Ce grozavie! Tortionarii din spitalele Romaniei

Citeste postul de pe blogul Adevarul!

http://adevarul.ro/sanatate/politici-bani/ce-grozavie-tortionarii-spitalele-romaniei-1_5291cd71c7b855ff56316e4b/index.html

Posted in Neclasificate | 1 Comment

Deblocati in totalitate posturile din spitale domnule Prim Ministru!

Guvernul a anuntat ca un act de mare clementa deblocarea a 1.124 posturi din spitale. Ce reprezinta aceasta masura?

Inainte de a da raspunsul trebuie sa fac unele precizari:

1. Spitalele au trecut, in majoritatea lor, in proprietatea si administrarea autoritatilor locale. Controlarea numarului de posturi este in fapt o incalcare a descentralizarii!

2, Veniturile spitalelor sunt exclusiv din surse EXTRABUGETARE! Spitalul emite facturi catre CJAS si primeste sumele aferente exact ca ori ce agent economic, similar cabineltelor de ambulator sau medicina de familie. Blocarea posturilor ar putea sa vizeze cel mult posturile finantate de la bugetul de stat!

3. Legea sanatatii impune prin art 197- limita cheltuielilor salariale pe care un manager de spital le poate: “(2) Începând cu data de 1 ianuarie 2011, cheltuielile aferente drepturilor de personal stabilite potrivit alin. (1) reprezintă maximum 70% din sumele decontate de casele de asigurări de sănătate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru serviciile medicale furnizate, precum şi din sumele asigurate din bugetul Ministerului Sănătăţii cu această destinaţie.”. Este simplu de vazut ca nimeni nu poate angaja personal pentru care nu are acoperire salariala.

4. Ministrul Sanatatii a decis ca managerii spitalelor care nu se incadreaza in bugetele aprobate vor fi concediati. Ca urmare, in trimestrul 3 al anului curent 5 manageri au parasit functia – 3 demisi si 2 prin demisie!

5. Directorul Maternitatii Giulesti a facut 3 cereri de deblocare a posturilor din sectia de neonatologie care a luat foc. Cererile au fost ignorate, 6 copii au murit iar raspunderea penala a revenit directorului si asistentei!

6. In Romania exista 435 spitale. Guvernul a aprobat, in medie, deblocarea a 3 posturi pe spital, pentru medici, asistente, personal TESA!? Mai mult, prin precizarile Ministrului Nicolaescu conform era necesara aceasta deblocare pentru Sectia noua de la Marie Curie si pentru noul Institut de oncologie de la Iasi, media reala este de 2 posturi per spital adica nu a aprobat nimic!

Raspunsul la intrebarea retorica pusa: Este o masura ilogica, complet insuficienta, nefundamentata, care denota o totala neintelegere a sistemului si a realitatilor din spital.

Blocarea posturilor a reprezentat una din cele mai mari greseli facute de guvernul Boc, la pachet cu posturile din alte sectoare si cu taierea salariilor. Aceasta greseala poate fi reparata imediat.

Orice om de bun simt se poate intreba de ce nu se repara imediat aceasta eroare. Nu exista un raspuns pertinent la aceasta intrebare.

Deblocati in totalitate posturile din spitale domnule Prim Ministru sau spuneti-ne de ce nu o faceti!

Detalii: http://legeaz.net/legea-95-2006/art-197

 

Posted in Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

Un gest de disperare – suplimentarea proiectului de OUG pentru modificarea Legii sănătăţii aflat în dezbatere cu un Titlu dedicat incompatibilităţilor şi eticii în domeniul sanitar. Soc si groaza, Ministerul Sanatatii interzice functionarilor sai sa mai primeasca spaga!(??)

Ministerul Sănătăţii a pus pe site-ul propriu, în 21 11.2013, în dezbatere publică, o nouă formă a OUG pentru modificarea Legii sănătăţii, a treia.

Mă voi referi doar la adăugirile legate de etică şi de conflictul de interese, restul propunerilor făcând obiectul unei analize separate.

În primul rând, este evident unui cititor minim avizat, că aceasta adăugire este e pusă în pripă şi complet necizelată. Am convingerea că textul nu a fost văzut nici măcar o singură dată de un jurist, fie el şi debutant. Dovadă stă nerespectarea tehnicilor de redactare elementare (numerotarea continua în articole diferite, absenţa unei persoane de contact pentru titlul în cauză (XX) şi mai ales exprimarea în diferite formulări a obligaţiei personalului din sistem de a respecta diversele legi în domeniu aflate în vigoare(?!). Normele legale au caracter obligatoriu, ceea ce face ca abundenţa de articole care evoca legislaţia în vigoare (de fapt toate cu exceptia a două reglementări aparte care vor fi discutate mai jos) fiind inutile.

Adăugirile propuse de Ministerul Sănătăţii nici nu particularizează, nici nu impun norme noi nici nu deroga de la cadrul actual. Pur si simplu nu reglementează ci doar amintesc care este cadrul legal în vigoare. Oricine se poate întreba de ce a dat ordin Ministrul Sănătăţii pentru a se genera o asemenea anomalie? În opinia mea singură explicaţie o reprezintă semnalul de alarmă pe care l-am tras exact în ziua postării noii adăugiri referitor la nerespectarea grosolană de către Ministerul Sănătăţii a cadrului legal privind conflictele de interese. (vezi http://blogul.sorinpaveliu.ro/?p=1367)

Astfel, atrăgeam atenţia că în mod involuntar, mai corect spus, din necunoaşterea legii, MS a decis prin ordin ca în lantul deciziei privind finanţarea din bani publici a noilor medicamente (compensarea) un rol hotărâtor să îl joace membrii comisiilor de specialitate ale MS, deja numiţi prin ordin de ministru în respectivele comisii. Aceştia, de bună credinţă (unii), au depus declaraţiile de interese, care abundă în relaţii contractuale cu industria farma şi de aparatură, aşa cum este şi normal, persoanele în cauză fiind vârfuri profesionale în domeniu. Numai că în urma publicării ordinului MS privind evaluarea medicamentelor – toţi aceştia au fost puşi în incompatibilitate, rămânându-le numai alternativa abţinerii de la vot. Fără vot nu există însă hotărâri ale comisiilor respective şi astfel cercul s-a închis. Ministerul Sănătăţii a încălcat propriile sale ordine – devenite norme – şi nu a înlocuit persoanele care au refuzat să-şi depună declaraţiile în termenele prevăzute. Una peste alta, MS a dovedit că nici puţin nu-i pasă de legislaţia în domeniu privind conflictul de interese. Este interesant ca ministrul o tine pe a lui si anunta ca pe 15 decembrie publica proiectul de Hotarire de Guvern privind medicamentele compensate fara a inlocui persoanele incompatibile, ceea ce vorbeste de la sine.

Nu mă pot abţine să nu constat că includerea redundantului text referitor la conflictul de interese pare a fi mai degrabă o pedeapsă acordată de ministru funcţionarului care a aruncat Ministerul în încălcarea legii, obligându-l să scrie, precum copii din clasa întâi, de zeci de ori, “Ana are mere” până învăţă să scrie corect, pardon, pina invata textul legii amintite! Propunerea legislativă chiar asta face, trece în revista cadrul legal existent, pe care MS pare a-l fi descoperit abia acum.

În al doilea rând, MS aduce în discuţie două noi reglementări – una caraghioasă prin redundanta ei, cealaltă criticabila prin desprinderea vădită de realitate.

Astfel, la articolul.917 personalului medical i se interzice “condiționarea sau solicitare de foloase materiale sau imateriale cetățenilor, pacienților sau aparținătorilor acestora;” Nu-i aşa că este amuzant, cum MS trăieşte într-o realitate paralelă, în care spaga nu este inca incriminate de lege. Ei bine, domnule ministru – spaga este ilegală!

O astfel de opiniei îşi are însă originea chiar la vârful instituţiei. La preluarea mandatului, ministrul Nicolăescu a înţeles să primească o sponsorizare în natură (mobilier) de la un spital privat imediat după ce a făcut propunerea ca aceste spitale să fie exceptate de la finanţare publică (propunere ulterior retrasă). Aflat într-un vădit conflict de interese, ministrul a înţeles să aplaneze incidentul prin omiterea sponsorizării din declaraţia de interese deşi mobilierul a rămas pe loc iar domnia sa a declarat în faţa camerelor de luat vederi ca a primit sponsorizarea în nume propriu(http://www.romaniatv.net/austeritate-la-ministerul-sanatatii-eugen-nicolaescu-si-a-renovat-biroul-ultimul-racnet_71830.html ) . Interesant că în pofida notorietăţii situaţiei – ANI nu a înţeles să se autosesizeze, în absenţa respectivei notificări mobilierul cu pricina devenind o şpagă în toată regula!!

Un alt element de noutate îl reprezintă interzicerea sponsorizării personalului medical de către firmele producătoare de medicamente. Încrâncenarea a făcut ca legiuitorul (MS) să includă aceiaşi prevedere redactată cu mici modificări în două articole consecutive! Pe fond însă, o asemenea reglementare, care nu aduce nici un fel de beneficii nimănui reprezintă interzicerea accesului personalului medical la la conferinţe, congrese şi alte tipuri de manifestări. Participarea la la astfel de forme de educaţie presupune cheltuieli inevitabile, precum taxa de participare (între 100 de euro la nivel naţional şi 600 de euro în medie – la nivel internaţional), cheltuieli de cazare si transport. Sponsorizările sunt reglementate în prezent de legea sponsorizării 32/1994 la care se adaugă şi coduri de etică particulare, restrictive si specifice sistemului medical, precum cel al principalilor sponsori – ARPIM. Există şi abuzuri însă pentru acestea să interzici în totalitate, de facto, participarea la congrese denotă o completă neînţelegere a sistemului pe care MS trebuie să-l păstoreasca. Dacă însă în majoritatea ţărilor civilizate, din care se presupune că şi România face parte, veniturile lunare ale personalului medical depăşesc de 5-7-10 ori cheltuielile presupuse de astfel de forme de educaţie continuă, fără a li se interzice accesul la sponsorizări, în cazul ţării noastre, participarea la o manifestare ştiinţifică presupune amputarea integrală a venitului lunar. Aşa ceva nu este acceptabil iar decizia şi se suprapune nefericit tocmai peste refuzul Ministerului Sănătăţii de a accepta majorări salariale minime pentru persoanele vizate. Mă voi abţine de la altfel de comentarii lăsând presa şi reprezentanţii de vârf ai medicii româneşti să o facă.

Ca o concluzie, ţin să subliniez încă o dată toxicitatea ordonanţelor de urgenţă, în care în numele rezolvării unei situaţii punctuale, uneori cu adevărat stringente, se introduc mormane de prevederi necizelate, ne analizate şi mai ales ne fundamentate, care nu au caracter de urgenţă. Simpla adăugare de text nou la 5 respectiv 15 zile după demararea procesului de dezbare publică vorbeşte de la sine. Pe de altă parte, incompetenta denotată de necunoaşterea unor norme minime de redactare de către funcţionarii unei instituţii care are drept de iniţiativă legislativă şi reglementare dezvăluie una din cauzele ineficientei administraţiei din ţara noastră. În orice stat civilizat din lume funcţionarii implicaţi în elaborarea unor astfel de propuneri ar fi imediat concediaţi! Nu şi în România!

Nota: Am inclus analiza OUG in fisierul  Etica în sistemul de sănătate – analiza SP – extras – cu verde fiind subliniate eventualele prevederi acceptabile (una singură), cu galben prevederile care dublează sau fac trimitere la respectarea cadrului legal (aproape fiecare articol în parte) şi cu roşu cele două (trei, unul fiind repetat) inovaţii aduse de MS – ref la spaga şi la interzicerea sponsorizărilor.

Iata mai jos si cele doua inovatii ale MS – separat:

Extras

Art 917. (d) Funcționarii publici, personalul contractual din adminstrația publică și personalul medical vor oferi serviciile de specialitate fără condiționare sau solicitare de foloase materiale sau imateriale cetățenilor, pacienților sau aparținătorilor acestora;

Art. 919

(r) Conflictele de interese …sunt urmatoarele: ii. Sponsorizarea și/sau finanțarea persoanelor din conducerea unităților sanitare, a unităților de primire a urgențelor și a serviciilor mobile de urgență, reanimare sau descarcerare, precum și a medicilor și asistenților șefi, direct sau indirect, pentru participare la conferinţe, congrese şi alte tipuri de manifestări, de către firmele care comercializează produse farmaceutice, materiale sanitare sau aparatură medicală ori firmele care reprezintă interesele acestora.

Art.920

(7) Conflictul de interese în exercitarea profesiei de medic constă acceptarea directă sau indirectă a sponsorizării și/sau finanțării acestora, pentru participare la conferinţe, congrese şi alte tipuri de manifestări, de către firmele care comercializează produse farmaceutice, materiale sanitare sau aparatură medicală ori firmele care reprezintă interesele acestora.

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Se apropie greva generală în sănătate. Nimeni nu poate atinge un obiectiv pe care nu-l are!

Oare va fi grevă? O întrebare legitimă de al cărei răspuns depinde atât viitorul bolnavilor şi al personalului medical dar probabil şi stabilitatea Guvernului.

Este posibil ca Sindicatul Sanitas, principala forţă a Coaliţiei Profesioniştilor din Sănătate (CPS), să fi vizat din start doar o majorare salarială, fie ea şi de 10-15%, nu pentru că ar rezolva ceva ci pentru a asigura perpetuarea mişcării sindicale şi înregistrarea unui modest succes care să justifice plata cotizaţiilor şi salariile liderilor. Aşa s-a făcut cam o dată la 4 ani si scenariul a fost acelaşi, o mică vâlvătaie şi demonstrarea puterii de negociere a liderului sindical Marius Petcu, azi retras temporar la penitenciar. Un asemenea obiectiv va îngropa definitiv speranţele unei schimbări în bine pe termen lung.

Totuşi, oricât de firavă ar fi participarea şi altor formaţiuni alături de Sanitas în cadrul Coaliţiei Profesioniştilor din Sănătate, datele problemei sunt schimbate. Pentru acestea un obiectiv de-a dreptul meschin este compromiţător! Deoarece nici cel mai talentat lunetist nu poate lovi o ţintă pe care nu o are – trebuie să vedem care ar putea fi acel obiectiv care să merite atenţia protestatarilor!

Am cititit şi recitit cerinţele Cerinţele Coaliţiei Profesioniştilor din Sănătate de a căror satisfacere depinde declanşarea grevei generale. Unele dintre acestea nu merită analize suplimentare:  –

–        Guvernul a găsit soluţia acordării unor burse de 150 de euro lunar pentru rezidenţi fiind o doleanta implinita; capcana măririi salariale pentru rezidenti, care în fapt ar fi deschis uşa pentru majorări către întreg personalul a fost evitata. Practic aceasta revendicare trebuie dată deoparte.

–        Alocarea a “Minimum 6% din PIB” pentru sănătate este deja depăşit, Guvernul trimiţând Parlamentului proiectul de buget. Sănătatea va primi 4,2%şi atât. Nici o manifestare de protest nu va putea schimba acest aranjament fără a bulversa întreg bugetul. Oricum, oricând Guvernul are apărarea invocării deciziilor negociate cu FMI, practic stăpânul nostru temporar. Ramane desigur posibilitatea unor promisiuni de majorare viitoare insa acestea vor ramane ceea ce sunt: promisiuni si atit.

–        Există câteva revendicări care, fără nuanţări, pur şi simplu nu cer nimic:

  • Apărarea demnităţii şi renunţarea la denigrarea profesioniştilor de către autorităţi;
  • Organizarea unităţilor medicale cu pături în sistem public astfel încât să fie asigurate  servicii prompte şi de calitate pentru pacienţi;

Rămân însă revendicări care merită atenţie.

  1. “Impunerea unei consultări reale a profesioniştilor” atunci când se fac modificări de fond ale legislaţiei. Într-adevăr, după ce s-a fluturat pe la nasul CPS ideea unor măsuri pentru creşterea veniturilor, după multe luni de negocieri, absolut tot ceea ce s-a discutat a fost ignorat, întreg procesul de negociere fiind doar o bătaie de joc la adresa acestora din urmă, consideraţi un fel de ceaţă de proşti, de care poţi să-ţi baţi joc oricând, oricum. Mai mult, când protestatarii pichetau MS şi îşi scuipau plămânii scandând în fata MS, funcţionarii şi miniştrii elaborau o legislaţie prin care să crească salariile cu 75% numai pentru cei care se ocupa de programele naţionale. După desfăşurarea  Marşului Tăcerii, au şi postat proiectul de OUG cu pricina, dovedind că pur şi simplu nu le pasă de ameninţările sindicatului. O enorma sfidare, care a pus gaz pe foc inutil!  Totusi doleanţa poate fi atinsă deoarece nu necesită bani suplimentari. Presupune doar introducerea unei bucle de control a propunerilor Ministrului Nicolaescu, care a dovedit, pas cu pas ca incompetenta dublata de propaganda poate pacalii pe multi dar exista riscul sa nu-i poti pacali permanent pe toti. Este posibil ca Premierul, destul de excedat de propriul său ministru, provenit din aripa liberală şi astfel beneficiind de un fel de protecţie de dragul menţinerii USL, să accepte cu uşurinţă o astfel de doleanţa!
  2. CPS solicita “O legislaţie care să garanteze independenţa profesională a celor care lucrează în sistemul public şi privat” si “O lege a salarizării specifică sistemului de sănătate”.  O solutie ar fi ca întreg personalul din spitale să fie angajat ca persoana fizică autorizată, prin contracte pe perioadă limitată, legislatia actuala privind veniturile salariale urmind a reprezenta limita inferioara sub care nu se poate scadea. Am convingerea că dacă Guvernul le va pune pe masa această soluţie, imediat vor renunţa la această revendicare pentru ca distruge Sindicalizarea! Pe de alta parte o lege specifică sistemului sanitar nu va mai fi aprobată vreodată. Eforturile depuse pentru o Lege unică a personalului bugetar ar fi aruncate în aer şi s-ar redeschide calea către legiferări salariale sectoriale, cu restabilirea unor discrepante majore. O alternativa acceptabila de ambele parti ar fi scoaterea personalului medical din spitale de sub prevederile legii unice a salarizarii personalului bugetar. Salariatii din spitale nu primesc bani de la buget, iar mentinerea este artificiala, blocind posturi si impiedicind acordarea unor sporuri absolut justificate – cum ar fi cele pentru munca in zilele de simbata sau duminica! Da, acesta esteun obiectiv realizabil si legitim!

La prima vedere, oricine se poate întreba – dacă nu se dau mai mulţi bani cum ar putea să ne ajute o astfel de evadare din plutonul bugetarilor? In opinia mea abia atunci s-ar putea vedea forţa sindicatului personalului mediu. O grevă a asistentelor dintr-un spital îl paralizează instantaneu. Nici un director nu va face faţă unei forme de protest şi va fi obligat să îşi negocieze la rândul său veniturile cu stăpânii săi politici – în special cu Preşedintele Consiliului Judeţean. Acesta va avea la dispoziţie redirecţionarea de fonduri din bugetul propriu (greu, dureros) sau folosirea puterii politice pe care o are în partidul de guvernământ pentru a găsi soluţii suplimentare de finanţare. Abia atunci se vor vedea avantajele descentralizării. Politica adevărată nu se face la televizor, nu se face în Parlament şi culmea, nu se face nici la Guvern. Politică adevărată se face de baronii locali, pe la mese de protocol, când îşi condiţionează sprijinul dat liderului de partid de alocarea de resurse destinate rezolvării unor probleme stringente ale populaţiei din zona sau pentru clienţii proprii! Decizia de majorare a alocarilor bugetare din sanatate este una POLITICA.

Angrenarea baronilor locali in angrenajul deciziilor din sănătate reprezintă probabil singura soluţie pentru ieşirea din groapa bugetului de 4% din PIB! Rămâne de văzut daca sindicaliştii au viziunea militarii pentru o asemenea singură măsură!

Notă: Fiind subiecte conexe, vreau să atrag atenţia asupra unei erori pe care cred că o face Guvernul. Premierul a lăsat negocierile pe mâna ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu. Ieri, acesta nu a reuşit să-şi tempereze aroganta nativă şi încercă să minimalizeze ameninţarea de grevă, minimalizând astfel in fapt, încă o dată, partenerul de negociere.

Ignoraţi, umiliţi, jigniţi, astfel, profesioniştii din sănătate vor descoperi repede că au o putere mult mai mare decât cea de a declansa greva generală.

Puterea CPS sta în interacţiunea directă sau indirectă, ritmică şi inevitabilă cu aproape toată populaţia acestei ţări.

Acest corp profesional are PUTEREA de a lipi pe toate actele medicale un autocolant mititel pe care să scrie de ex. “Guvernul acesta nu te iubeşte!” S-a mai făcut şi în alte ţări! Degeaba controlezi presa – tăind canalele de comunicare cu 1 milion de oameni când scapi de sub control comunicarea directă cu 5 milioane de pacienţi şi familiile lor (5 milioane de consultaţii au loc anual în sistemul de asigurări sociale). 

În două luni, după ce va încerca toate mijloacele de dezbinare, presiune, corupere, etc, Primul Ministru, dacă va mai fi acelaşi, va veni în genunchi către corpul profesional din sănătate! Nici o forţă politică nu poate rezista la aşa ceva! Grijă mare! Tăciunii scăpaţi pe jos pot aprinde casa!

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Este oare legal ca persoanele care au relatii contractuale cu firmele de medicamente sa faca evaluarea produselor acestora pentru includerea pe listele de medicamente? Posibile consecinte ale unei ipotetice incalcari a legii.

Avind in vedere prevederile si spiritul Legii privind transparenta decizionala, avind in vedere publicarea pe site.ul ms.ro spre dezbatere publica a primelor evaluari a dosarelor medicamentelor propuse spre compensare, inteleg sa exprim urmatorul punct de vedere:

Situaţia de fapt,

1.Ministerul Sănătăţii a declanşat procesul de evaluare a tehnologiilor medicale prin emiterea ordinului 724/2013 din 10 iunie a.c. La data numirii în respectivele comisii – membrii acestora aveau obligaţia de a depune declaraţii de interese care să evidenţieze legăturile lor cu industria farma şi de aparatura medicală. Este de precizat că mulţi dintre cei numiţi nu au depus respectivele declaraţii, conform ordinului de numire fiind decăzuţi din poziţia de membru în comisie. Multi dintre membrii si presedintii de comisii au declarat cu buna credinta existenta acestor interese, activitatea atribuita prin ordin la data numirii ne aflindu-se in conflict cu respectivele interese. Nu exclud că respectivii să îşi fi depus declaraţiile însă acestea să nu fi fost încărcate pe site – fiind vorba în cel mai rău caz de o greşeală administrativă.

MS a dat membrilor comisiilor de specialitate a MS, prin ordinul mai sus mentionat, rolul de evaluatori şi decidenţi asupra includerii sau ne includerii unui medicament pe lista de compensare a fost dat, fără ca acestia sa fi fost consultaţi sau informaţi in prealabil. Din acel moment există suspiciunea că persoanele respective care au declarat existenţa de relaţii contractuale de orice natură cu industria (consultanta, cercetare, sponsorizare, prelegeri academice, etc) s-ar putea sa se găseasca în incompatibilitate cu statutul de evaluator al accederii pe listă a unui produs medicamentos – chiar dacă relaţia lor a fost cu o singură firmă (produsele evaluate fiind în concurenţă).

Riscurile unei ipotetice incompatibilităţi care ar putea fi declarată ca atare după ce HG-ul va fi fost emis?

  1. Elaborarea unui act administrativ pe parcursul căruia au fost implicate persoane incompatibile cu respectiva activitate face că actul respectiv să fie nul de drept. Astfel, mii şi sute de mii de pacienţi vor fi nevoiţi să-şi amâne speranţele de tratament cu încă cel puţin jumătate de an. Aceştia aşteaptă de 7 ani ca să aibă acces la medicamente care se găsesc în farmacii dar a căror tratament anual poate să depăşească 50.000-100.000 euro, sume pentru care unii trebuie să muncească o viaţă!
  2. Firmele de medicamente inovative,au o protecţie a patentului de aproximativ 10 ani, după care produsele respective sunt comercializate de firmele de generice. După 7 ani de aşteptare, prelungirea cu încă 6 luni sau 1 an a aşteptării deschiderii listei echivalează cu abandonarea interesului acestor firme de a mai comercializa produsul în România si le aduce prejudicii materiale directe, care nu au cum sa treaca neobservate de ambasadele tarilor respective!
  3. Nimeni nu este iertat de necunoaşterea legii, chiar dacă beneficiază de circumstanţe atenuante. Din punct de vedere administrativ aceste membrii comisiilor de specialitate ai MS au fost expusi cel puţin la riscul de a fi decăzuţi şi a nu mai avea dreptul de a ocupa funcţii numite sau alese timp de 3 ani.Astfel există riscul ca aceştia să piardă funcţii precum cea de rector, prorector, decani, şefi de secţie, sefi de clinica, directori de spital, etc, din cauza unei ipotetice încă incompetente a MS! Nu am competentă a mă pronunţa asupra aspectelor penale, legate de traficul de inluenta, insa in cazul in care ipoteza ridicata de mine se adevereste, tracasarea inerenta confruntarii cu Parchetul nu isi are pret!
  4. România risca ştergerea de pe harta ţărilor care beneficiază de privilegiul de a efectua studii clinice în domeniul medicamentului. Prejudiciile ar fi gigantice, atât prin pierderea acestui export de inteligenta estimat la 100 de milioane de euro anual cât mai ales prin pierderea slujbelor a mii de angajaţi din firmele de monitorizare a studiilor şi mai ales prin ruperea acestui cordon prin care se transfera tehnologie şi bune practici de ultima oră în beneficiul pacienţilor şi medicilor care îi îngrijesc.
  5. Firmele de medicamente care au investit în studiile aflate în desfăşurare zeci de milioane de euro risca să îşi vadă invalidate în totalitate studiile respective (desfăşurate concomitent în mai multe ţări dar care rămân fără valoare statistică dacă centrele dintr-o ţară sunt eliminate în bloc, situaţie întâlnită o singura data pina în prezent pe glob). Investigatorii semneaza la inceputul studiului o declaratie conform careia nu au nici un fel de legatura cu deciziile administrative legate de aprobarea listelor de medicamente compensate si se obliga sa anunte ori de cite ori survine o stare de incompatibilitate! Este de aşteptat ca aceste firme să se întoarcă împotriva investigatorilor pentru recuperarea giganticelor prejudicii daca acestea se vor produce!!  O asemeneaipoteza pune sub semntul intrebarii viata individuala a fiecarui medic de exceptie care se gaseste in ipoteticele situatii de incompatibilitate.
  6. Un asemenea rateu al autorităţilor – deocamdată ipotetic– care au numit cu bună ştiinţă un număr mare de persoane incompatibile în elaborarea unui act administrativ cu un deosebit impact economic  nu are cum să treacă neobservat de lupa Uniunii Europene, care ne evaluează încă prin Mecanismul de Verificare şi Cooperare. Din acest punct de vedere, consecinţele negative asupra ţării noastre sunt imposibil de evaluat în acest moment.

Drept urmare,

  1. Ii solicit Primului Ministru să ceară Ministerului Justiţiei să declanşeze de îndată o analiză a legalităţii procesului de întocmire a listei de medicamente şi să facă public rezultatul acesteia, astfel încât nimeni să nu mai poată ridica nici un fel de suspiciuni.
  2. Îi solicit preşedintelui Agentiei Nationale de Integritate să prezinte public punctul său de vedere, la modul general şi nu individual, aducând încă o dată la cunoştinţa persoanelor interesate, care este cadrul legal şi dacă, până la pronunţarea instanţelor de judecată este posibil ca respectivul proces să facă obiectul sesizărilor de incompatibilitate. Astfel institutia poate contribui la prevenirea unor consecinte prea mari pentru a fi ignorate.
  3. Recomand investigatorilor şi persoanelor aflate în incompatibilitate să îşi consulte de îndată consilierii juridici pentru a decide dacă consecinţele la care au fost expuşi de MS sunt suficient de mari pentru a-şi retrage semnăturile de pe respectivele evaluări sau dimpotrivă pentru a şi le menţine. Aceiasi recomandare o fac si catre reprezentantii firmelor de monitorizare a studiilor clinice, intreaga lor existenta fiind pusa sub semnul intrebarii.

 Imi exprim speranta ca demersul meu sa fie in totalitate contrazis de autoritati (altele decit MS, aflat in cauza) iar ipotezele sa fie doar rezultatul unor temeri legate de propria mea activitate! Am convingerea ca multi din cei implicati in acest proces vor fi nemultumiti, aplicind zicala “merge si asa”, sau intrebindu-se ce urmaresc cu adevarat. Consider ca riscurile potentiale, in ceea ce ma priveste, acela de a juca rolul celui care striga nejustificat “foc!” sunt contrabalansate de riscurile reale pentru sute si mii de oameni!

Ca simplu cetatean consider ca declaratiile de interese nu isi mai ating menirea daca procesul se va fi dovedit a fi unul legal, de vreme ce persoanele care declara transant ca au legaturi cu industria sunt chemate a face evaluari ale caror consecinte economice aduc beneficii tocmai partenerilor lor contractuali. Consider, in aceasta ipoteza, ca avem nevoie de un nou cadru legal, care sa inlature astfel de confuzii – in cazul in care semnalul meu de alarma se va fi dovedit a fi unul fals!

 Marian Sorin Paveliu

cetatean

Notă:

–        prezentul demers este unul în scop profilactic, nu este îndreptat împotriva instituţiei MS si are doar menirea de a preîntâmpina consecinţe mult prea grave pentru a nu le evoca public înainte de a se produce;

–        anterior acestui demers am semnalat neoficial situaţia de fapt, acestea exprimându-şi opinia că situaţia expusă este prea gravă pentru a fi fost trecută cu vederea de Ministrul Sănătăţii şi întreaga pleiada de specialişti şi jurişti care au contribuit la acest proces având credinţa că dacă MS a făcut ceva care este contrar legii vă corecta această deficientă la timp; demersul meu aramas fara rezultat.

–        demersul este făcut după publicarea primei părţi a listei de medicamente (existând deci dovada hotărârii MS de a finaliza procesul în condiţiile actuale) dar înaintea publicării unui act administrativ (HG), existând încă timpul material ca în special membrii comisiilor care apreciază că riscurile sunt prea mari să acţioneze în consecinţă, prin retragerea semnăturii lor de pe evaluări).

Update 1. Ca urmare a intrebarilor ce mi-au fost adresate fac urmatoarele precizari:

Precizări.
1. Ministrul Sănătăţii a dat asigurări publice conform cărora demersul de evaluare va fi încheiat cel târziu pe 15 decembrie 2013 – urmând ca după acea dată să fie elaborat proiectul de Hotărâre de Guvern. Reiese că sesizarea comisiilor de specialitate s-a făcut deja sau în cel mai bun caz se va face în zilele imediat următoare.
2. Demersul meu este unul profilactic, are rolul de a avertiza membrii comisiilor de specialitate de a nu îşi pune sau dacă acest lucru s-a produs deja, de a-şi retrage semnăturile, de pe rapoartele de evaluare, înainte ca procesul devenit public să aibă caracterul unui act administrativ – de aici derivând consecinţele legale evocate.
3. Decizii ale comisiilor nu pot fi luate decât cu participarea persoanelor incompatibile (în majoritatea cazurilor membrii comisiilor fiind incompatibili sau nu şi-au depus declaraţia de interese). Deciziile referitoare la evaluarea tehnologiilor medicale aparţin COMISIEI de specialitate şi nu raportorilor. Analiza dosarelor, conform OM 389/21 martie 2013, se face  de  către “2 membri cu experienţă în efectuarea reviziilor critice (critical appraisal) ale documentelor care stau la baza evaluării tehnologiilor medicale.”  Ordinul 724/2013  precizează:  “Comisiile de specialitate au următoarele atribuţii în procesul de evaluare a tehnologiilor medicale: a) realizează evaluarea eficacităţii, a siguranţei relative şi a rezultatelor raportate de pacienţi, analizând totodată şi calitatea metodologică a documentaţiei depuse, şi acordă punctajele corespunzătoare;” În acelaşi timp ordinul OM 389/21 martie 2013 prevede: “În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, comisia de specialitate emite decizii. Cvorumul necesar pentru a lua decizii valide este de cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor săi cu drept de vot, iar deciziile se adoptă cu majoritatea simplă a voturilor. Decizia comisiei de specialitate se consideră validă numai dacă este asumată prin consensul preşedintelui şi al vicepreşedintelui.”

4. Conform datelor existente pe site-ul MS – cel puţin comisia de Cardiologie se găseşte în imposibilitate de a funcţiona – doar doi membri înţelegând să evite decăderea din drepturi prin depunerea de declaraţii în 14 zile de la numire.

 

Posted in Neclasificate | 2 Comments

Referitor la propunerile Ministerului Sanatatii de a impune achzitionarea obligatorie de defibrilatoare semiautomate – inclusa in proiectul de modificare a legii 95/2006 prin Ordonanta de Urgenta aflata in dezbatere publica

Cu privire la comunicatul de presă al Ministerului Sănătăţii, din data de 15.11.2013 precum şi la punctul de vedere al domnului subsecretar de stat Raed Arafat, fiind printre cei care au înţeles să-şi exprime opinii critice asupra proiectului de lege fac următoarele precizări:
Criticile făcute sunt fundamentate exclusiv prin echivocul şi insuficienta textului propus de Ministerul Sănătăţii, indiferent de care sunt intenţiile actuale sau viitoare în această privinţă. Raţiunea legii Transparenţei decizionale este exprimarea temerilor şi criticilor ÎNAINTE de emiterea unei eventuale legislaţii secundare, aceste critici fiind deschise atit specialistilor cit si nespecialistilor, permitind abordarea atit !
 Argumentul conform căruia, stabilirea spaţiilor se va face printr-o hotărâre de guvern – care şi ea se va afla în dezbatere publică nu este acceptabil, la acea dată Ministerul Sănătăţii având deja abilitarea legală dată de OUG în discuţie de a stabili spaţiile la propria discreţie, orice critică putându-se lovi de argumentul legal. Critică adusă textului în discuţie se referaexclusiv la tehnica legislativă şi nu la intenţia iniţiatorului care nu poate fi probata!
  1. Defibrilatoarele semiautomate (DSA) şi-au dovedit utilitatea în întreaga lume şi anual apar noi salturi tehnologice în acest domeniu, nefiind nici un dubiu in această privinţă. Decizia de a împânzi România cu astfel de aparate pe cheltuiala proprietarilor sau administratorilor de spaţii în care se perinda un număr mare de persoane trebuie să se facă însă după ce Ministerul Sănătăţii va fi adoptat măsurile necesare de instruire a unui număr cât mai larg de persoane cu privire la tehnicile de resuscitare cardio-respiratorie. În absenţa unei asemene preocupări şi instruiri materializate achiziţionarea de DSA este ineficientă dacă nu chiar inutilă şi costisitoare, respectivele aparate fiind condamnate a nu fi utilizate! În opinia noastră, o asemenea reglementare, dacă se consideră a fi neapărat necesară – trebuie să impună cel puţin concomitent obligativitatea instruirii personalului în tehnicile respective – inclusiv în utilizarea DSA.
  2. Legislaţia din ţara noastră nu include şi prevederi specifice “Legii bunului samaritean” existente în alte ţări. În absenţa unei asemenea legislaţii, persoana în cauză sau familia acestuia este îndreptăţită să atragă într-un proces de daune morale a persoanelor neinstruite care vor avea iniţiativa utilizării acestor DSA. O eventuală prevedere legală ar putea fi exonerarea de răspundere a persoanelor neinstruite care utilizează DSA la indicaţiile personalului de specialitate prin intermediul serviciului 112 – practic în România telefonia digitală fiind cvasi disponibila tuturor persoanelor. Dacă se doreşte exonerarea de răspundere a persoanelor care utilizează DSA – este necesară legislaţie specifică în acest domeniu.
  3. Ministerul Sănătăţii îşi asuma sarcina acreditarii dispozitivelor medicale şi implicit a DSA. Totuşi rămâne în discuţie dacă producătorii acestor aparate sunt exoneraţi de orice răspundere pentru proasta funcţionare sau funcţionarea insuficientă. În majoritatea ţărilor răspunderea privind funcţionarea acestor aparate este preluată de cel care il achiziţionează. În cazul de faţă însă achiziţionarea este impusă de lege, ceea ce face ca răspunderea să rămână în continuare în seama firmei care a produs sau comercializat aparatul. Această răspundere trebuie însă legiferata – pentru a nu lăsa expuse tocmai acele persoane care sunt obligate de lege să le achiziţioneze!
  4. Recomandările Asociaţiei Americană de Cardiologie sunt destinate Statelor Unite şi nu României, chiar dacă sunt pertinente şi corecte. Ministerul Sănătăţii ar trebui să se înarmeze cu recomandările scrise ale Asociaţiei Romane de Cardiologie şi nu să se bazeze exclusiv pe experienţa vastă a doctorului Arafat. Deşi domnia sa se achita cu o deosebită eficacitate de aspectele medicinii de urgenţă nu este recomandat a-şi asuma rolul de decident autocratic în acest domeniu, eludând consultările cu alţi specialişti în domeniu.
  5. Ar fi benefic daca Ministerul Sanatatii ar preciza care sunt statele europene care au adoptat o legislatie identica cu cea propusa si nu o mentionare generica “unele state europene”
Iata mai jos si propunerile noastre, in cazul in care MS va persista in a promova aceasta obligativitate.
Text propunere OUG
Propunere modificare
Observatii
38. La articolul 88, după alineatul (2), se introduc 3  alineate noi, alin.(3), (4) şi (5),cu următorul cuprins:
„ ……………………….
nemodificat
 (3) În spaţiile frecventate de publicul larg este obligatorie prezenta defibrilatoarelor semiautomate externe accesibile publicului în vederea acorda râi primului ajutor persoanelor aflate în stop cardiac până la sosirea echipajelor de prim ajutor sau de asistenţă medicală de urgenţă.
(3) În spaţiile frecventate de peste 10.000 de persoane zilnic sau ocazional este obligatorie prezenta defibrilatoarelor semiautomate externe accesibile publicului în vederea acordării primului ajutor persoanelor aflate în stop cardiac până la sosirea echipajelor de prim ajutor sau de asistenţă medicală de urgenţă.
Pentru a împiedica interpretarea abuzivă a textului de lege, publicul larg fiind o noţiune nedefinită
al (3’) nou
Proprietarii sau administratorii spaţiilor menţionate la al (3) au obligaţia asigurării instruirii personalului care urmează a utiliza defribilatoarele semiautomate şi prezenţa a cel puţin a unei persoane instruite în tehnicile de resuscitare cardio-respiratorie şi utilizare a defibrilatoarelor semiautomate pe întreaga durată a programului său a activităţii care presupune prezenţa publicului.
Mai intii trebuie reglementata utilizarea tehnicilor de resuscitare si doar apoi sau cel mult concomitent achizitionarea de DSA
al (3’’) nou
Defibrilatoarele semiautomate pot fi utilizate şi de persoane care nu sunt instruite în acest sens dacă manevrarea acestora se face sub îndrumarea, prin intermediul serviciului de urgenţă 112, unei persoane instruite în acest sens.
Utilizarea defibrilatoarelor semiautomate în alte condiţii decât cele menţionate de către persoane neinstruite în acest sens se face pe răspunderea proprie a utilizatorului.
Trebuie reglementata raspunderea persoanelor care utilizeaza aparatele
(4) Achiziţionarea şi întreţinerea defibrilatoarelor semiautomate sunt în responsabilitatea proprietarului sau, după caz, a administratorului spaţiului respectiv.
 nemodificat
al (4’) nou
Răspunderea pentru funcţionarea necorespunzătoare a defibrilatoarelor semiautomate revine societăţilor care le-au comercializat dacă proprietarul sau administratorul spaţiilor menţionate şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute la aliniatul…..
Nu este reglementata raspunderea civila a acestor aparate destinate publicului larg
(5) Criteriile de desemnare a spaţiilor prevăzute la alin. (3), criteriile de amplasare a defibrilatoarelor semiautomate în spaţiile respective, caracteristicile lor minime, precum şi cuantumul amenzilor în cazul nerespectării prevederilor alin.3, 4 şi 5 se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”
(5) Criteriile de desemnare a spaţiilor prevăzute la alin. (3), criteriile de amplasare a defibrilatoarelor semiautomate în spaţiile respective, modalitatea de acreditare şi verificare periodică, caracteristicile lor minime, precum şi cuantumul amenzilor în cazul nerespectării prevederilor alin.3, 4 şi 5 se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”
Pentru a exonera de raspundere administratorii spatiilor respective trebuie specificate in lege in ce conditii acestia nu raspund.
Dr.Sorin Paveliu
Posted in Neclasificate | Leave a comment

Raspuns la Comunicatul MS adresat Societatii Academice din Romania

Nota: acesta este raspunsul la Comunicatul de presa al MS din data de 13.11.2013  referitor la comentariul facut la proiectul de OUG de modificare al legii 95/2006 – publicat pe acest blog si pe site-ul Aliantei pentru o Romaniei Curata Continue reading

Posted in Comentarii ref la sanatate | Leave a comment

Drumul banilor sau Cine împarte parte îşi face! Manual de exercitare a puterii in interes propriu.

Cine este interesat să analizeze proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea legii 95/2006, aflat în dezbatere publică, poate să studieze nota de fundamentare – din care nu va înţelege nici care este justificarea urgentei şi nici nu va găsi raţiunile modificărilor propuse, trecute cât mai discret cu putinţă. O altă variantă ar fi citirea, rând cu rând a celor 41 de pagini de modificări propuse, atât de stufoase încât ascund privirii cititorului neavizat posibilele intenţii. Iată cum se vede însă propunerea legislativă din punctul meu de vedere: o bătălie neruşinată dusă pentru satisfacerea unor interese personale sau de grup, pentru satisfacerea aspiraţiilor individuale pentru putere sau pentru plătirea unor poliţe. Să le luăm pe rând principalele modificari propuse:

  1. Miza materială cea mai importantă o reprezintă înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Achiziţii, Dispozitive Medicale şi Investiţii în Sănătate. Aceasta instituţie mamut va rezulta prin ruperea în două a Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (ANMDM), desprinderea din Institutul de sănătate Publică (ISP) a Centrului Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii şi respectiv desfiinţarea Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti (SNSPMPDS).

Astfel, dintr-o lovitură, unui consilier al Ministrului Sănătăţii i se pregăteşte o structură care va avea competenta

  • de a face toate achiziţiile publice din domeniul sanitar;
  • de a face toate investiţiile de infrastructură;
  • de a da certificări contra cost pentru toate dispozitive medicale, de la stetoscoape şi cântare până la ambulanţe şi aparate de rezonanţă magnetică, fie ele noi sau folosite (aflată într-o formă mult mai rezonabilă în competenţa ANMDM);
  • de a face toate achiziţiile de natura informatică, hard sau soft, (competenţa preluată şi augmentata de la ISP);
  • care va prelua analiza, contra cost, a raportărilor făcute de toate spitalele din România referitor la internări (preluată de la SNSPMPDS, căpătând sediul acestei instituţii de învăţământ şi lichidând totodată şi o poliţă rămasă neplătita faţă de Cristian Vlădescu de pe vremea mandatului anterior al ministrului Nicolaescu). Toată această bulversare a administraţiei se face doar pentru a aduna în pixul conducătorului Agenţiei Naţionale de Achiziţii Dispozitive Medicale şi Investiţii în Sănătate cât mai multe resurse asupra cărora să poată decide unilateral.

Restul este de la sine înţeles şi nu trebuie să fac precizări suplimentare.   Pentru aceasta, Ministrul Sănătăţii îl împinge pe şeful sau direct şi partener de la guvernare, Victor Viorel Ponta, să semneze (încă) o Ordonanţa de urgenţă neconstituţionala, deoarece nimic din funcţiile viitoarei structuri atrăgătoare şi distribuitoare de bani nu justifica urgenţa. Mai mult, delegarea data de Constituţie pentru Guvern de a înfiinţa noi structuri (art.117) presupune existenţa unei Legi şi nu a unei OUG. Toate instituţiile vizate au fost înfiinţate ca urmare a unei legi, 329/2009, pentru care Guvernul de la acea dată şi-a angajat răspunderea, prin care instituţiile reorganizate şi cele rezultate erau specificate nominal; mai mult, prin prezenta OUG, MS aspiră la puterea de a înfiinţa orice structuri de specialitate, cu sau fără personalitate juridică, prin abilitarea să generica, oarbă, încâlcând astfel limitele impuse de legea fundamentală! (“Instituţiile care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice la nivel naţional, teritorial, judeţean şi local, cu personalitate juridică, aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Sănătăţii, denumite structuri de specialitate ale MS, se înfiinţează, reorganizează şi se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului.”)  Urmând logica ministrului Nicolaescu – Guvernul ar putea să emită o ordonanţa de urgenţă, la fel de generală şi generoasă, prin care toate ministerele să capete acest drept şi să uităm astfel de Constituţie.

  1. A doua lovitură dată pentru ca Ministrul Sănătăţii să centralizeze decizia privind cât mai mulţi bani în mâna sa sau prin interpuşi este înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Programe de Sănătate (definită generică tot prin sintagma „structura de specialitate”). În prezent Ministerul Sănătăţii are control asupra banilor (extrem de limitaţi) de la bugetul de stat destinaţi Programelor Naţionale de Sănătate pentru PROFILAXIE. Celelalte Programe, cele TERAPEUTICE – destinate bolnavilor cu afecţiuni precum cancerul şi diabetul zaharat – se desfăşoară, aşa cum este de altfel şi normal, cu bani proveniţi din contribuţiile asiguraţilor, gestionaţi de CNAS. Acum Ministerul Sănătăţii doreşte să creeze o structură prin care CNAS să dea banii, Ministerul să decidă asupra împărţelii lor, căpătând ascendent asupra tuturor producătorilor majori de medicamente, şi apoi, odată decizia luată să returneze derularea şi evidentă programelor către funcţionarii CNAS. Este absolut uimitor şi umilitor cum în loc să se creeze un mecanism prin care să se permită atragerea a cât mai mulţi de la Bugetul de Stat către finanţarea Sănătăţii, se crează un mecanism exact invers, prin care să se dezechilibreze bugetul vădit insuficient al CNAS. Într-adevăr, Ministerul Sănătăţii va putea decide măsuri oricât de generoase (eventual interesate) în favoarea Programelor Terapeutice, iar CNAS urmează a se descurca cum poate din banii rămaşi pentru acoperirea cheltuielilor pentru restul bolnavilor. (Ca această ipoteză este probabilă stă dovadă decizia Ministrului Nicolaescu din anul 2008, unilaterală şi cu o mărinimie complet nejustificată de majorare peste noapte cu 50% a salariilor personalului medical – fără a aloca de la bugetul de stat nici un singur leu în plus pentru CNAS – cea care trebuia să suporte cheltuielile astfel majorate ale spitalelor. Un alt exemplu elocvent îl reprezintă celebrul Program Naţional de Evaluare a stării de sănătate – bugetat cu bani cit pentru o autostrada, cu 500 (cinci sute) milioane de euro şi din care Nicolaescu nu a apucat să risipească decât 138 de milioane de euro fara a produce NIMIC).
  2. Acum, dacă tot o facem lată, cei care au purces la redactarea propunerii au înţeles să-şi tragă şi salarii majorate “la nivelul de salarizare personalului prevăzut prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare”, deşi activitatea acestora nu are nimic în comun cu gestionarea unor astfel de fonduri!! Oare nu ar putea aplica aceiasi lege si la rezidenti sau chiar la intreg personalul medical.
  1. Cea de-a patra măsură făcută în favoarea unui grup de interese este posibilitatea de a transfera spitalele (oricare) în administrarea şi gestionarea universităţilor de medicină şi farmacie, “prin hotărâre a Guvernului, la iniţiativa sau cu avizul Ministerului Sănătăţii, după caz”. Spitalele în care în prezent îşi desfăşoară activitatea de învăţământ Universităţile de medicină sunt conduse de cadre universitare. Acum se încearcă trecerea integrală în patrimoniul acestor unităţi de învăţământ fara a aduce nici cea mai mica argumentatie in acest sens. Dacă în cazul trecerii spitalelor în patrimoniul şi administrarea autorităţilor locale s-a avut în vedere posibilitatea de a implica mai mult comunitatea locală în buna funcţionare a unităţii sanitare şi implicit posibilitatea de a învesti în renovarea şi dotarea acesteia,  în cazul Universităţilor de medicină decizia reprezintă calea cea mai evidentă pentru sărăcirea acestora! Unităţile de învăţământ, subfinantate şi ele, abia dacă fac faţă propriilor lor cheltuieli de funcţionare. În Bucureşti spre exemplu, UMF Carol Davila îşi desfăşoară activitatea în aproape 75% din spitalele existente, care adunate la un loc, prin dotări, clădiri, personal, competente, etc, reprezintă mai mult de 20% din totalitatea capacităţii spitaliceşti a României! Cine va asigura menţinerea în funcţiune a acestor unităţi? Oare Rectorul instituţiei, care va deveni şi un fel de mini-ministru al sănătăţii fără fonduri?! Va fi în stare UMF Carol Davila să facă faţă provocărilor legate de retehnologizarea măcar a celor 4(5) spitale de urgenţă din Bucureşti? Mă opresc aici şi nu las imaginaţia să zburde mai departe asupra consecinţelor şi intenţiilor reale care se găsesc în spatele unei asemenea decizii!
  2. Dacă tot este bal, apoi bal să fie! După ce fiecare din apropiaţii ministrului şi-au făcut parte din banii sănătăţii prin variatele propuneri, ar fi fost păcat să nu pună şi subsecretarul de stat Arafat, aşa, un mizilic destinat unui client, pentru a nu se opune pe faţă sau prin dos acestui proiect. Aşa s-a ajuns la impunerea prin lege a unei cheltuieli monstruoase prin amploare, inutilitate şi mai ales prin reacţia de protest pe care o va genera. Astfel, “În spaţiile frecventate de publicul larg este obligatorie prezenta defibrilatoarelor semiautomate (DSA) externe accesibile publicului în vederea acordării primului ajutor persoanelor aflate în stop cardiac până la sosirea echipajelor de prim ajutor sau de asistenţă medicală de urgenţă. Achiziţionarea şi întreţinerea defibrilatoarelor semiautomate sunt în responsabilitatea proprietarului sau, după caz, a administratorului spaţiului respectiv.” Romani, vi se pregăteşte o nouă taxă: după taxa pe stâlp urmează episodul  “defibritoritul”! Toate cabinetele medicale (mai mult de 10.000), toate şcolile, toate buticurile, toate magazinele, toate restaurantele mari sau cârciumi de cartier vor trebui să dea cel puţin 1000 de euro pentru achiziţionarea de DSA, apoi să le acrediteze anual prin noua Agenţie de dispozitive medicale, după care să le reînnoiască la fiecare 5 ani! O piaţă potenţială de o sută de milioane de euro generată peste noapte, pe banii întreprinzătorilor particulari – de peste 100.000 de potenţial “beneficiari” obligatorii! Să mori de râs – o taxă de aproape 300 de euro anual sau de 25 de euro pe lună pentru … NIMIC! Pentru nimic, pentru că aceste aparate ar putea avea o oarecare utilitate în anumite puncte (pe o autostradă, de ex). însă în nici un caz într-o ţară că România, unde nimeni nu este obligat sau stimulat să înveţe mai întâi banalele măsuri de resuscitare cardio-respiratorie. Sărim direct la cozonac – dacă în joc sunt banii altora! Sunt curios dacă MS poate oferi o informatie privind numarul persoanelor care au decedat in respectivele locatii ca urmare a unui stop cardio-respirator, pentru a putea calcula ce pret pune MS pe o viata de om cind nu da ea banii!
  1. Ministerul Sănătăţii s-a opus măsurii de distribuire a cardului de asigurat prin medicii de familie optând pentru efectuarea unei cheltuieli semnificative şi discutabile – distribuirea prin Poştă, pe banii asiguraţilor (prin intermediul CNAS). Ca şi cum suma cheltuită pe producerea  mult prea scumpelor carduri nu ar fi fost suficientă, MS vine să se acopere transformând paguba într-o inutilitate absolută. De la 1 ianuarie 2014 – se va elabora un nou card care va juca în paralel rolul de carte de identitate şi card de asigurat! Ce vom face cu milioanele de carduri produse? De ce le mai distribuim?! Abia aştept să văd dacă în bugetul CNAS pe anul viitor se vor regăsi cele câteva zeci de milioane de euro destinate aceşti activităţi! Probabil că nu şi astfel se va pune capac legal şi anchetei declanşate de Parchet privind producerea cardurilor fără existenţa unei baze legale suficiente pe vremea Preşedintelui Lucian Duta!

Ordonanţa mai are şi alte prevederi – referitoare la asistenta transfrontalieră, la farmacovigilenţa,  care ele însele reprezintă transpuneri, aproape cuvânt cu cuvânt, ale unor Directive Europene, care însă nu necesitau o Ordonanţa de urgenţă. O lege cu caracter prioritar cu aceste prevederi ar fi putut să treacă prin Parlament în maxim 30 de zile fără nici cea mai mică opoziţie (din partea cui?!).  O prevedere amuzantă oarecum (în opinia mea şi discriminatorie şi drept urmare neconstituţională) este aceea de a obliga pe toţi cei care lucrează în domeniul sanitar să declare sumele primite cu titlu de sponsorizare. De ce ar trebui ca această categorie de cetăţeni să beneficieze de un regim aparte şi de ce nu s-ar aplica la toţi cetăţenii României, Ministrul Nicolaescu uita să ne spună în nota de fundamentare a urgentei legislative! În opinia mea, aceasta amestecare de texte “obligatorii” pentru România cu restul reglementarilor este făcută pentru a ascunde caracterul absolut oneros al reglementării, chiar dacă banii în discuţie urmează a ajunge la destinatari pe căi greu de scos la lumină în acest stadiu.   Dacă este ceva regretabil este că această goană nebună pentru legiferarea  unor centre de putere care să implice cât mai mulţi bani, nu lasă nici măcar celui mai înfocat suporter al ministrului Sănătăţii impresia că măsurile se iau în beneficiul potenţial al bolnavilor din această ţară. Recunosc dreptul ministrului de a conduce destinele noastre aşa cum crede domnia sa că este mai bine. Pe cale de consecinţă trebuie să îmi fie şi mie recunoscut dreptul de a-mi fi greaţa de modul în care o face!

PS: OUG cu sublinierile textelor comentate se poate face de aici.  OUG modificare Lg. 95 – 6 nov. 2013_865_1721

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Din eroare în eroare spre victoria finală! Are în continuare Guvernul Romaniei intenția de a renunța la asigurarile sociale și de a trece la asigurarile private de sănătate?

În urmă cu 10 luni, în proiectul de buget de stat, se anunţa intenţia de desfiinţare a Casei Naţionale de Asigurări în conformitate cu prevederile programului de Guvernare. Este drept, pe site-ul Guvernului se găseşte Programul de Guvernare aprobat prin Hotărâre a Parlamentului (deci obligatoriu) care prevede că în decursul celor 4 ani să se treacă la două pachete de servicii medicale: unul garantat de stat pentru toată populaţia şi unul care să se deruleze exclusiv prin asigurările private. Iată textul:

În acest sens se vor promova măsuri referitoare la separarea finanţării serviciilor de sănătate în:
pachet de servicii de sănătate de bază, pentru toţi cetăţenii – asiguraţi şi neasiguraţi –  pachet care va cuprinde domeniile: urgenţă, prevenţie, programe naţionale de sănătate
;
pachet  de  servicii  medicale  suplimentare  pentru  cetăţenii  asiguraţi  în  regim  privat, asigurări deductibile într-o limită stabilită de Guvern;”

Ministrul Sănătăţii a bătut în retragere. Iată extrasul din ştirea existenta pe Hotnews:

<La solicitarea HotNews.ro şi RFI, Ministerul Sănătăţii a precizat că prevederea este o “eroare materială la redactarea proiectului de către Ministerul Finanţelor Publice”. Comunicatul Ministerului NU neagă însă intenţia pe fond, ci doar termenul de realizare a acesteia.>

(sursă: http://m.hotnews.ro/ştire/14124795).

În conferinţă de presa din 1 octombrie 2013, în care a punctat pachetul de asigurări de bază, Ministrul Nicolăescu a introdus în fapt un singur element de “noutate”. Iată-l, aşa cum se găseşte (încă) la adresa http://www.ms.ro/index.php?pag=62&id=12868&pg=1:

  • “Serviciile medicale se vor acorda prin pachetul de servicii medicale de bază, pachetul privind programele naţionale de sănătate şi pachetul din asigurări suplimentare private care se va finaliza până la sfârşitul anului.
  • Introducerea pachetului de bază de servicii sanitare este un angajament politic pe care actualul guvern şi l-a asumat prin Programul de guvernare.
  • “Pachetul de bază este gratuit pentru toți cetățenii, asigurați și neasigurați. Serviciile esențiale sunt asigurate prin pachet.”

Ipoteza acordării şi persoanelor neasigurate a aceloraşi drepturi cu cele ale plătitorilor la fondul unic de asigurări de sănătate nu a rămas neobservată şi întreaga presa a comentat, în special pe seama acestui unic element de noutate.

Ministrul a bătut pentru a doua oară în retragere şi a i-a acuzat de ignoranţa pe cei care s-au grăbit să critice măsura anunţată, deoarece “decizia cu pricina se găseşte în programul de guvernare” iar domnia sa nu a făcut decât să preia acel paragraf care are valoare de lege pentru ministrul sănătăţii!

O vorbă veche spune Când îţi spune unu’ că eşti beat îl trimiţi la culcare. Când îţi spun doi, te duci tu să te culci.” 

Este cea de-a doua incercare de testare a opiniei publice referitor la acest subiect și cea de-a doua retractare. In mod ciudat, in emisiunea “Dupa 20 de ani”  – de la ProTV, ministrul ameninta voalat cu demisia ca dacă aceste masuri nu vor fi puse în practică la 1 februarie!?!

Aceasta dezminţire merită atenţia noastră. Textul din conferinţa de presa din 1 octombrie nu lasă loc la interpretări: face vorbire despre 3 pachete de servicii – unul destinat întregii populaţii, unul referitor la programele de sănătate destinat, de asemenea întregii populaţii, şi un al treilea pachet – cel de asigurări private, încă nedefinit. Această declaraţie este în totală concordanţă cu Programul de Guvernare, aşa cum se vede din compararea textelor.

În declaraţiile din ultimele zile, ministrul a încercat, şi în bună parte a reuşit, să inducă în eroare jurnaliştii şi implicit opinia publică, făcând trimiteri la modalitatea de desfăşurare în viitor a asigurărilor sociale de sănătate după modelul din prezent – care presupune existenţa unui pachet de bază destinat asiguraţilor şi unul minimal – destinat neasiguraţilor – descriind exact situaţia existentă în prezent, aşa cum se regăseşte în Monitorul Oficial în normele de aplicare a contractului cadru al asigurărilor sociale de sănătate.

Menţinerea punctului de vedere referitor la susţinerea şi respectarea Programului de Guvernare aduce în prim planul discuţiei publice o problemă de esenţă:

Doreşte populaţia să trecem la un sistem de sănătate ultraliberal, în care sistemul de bază să fie cel privat?

A sosit timpul ca la această întrebare să fie oferită o poziție tranşantă din partea Premierului Ponta iar răspunsul nu trebuie lăsat ascuns în ameţitoarea retorică a ministrului Nicolăescu!  Nu de alta, însă este posibil ca la a treia “eroare” de acest gen să ne trezim cu o Ordonanţă de Urgenţă care să ne anunţe că o anumită firma de asigurări private tocmai ce a preluat sistemul actual social de îngrijiri de sănătate, asigurând victoria finală asupra pacienţilor din România!

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Oare Ministerul Sănătăţii nu ar trebui să fie de partea pacienţilor? Complicitatea Ministrului cu distribuitorii de medicamente ne costă 280 de milioane de euro anual!

Una din măsurile anunţate de Ministrul Sănătăţii vizează “Interzicerea reducerilor de preț acordate distribuitorilor și farmaciștilor cu mai mult de 20% din volumul desfacerilor”. (vezi – comunicat presa Nicolaescu din 1 oct de pe site http://www.ms.ro/?pag=62&id=12868&pg=1)

La prima vedere îţi vine să-l pupi pe ministru. Dar în realitate o fi bine? O fi rău? Ce înseamnă acest lucru?

Este o măsură prin care Ministrul Sănătăţii, odată ce recunoaşte existenţa acestui mecanism de promovare a vânzărilor, nu înţelege să-l eradicheze ci, din contră, vrea să-l legifereze la limita sa practicată în mod curent, strict în beneficiul distribuitorilor de medicamente şi total împotriva asiguraţilor şi bolnavilor.

Cei mai puţin avizaţi se pot întreba pe drept de ce această practică dezavantajează pacientul, de vreme ce preţul de raft al medicamentului nu se schimbă de loc?

Preţul medicamentelor este unul controlat de stat, tocmai pentru a împiedica specula şi jupuirea populaţiei pentru un bun de care are nevoie stringentă şi a cărui cerere este dictată de terţi (pacientul nu se duce ca la piaţa – ştiind ce să cumpere, se duce cu o reţetă recomandată de medic).

Discounturile acordate nu se fac la preţ, aşa cum în mod intenţionat induce în eroare ministrul ci în volum marfă. Reducerea de preţ ar atrage după sine şi o reducere a preţului de raft. În realitate reducerea respectivă este un discount în marfă iar preţul plătit de CNAS şi pacient rămâne cel maximal, stabilit de Ministerul Sănătăţii.

A accepta, cu bună ştiinţă un discount de 20% este o pactizare cu distribuitorii în detrimentul pacienţilor.  Iată de ce:

În primul rând, cei 20% reprezintă un profit pur, deoarece distribuitorii nu fac absolut nici o cheltuială în plus faţă de adaosul legal pe care-l incasează oricum. La o asemenea rată a profitului suplimentar precum cea anunţată de ministrul Nicolaescu nu aspira nici vânzătorii de armament sau traficanţii de heroină! Când o afacere onestă aspiră cu greu la un profit de 5-7%, a accepta un asemenea profit, din comerț pe 2000 de milioane de euro din bani publici, fie şi doar pentru unele medicamente, este pur și simplu revoltător!

În al doilea rând, în cazul medicamentelor generice, prin discounturile în natură sunt văduviţi direct pacienţii. Medicamentele care dau preţul de referinţă (cele mai ieftine) ocupa doar 2% din piaţă, cel mai bine vânzându-se cele mai scumpe generice deşi, cel puţin teoretic, statul garantează că au acelaşi efect (sunt bioechivalente). Spre exemplu, în loc să solicite un medicament al cărui preţ este chiar preţul de referinţă – să spunem de 20 de lei, fără a plăti coplata, pacienţii par, in corpore, să prefere genericul cel mai scump, să zicem de 70 de lei, optând să plătească o coplată de 50 de lei (restul de 20 fiind decontaţi de CNAS).

Ce determină pacienţii pauperi să aibă un asemenea comportament ilogic, acceptând să plătească coplăţi consistente pentru medicamente cel puţin teoretic identice? Farmacistul îi anunţă ca nu are medicamentul cel mai ieftin, îi întrebă dacă doresc o alternativă (medicamentul scump) sau daca renunță la el. Pacientul acceptă (ce altceva ar putea face) şi plăteşte coplata, care uneori ajunge la 2-300 lei la o reţetă trimestrială!! De ce recomanda farmacistul medicamentul scump? Pentru că aici încasează un adaos care poate fi dublu (cu cât medicamentul este mai scump, partea care îi revine ca şi comerciant este mai mare) şi mai ales pentru că primeşte discount în natură care depăşeşte de multe ori adaosul legal stabilit de MS. Distribuitorii şi farmaciştii se apără: “Ce vă pasă, nu cerem un preţ mai mare decât cel stabilit de MS!” Adevărat, însă pacientul, neştiutor, îşi rupe din pensie să plătească o coplată PE CARE NU AR TREBUI SĂ FIE NEVOIT S-O PLĂTEASCĂ!!!

În al treilea rând, pierd şi pacienţii (încă o dată) şi CNAS (adică tot pacienţii) împreună. Confruntaţi cu această practică a discountului în natură, producătorii care aveau preţul cel mai mic (în sensul acoperirii cheltuielilor de producţie şi a unui profit minimal) au înţeles că nu pot câştiga în această bătălie decât dacă îşi majorează preţul până la nivelul maxim permis de lege şi dacă intră în dansul bătăliei în discounturi în natură. Aşa se face că medicamentele generice cele mai ieftine dispar unele câte unele, determinând astfel o creştere a preţului de referinţă, obligând CNAS să rupă din ce în ce mai mult din bugetul pentru medicamente. Paguba se produce și în buzunarul CNAS și al pacientilor concomitent!

O discuţie aparte merită a se face în cazul medicamentelor inovative (care fiind încă sub protecția patentului nu au concurență generică). Acestea concumă 70% din banii publici plătiţi pe medicamente şi au valori consistente, de la zeci de euro la zeci de mii de euro anual! Din nou, cititorul se poate întreba de ce discount-ul în natură (plătit distribuitorilor) ar afecta pacientul, pentru că preţul acestui medicament este  fără concurentă, cele explicate mai sus ne mai fiind aplicabile!?

Voi răspunde cu o altă întrebare, esenţială! Dacă ministrul sănătăţii ştie că un producător are rezerve în preţul sau atât de mari încât îşi permite să plătească un discount de 20% de ce nu-i cere să micşoreze preţul (fie și doar cel negociat cu CNAS) cu 20%, în beneficiul asiguraţilor plătitori şi a bugetului insuficient destinat sănătăţii??

De peste 5 ani CNAS ne vrăjeşte cu introducerea contractelor cost volum rezultat, legiferate, neaplicate  şi ulterior delegiferate. Astăzi, CNAS plătește medicamente de 2000 de milioane de euro la bucată, ca şi cum ar cumpăra fire de mărar de la piaţă şi nu ar fi un enorm en-gross-ist de medicamente în numele nostru. Raportul consultanților NICE (vezi site ms.ro!), angajați acum 2 ani, semnalau că toate țările, bogate sau nu, practica preturi mult diminuate la achiziția de medicamente pentru sistemul de sănătate și recomandau reduceri de până la 60%!!! Astfel de risipă nu mai există în nici o ţară civilizată iar în loc să stea cu picioarele în lighean pentru a legifera negocierea preţurilor de achiziţie de către CNAS – ministrul Nicolaescu ne anunţă că a decis definitiv să cedeze aceşti bani distribuitorilor! De ce?

Vă ofer 280.000.000 de motive! Ca să fie mai clar, dacă pentru toate medicamentele inovative se va acorda fie și  DOAR 20% discount de volum, economistul Nicolaescu ne văduveşte deliberat, pe noi toţi, de cel puțin 280 de milioane de euro (2000 mld piaţa de medicamente decontate de stat x 70% cota de piaţă a  medicamentelor inovative x 20% discountul oferit de producatori) pe care îi lăsă în buzunarul distribuitorilor, peste ceea ce aprobă statul în mod legal! Presupunând că ar exista un preț pentru o astfel de legiferare, oare cât ar plăti un distribuitor pentru ca această practică să vadă tiparul Monitorului Oficial?!

Mă aştept de ani buni ca miniştrii şi Guvernul României să gestioneze ţara asta în interesul nostru, al populaţiei şi nu în interes personal şi al comercianţilor de tot felul! Aici nu mai este vorba de ignoranţă şi incompetenta ci de corupţie în formă ei cea mai brutală şi condamnabilă – cei văduviţi fiind semenii noştri bolnavi sau aflaţi pe patul de moarte!

Poate cineva înţelege şi reacţionează!

Posted in Neclasificate | 1 Comment

E timpul restanţelor. Trece Ministrul Sănătăţii de pragul remanierii de toamnă?

Am intrat în sesiunea de restanţe. Unii studenţi, mai leneşi, au lăsat deliberat examene pe toamnă, alţii, pur şi simplu nu au putut să se ridice la nivelul aşteptărilor. Nu ştiu în ce categorie să încadrez Ministerul Sănătăţii. În acest an Ministerul Sănătăţii a introdus pe agenda publică o serie lungă de schimbări de esenţă, menite a îmbunătăţi radical sistemul de sănătate din România. Să le numărăm:

Citeste mai mult: adev.ro/mt03xi

Posted in Neclasificate | Leave a comment

O reactie prematura impotriva privatizarii pilot a spitalelor

Citesc cu interes postările lui Ciprian Domnisoru de pe VoxPublica, bucurându-mă că există voci care să exprime opinii pertinente privind sănătatea romanilor.
Postarea intitulata “Sharap. Costă numai atunci când doare” m-a dezamăgit însă. Exprima o opinie critică faţă de un sistem existând în Israel. Nu am nimic împotriva criticii, eu însămi având o înclinaţie exagerată uneori în această privinţă, dar în cazul de faţă obiectul criticii este un sistem din altă ţară şi nici de cum propunerile înaintate verbal de ministrul Nicolăescu.
În primul rând, deşi promisese că miercuri proiectele vor fi pe site-ul instituţiei – ca de obicei, cineva a simţit nevoia să mai le revadă. Ne-am obişnuit cu această meteahnă, avansarea unor termene precise pentru că acestea să fie depăşite cu nonşalanţă. Problema este ca în absenţa actului normativ nu poţi să critici un simplu comunicat de presă. O minima eleganta şi circumspecţie ar fi îndemnat la clementa şi optimism, fie el numai temporar.

În al doilea rând, chiar şi în linii groase, orice comparaţie între Israel şi România nu este adecvată. Medicii nu au venituri aflate în totală distonanta cu importanţă socială a profesiei. Israelul nu se confrunta cu un exod oficial al personalului medical. Sectorul privat si problema platilor informale au o cu totul altă dimensiune decât cele din România. Inechităţile generate de această formă de bacşiş oficializat (aproape că la un restaurant) nu are absolut nimic comparabil cu inegalităţile generate de sistemul nostru sanitar faţă de populaţia pauperă!
În aceste condiţii comparaţia în sine nu îşi are locul.

De altfel chiar şi premisele argumentaţiei sunt eronate.

CD crede că “Afacerile clinicilor private din România sunt limitate de lipsa capitalului” Total eronat! Investiţiile în sistemul sanitar român se află într-o expansiune disproporţionată faţă de cererea de astfel de servicii. România nu dispune de un sistem de asigurări private cu adevărat operaţional ca cel din Israel, deoarece cadrul legal nu a favorizat dezvoltarea acestora. Existenţa a aproape 25% din totalul spitalelor, infiintate cu capital privat, destinate în principal celor care ar trebui să plătească prestaţiile direct din buzunar este o anomalie sau cel mult o investiţie vizionară!

În opinia mea confuzia persistă şi în ceea ce priveşte spaga – tarifele private urmând a reprezenta reper pentru plăţile informale ale aceluiaşi medic. Oare aşa să fie? Oare un manager adevărat de spital va accepta şi în viitor ca salariatul său să-l concureze direct şi să-i văduvească veniturile spitalului sub ochii lui?

Multe din ideile avansate de ministrul Nicolaescu au fost publicate la inceputul acestui an in Raportul SAR. Poate ca o lectura pe larg a materialului ar fi oferit o vedere de ansambul a cauzelor si mai ales a obiectivelor care ar putea sa faca din astfel de masuri un promotor al schimbarii paradigmei actuale de functionare a sistemului sanitar din Romania.

Mă voi opri aici deoarece o analiza mai profundă o voi face în postări viitoare, insistând în special pe necesitatea şi eventualele beneficii ale măsurilor invocate. Sper că CD va persista într-o analiza şi dezbatere lucidă şi după ce proiectele vor fi devenit publice.
Până atunci aştept şi eu la fel ca toată lumea forma finală a proiectelor şi urez succes acestei încercări!

Posted in spitale | 1 Comment

Incompetenta ca fateta a coruptiei. “Naivii” din Ministerul Sanatatii “cred” ca producatorii ne vor da medicamentele de ultima generatie pe gratis!

În România, aparent toate parcă sunt făcute ce proşti! Suntem păcăliţi la preţul autostrăzilor şi a drumurilor, vindem avuţia statului mereu pe nimic sau în pierdere, cumpărăm sisteme informatice care nu merg, plătim studii de fezabilitate pentru spitale care nu se vor face niciodată, facem stadioane în pantă şi parcuri pe islaz, piscine în comune fără canalizare, şi tot aşa până la banalizare.

OM 724/2013 (vezi nota subsol)  este o exemplificare a felului de a face pe prostu’! Pe scurt, dacă ar fi să-i dau crezare ministrului sănătăţii, peste două luni, prin deschiderea listei de compensare, pacienţii vor avea acces fara limite  la unele medicamente, pe care ţări de 10 ori mai bogate, ca Germania sau Anglia, nu şi le permit sau le acceptă doar la un număr restrictiv de pacienţi şi la un preţ negociat la sânge! În săraca Românie, evaluarea impactului bugetar nu mai este necesară deoarece producătorii au promis că vor da toate medicamentele noi gratis!

Cât de prost să fii să accepţi ca reală o asemenea gogomănie!?

Ministrul Sănătăţii, un specialist al cifrelor şi impactului bugetar… economist şi auditor de profesie, aparent o ia de bună! Nu este însă prima măsură luata de ministrul Nicolăescu fără o evaluare a impactului bugetar: aşa s-au dus 138 de milioane pe programul de evaluare a stării de sănătate, aşa a mărit salariile personalului medical din spitale fără a se aloca un singur leu suplimentar acestora – împingându-i la arierate, aşa a ridicat plafoanele la farmacii, aşa s-au compensat integral medicamentele din programele de diabet si oncologie – fara pret de referinţă, aşa a comandat studii de fezabilitate la spitale, etc. Trebuie sa precizez ca toate deciziile enumerate au fost luate în mandatul Tăriceanu. Aceasta măsură este prima criticabilă, din punctul meu de vedere, sub conducerea premierului Ponta.

După ce sacii vor fi fost urcaţi în căruţă, industria se va năpusti asupra taxei clawback, iar rezultatul va fi o gaură enormă în bugetul sănătăţii. Cum bugetul statului nu permite re alocări spre sănătate, este de aşteptat ca respectiva halcă să fie balansata prin scăderea cheltuielilor de la veniturile personalului sanitar sau de la consumabile!

Această criză este generată cu ştiinţa Guvernului României. În toate ţările UE (şi nu numai) accesul la lista de medicamente compensate a unor tratamente de 10.000-100.000 de euro pe an per pacient, se face însă numai după evaluarea eficacităţii şi suportabilităţii financiare a produsului respectiv.

Mai mult, in negocierile cu FMI, Guvernul României, încălcând uzanţele, şi-a asumat o obligaţie de A NU FACE (vezi nota subsol) : nu va mai permite “deschiderea listei de medicamente” fără a face o evaluare, pentru a nu se mai înregistra arierate in acest domeniu!

Ce face noul ordin? Sub titlul înşelător de EVALUARE, pentru a descuraja ochiul jurnaliştilor şi a nespecialiştilor, înşiră pe 60 de pagini o sumedenie de criterii privind EFICACITATEA produselor (adică existenţa efectului clinic pozitiv) propuse a fi finanţate de la buget fără a face nici cea mai mică trimitere la suportabilitate şi cost-eficacitate. Specialiştii romani urmează a valida evaluările deja făcute de experţii Agenţiei Europene a Medicamentelor privind eficacitatea, (pe baza căreia s-a făcut înregistrarea produselor în toate ţările UE)! Obţinerea unui scor de 6 puncte din 10 conduce automat la obligativitatea MS de a impune medicamentul pe lista de compensate. Numai că TOATE produsele vor obţine cel puţin 6 puncte – acestea fiind legate strict de demonstrarea unei eficacităţi superioare comparativ cu tratamentele clasice sau cu placebo!! Este de la sine înţeles ca produsele noi sunt superioare ca doar nu au investit miliarde in cercetare pentru a face “Trabanturi” sau televizoare alb-negru!

În ceea ce priveşte costul şi impactul bugetar – adică EVALUAREA ECONOMICĂ, producătorii vor trebui să facă o autoevaluare pe care funcţionarii MS o vor verifica, …si atât. Această informaţie, deosebit de relevanta rămâne agăţată undeva în neant, ordinul ministrului uitând să precizeze ce se întâmplă cu acele medicamente care nu sunt suportabile de actualul buget si mai ales cum si daca se va stabili o limita a suportabilităţii.

“Pentru a evita arieratele evaluare ne-aţi cerut, evaluare am facut! Cum?? Era vorba de evaluare economica? Ne cerem scuze, noi am înţeles altfel!”

Si totusi, tehnicienii care au elaborat sunt competenţi şi instruiţi cu diplomă în evaluarea economică a medicamentelor. Mal formarea ordinului s-a făcut dintr-o voinţă superioară lor, voinţa politică! În fapt, pentru a spune lucrurilor pe nume ne aflăm în faţa unei pseudo incompetenţe care maschează corupţia.

Astăzi Guvernul Ponta, prin Ministrul Nicolăescu a dat satisfacţie industriei pentru ca nu trebuie sa dea efectiv nici un ban din buget. Peste 6-9 luni pariez ca vor regreta amarnic si unii – reprezentanţii industriei si ceilalţi – Guvernul. In loc sa permitem o deschidere reala a listei ne vom afla, din nou, la începutul procesului, cu o noua legislaţiei in dezbatere, de aceasta data avind incluse criteriile de evaluare economica. Bătălia care va declanşa va fi atroce, cu o miza gigantica – intre 100 si 500 de milioane de euro (cit banii luaţi pe CFR si Oltchim la grămadă). Industria crede ca Guvernul va da banii. Guvernul crede ca va găsi o soluţie sa scape. Vom vedea!

Se spune ca prostia nu doare. Pseudo prostia însă îmbogăţeşte pe unii ăi nenoroceşte pe alţii!

PS: Suntem obişnuiţi cu termenul de corupţie ca atribut al politicienilor romani. Funcţionarii FMI vor trebui şi ei să intre în horă proştilor de conjunctură, acceptând autoevaluarea publicată în Monitorul oficial ca fiind evaluarea economică pentru care au bătut palma cu autorităţile romane. Nu îmi fac nici un fel de grijă. Lobby-ul făcut la nivelul FMI nu diferă de cel făcut asupra Guvernului României. Doar cifrele sunt de altă dimensiune iar formele sunt ceva mai subtile.

 

———————-

Nota1: Ordinul nr. 724/2013 pentru aprobarea criteriilor de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentaţiei care trebuie depusă de solicitanţi, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare şi a metodologiei de evaluare privind includerea, extinderea indicaţiilor sau neincluderea medicamentelor în Lista cu denumiri comune internaţionale ale medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, pe bază de prescripţie medicală, cu sau fără contribuţie personală Monitorul Oficial, Partea I nr. 339 din 10.06.2013.

Nota2: Scrisoarea de intentie a Guvernului Romaniei catre FMI – 8 iunie 2012. “Nu vom introduce medicamente sau indicaţii noi în lista medicamentelor compensate fără a dispune de o evaluare interimară a tehnologiei sanitar.e Aceste acţiuni ar trebui să contribuie la limitarea costurilor şi la evitarea apariţiei de noi arierate la nivelul spitalelor.”

 

Posted in Comentarii ref la sanatate, medicamente, Neclasificate | Leave a comment

Blocarea conturilor Ministerului Sanatatii – un caz aparte sau o problema de sistem?

Ziarul Adevarul de azi 28 mai anunta “Conturile Sănătăţii, blocate de fantomele lui Nicolăescu”

Citeste mai mult: adev.ro/mnhqqd

Stirea este curat scrisa asa ca las cititorul sa lectureze mai intii articolul. Sunt citeva comentarii care insa se merita a fi facute:

1. Problema nu este un cont blocat al unui minister ci motivele pentru care ministrii Bazac, Cecke, Ritli si Arafat, au refuzat să-şi angajeze răspunderea personală prin ordonanţarea cheltuielii respective!

2. Miniştrii care au urmat au avut avut motive să nu dorească să se implice: anexele HG-urilor prin care au fost aprobate studiile de fezabilitate respective au fost secretizate, de cara ar fi fost vorba de subiecte legate de siguranta nationala! Supoziţia unui “parandărăt” era implicită, în condiţiile în care sifonarea de bani publici prin consultanţă (în special juridică) devenise si este un mod de operare de notorietate!

3. Suma este astronomica – peste 300.000 de euro pentru un material repetitiv x 15 spitale! Fiind vorba de un ghid de realizare a unei consultanţe pentru extindere / construire de spitale (a nu se confunda cu planurile efective) este suficient un singur ghid si nu de 15 – câte unul pentru acelaşi tip de spital.

4. Jurnalistii care doresc sa faca un pic de “sapaturi arheologie” ar putea descoperi un mic scandal de la vremea respectiva. Studiile de fezabilitate ar fi trebuit sa cada in seama fiecarei directii sanitare in parte. Spre nemultumirea potentatilor  locali decizia a fost anulata si s-a decis ca MS sa organizeze licitatea “pentru a face economie” – vezi doamne, nu ar fi avut rost ca sa avem 15 licitatii separate pentru acelasi material! Mai bine facem o licitatie unica pe tara! Corect, insa in final s-a ajuns sa se comande tot 15 studii separate – efectuate insa de o singura firma! Pot sa imi imaginez si un anumit pericol pe care licitatiile judetene ar fi putut sa il materializeze: contractele de 30-40000 Euro ar fi pus in offside pe cele de 300.000 euro! Este interesant de revazut si cerintele impuse pentru firmele care ar fi dorit sa participe la licitatie si care au fost concurentii care au pierdut licitatia. Am putea trage concluzii interesante noi toti! Un reporter mai bagaret ar putea sa incerce sa studieze si rapoartele anuale ale Curtii de Conturi pe aceasta tema!

5. Toate studiile de fezabilitate contractate de MS au rămas fără obiect, demersul fiind in esenta unul pagubos, care a prejudiciat bugetul statului! În aceste condiţii se pune încă o dată problema dacă răspunderea unui ministru pentru decizii vadit paguboase, care afectează întreaga populatie poate rămâne doar una strict politică (şi nici aia, unii miniştrii ajungând din nou pe post după un ciclu electoral). Exemple tipice sunt informatizarea gen e-Romania la ministerul Comunicaţiilor sau, de ce nu, informatizarea sistemului sanitar – subiect niciodata aprofundat – pentru sume astronomice CNAS fiind facuta, cu intentie, captiva pe vecie a unor societati comerciale fara ca vreun Presedinte CNAS sau Ministru al Sanatatii sa declanseze o ancheta!

6. În 2008 comisia de recepţie ar fi putut pleca de la ipoteza că aceste spitale de urgenţă se vor construi/moderniza. Astăzi avem certitudinea că aceste investiţii nu se vor realiza. Este oare corect că funcţionari ai MS, sub directa autoritate a ministrului să-şi asume astazi recepţia acestor studii inutile?

7. Culmea este ca foarte probabil afacerea in discutie este acoperita din punct de vedere legal iar ministrului Nicolaescu probabil ca nu i se poate imputa nimic din acest punct de vedere, avind grija sa fie acoperit! Nu acelasi lucru se poate spune despre ministrii Bazac, Cecke, Ridli si Arafat! Ministerul Sanatatii pierde un proces si trebuie sa plateasca penalitati si cheltuieli de judecata. Acestea trebuie plătite de foştii miniştri ai sănătăţii – indiferent dacă sumele sunt mici sau mări! Dacă au considerat că suma contractată de precedentul ministru nu are o justificare managerială, de oportunitate sau legală ar fi trebuit să înceapă imediat demersurile împotriva acestuia. Datorita inactiunii lor astazi statul roman are de plata sume pe care altfel nu le-ar fi datorat! Teoretic toţi pot fi pasibili de urmărire penală pentru neglijenţa în dauna interesului public prin prejudiciul produs!

Cine crede ca ministrul Nicolaescu va inainta actiune in instanta impotriva predecesorilor sai sa ridice doua degete!

In practica niciodata nu s-a intimplat o asemenea miscare din Partea parchetelor iar TOATE procele pierdute de institutiile statului au avut drept consecinta acoperirea prejudiciilor de la bugetul statului, fara ca vreodata vreun conducator de institutie sa se intoarca impotrica celui care a declansat producerea pagubei! De ce? Majoritatea unor astfel de situatii se fac din comandamente politice, ascund sifonari de fonduri si nimeni nu vrea sa ridice piatra! De ce s-ar mai afla in functie?!

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Sanatatea ca o prada!

In aceste zile doua acte normative au intrat pe agenda publica insa presa (independenta??) a rezonat putin, daca nu chiar deloc! Ne-am obişnuit deja sa vorbim de cancanuri si de lucruri mici si sa ignoram lucrurile cu adevărat importante, care afectează viaţa tuturor romanilor!

In ordine cronologica, Parlamentul a aprobat ordonanţa de urgenta care ar fi trebuit sa introducă deja licitaţiile publice la scara naţională pentru materiale, aparatura si medicamente destinate spitalelor din tara noastră. Legea de aprobare a fost contestata la Curtea Constituţională invocându-se anomalia unei licitaţii naţionale pentru care banii vor fi furnizaţi (in rare cazuri) de autorităţile locale. Sub stindardul autonomiei locale – fluturat in special de UDMR, si in detrimentul interesului national, se încearcă blocarea unei masuri de minim bun simt – eficientizarea achiziţiilor publice in domeniul sanitar. Din păcate, Ministerul Sănătăţii a făcut paşii premergători – definirea unei liste de repere care ar urma sa fie licitate, insa, de aproape 6 luni  s-a oprit din proces. Cine ştie, după ce CC se va fi pronunţat poate MS va căpăta ceva vigoare si se va hotărî sa se avânte in aceasta formidabila bătălie, care va afecta mii de beneficiari ai bugetului sănătăţii – ma refer la firme – nu la pacienţi! Aştept cu interes sa vad impactul acestor licitaţii asupra producătorilor de generice (unii vor trebui să-şi schimbe total portofoliul) dar si asupra unor producători de inovative ale căror patente au expirat (poate voi reveni după Decizia CC).

Un al doilea act normativ – de fapt o propunere de ordin pus din nou in dezbatere publica, se refera la introducerea evaluării tehnologiilor medicale (a medicamentelor – mai concret) atunci când se aproba intrarea pe lista de compensare. Acest ordin este o promisiune asumata in scris de ministrul Nicolăescu fata de reprezentanţii producătorilor internaţionali avind drept termen 1 iulie.

Opinia mea, inevitabil subiectiva, este ca aceasta mişcare a fost accelerata de conflictul public dintre premierul ponta si ministrul Nicolăescu. Unul îl acuza pe celălalt de blocarea reformei (probabil referindu-se la regionalizarea funcţionării sistemului sanitar) celalalt la absenta masurilor de reforma poate avind in vedere si lista de medicamente compensate.

Deschiderea listei de medicamente (neactualizata din 2008) reprezintă o necesitate. Principala problema a introducerii in bugetarea publica a noi medicamente foarte scumpe este insa suportabilitatea unor noi cheltuieli. Argumentul industriei este simplu: “Daţi voi drumul la medicamentele scumpe si nu va faceţi griji pentru ca tot industria le suporta prin mecanismul de clawback!” Guvernul – atât prin ministrul sănătăţii cit mai ales prin premier trebuie insa să-şi asume producerea unei situaţii de criza peste 6-12 luni, când noile tehnologii vor conduce, cel mai probabil la o taxa de clawback de 26-30% raportata la cifra de afaceri a producătorului! Când aceasta va fi eliminata (in sine măsură este o monstruozitate fiscala) ministrul si premierul (aceiaşi sau alţii) vor rămâne cu povara celor 200-300 de milioane de euro cit ar putea reprezenta efortul bugetar suplimentar al noilor tehnologii.

Cert este insa ca noul proiect de OM de pe site-ul MS ocazionează tocmai raţiunea sa de a exista – nu condiţionează acceptarea pe lista de compensare de sustenabilitatea financiara a produsului, nu determina criterii referitoare la aceasta sustenabilitate si impune criterii care, pe fond, permit tuturor produselor sa intre pe lista de compensare daca sunt rambursate in alte state. Subiectul fiind extrem de tehnic, destinat mai ales celor avizaţi – lucrurile pot fi explicate  folosind o metafora. Sa zicem ca MS ar trebui sa achiziţioneze maşini, nu medicamente. Are de ales intre Mercedes-uri si Logan-uri. Primele sunt de 10 ori mai scumpe, sunt mai confortabile si mult mai performante. Banii iţi ajung pentru 3 Mercedesuri sau pentru 30 de Logan-uri. Ce cumperi? Probabil ca ar fi de bun simt sa cumperi un Mercedes – sa zicem pentru ministru si 20 de Loganuri. Ai putea sa te gândeşti sa inchiriezi din când in când cite o maşină de lux si sa te orientezi in totalitate către cele accesibile. MS a elaborat o grila care va conduce către achiziţionarea 30 de Mercedes-uri. MS fiind condus de un economist specializat in finante, trebuie sa iau in calcul si ipoteza ca cineva a facut si o analiza a impactului acestei liste obeze asupra bugetului, este drept, al altei institutii – al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate!

Punctul meu de vedere, pe care l-am exprimat in repetate rânduri, este ca aceasta forma de OM – agreata si in parte indusa de industrie va conduce la blocarea suplimentara a listei de medicamente. Industria se bucura (“Sau intram toţi sau sa moara si capra vecinului!“) sperând într-un acces fara limite pe lista.  Într-o prima etapa victoria va fi totala insa pe măsură ce procesul evaluării noilor medicamente va progresa (durează 90 de zile) cineva, si ma refer in special la Ministerul Bugetului condus de Liviu Voinea, va sesiza crăpătura gigantica produsa in buget. Cred ca inevitabil se va impune o anulare a OM si o reluare, cândva, a unei noi proceduri, de aceasta data infinit mai restrictiva. Cine va avea de câştigat? Nimeni! Cine va avea de pierdut? In primul rând pacienţii si in subsidiar comercianţii de medicamente care vor fi declanşat o studiere sub lupa a desfacerii de medicamente din România.

Eu cred in deschiderea acestei liste de medicamente. Nu cred insa intr-o decizie politica cu un impact de sute de milioane de euro, destinati unui un numar relativ mic de pacienti (asa cum este cazul medicamentelor noi) cind spitalele din Romania nu dispun de medicamente ieftine, in conditiile in care intreaga piata de medicamente destinate acestor unitati se afla undeva in jurul a 150 de milioane de euro! Cred in solutii care sa arbritreze corect interesul pacientilor cu situatii limita, beneficiari ai tehnologiilor de ultima ora, pentru care nu exista alternative terapeutice, al restului pacientilor – care sufera de lipsurile din spitale si al comerciantilor si producatorilor de medicamente – fara a caror existenta viata noastra ar avea mult de suferit!

Un lucru este cert. România este o tara săraca, de fapt cea mai săraca din UE, iar sa-ti asumi luxuri pe care tarile bogate nu si le permit si sa vorbeşti in acelaşi timp de restrângerea pachetului minim garantat de servicii este o contradicţie care, in alte tari ar conduce la revoluţii sau căderi de guverne.

La noi nu este cazul, tocmai de aceea suntem acolo unde de fapt ne este locul!

(PS- nu voi face publica analiza critica, tehnica, a OM privind evaluarea noilor medicamente; ea este destinata exclusiv specialistilor si nu ar folosi publicului larg. Pe de alta parte, daca MS si premierul Ponta doresc sa-si asume aceasta miscare politica -responsabilitatea le revine.

OM-ul cu pricina nu reflecta un gest de incompetenta a functionarilor (am certitudinea) ci a fost redactat in concordanta cu vointa politica a decidentilor, nu incalca legea iar consecintele pe termen lung nu le va putea lega nimeni de decizia de astazi; in aceste conditii sugestiile privind modificari de esenta nu isi au rostul!)

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Despre “bărbăţia politic㔺i criza finanţării spitalelor

Am fost întrebat la un moment dat de un amic ce sunt Policy Brief-urile scoase de diverse ONG-uri. Explicându-i că aceste materiale sunt generate de diverşi consultanţi (experţi mi se pare cam pretenţios) prin care se evocă diferite alternative şi motive argumentate pentru alegerea unei anumite căi de rezolvare a unei probleme publice am primit o ripostă: “Oricum nu le bagă nimeni în seamă, ce vă tot obosiţi de geaba?!”

Omul vedea jumătatea goală a paharului şi nu pot să-l contrazic. Iată un exemplu:

În urmă cu aproape 2 luni scriam în Raportul anual SAR: “În viitorul apropiat, din cauza finanţării la limita funcţionării a majorității spitalelor de stat, este foarte probabil că multe dintre cele care vor înregistra o scădere a finanţării, să ajungă în situaţia de a-şi închide porţile, nemaifiind în măsură să asigure standardele de acreditare, în special datorită incapacităţii de a asigura fondurile minime pentru personalul strict necesar.”

Ceea ce era vizibil cu ochiul liber s-a întâmplat ieri, fără ca cineva să se fi preocupat ca această situaţie să nu survină. Directorii spitalelor mici au luat poziţie în bloc, arătând ca în condiţiile în care bugetele lor se vor fi diminuat cu 5-10% se văd în postura de a închide spitalele pentru că nu au cum să se descurce cu banii ce le revin în urma contractării. Pentru cei mai puţin informaţi trebuie să precizez care sunt cauzele acestui dezechilibru:

  1. A avut loc o plafonare a bugetului ASS ca urmare a preluării unor programe şi în condiţiile în care a survenit efortul bugetar de reducere a perioadei de plată a sumelor datorate către furnizorii de medicamente.
  2. La iniţiativa (corectă) a secretarului de stat ARAFAT s-a încercat o creştere a finanţării spitalelor de urgenţă (judeţene). Creşterea este relativ mică dar spitalele au bugete mari iar influenţa asupra bugetului este sensibilă.
  3. S-a încercat o realocare suplimentară (prea mică în fapt) către ambulator, în condiţiile în care o consultaţie în acest sector se află undeva în jurul a 12 lei!
  4. Au survenit încercări modeste de creşteri salariale (din nou problema stabilirii salariilor personalului medical din spitale în regim bugetar fără a primi bani de la buget). Salariile au crescut însă nimeni nu a alocat vreun leu în plus pentru a acoperi această creştere.

De ce trebuie criticat Eugen Nicolaescu şi CNAS? Situaţia în sine era atât previzibilă cât şi cunoscută! Nimeni însă nu s-a îngrijit să introducă în prealabil sau concomitent măsuri de reducere a cheltuielilor în interiorul spitalelor. Ba mai mult, când s-a pus problema introducerii coplăţilor, mai toată lumea a sărit ca arsă! “Vai, ce se vor face bieţii bolnavi care vor fi nevoiţi să plătească 10 lei?” Acum trebuie să răspundă la întrebarea “Ce se vor face TOŢI bolnavii dacă se închide spitalul!”

 

Ce este de făcut?

Managerilor trebuie să li se lase libertatea actului managerial, să-şi asume dificultăţile şi provocările, să accepte sau să lase pe alţii. ACUM, înainte de o bulversare totală a sectorului spitalicesc, trebuie ca să

  • fie introduse listele de aşteptare,
  • bugetele alocate să fie transformate în număr de servicii (internări, tipuri de operaţii) pe care un spital le poate acorda trimestrial,
  • definită lista medicamentelor garantate de fiecare spital în parte,
  • reducerea semnificativă a internărilor (crescând astfel suma alocată fiecărui caz în parte),
  • cuantificarea unitară a actului medical în ambulatoriile de specialitate a spitalelor,
  • maximizarea surselor de venit ale spitalului din alte surse decât din asigurările sociale,
  • implicarea financiară a autorităţilor locale proprietare ale spitalelor,
  • scoaterea personalului medical din rândul personalului bugetar,
  • stabilirea costurilor reale ale spitalelor,
  • creşterea transparentei,
  • oferirea de către spital de îngrijiri la domiciliu, de analize de laborator pentru pacienţii din ambulator,

şi câte şi mai câte,etc!

Aţi auzit ceva din toate acestea în breaking news-urile de ieri, din partea directorilor de spital sau a reprezentanţilor MS? A reuşit cineva să ia măcar o singură poziţie publică din partea vreunui reprezentant al CNAS?

Adesea vorbim de bună guvernare fără ca populaţia să dea un înţeles clar acestei sintagme. Un exemplu de proastă guvernare este ceea ce întâmplă astăzi cu spitalele din România.

TOT ceea ce am scris eu aici SE ŞTIE! NIMENI însă nu vrea să facă ceea ce trebuie. Speranţa tuturor se îndreaptă către oameni ca Liviu Voinea (ministrul Bugetului) sau Victor Ponta (pentru că e şeful Guvernului) ca să se îndure să dea mai mulţi bani la sănătate.

Şi dacă nu sunt bani? Ce facem? Stăm şi ne uităm cum se scufundă corabia?

Este momentul ca oamenii politici să dea dovadă de ceea ce se numeşte “bărbăţie politică”, de curajul de a promova măsuri nepopulare dar necesare, să facă faţă presiunilor liderilor politici locali, lipsiţi de viziunea de ansamblu, să inunde ecranele televizoarelor explicând raţiunea măsurilor de adecvare a cheltuielilor în limitele unui buget impus si sa concedieze pe cei care nu sunt dispusi sa faca fata acestei provocari majore! Peste 3+4 luni va veni momentul unor alte crize, mult mai dure, cei afectati fiind mult mai puternici decit directorii de spitale. Va veni momentul deschiderii listei de medicamente compensate, a schimbarii sistemului de clawback, a introducerii contractelor cost-volum negociate, a reducerii pretului medicamentelor, a licitatiilor nationale pentru medicamente, parafarmaceutice si aparatura! Cine nu face fata acum unor masuri necesare, de bun simt, este deja condamnat peste 6 luni. Se pune problema de ce sa mai asteptam atita timp?!

Uneori, un membru cangrenat trebuie tăiat pentru a salva o viaţă de om. O astfel de intervenţie radicală asupra sistemului de sanatate trebuie declanşată ACUM. Altfel, managerii politici, Guvernul şi pleiada de adjuncţi de tot felul au şi ei, ca şi managerii de spital, libertatea de a alege: să rămână sau să lasă locul altora!

Eu sper să rămână şi să facă, poate penrtu prima oara, ceea ce trebuie făcut!

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Coplata este o pierdere de timp?

Acesta este titlul sub care apare o stire pe site-ul Antenei3! De ce?Pentru ca doar 10% din pacienti sunt vizati de masura si se string sume prea mici de bani!
Jurnalistii din Romania au trecut printr-un proces de abrutizare, in care numai stirile care au impact negativ ajung sa fie lansate spre public. Oare o stire care ar fi spus – ne-am temut degeaba! Doar 10% din pacienti platesc si sumele sunt cu adevarat mici!
Sau daca jurnalistul ar fi facut o scurta documentare si ar fi intrebat daca numarul de inernari a scazut (principalul obiectiv este constientizarea populatiei ca am ajuns la fundul sacului si ca nu trebuie sa abuzam de un serviciu care nu este gratuit), daca in aceasta perioada macar un singur pacient a fost obligat sa isi cumpere de la farmacia de la poarta medicamente de mii de lei, daca a protestat cineva cu adevarat, daca modalitatea aceasta de plata a inceput sa pregateasca populatia pentru socul previzibil al perceperii de noi coplati, mult mai substantiale care vor aparea dupa redimensionarea unui pachet de servicii incompatibil cu sumele strinse la bugetul ASS, oarestirea ar mai fi trecut de sefi pentru a fi publicata?
Probabil ca nu! Cultul aberatiilor, raului din noi, nu lasa sa mai ajunga la cititori/telespectatori si exemplele pozitive, masurile curajoase sau benefice pe termen lung!

Posted in Neclasificate | Leave a comment

Mesaj pentru “medic de laborator”

Acest mesaj este strict destinat unui medic de laborator (sau care semneaza cu un astfel de pseudonim) ca urmare a unei stiri mediafax publicata la adresa http://www.mediafax.ro/social/expert-in-politici-de-sanatate-sute-de-laboratoare-de-analize-gata-sa-mituiasca-pe-oricine-pentru-a-si-pastra-contractele-10715584#comments

  • Realitatile din domeniu nu le stie nimeni – fiecare vede doar o fateta. O sa va ofer o fateta pe care o stiu direct:In urma cu 2 ani, un laborator de analize medicale (maricel) primeste un telefon de la un cabinet medical oarecare (al meu si al sotiei), fiind chestionat cu privire la analizele a doi pacienti; “Cautam, rezolvam imediat si va sunam!”. Dupa alte 2 ore scena se repeta fara rezultat. A doua zi plina de solicitudine doctorita medic sef al laboratorului, suna la cabinet si intreba ce cum se numesc pacientii, si ce analize li s-au recoltat. Dupa alte doua ore, pe fax sosesc analizele, cu nume complet, data nasterii, rezultate putin deviate de la normal. Doctorita, revine intrebind daca starea  aproape conflictuala s-a stins. Raspunsul – “Ne aflam intr-o evidenta stare de confuzie. Reclamatia noastra era legata de faptul ca masina dvs de transport nu a venit sa ridice analizele!! Cred ca aceasta este ultima convorbire telefonica pe care o vom avea vreodata!”

    Citeva intrebari retorice: Credeti ca s-ar fi pretat cineva la o asemenea aberatie daca nu ar fi fost o stare de lucruri? Ce atitudine poti avea cind afli astfel de grozavii? Sa suni la procuratura?

  •  
  • Fateta 2 – Um membru al unui corp de control face o vizita tematica undeva la citeva ore distanta de Bucuresti. Se intoarce victorios, ca un vinator la sfirsitul vinatorii. Nu cere sa se duca la sef, il cheama seful. “Stiu unde ai fost, ce ai gasit, uita ziua de azi si aceasta discutie!” Nu a uitat-o, la scurt timp si-a dat demisia.
  • Fateta 3 – Un pacient (eu) face o analiza privind un marker tumoral (scump)la un laborator de renume din Bucuresti. Soc – proba intens pozitiva. Face ceea ce ar trebui sa faca orice alt pacient, repeta la o zi dupa proba la alt laborator. Rezultat negativ. Aflat in dubii – repeta proba la alt laborator – (alta tehnica de determinare, alti parametri) – rezultat cu putin peste normal. Repeta proba la alt laborator – rezultat in limite normale. Jocul nu isi mai avea rostul (devenise si prea scump), apeleaza la imagistica si nu gaseste nimic. Cum ar fi trebuit sa procedeze?
  • Fateta n – Un furnizor de aparatura si reactivi doneaza un analizor ultraperformant unui spital (mare) din Bucuresti. Spitalul cumpara prin licitatie timp de 2 (doi) ani reactivi dedicati (sursa unica) la un pret de 6 ori mai mare decit pretul din cataloagele internationale. Spitalul nu achita niciodata vreun leu pina in momentul in care firma cere ca in contul datoriei sa i se externalizeze serviciile de laborator. In pragul unui scandal iminent, toti factorii de influenta din spital fac pe dracu in patru sa-l acopere pe manager si in cele din urma obtin suplimentarea bugetului si plata cu prioritate a datoriei (cu o dobinda reala de 600%). Nu a fost incalcata nici o lege in vigoare! Cum ati fi procedat dvs daca ati fi aflat de o asemenea inginerie?
  • Pot continua asa pina se uzeaza tastatura dar Cui prodest? Pot spera insa ca daca exista vreun inger pazitor pentru nefericitii care isi cauta sanatatea prin spitalele noastre, va inspira conducatorii zilei sa mai taie din elanul baietilor mai mult sau mai putin destepti.
  • Astept un comentariu cu argumente si contraexemple fie si fara numele dat in clar.  

 

Posted in Neclasificate | 3 Comments

O măsură salutară – licitaţia naţională pentru medicamente şi materiale sanitare

Pe site-ul MS se găseşte un proiect de ordin de ministru prin care se stabileşte lista medicamentelor pentru care se va organiza licitaţie naţională.

Măsură este una excepţională, care ar trebui salutată şi sprijinită de masmedia, populaţie, politicieni, etc. De aceea, reiau subiectul.

Astfel de licitaţii naţionale au mai fost organizate în diferite ţări. Voi da un exemplu pe care l-am mai amintit, licitaţiile naţionale organizate de Australia în urmă cu mai mult de 10 ani. S-au obţinut reduceri de preţ incredibile, care au ajuns la 70%! Cred ca este cazul să fac unele precizări pentru că lucrurile să fie percepute şi anticipate în cât mai multe din aspectele importante:

  1. În mod paradoxal, principalele medicamente vizate vor fi cele generice. OMS emite o listă a medicamentelor esenţiale, cele care sunt ieftine şi care pot trata 95% din situaţiile clinice întâlnite în practică. De regulă, sunt medicamente care au făcut proba timpului, care au numeroşi producători (fiind medicamente a căror protecţie a patentului a expirat). Aceste medicamente sunt incluse în lista propusă de MS spre dezbatere, pe lângă altele. Este complet inacceptabil că tocmai astfel de medicamente să nu se găsească în spital! Licitaţia va face însă că din 5-10 medicamente copii să existe un singur câştigător, cel cu preţul cel mai mic. Pacienţii care vor primi medicamentul cu denumirea comercială D vor dori să primească din farmacie acelaşi medicament care a folosit la iniţierea tratamentului. Practic câştigătorul licitaţiei va ocupa întreaga piaţa omorând competiţia.
  2. O bună parte din producătorii internaţionali vor avea de suferit. Multe dintre medicamentele care completează astăzi veniturile portofoliului din România au ajuns în stadiul de medicamente generice. Preţul lor nu poate fi scăzut – ar influenţa preţul practicat pe alte pieţe – şi vor fi victime sigure ale acestor licitaţii naţionale!
  3. Un pericol aparte vizează medicamentele produse în România – în imensa lor majoritate de către firme care au proprietari străini. Este interesant de văzut care vor fi mijloacele prin care MS va reuşi să îi protejeze pe aceşti producători (statutul de membri UE interzice acest lucru!) pentru că ar fi anormal ca licitaţia organizată de Guvernul Roman să aibă drept consecinţă trimiterea în faliment a acestor entităţi comerciale romane, cu angajaţi romani, care plătesc multiple taxe şi impozite în România.
  4. Ministerul Sănătăţii trebuie să ia măsurile necesare pentru a impune ca producătorul care câştigă licitaţia să îşi schimbe preţul medicamentului şi pentru desfacerea ambulatorie, prin farmaciile cu circuit deschis. Dacă nu se va avea în vedere acest aspect, acelaşi medicament D va avea preţul cel mai mic în spital şi preţul cel mai mare acceptat, respectiv coplata cea mai mare, în farmacie. MS nu trebuie să îşi vadă numai de interesul propriu (încadrarea în buget) ci trebuie să aibă în vedere în primul rând interesul bolnavului!
  5. Un asemenea sistem va reprezenta o lovitură grea dată corupţiei în domeniul distribuţiei de medicamente. Astăzi Guvernul (nu numai cel prezent) permite jecmănirea pacientului prin tolerarea discountului în natură (farmacistul poate primi oricâte cutii de medicamente cu valoare 0). Medicamentele pentru care se practică discountul în natură au, de regulă, preţurile maximale admise de lege. Aşa se face că pacientului i se recomandă de către farmacist tocmai medicamentele care au coplata cea mai mare, păgubindu-l direct! Licitaţiile naţionale trebuie să fie însoţite de prevederea conform căreia fiecare farmacie să fie obligată să dispună în farmacie de toate acele medicamente care au câştigat licitaţiile naţionale! O astfel de prevedere va face că reglementarea suplimentară a interzicerii discountului în natură să nu îşi mai aibe rostul!
  6. Licitaţiile trebuie să se facă la nivel de producător! În cazul în care cei care vor licita vor fi distribuitorii, o înţelegere între aceştia va fi inevitabilă. Producătorul trebuie să garanteze că are o relaţie comercială cu un distribuitor care să îi permită garantarea aprovizionării pe întreaga durată a contractului licitat. În caz contrar, întregul proces va fi suspicionat de înţelegeri subterane şi câştigul sistemului şi al pacienţilor va fi efemer.
  7. Producătorii trebuie să fie selectaţi sau să li se impună condiţii draconice privind seriozitatea. În cazul în care vor fi incapabili să asigura piaţa cu produsul câştigător aceştia trebuie sancţionaţi exemplar, mergând până la ridicarea dreptului de a mai comercializa medicamente în România! Dacă nu se vor lua astfel de măsuri de precauţie întreg procesul de licitaţie va fi o sursă de scandal şi mascarada publică.
  8. Lista cuprinsă în OM trebuie să fie completată transparent, de fiecare spital în parte, cu medicamentele pe care unitatea respectivă le garantează pentru pacienţii internaţi. Lista medicamentelor de spital garantate ar face să dispară pentru totdeauna situaţia aberanta în care pacienţii sunt nevoiţi să-şi cumpere medicamente pe timpul internării. Ameninţarea MS – prin vocea secretarului de stat Arafat, conform căreia managerii vor fi sancţionaţi cu demiterea dacă pacienţii vor mai fi nevoiţi să-şi cumpere medicamente la care au teoretic acces gratuit nu se poate pune în practică dacă nu se impune prin lege obligaţia spitalului de a defini lista medicamentelor de spital garantate!
  9. Emiterea listei este partea cea mai uşoară a procesului. Stabilirea specificaţiilor şi derularea efectivă a procesului reprezintă însă adevărata piatră de încercare. Fiind vorba de interese comerciale deosebite mă aştept ca în special presiunile de împiedicare a licitaţiilor să fie enorme.
  10. Succesul acestui proces va deschide calea către repetarea unor alte experienţe, mult mai dificile, licitaţiile pentru medicamentele din programele naţionale şi a celor foarte scumpe unde miya pentru fiecare produs este de ordinul zecilor de milioane de euro!

Sper din toată inima că ochii presei să rămână aţintiţi asupra acestui subiect. Când se petrece câte o nenorocire în spitale, ecranele televizoarelor se îngălbenesc de “breaking news” – şi valuri de comentarii ocupa zeci de ore de emisie.

Ministrul Nicolăescu are o şansă de a-şi exersa calităţile de comunicator prin promovarea adecvată a unei încercări extraordinare de reformă. Sper că nu o va rât, în spre binele tuturor pacienţilor din România.

Nota: citeste si

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13841851-cea-mai-comunista-lege-anului-2012-restauratia-licitatiilor-centralizate-sanatate.htm

Legislatie aplicabila:

– OUG 71/2012
– ORDIN nr. 1.292 din 18 decembrie 2012 privind aprobarea NORMELOR METODOLOGICE din 18 decembrie 2012 pentru achizitia publica centralizata, la nivel national, de medicamente, materiale sanitare, echipamente medicale, echipamente de protectie, servicii, combustibili si lubrifianti pentru parcul auto

 

Posted in licitatii, Neclasificate | Leave a comment

Buna intentie (sau Viagra) poate ucide o cariera! Sugestii pentru o viitoare lege a mal practice-ului

Doi copii internaţi în stare gravă la Spitalul “Sfânta Maria” din Iaşi sunt trataţi cu Viagra, medicii spunând că acest tratament a fost ales ca “ultimă soluţie” şi că medicamentul a fost conceput pentru afecţiuni pulmonare şi cardiace, fiind folosit apoi şi pentru disfuncţii sexuale. Ştirea de senzaţie, a făcut turul întregii prese.

  • Agenţia Naţională a Medicamentului, prin vocea preşedintelui Marius Savu este citată de Mediafax: ”Viagra are ca singură indicaţie disfuncţia erectilă şi produsul este contraindicat la copiii sub 18 ani. În farmaciile din România există un produs pentru hipertensiune pulmonară – Revaţio – care se foloseşte şi pentru tratarea acestei suferinţe la copii”.
  • Ministerul Sănătăţii – prin secretarul de stat Raed Arafat a precizat “Ministerul Sănătăţii consideră că administrarea medicamentului Viagra la doi copii din Iaşi este responsabilitatea medicului care a dat tratamentul. Vom cere un punct de vedere de la ANM şi de Colegiul Medicilor“. Subsecretarul de stat din MS a adăugat că dacă medicii care au administrat tratamentului se bazează pe studii ştiinţifice pe care spun că le au, atunci ministerul nu are ce să comenteze.
  • Preşedintele CMR dar şi rector al UMF Iaşi – şi şef pe linie academică a celor din Spitalul “Sfânta Maria” din Iaşi sare în apărarea colegilor mai tineri: Dacă medicii de la spitalul de copii îl utilizează pentru tratamentul respectiv, înseamnă că ştiu ce fac“, a apreciat Vasile Astărăstoae. Tratamentul cu Viagra nu a fost administrat greşit de către medicii de la Spitalul de Pediatrie. Ei au procedat conform conduitei medicale recomandate, şi acest lucru este dovedit şi de rezultatul terapeutic favorabil obţinut la copiii trataţi“, a adăugat prof.dr. Astarastoae. “Case closed” – ca să citez un clasic în viaţă.

Eu cred că o astfel de abordare a acestui caz este profund dăunătoare medicilor şi îi pune într-un real pericol.

Necesare precizări. Sildenafil – este comercializat de Pfizer atât sub numele de Viagra – cu indicaţie în disfuncţia erectilă cit si  sub numele de Revatio – cu indicaţie în hipertensiunea pulmonară, tocmai pentru a elimina orice posibilitate de confuzii, speculaţii sau maliţiozităţi – aşa cum s-a întâmplat în România. Dozele destinate copiilor sunt usor diferite – in buna parte ajutind la conturarea suplimentara a doua medicamente cu indicatii diferite dar cu aceiasi substanta activa.

Cred că medicii au procedat cu bună credinţă.

În absenţa unor informaţii directe – refuz să mă bazez pe ceea ce a apărut în presă, adesea astfel de ştiri de senzaţie fiind urmare a unor colportări din partea unor colegi, ca urmare a unor invidii, conflicte interne, etc. Iau în considerare că medicii au procedat în deplină legalitate şi ca presa laică nu a insistat suficient pentru a culege toate datele de la faţa locului.

Cred că acest caz ar trebui să pună pe gânduri pe mulţi medici pentru că:

–        Revatio (sildenafil) are indicaţii în hipertensiunea pulmonară. Există unele observaţii clinice şi studii de mici dimensiuni care indica efecte beneficie în astfel de situaţii. Administrarea in aceasta situatie clinica a nascut controverse in SUA, insa ulterior a fost acceptata la adulti si ulterior la copii. Prospectul Revatio existind pe site-ul Agentiei Europene a medicamentului este acoperitor.

–        În anul 2006 , ca urmare a semnalelor pozitive lansate în presa de specialitate, Pfizer a cerut FDA (Food and Drug Administration din SUA – cea mai prestigioasa şi severă agenţie a medicamentului din lume) extinderea indicaţiilor în sensul utilizării produsului sildenafil şi la copii. Pentru aceasta FDA a solicitat efectuarea unui studiu controlat iar în 8 septembrie 2012 a emis o atenţionare de siguranţă: “Revatio (sildenafil) NU TREBUIE prescris la copii (1 -17 ani) pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare! Această recomandare împotriva utilizării se bazează pe un studiu pediatric clinic recent, pe termen lung, care arata: (1) copiii care iau o doză mare de Revatio au avut un risc mai mare de deces decât copiii care iau o doză mică și (2) în doze mici Revatio este eficient în îmbunătăţirea capacităţii de exercițiu. Tratamentul HTP la copii, cu acest medicament. este o utilizare off-label (care nu a fost aprobată de către FDA) și un nou avertisment, precizând că utilizarea Revatio nu este recomandată la copii și adolescenți a fost adăugat la prospectul Revatio.” (cititi aici comunicatul FDA)

Decizia FDA nu a ajuns sa-si faca efecte asupra Romaniei – intre opiniileacestei institutii si expertii din Europa existind uneori (rareori) controverse. EMEA nu a luat nicio decizie in aceasta privinta.

Oricum ar fi situatia de la IASI excede legea – administrindu-se un alt medicament, care este formal contraindicat la copii. Decesul (posibil ca urmare a gravitatii bolii) poate fi lesne atribuit medicamentului Viagra in conditiile in care au aparut dovezi clinice ca desi exista beneficii – dozele mari se asociaza cu o scurtare tratistica a vietii pacientilor copii!

–        În cazul în care pacienţii ar deceda părinţii ar fi îndreptăţiţi să dea în judecată medicii şi spitalul pentru mal practice. Sancţiunea pentru o astfel de atitudine ar fi ridicarea dreptului de practică (desigur CMR are posibilitatea de a acoperi şi refuza astfel de sancţiuni dar cine poate garanta medicilor ca după procese de 3-5 ani – organele abilitate ale CMR vor fi la fel de solidare!?), exista riscul unei pedepse penale – cel mai probabil cu suspendare. Toţi ar fi expuşi la plata de daune morale care – dacă ar fi să ne menţinem în limita hotărâtă deja în repetate rânduri de instante – ar putea fi de jumătate de milion de euro. Suma ar fi plătită iniţial de societăţile de asigurare însă acestea au dreptul să se întoarcă împotriva celor trei medici! Medicii au administrat medicamentul, seful de sectie l-a solicitat, managerul a aprobat achizitionarea! Apararea conform administrarea a fost dictata de dificultatile birocratice si starea grava a pacientilor nu are sustinere, de vreme ce medicii apelasera si in trecut la o astfel de substituire.

–        Şi totul a plecat de la o bună intenţie!

Acest caz nu va avea consecinţe juridice sau materiale. Cândva, cu alţi pacienţi, alţi părinţi sau aparţinători, medici bine intenţionaţi îşi vor distruge întreaga viaţă pentru că nimeni, nici CMR, nici MS, nici ANM, nu au înţeles să aplice o minimă sancţiune şi să aducă la cunoştinţa întregului corp medical care sunt prevederile legii! Păcat!

Ca medic dar si ca viitor pacient, m-as astepta ca o astfel de situatie sa se soldeze cu o comisie de analiza, cu o dezbatere stiitifica si administrativa, cu emiterea unui comunicat  privind evitarea unor situatii similare. Astfel de comunicate ar trebui sa insoteasca TOATE cazurile in care sunt suspicionate abateri de la practica medicala pentru ca medicii sa aiba o sursa prin care sa fie informati si care sa le ofere sansa lor si pacientilor de a nu mai gresi.

O viitoare modificare a legii mal practice-ului ar trebui ca sa oblige Ministerul Sanatatii (pentru ca CMR ar putea fi acuzat de lipsa de impartialitate) sa organizeze dezbaterea respectiva si sa dea publicitatii propriile concluzii intr-un registru al reclamatiilor abaterilor de la buna practica medicala. In opinia mea,cea mai mare parte a abaterilor au cauze administrative, sistemice, iar lipsa de publicitate reprezinta o forma de coruptie, mult mai subtila, care insa pune in pericol, pe linga viata pacientilor si carierele personalului medical. 

O ultima remarca: Acest caz arată încă o “gaură” a sistemului nostru sanitar: actul medical nu este controlat de nimeni în absenţa unei reclamaţii de mal practice (şi nici atunci). O astfel de sarcină ar trebui sa revină Serviciului Medical al CNAS – instituţia care cumpară serviciile medicale în numele asiguratilor. Serviciul medical ar putea vedea daca sunt respectate ghidurile si protocoalele de practica si, in cazuri ca acestea, in care medicamentele sunt prescrise in afara indicatiilor din prospect, sa ceara recuperarea sumelor cheltuite cu incalcarea legii. Parca ce scriu eu aici este din alt film. Poate cindva se va intimpla, cine stie?!

Posted in asig private san | Leave a comment