Primul tur a dat un semnal interesant. Prin tradiţie, cei cu studii superioare îşi îndreptau voturile într-o măsură mai mare către stânga, frustraţi de discrepanţa dintre nivelul lor de trăi şi investiţia în educaţie, făcută în mulţi ani de muncă pe băncile şcolilor şi facultăţilor. Duminică, cei cu studii superioare au fugit de stânga. Nu ştiu dacă este un semn de luciditate sau alte motive i-au împins către o astfel de reorientare. Oricum, există toate premisele că ei să se numere printre marii învinşi ai acestor alegeri.
Chiar şi votul emigrantilor, al diasporei, cred ca ar trebui interpretat nu ca o optiune politica ci ca un gest de luciditate, un strigat de alarma!
În loc să ne apropiem de nivelul de trai din UE, românii sărăcesc accelerat, mulţi fără chiar să-şi dea seama. Pentru a micşora distanţa ameţitoare dintre ţările civilizate precum Italia, Olanda, Spania, Germania şi România – guvernul ar trebui să aibe o singură obsesie: cum să facă să atragă capitalul străin în această ţară. Investitorii străini vin la noi doar pentru a-şi maximiza profiturile folosind mâna de lucru ieftină. Însă dau de lucru unor oameni, contribuabili la asigurările de stat şi la bugetul statutului, plătesc taxe precum TVA, chiar dacă profitul îl vor masca sau externaliza. Cu cât vor fi mai mulţi investitori cu atât şansele noastre, că ţara, de a mai ne diminua sărăcia cresc.
Realitatea crudă ne arată însă o fugă accelerată a investitorilor.
Poate cel mai grav indicator al declinului real al României este dat de băncile comerciale, marea lor majoritate fiind de vânzare însă fără a reuşi să găsească cumpărători. Desigur ofertele lor nu se găsesc la mică publicitate. Băncile lucrează cu date reale, cu cifre care nu mint, dispun de specialişti în simulare economică, ştiu cel mai bine riscul la care se expun, pentru că asta le este meseria. Iar datele le spun că e timpul să plece. Chiar dacă pentru cei care lucrează în domeniu astfel de informaţii nu sunt secrete ele nu apar niciodată în presă! Ar produce panică. Şi totuşi, noi romanii ar trebuie să fim panicaţi în cel mai înalt grad!
În 1966 comuniştii au produs o turnură în demografia acestei ţări, forţând naşterea a sute de mii de copii nedoriţi, “decreţeii”. Aceşti oameni, care astăzi au în jur de 50 de ani sunt pensionarii de peste 10-20 de ani (la noi fiind la modă să “ieşi la pensie” pe caz de boala anticipat).
Nu trebuie să fii economist pentru aţi da seama că scăderea perpetuă a numărului românilor care muncesc în ţară, coroborat cu o creştere subită a pensionarilor, care va surveni peste 10-15 ani, va transforma această ţară într-un stat fantomă. Salariaţii, cu lefuri mici şi circojaţi de taxe şi impozite suplimentare inevitabile, vor fi nevoiţi şi ei, să plece din ţară, regretând că nu au făcut-o chiar la terminarea studiilor. În lipsa de capital, fără surse suficiente pentru bugetul asigurărilor sociale şi pentru cheltuielile statului, aparenta stabilitate şi siguranţă se va prăbuşi ca un castel de cărţi. Un apartament dintr-un bloc comunist, poate ultima resursă care dă speranţa supravieţuirii la pensie, va ajunge să coste mai nimic, în lipsa de cerere. Consumul, şi aşa scăzut, se va prăbuşi, atrăgând intrarea în colaps şi a celor mai multor firme private care se ocupă astăzi cu micul comerţ. Banala apă caldă din calorifere, după ce nu va mai fi subvenţionata, va deveni inamicul public numărul unu, împingând la incapacitatea de plată majoritatea locatarilor aflaţi sub pragul sărăciei.
Nu există un precedent pentru o asemenea perspectivă în UE. Grecia, ţara care s-a confruntat cu politici populiste fără număr, a fost salvată de la faliment pentru că ar fi periclitat întreaga economie a Uniunii, în special datorită faptului că împrumuturile acordate aceste ţări în timp au fost gigantice. România nu se bucură de acest statut. Ea se va prăbuşi în singurătate, fără prieteni, fără opere de caritate.
Într-o economie regională în stagnare sau recesiune, guvernul nostru se laudă cu o gestionare a frâielor acestei ţări care a generat un excedent bugetar. Dincolo de avalanşa de informaţii, minciuni şi dezinformări specifice acestei campanii electorale, această afirmaţie a premierului Ponta, căreia îi dau crezare, îmi dă fiori.
România are nevoie ca de aer de investiţii în zona productivă sau care să poată genera export. Este singura soluţie pentru ca să putem spera măcar că în viitorul apropiat ne putem salva.
În loc să auzim din partea Premierului că am obţinut o derogare, având în vedere statutul nostru de sărăntoci ai Europei, pentru a ne împrumuta peste limita impusă de UE – doar pentru a finanţa investiţii în zonă productivă, premierul meu se laudă cu un excedent la bugetul de stat, adică cu o colectă care depăşeşte cheltuielile preconizate. Aceste “economii” au fost făcute doar pentru a avea la dispoziţie fonduri necesare pentru mituirea electoratului, prin măsuri care mai de care mai populiste, îmbătându-ne cu niscaiva lei şi îngropând viitorul unei întregi naţiuni.
Ca potenţial pensionar, peste cel mult 15 ani, ştiu că principala calitate pe care ar trebui s-o aibă viitorul Preşedinte al României este capacitatea de a deschide uşile omologilor din ţările bogate pentru ai convinge ASTĂZI că România mai poate fi salvată.
Nu ştiu câte dezbateri sau emisiuni televizate vor mai fi în următoarele 10 zile. Ştiu însă că votul meu se va adresa celui care nu îmi va răpi şansă de a trăi în viitorul apropiat în România şi nu într-un stat fantomă, cu străzi şi clădiri părăsite, cu o criminalitate şi corupţie maximalizată, în care cuvântul de ordine vă fi supravieţuirea!
Eu nu îmi voi da votul pentru un preşedinte al unei ţări fantomă!

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Cum sa ingropi un milion

 

Parcul Izvor, vis-a-vis de Palatul Parlamentului, a devenit în timp un loc de plimbare și agrement, care atrage bucureștenii care vor sa facă un pic de mișcare sau care vor sa-şi aducă copii la frumosul loc de joacă având aspect de castel.

Parcul este în general bine administrat, cu lucrători care îngrijesc vegetația,  culeg la timp gunoaiele și care asigură curățenia toaletelor temporare.paveliu

Totuși, există ceva care imi spulberă plăcerea ori de câte ori trec prin parc.
Pe unde iți arunci ochii, vezi capetele unor țevi din plastic care emerg din pământ pe întreg cuprinsul parcului. Sunt terminațiile unei instalații de irigații abandonate.  Parcul a fost un adevărat șantier pentru mai bine de doi ani, deși în sine acțiunea de săpare de șanțuri și implantarea de conducte nu ar fi trebuit sa dureze mai mult de câteva luni.alee cu tevi2
Azi, la mai bine de 2 ani după finalizarea îngropării conductelor, iarba a crescut la loc peste șanțurile săpate de-a lungul și de-a latul parcului, iar dimineața, cei care aleargă pe alei trebuie să se ferească încă de camionul cisternă utilizat pentru udarea parțială a florilor existente.

Văzând capetele de conducte care se degradează pe zi ce trece și strică aspectul plăcut al parcului am vrut să aflu când se va face recepția lucrării și când se vor monta și aspersoarele multaşteptate. Răspunsul, atașat acestui material, este bulversant. Lucrarea a fost contractata în anul 2010, însa nu va mai fi terminată dalee cu tevieoarece s-a ajuns la concluzia că udarea parcului ar costa prea mult iar fondurile sunt insuficiente!
Bine domnule, dar s-a scumpit apa în ultima vreme? Este mai ieftin sa uzi copacii cu cisterna decât să dai drumul la un robinet fie doar câteva minute? Este normal să transformi parcul într-un cimitir de materiale de irigații extrem de costisitoare, de peste 1,2 milioane (fară TVA) pentru ca la sfârșit să nu mai faci nici măcar recepția lucrării?
Este normal ca într-o zona a parcului să fie depozitate conducte de mari dimensiuni suficiente pentru a mai iriga încă un parc de aceleași dimensiunIMG_20140912_174408i (semn ca cineva a avut dare de mâna când a făcut proiectarea, probabil gândindu-se la comision și adaos comercial mai degrabă decât la eficienta și economia faţă de banii contribuabililor.

Pe scurt, văzând situația de facto, îi solicit Primarului General al Capitalei să nu lase moștenire la sfârșitul mandatului său aceasta lucrare neterminată și să dispună de îndată montarea aspersoarelor, lăsând altui primar preocuparea găsirii fondurilor pentru udarea parcului public. De asemenea, îi sugerez de aceasta dată, să controleze mai adânc acest contract, care miroase de la o poştă a parandărăt, deoarece nu cred că lucrarea a fost finanţată doar oentru îngroparea de ţevi.

Ca o ironie involuntară, mormanul de ţevi excedentare, devenite inutile, sunt ingrămădite lângă un banner pe care scrie “Curăţenia se face cu bani!” Cu banii voştrii (adică ai noştrii) aş fi adăugat!

De asemenea, mai fac o sugestie: pân"Curatenia se face cu banii voştrii!" ă la găsirea unei soluții pentru cimitirul de țevi din parcul Izvor, sa fie scoasă pancarda pe care scrie “Acest parc se afla în îngrijirea Primarului general al Capitalei, prof.dr.Sorin Mircea Oprescu”! Nu de alta dar este o reclamă negativă! (Nota: am trecut azi prin parc pentru a face o poza si panoului cu pricina. A disparut, semn probabil, ca domnul primar si-a luat mina de pe acest parc! Asta nu insemna ca nu va da de pamint cu cei responsabili! Promit ca de indata ce lucrurile se vor fi remediat sa revin cu mentiunile de rigoare.

IMG_20140912_174443

Peisaj urban cu bodigarzi (sic) şi conducte abandonate!

IMG_20140926_072941

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Noua listă de medicamente compensate – abia anul viitor!

Subiectul listei de medicamente compensate se încălzeşte din nou. Intrăm în logica unei campanii electorale, în care unii se înghesuie să facă promisiuni sau să bifeze realizări, iar altii să vadă pete negre chiar şi acolo unde nu sunt. Agenţii economici, producătorii, s-au săturat să fie duşi cu zăhărelul de ani şi ani, 7 până în prezent, pacienţii se agaţă ca disperaţii de şansa lor la viaţă, crezând că doar o semnătură mai le lipseşte pentru a nu părăsi această lume ca urmare a lipsei de tratament.
Un lucru este însă cert: în acest an şansa de a avea acces la medicamentele noi, inovative, este mică, dacă nu chiar inexistentă. Ba mai mult, există toate premisele ca accesul la medicamentele care costă zeci sau chiar sute de mii de euro per cura anuală să nu poată fi permis mai devreme de luna septembrie a anului viitor sau chiar a anului 2016!!!
Aceste termene nu reprezintă o speculaţie ci doar o evidenţă reieşită din proiectul de ordin de ministru al sănătăţii (devenit deja act normativ după unele afirmaţii, dar care însă nu a fost publicat încă în MO până la data scrierii acestui punct de vedere).
Guvernul actual (şi cele anterioare, însă “despre trecuţi numai de bine”) s-a avântat într-o ipocrizie pe care aş eticheta-o ca fiind criminală, fiind legată de bolnavi, care au zilele numărate.

Iată argumentele:

Bătălia pentru medicamentele compensate este în fapt o bătălie pentru bani. Noi medicamente înseamnă aproape invariabil noi necesităţi financiare, de ordinul sutelor de milioane de euro. Însă Guvernul are în mod evident alte priorităţi într-un an electoral. Se vehiculează o listă de 167 de molecule. În realitate cele care prezintă un interes major îl reprezintă moleculele noi, inovative, scumpe. Restul, combinaţiile de medicamente deja existente şi folosite în practică cât şi medicamentele biosimilare (unele dintre ele reprezintă un fel de copii obţinute pe alte căi decât medicamentul protejat prin patent) nu implică în mod necesar noi eforturi financiare semnificative. Faptul că Guvernul nu le-a dat prioritate în evaluare, detensionând astfel o parte a presiunii create este o prostie.
Dar să ne întoarcem la medicamentele inovative. Actuala conducere a Ministerului Sănătăţii a anulat evaluarea efectuată în mandatul ministrului Nicolaescu, şi, trebuie s-o recunosc, bine a făcut, această procedură fiind în mod real viciata, însă pentru alte motive decât cele invocate public de ministrul Banicioiu. Nouă procedură, aşa cum a fost ea pusă în dezbatere, este însă o formă fără fond, o minciună, a carei unic scop este amânarea în continuare a luării unei decizii tranşante în această privinţă.
Nouă procedura a propus o grilă de comparare cu deciziile luate în alte ţări avansate economic ale UE, Franţa, Marea Britanie şi Germania, în urma căreia medicamentele aflate în discuţie vor fi împărţite în trei categorii.
O primă categorie, extrem de restrânsă, de doar câteva produse, va fi cea a medicamentelor care au fost deja înregistrate fără restricţii în cele trei ţări menţionate sau care nu au un impact bugetar semnificativ. Aceste medicamente, repet câteva, vor reprezenta mândria electorală a Guvernului şi Ministerului Sănătăţii, dovada unei promisiuni aparent onorate. Preşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Marius Savu, a fost de bună credinţă atunci când, într-o declaraţie preluată de toată media, evoca posibilitatea publicării listei de compensate la sfârşitul lunii noiembrie, adică taman în ajunul alegerilor, luând în calcul termenele maximale. Termenele pentru emiterea recomandării sunt undeva între 45 şi 90 de zile, la care se adăugă în mod normal şi timpul necesar pentru transparentă decizională – de 30 de zile înainte că Hotărârea de Guvern cu nouă listă să fie aprobată.
Chiar şi în scenariul pozitiv, în care Premierul va da ordin ca termenele să fie scurtate, cele câteva medicamente NU vor ajunge la pacienţi în acest an, ci cel mai probabil după prima rectificare bugetară din august anul viitor, deoarece Ministerul de Finanţe nu ia în calcul la elaborarea bugetului decât actele normative în vigoare. O primă păcăleală.
O a doua categorie de medicamente, majoritară, este reprezentată de moleculele care vor beneficia de finanţare doar după ce Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va negocia contracte cost-volum cu producătorii, în special datorită faptului că aceste produse sunt extrem de scumpe, mult peste posibilităţile economice ale ţării noastre. Aici, oficialii Ministerului Sănătăţii ne-au pregătit o dublă minciună: pe de o parte au evitat să impună producătorilor să-şi actualizeze preţurile înainte de a depune dosarul spre evaluare (o decizie pentru care ministrul Banicioiu ar trebui să consulte un penalist, înainte de a-şi asculta subordonaţii şi lobby-ştii din jurul său). Producătorii speră că negocierea va fi ceva de genul “voi scădeţi preţurile la nivelul pe care ar fi trebuit deja să-l faceţi, iar noi ne vom lăuda că am negociat şi am făcut economii!”. O a doua minciună însă se adresează chiar producătorilor. Ordinul privind evaluarea noilor medicamente ar fi trebuit să includă şi criteriile după care se vor face contractele cost-volum, precum şi nominalizarea persoanelor chemate a face aceste negocieri. Astfel, Ministerul Sănătăţii va ieşi basma curată, lista va fi publicată însă ordinul privind contractarea va întârzia, din nou, luni, şi alte luni, poate chiar ani, aşa cum s-a mai întâmplat deja.
Această categorie de medicamente, cu certitudine, nu va putea ajunge la bolnavi mai devreme de luna septembrie a anului viitor.

Cea dea treia categorie de medicamente, o reprezintă cea pentru care producătorii vor fi nevoiţi să efectueze un studiu clinic de cel puţin un an, pe pacienţii din România. Însă parametrii privind modul în care trebuie efectuat studiul şi mai ales cum se va face analiza farmacoeconomică ulterioară nu fac obiectul ordinului pus în dezbatere, aşa cum ar fi trebuit. Aşa se face că, şi dacă ministrul af fi de bună credinţă, o parte din aceste medicamente mai au nevoie de cel puţin 18-24 de luni până a deveni efectiv compensate!!! Este de asteptat ca majoritatea producatorilor nici sa nu accete să se lase angrenaţi in acest joc, preferând să aştepte mai bine încă 1-2 ani, până la o eventuală oportunitate oferită de legislaţia noastră atât de instabilă (aşa cum au fost aprobate fără absolut nici un fel de criterii sau evaluare cele 17 molecule destinate bolilor rare)!

Pentru că o analiză trebuie să ţină cont şi de factorul politic, la toate aceste termene descurajatoare mai trebuie adăugat şi un eveniment cu o şansă mare de probabilitate – apariţia unui nou ministru al sănătăţii. Intr-adevar, dacă Victor Ponta candidează la preşedenţia României, anul viitor vom avea cel mai probabil un nou premier, şi dacă va câştiga şi dacă va pierde alegerile. Cum premierul îşi face echipă proprie, în funcţie de preferinţe dar şi de partenerii de coaliţie, mă aştept ca un nou ministru să descopere că procedura de elaborare a listei de medicamente are vicii, iar procesul să o ia de la zero!

În concluzie, în locul unui proces transparent, făcut cu instrumente utilizate în întreaga Uniune Europeană (inclusiv în Bulgaria) care să spună tranşant pacienţilor ce ne putem permite şi mai ales care să face posibilă o realocare financiară adecvată între diferitele medicamente, guvernanţii noştrii se complac într-o ipocrizie caracteristică, pasându-le prea puţin, chiar deloc de zilele de viaţă pierdute şi de suferinţe pe care chiar au puterea de a le alina sau înlătura.
Din păcate, lipsa lor de interes pentru bolnavi nu îşi trage rădăcina strict din incompetenţă. Este rezultatul unui joc dement al corupţiei, în care cei care ne conduc ştiu că dacă ar face ceea ce trebuie, unii jucători ar avea de pierdut din veniturile actuale. Indiferent de declaraţiile publice, uneori, ca administrator, poţi câştiga mai mulţi bani pur şi simplu nefăcând nimic, menţinând cheltuieli neeconomicoase şi chiar frauda, mimând permanent dorinţa de schimbare.

Bineînţeles, bolnavii nu îşi au locul în această discuţie.

Posted in medicamente | Leave a comment

Silicoane, liposucţii şi vaginoplastii. Şansa noastră pentru mai bine!

Cititorul acestor rânduri este foarte probabil, la curent cu ilegalităţile crase desfăşurate la spitalul de arşi! Ministrul sănătăţii a luat legătura cu Direcţia Sanitară şi cu prof. Lascar pentru că activitatea din spital să nu aibă de suferit.
Eroare!
Haideţi să ne imaginăm că acest spital ar fi fost unul privat în relaţie cu CNAS. Autorităţile ar fi reziliat, fie şi temporar, relaţia contractuală cu spitalul. Poate repunerea în situaţia de legalitate ar dura 2-3 săptămâni. Poate că personalul medical (complice) ar avea de suferit, poate pacienţii cu arsuri ar trebui temporar redirecţionaţi. Exemplul ar fi însă benefic pentru noi toţi. Directorul, şefii de secţie, directorul economic şi mai ales consiliul de administraţie trebuie schimbaţi în integralitate. (Apropo – se întrebă
Doritoarele de frumuseţe calpă m-au furat, pe mine, pe tine, pe noi toţi, inclusiv pe cei care plâng pe la uşile spitalelor care nu au fonduri insuficiente pentru cele necesare tratamentului! Aceste persoane trebuie anchetate şi târâte prin tribunale, chiar dacă în final se vor alege, cel mai probabil cu o sancţiune minoră pentru complicitatea lor. Toţi complicii trebuie să dea socoteală pentru că fără “cumpărători” ilegali de sănătate jaful în sine nu ar fi existat!
Banii furaţi de la sistemul de asiguraţi trebuie să fie recuperaţi integral! Până la finalizarea procesului sechestrul asigurator ar trebui pus pe averea tuturor celor care preferă furtul caii legale!
Preşedintele Băsescu încerca să profite de moment spunând că aşa se demonstrează că avem nevoie de o nouă lege a sănătăţii! Nu domnule Preşedinte, nu avem nevoie de o nouă lege ci avem nevoie de control şi de autorităţi care să-şi facă meseria cu fermitate! Avem un premier procuror! De fapt, avem nevoie de oricine, care însă să ne convingă că luptă pentru respectarea legilor! Restul vine de la sine!
Poate însă cel mai important aspect care trebuie adus în discuţia publică este de ce a fost şi este posibilă o asemenea aberaţie precum transformarea de facto a spitalului într-unul privat, care lucrează în totalitate ilegal, din punct de vedere medical, fiscal, şi care fraudează grosolan sistemul de asigurări?
Pentru că se poate! Fără control, directorii de spitale şi şefii de secţie primesc dreptul de a face absolut tot ceea ce vor în unităţile sanitare respective. Deciziile lor nu pot fi contestate cu succes de nimeni, nicăieri. Direcţiile sanitare se dovedesc a fi structuri birocratice absolut impotente şi inactive, care niciodată, nicăieri, nu au declanşat un control cu urmări! Este vina ministrului şi a Guvernului în general. Suntem un sat fără câini!
Pentru că atitudinea aberanta a celor de la spitalul de arşi se desfăşoară sub diferite forme într-o multitudine de spitale! Raportarea vădit frauduloasa de servicii nu a fost niciodată sancţionata penal, aşa cum ar fi fost cazul, iar urmarea este practicarea ei pe scară largă! Există firme care dau consultanta cum să fie umflate legal (dar şi ilegal) nota de plată trimisă CNAS!!!
Pentru că lăcomia acestor oameni s-a dovedit a fi fără margini! Plicurile cu bani găsite nedeschise la domiciliu, răspund de la sine, demonstrând cât de tare se învârtea morisca ilegală a chirurgiei ilegale. Directorul spitalului ar fi putut să-şi deschidă o clinică privată! Ar fi costat mult (avea însă cu ce), multă birocraţie, multă bătaie de cap şi ar fi câştigat bani mai puţini. Infrastructura nu ar fi trebuit să fie însă o problemă! Ca director PUTEA să se folosească de infrastructură pe care o conducea, absolut legal! Nu trebuia decât să pună tarifele la uşa spitalului, fie şi mai mici decât în sistemul privat, că doar este vorba de concurenţă. Totuşi i-ar fi intrat mai puţini bani în buzunar! Iar lăcomia este problema! Ne-am obişnuit să trecem cu vederea plăţile informale pentru că, vezi doamne, veniturile personalului medical sunt prea mici comparativ cu importanţă socială a actului medical şi cu veniturile din ţările vestice. Există prin cei mulţi dezavantajaţi şi 2-3% care câştigă mult, mult mai mult decât în străinătate! Repet, din lăcomie, pentru că se poate, pentru că nimeni nu pune stop sistemului aberant clădit în an şi ani de zile! Refuz să mă gândesc care este motivaţia acestor oameni atunci când trebuie să facă intervenţii, pe salariu, pentru asiguraţii sistemului social! De fapt, o asistentă, declară unui reporter deunăzi, că medicii cu pricina nu mai făceau decât “silicoane”, chiar şi 3-4 pe zi! Restul era lăsat începătorilor!

Majoritatea bolnavilor din această ţară însă solicita intervenţiile chirurgicale de nevoie, nu la cerere că în cazul de faţă, fără să dispună de bani în buzunar! Nici măcar un singur ministru nu a făcut absolut nici un singur pas pentru a înlocui spăgile cu plăti legale! Sistemul însuşi împinge pe medicii care au căutare către zona neagră a medicinii, cu toate compromisurile şi ilegalităţile aferente!
Ce este de făcut?
Este foarte posibil ca domnul Bănicioiu să aibe şi domnia sa un mandat scurt. Este foarte probabil că anul viitor să avem un alt cabinet şi ca urmare şi la MS poate să apară un alt titular.
Bănicioiu poate urma exemplul colegului său de generaţie de la CNAS. C. Buşoi preşedinte al CNAS până acum câteva luni, este cel care a declanşat controalele – inclusiv la Spitalul de arşi, finalizat pe lângă sancţiuni materiale cu sesizarea discretă a Parchetului. Bănicioiu îşi permite luxul, dacă are şi curajul şi probitatea morală, de a se posta în mod real pe poziţia pacienţilor şi să ia măsuri dure şi curajoase. Sistemul de asigurări şi pacienţii sunt jefuiţi în mod vădit în fiecare zi. Nu trebuie decât să iasă public şi să dea un mesaj: anunţaţi-mă de fapte similare sau de orice abuzuri comise împotriva pacienţilor şi vă promit că voi reacţiona imediat! Nu are decât să solicite sprijinul real al asociaţiilor de pacienţi! Poate să-şi pună pe masă toate plângerile trimise ANPC, Avocatului Poporului, Preşedenţiei, Direcţiilor Sanitare, Colegiului Medicilor sau Parchetelor şi să înceapă să le dea curs!
Bănicioiu ar putea să marcheze în câteva luni mai multe puncte electorale decât a făcut întreg partidul sau de când a revenit la putere. Ar putea să-l facă chiar şi pe Ponta în calitate de şef de partid şi de guvern dar mai ales în cea de candidat la prezidenţie – beneficiar al unui val de simpatie nemaiîntâlnit în România de la Arafat, alt jucător în domeniul sensibil al îngrijirii sănătăţii.
Peste toate, însă, reacţia adecvată a lui Nicu Bănicioiu ne-ar putea face pe noi toţi beneficiarii unui punct de cotitură în funcţionarea sistemului sanitar, chiar dacă toată această potenţială schimbare ar pleca de la silicoane, liposucţii şi vaginoplastii!

Posted in Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

O ciudăţenie – abrogarea ordinului privind autorizarea centrelor în care se pot desfăşura studii clinice.

În MO de astăzi, a apărut pe nepusă masă, adică fără a trece prin procesul transparenţei decizionale şi eventual al dezbaterilor publice, ordinul 287/2014 al (noului) ministru al sănătăţii, Nicu Banicioiu, prin care pur şi simplu se abroga ordinul 912/2006 privind reglementarea autorizării unităţilor care pot efectua studii clinice.
Având în vedere că, în preambulul sau ordinul invoca faptul că abrogarea se face că urmării suprapunerii legislative, adică faptul că aceiaşi reglementare se găseşte în două reglementări, am încercat să fac o verificare a legislaţiei în vigoare pentru a înţelege raţiunea acesteia.

Pe scurt, ordinul 912 s-a emis în aplicarea legii 95/1996. Interesant este faptul că legea 95 a abrogat OUG 152/1999, reluând majoritatea prevederilor în titlul dedicat medicamentului – fără a mă include şi prevederile legate de testarea produselor medicamentoase.
Ordinul recent abrogat a fost emis însă în baza legii 95/1996 fără ca cineva să sesizeze că de fapt, temeiul legal a fost ABROGAT prin această lege!

Am căutat să văd însă care a fost raţiunea invocării duplicării legislaţiei. Singura prevedere pe care am identificat-o este cea inclusă în HG 734/2010 referitoare la funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului. Astfel, la art.4 se atribuie ANM rolul de “a autoriza şi controla studiile clinice care se efectuează, precum şi locul de desfăşurare al acestora, după caz,…” Interpretarea dată, până în prezent acestei prevederi, este aceea de a permite controlul ANM la locul de desfăşurare al studiului, ceea ce se şi întâmplă. Dacă însă ANM va începe să dea şi autorizaţii pentru toate centrele în care se desfăşoară studii clinice, ne vom afla într-un adevărat impas, instituţia făcând faţă cu greu şi la sarcina de a autoriza studiile clinice!

Interesant este că nu am reuşit să identific cu adevărat o prevedere legală, internă sau internaţională, expresă, care să impună autorizarea unităţilor în care se desfăşoară studiile clinice.

Pot lua în calcul faptul că Ministerul Sănătăţii a dorit să scape de o birocraţie care poate s-o pună în circa ANM.

Sper însă că aceasta deciziei fortuita să deschidă ochii tuturor asupra inutilităţii acestei birocraţii. Toate unităţile sanitare, indiferent de formă de organizare, au în legea de funcţionare şi vocaţia desfăşurării studiilor clinice iar autorizarea lor presupune implicit şi recunoaşterea capacităţii de a efectua astfel de activităţi. Chiar şi dosarul de autorizare a centrului de studii clinice nu impunea nici un fel de acte sau autorizaţii suplimentare!

În concluzie, dacă Ministrul Banicioiu a luat decizia curajoasă şi un pic cam impetuoasă de a înlătura birocraţia inutilă merită felicitările noastre.
Dacă însă decizia respectivă este pur şi simplu o eroare, va fi făcut un prim pas cu stângul, ignorarea consultărilor publice făcând să înlocuiască o birocraţie toxică cu una care se va dovedi şi mai toxică.

Vom vedea!

Posted in Autorizare centre cercetare | 1 Comment

Intrebarea la care nu vrea sa raspunda Ministrul Nicolaescu

Toată nebunia cu vaccinul antigripal se reduce la o singură întrebare:

“Cine a ordonat producerea în serie a unui vaccin pentru care nu se obținuseră autorizațiile necesare din partea Agenției Medicamentului?”

Directoarea spune: “Ministrul mi-a ordonat!” Ministrul una e întrebat, alta răspunde: “Minte! Ea mi-a solicitat să fac presiuni să obțin mai repede avizul!” Este lesne de înțeles ca femeia era disperată că s-a apucat să producă ceva în serie, zi și noapte, fără să știe dacă este bun sau nu și era normal să-l preseze pe cel care o forțase să încalce orice regulă.

Dacă presa va insista să îi pună această întrebare ministrul sănătății are însă  o problemă gravă!

Nicolaescu a sesizat SRI-ul (!?), încercând să inducă ideea unui sabotaj. Dacă directoarea are martori (și cu certitudine are) sabotorul economiei naționale este însă în fotoliul de ministru!

Este uimitor cum politicienii noștrii de vârf nu învață nimic din experiențele nefaste anterioare. Acum 6 ani, același ministru a decis achiziționarea a două sute de mii de doze de vaccin anti HPV fară a informa temeinic părinții. Aceștia au refuzat în masă vaccinarea și o pagubă de zeci de milioane de euro a fost produsă. Până acum a reușit să nu fie tras la răspundere dar nu s-a învățat minte.

În schimb a învățat cum să acopere un prejudiciu deja produs. Împotriva lui Lucian Duță, fostul președinte al CNAS, a fost începută urmărirea penală, printre altele, pentru o poveste oarecum similară. Directoarea tipografiei Monitorului oficial  s-a apucat să facă achiziții de carduri blank pentru cardul de sănătate fără să aibă o comandă formală, doar la un ordin “pe vorbe”. Dacă se va face distribuția cardurilor devenite inutile (pentru că între timp a început producția de carduri de identitate care pot îngloba și cardul de identitate) prejudiciul va fi preluat de stat. Dacă se va renunța la card, așa cum este normal – Duță și directoarea sunt buni de plată, cam ca în cazul de față! În mod similar Nicolaescu a întrerupt campania de vaccinare pentru ca “nu mai este pericol de epidemie” însă a refuzat să distrugă lotul că poate vine în schimb o …. pandemie cu acelasi virus (!?). De fapt, depozitarea încearcă să amâne certificarea unei noi pagube de milioane de lei!

De altfel, cred ca Eugen Nicolaescu, foarte tare în materie de comunicare, este atât de disperat de prejudiciul produs încât cred că ar fi în stare să-i ceară înapoi fiola princeps cu vaccin făcută cadou premierului Victor Ponta și să și-o administreze singur, într-o conferință de presă în direct!! Cu orice risc!

Nu știu dacă în cazul de față se aplică prevederile Codului Penal – o fi abuz în serviciu, cine știe, este traba altora s-o stabilească. Cert este că încet, încet, ne îndreptăm către o nouă premiere în politica românească. Conform prevederilor legii responsabilității ministeriale “Pe lângă răspunderea politică, membrii Guvernului pot răspunde şi civil, contravenţional, disciplinar sau penal, după caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, în măsura în care prezenta lege nu cuprinde dispoziţii derogatorii.”

Este interesant de văzut dacă ministrul Nicolaescu va fi acoperit de colegi sau dacă aceștia se vor dezice de el și îi vor pune în brațe imediat o factură de câteva de milioane de lei, după care îl vor promova în fruntea finanțelor întregii țări! Ca la noi la nimenea!

PS: Bine înțeles, totul este doar o manevră politică împotriva sa!

 

 

 

Posted in Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

Samsarii morţii, doar o faţetă a încălcării generalizate a legii privind accesul la informaţiile cu caracter personal în sistemul sanitar

Citeste pe blogul Adevarul postul cu titlul de mai sus!

http://adevarul.ro/sanatate/politici-bani/samsarii-mortiidoar-fateta-incalcarii-generalizate-legii-privind-accesul-informatiilecu-caracter-personal-sistemul-sanitar-1_52b22d5cc7b855ff56d578d1/index.html

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Un nou ministru fără portofoliu? Eugen Nicolăescu solicită desfiinţarea „de facto” a Ministerului Sănătăţii!

Pe site-ul Ministerului Sănătăţii există un proiect de hotărâre de guvern pentru înfiinţarea unei noi agenţii, care să preia toate atribuţiile de “putere” ale instituţiei: licitaţiile naţionale, inspecţia şi autorizarea dispozitivelor medicale, toată informatizarea sistemului, analiza DRG, etc

Citeste mai departe

http://adevarul.ro/sanatate/politici-bani/nicolaescu-1_52a8705dc7b855ff56a07c55/index.html#

Vezi si

ANADMIS, instituţia supremă a banilor din Sănătate cu şef numit politic. Lista atribuţiilor Agenţiei de achiziţii şi investiţii

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Scrisoare deschisa catre Ministrul Sanatatii si Presedintele CNAS

Stimate domnule Ministru, stimate domnule Presedinte,

Ati recunoscut public, in repetate rinduri in ultima perioada, faptul ca majoritatea pacientilor sunt nevoiti sa-si cumpere medicamente, materiale sanitare sau sa achite investigatii care sunt acoperite, in teorie, de asigurarea sociala de sanatate. Va felicit pentru aceasta pozitionare de partea pacientilor pe care ii reprezentati.

Totusi, normele de aplicare a acestui drept inscris in Legea 95/2006, asa cum a fost inclus prin legea 157/2008, permit instaurarea unor bariere birocratice peste care pacientii pur si simplu nu pot trece.

Drept urmare, va inaintez o propunere de modificare a HG-ului  pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin care evidentierea acestor cheltuieli sa devina obligatorie si in sarcina spitalului, dupa cum urmeaza:

  1. Pentru că pacienţii sunt înştiinţaţi referitor la dreptul pe care îl au şi pentru că trebuie să treacă de bariera birocratică a solicitării în scris şefului de secţie şi managerului aprobarea rambursării propun instituire OBLIGAŢIEI SPITALULUI DE A ÎNSCRIE ÎN SCRISOAREA MEDICALĂ ÎNTOCMITA LA EXTERNARE A TUTUROR MEDICAMENTELOR, MATERIALELOR SANITARE ŞI INVESTIGAŢIILOR LA CARE PACIENŢII AVEAU DREPTUL GRATUIT ŞI AU FOST NEVOIŢI SĂ LE ACHIZIŢIONEZE PERSONAL.
  2. Decontarea acestor cheltuieli se va face la nivelul preţului plătit de spital la ultima achiziţie a respectivelor medicamente sau materiale, iar în cazul investigaţiilor – la preţul de decontare practicat de CNAS în ambulator pentru acestea.
  3. Sumele astfel evidenţiate devin creanţe ale spitalului şi vor fi înregistrate ca atare în contabilitatea proprie – în cazul în care nu sunt decontate la externare.
  4. Termenul maxim de plată este de 30 de zile, după care se vor aplica majorările percepute de stat pentru neplata la timp a contribuţiei la FASS de către asigurat!

Anexez propunerile de mai sus sub forma de proiect de modificare a HG pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010.

Cu speranta ca nu veti ignora aceasta propunere, va asigur de intreaga mea disponibilitate de a participa la eventualele dezbateri pe aceasta tema,

Cu stima,

Marian Sorin Paveliu

Anexa.

Anexa

Propunere text nou

Text existent Propunere de modificare Obs
ART.  72 (1) Spitalele sunt obligate să suporte pentru asiguraţii internaţi în regimde spitalizare continuă şi în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective, inclusiv pentrumedicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice, precum şi pentru situaţiile prevăzute la art. 71 lit. a), b), d). nemodificat  
(2)  În  situaţia în care asiguraţii, pe perioada internării în spital, în baza unor documente medicale întocmite de medicul curant din secţia în care aceştia sunt internaţi şi avizate de şeful de secţie şi managerul spitalului, suportăcheltuieli cu medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fărăcontribuţie personală, în condiţiile prezentului contract-cadru, spitalele ramburseazăcontravaloarea acestor cheltuieli la cererea asiguraţilor. (2) Spitalul va menţiona în scrisoarea medicală întocmita la externarea pacientului, medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice la care acesta ar fi fost îndreptăţit fără contribuţie personală, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum şi costul acestora conform ultimei achiziţii efectuate de spital pentru medicamente şi materiale sanitare sau preţul decontat de CNAS în ambulator pentru investigaţiile paraclinice respective.  
(3)  Rambursarea  cheltuielilor  prevăzute la alin. (2) reprezintăo obligaţie exclusivăa spitalelor şi se realizeazănumai din veniturile acestora, pe baza unei metodologii proprii. (2) Sumele astfel evidenţiate devin creanţe ale spitalului faţă de pacient şi vor fi achitate în termen de cel mult 30 de zile. În caz de neplata,sumele datorate vor suporta majorări similare celor datorate de asiguraţi pentru neplata în termen a sumelor datorate FUNASS.  
Paragraf nou (3) Rambursarea cheltuielilor prevăzute la alin. (2) reprezintă o obligaţie exclusivă spitalelor şi se realizează numai din veniturile proprii ale acestora.  

 

 

 

Posted in Neclasificate | 2 Comments